≡ Menu

Statul: de drept, de drepţi şi degeaba

Când doreşte să vadă unde se află şi încotro se îndreaptă Asia, America (administraţii politice, analişti politici, oameni de afaceri, organizaţii neguvernamentale şi non-profit, universitari, jurnalişti  etc.) priveşte frecvent şi comparativ la India şi China. Numitorul comun este factorul demografic – populaţii imense. Diferenţele specifice sunt determinate de modele istorice foarte diferite: în India, democraţia a prins rădăcini; în China, regimurile autoritare nu constituie simple ”accidente de parcurs” istoric.

Constantul progres economic de care se arată capabilă China ultimului deceniu reaprinde o dezbatere pe care o anunţa, în urmă cu peste un deceniu, Fareed Zakharia. El atrăgea atenţia că democraţiile neliberale (The Rise of Illiberal Democracy) dar capabile de performanţe economice vor fi acceptate chiar şi acolo unde, până acum două decenii, lipsa lor de respect pentru drepturile omului le transformase într-un fel de paria internaţionale.

Câţiva ani mai târziu, 2002, Steven Levitsky (Harvard) şi Lucan A. Way (Toronto) publicau The Rise of Authoritarian Regimes şi Competitive Authoritarianism – The Eemergence and Dynamics of Hybrid Regimes in the Post Cold War Era. Se analizau locuri unde un regim autoritar acceptă nişte supape prin care opoziţia îşi poate spune cuvântul, proces în urma căruia oameni ai regimului îşi pot pierde funcţiile şi, cine ştie, într-o bună zi chiar și regimul se poate trezi pierzând nişte alegeri.

Apărută la Stanford University Press, în martie acest an, cartea Teresei Wright Accepting Authoritarianism: State-Society Relations in China’s Reformface obiectul multor discuţii sau devine un termen de referinţă în multe analize comparative dedicate binomului India-China. De curând, Fundaţia Naţională pentru Democraţie (National Endowment for Democracy) a organizat o dezbatere intitulată China, India şi viitorul democraţiei (China, India, and the Future of Democracy).

Panelişti pe măsura temei – Francis Fukuyama (Stanford), Summit Ganguly (Bloomington), Bruce Gilley (Portland), Andrew Nathan (Columbia University), Larry Diamond (Stanford) şi Marc F. Plattner (International Forum for Democratic Studies, co-editor, Journal of Democracy).

Pentru panelişti consensul l-a constituit faptul că India ilustrează ce se înţelege printr-un stat de drept (Rule of Law), iar China un regim politic autoritar. Diferenţele de opinie s-au înregistrat cu privire la viitorul democraţiei în cele două ţări. Mai mult – a revenit ideea că, la urma urmelor, atâta vreme cât economic o ţară este stabilă, ba mai face şi progrese în domeniul social, mulți dintre cetăţenii ei îşi pun din ce în ce mai rar întrebări precum Dar, cu democraţia cum rămâne? Despre drepturile omului când mai discutăm? Unde este dreptul meu la liberă exprimare?”

Ca în cazul multor analize de acest fel, şi comparaţia India-China invită la o puzderie la false întrebări. Iată una dintre ele: ar da indienii democraţia lor haotică pe o structură autoritară dar cu stabile progrese economice? Intrebarea este fundamental falsă fiindcă, indiferent de cum se uită restul lumii la ele, India nu se uită la China şi China nu se uită la India spre a împrumuta una de la cealaltă un anume model. Nici dacă vor, nu pot. Social, India este foarte eterogenă, China – mult mai omogenă. Instituţiile lucrează diferit în contexte diferite.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre influenţa pe plan internaţional a celor două ţări. Evident că evoluţiile din China şi India sunt urmărite cu foarte mare atenţia, dar asta nu înseamnă, neapărat, că ele şi influenţează foarte mult pe alţii. În fapt, India şi China nu se arată interesate în a exporta influenţă. Modelul sovietic nu mai există. India se arată chiar mai dezintersată decât China în privinţa evoluţiilor din proximităţi arzătoare. Considerând că în asemenea analize comparative, India reprezintă statul de drept şi China statul politic autoritar, nu sunt puţin cei care cred că India nu e un bun ambasador al democraţiei.

Ce văd ceilalţi? Factorul demografic rămâne comun, dar ridică celor două ţări probleme diferite. China se confruntă cu un număr imens de bătrâni şi politica acelui doar un copil pe familie o pune în pericol de a se vedea, în curând,  depăşită democrafic de India. În schimb, India se confruntă cu un număr imens de tineri fără perspectiva unui loc de muncă. Care dintre cele două ţări va avea de rezolvat (şi cum?) în viitor probleme sociale mai dificile?

În China, populaţia rurală pare să accepte standardele de trai mai mici decît cele ale populaţiei urbane. În India, eradicare sărăciei rurale a eşuat. În China, disparităţile economice din mediul urban sunt mai uşor acceptate, existând reacţia că, da, dacă celălalt doarme mai puţin, muncește mai mult şi câştigă mai bine, asta e. În India, aceleaşi disparităţi sunt, pare-se, suportate mai greu. Numărul maşinilor obscen de scumpe (Lamborghini a fost citată) făcându-şi cu greu loc printre coloanele de flămânzi taie unora apetitul pentru democraţie, dar nu într-atât încât să le stârnească un interes constant pentru discursul gherilelor politice maoiste.

În China, aparatul birocratic înseamnă Partidul. Şi Partidul răspunde cum şi cât vrea el – oricui. Un soi de autoritarism nediscriminatoriu. În India, la nivel naţional, instituţional lucrurile par a sta mai bine, dar, în viaţa cu zi cu zi, Statul nu răspunde decât privilegiaţilor. Redresarea situaţiei vine din partea tehnologiei. Dacă vrei să cumperi un bilet de tren de la ghişeu, trebuie să dai bacşiş. Şi unii nu au de unde să dea. Intri pe Internet şi cauţi biletul on line. Dacă sunt locuri, n-ai nici o problemă. Internetul este orb la diferenţele de castă. Problema rămâne egalitatea accesului la… Internet. Sau, cum numea Pippa Norris, cu ani în urmă, tehnologia – The Digital Divide/The Great Divide.

În China politicului autoritar, masele pot fi mobilizate în orice moment şi în felul acesta proiecte foarte costisitoare pot fi realizate. India statului de drept nu are pârghia iobăgiei moderne. Cu toate acestea, stă China mai bine în ce priveşte limitarea cauzelor ce determină încălzirea globală? Datele spun că nu. Aşadar, acel ”Environmental Authoritarianism” de care este acuzată China nu dă rezultate mai bune decât acel lasă-mă să te las al Indiei.

Şi datele folosite de instituţiile internaţionale (World Bank) prezintă puncte slabe. Aşa numitele date totale (aggregated data) sunt înşelătoare. Dacă le desfaci până la cel mai simplu indicator, poţi avea surpriza să vezi că, de pildă, mesajul lor în legătură cu unele stări de fapte din India este înşelător. Unele state o duc aşa de bine încât – mai în glumă şi mai puţin în serios – s-a sugerat chiar că, în cazul lor, secesiunea ar fi un pas înţelept.

De unde vin, în fond, diferenţele de adâncime? Din rolul jucat în cele două imense spaţii geografice şi demografice de relaţia între politic şi religie. Amândouă au cunoscut organizarea tribală, dar numai una a avut un Ev Mediu – cealaltă, nu. În India, religia subordonează politicul; China nu are o ”religie naţională”, este un conglomerat religios. Totuşi, stat de drept, India nu permite Prinţului să facă tot ce-i dă prin cap. În China de astăzi — performantă economic – Prinţul/Partidul nu poate realiza ce a realizat, pe lungă durată, China dinastică.

Lungă durată, am zis? Atunci, ce cred paneliştii pe care i-am ascultat? Aicii opiniile sunt foarte diferite, cu tot spectrul lor de nuanţe. Iată limitele (fluide, fireşte!) acestui spectru: în vreme ce pentru  Francis Fukuyama e greu de acceptat că în lipsa statului de drept, o ţară poate continua la nesfârşit să fie performantă, şi că, mai devreme ori mai târziu, capotează, Andrew Nathan este sigur că pentru China un asemenea eşec nu se întrezăreşte încă. La mirarea unora, Nathan adaugă “Cel puţin, în timpul vieţii mele un asemenea eşec e foarte improbabil”. Nu mă întrebaţi câţi ani are Andrew Nathan. Când e vorba de ani, Istoria nu își pierde timpul cu anii oamenilor. Operează cu secolele, mileniile ţărilor.

Dacă India ilustrează statul de drept (o democraţie stabilă, cu slăbiciunile ei), China statul de drepţi (un regim autoritar, cu performanţe economice), România este un exemplu al statului degeaba.

“Indicatorii” îi cunoaşteţi mai bine ca mine.

  • Vasile Gogea

    Excelentă prezentare. De meditat care ar fi termenii de raportare -- proporţional aleşi -- pentru România. Pentru că, în raport cu China şi India, cred că ne “numim”… Bangladesh. Şi, încă ceva (după vorba lui Petre Ţuţea): în ţara “statului degeaba”, marii “bărbaţi” sunt “bărbaţii de stat…
    pe scaune”!

  • Maria R.

    Invartiti cutitul in rana,d-le Tudoran!
    Oare ce mai este si Romania de azi?

  • Rezistenta unui model/regim politic este data de capacitatea sa de a atenua/asimila fluctuatiile ideologice care apar din interior sau din exterior in asa fel incat populatia per total sa vada ca unica solutie viabila pe cea actuala. Ca exemple m-as gandi la Cuba sau Coreea de Nord, unde, desi se confrunta cu un nivel de trai foarte prost al populatiei si cu un context exterior defavorabil, modelul lor politic a reusit sa le contracareze eficient, cel putin pana acum.

    Legat de India si China, evolutiile vor depinde foarte mult de capacitatile lor de a exporta forta de munca si de a oferi costuri mici de productie pentru investitorii externi. Iar aici China ar parea ca are un mic avantaj in fata Indiei pentru ca organizarea sa interna se apropie mai mult de o colonie de termite, in timp ce India este mult mai haotica si eterogena.

    Romania banuiesc ca nu si-a gasit inca identitatea ideologica. Exista un procent mare de populatie (care in urmatoarea perioada probabil va creste) inca nostalgica dupa comunism si exista un alt procent mare care isi doreste o democratie liberala numai ca nu stie exact ce inseamna sau cu ce se mananca pentru ca traditia noastra de democratie nu numara (adunat) nici 100 de ani.

  • Va rog sa scuzati off-topicul, si nu trebuie sa-mi publicati comentariul.
    Pe tema lustratiei va recomand un interviu recent care nu a aparut in presa centrala cu Marius Oprea despre demersul sau “Lustrabilii”:
    http://transildania.wordpress.com/2010/06/09/marius-oprea-demareaza-un-nou-proiect-lustrabilii/

  • radu

    @mihai
    Corecta analiza!
    Romania are un fel de brand ca sa zic asa :
    Traditionalismul
    Cred ca democratia liberala in acceptul lui Fukuyama nu prea a prins in Romania datorita acestui brand.
    Poate fi el exploatat in mod constructiv?

  • Radu Humor

    Este induiosatoare grija si uneori, ingrijorarea, pe care o resimt unii (SUA) pentru altii ( China, India si nu numai ), mai ales atunci cand nici ei n-au reusit sa aduca raiul pe pamant, decat pentru un foarte mic % de populatie.
    Si pentru ca toate aceste exemple n-ar avea nici un rost daca nu le-am compara cu situatia din Romania, ma gandesc ce-ar fi fost daca in 1989 Ceausescu ar fi avut inspiratia nebuna de a deschide el granitele si de a ridica substantial nivelul de trai ( ca avea de unde !) ,implicit prin importuri de produse dupa care tanjeau romanii.
    Cred ca astazi majoritatea s-ar fi intors in tara, si-ar fi deschis propriile afaceri marunte, statul ramanand sa gestioneze toate rezervele /bogatiile naturale si alte ramuri ale economiei si industriei (inclusiv cea agricola fermalizata), iar nivelul de trai indraznesc sa cred ca ar fi fost cel putin triplu pentru majoritatea covarsitoare a populatiei (peste 90%).
    Cu ce ne-am ales se vede: nu mai avem nimic al nostru, nici macar sperante , in schimb avem un top 500 cu niste nesimtiti penali, imbogatiti din furt si afaceri speculative cu Statul si , da! , mai avem impresia ca avem un stat democratic, cand el nu aduce nici pe departe cu asa ceva !
    Am irosit 20 de ani si mai putem irosi inca vreodata pe-atatia, daca nu ne trezim din pumnii acestei inselatoare democratii, carora unora le prieste de minune !

  • Radu Humor

    care unora…

  • @) Dorin Tudoran

    Daca statul nostru -- ma refer la institutia stat ca atare -- ar sta degeaba, nici mcara nu ar fi asa de rau! Problema este ca e foarte harnic sa face puzderie de timpenii una dupa alta…

  • victor L

    Si totusi, e de bine ca in tara asta, care e cotropita de politicieni mafi(h)oti, restul populatiei e formata din plingaciosi de profesie?

    Sa ni se dea- sa ni se faca!

    @Radu Humor,
    Da, nenorocul unora, daca ar fi cistigat Geoana presedintia dadea ficarui ex-tarat 25.000 de euro si era acasa.
    Iar daca Crinut ar fi reusit el il aveam iarasi pe poetul Vosganian sef la finante; sa ne fericeasca.
    Sa ne dubleze salariile si pensiile. De unde? da` ce treaba are statul? sa gaseasca, mama lui de hot.

  • mihai rogobete

    Totdeauna, pieţele cu forţă de muncă ieftină se dezvoltă pe seama celor cu putere mare de cumpărare. Până când…
    Cu democraţia, să nu ne îmbrobodim singuri. Cum sărăcia este unul din polii sociali, şi polarizarea maniheizează, de unde toleranţă şi unitate în diversitate democratică, câtă vreme exclusivismul şi intoleranţa pilotează întregul mental social? Dacă-n enclava aristocraţiei domolite de suficienţă democraţia dualistă mai funcţionează, la “stânga” -- Văd, în sfârşit, o postare necriticistă, nestângistă! -- e prăpăd pe căile parvenirii.
    Oricum, Asia este direct interesată să menţină puternică piaţa occidentală.

  • @Radu Humor
    Eu personal nu sunt adeptul unei democratii cu accente comuniste/socialiste din simplu motiv ca nu ofera resortul motivational pentru evolutia/performanta individului. Statul detine totul, statul ofera totul si nu exista concurenta. Singura modalitate prin care poti motiva este frica. Omul este inca mamifer iar mamiferele traiesc in societati ierarhice, este modelul natural care le defineste. Comunismul aplatizeaza aceasta ierarhie punandu-i pe toti pe aceeasi treapta ierarhica si ii dezindividualizeaza intrand in felul acesta in contradictie cu firea umana. De aceea nu vad cum o democratie comunista ar putea avea succes pe termen lung pentru ca, in plus, ar trebui sa se bazeze pe onestitatea indivizilor.

    Poporul chinez are o traditie de obedienta fata de o institutie autoritara (dinastie sau partid) si de aceea sistemul comunist si “reeducarea” au putut fi aplicata si functiona acolo. Iar China este foarte departe de a fi considerata o democratie. Bunastarea Chinei nu vine din modelul hibrid de economie comunista cu garnitura de capitalism, ci din faptul ca este un jucator comod in politica economica internationala.

  • fumurescu

    …in ultimul numar din Newsweek poate l-ati vazut), Zakharia are din nou un comentariu interesant pe marginea Chinei. De data aceasta, ideea principala e ca, la aceasta ora, China are o forta de care este constienta, dar nu prea stie incotro s-o directioneze, nici pe plan intern, nici pe plan extern. Pe plan intern, nimeni nu mai crede in nici un fel de ideologie -- nici comunista, nici capitalista. Pe plan extern, aceasta confuzie interna se traduce in imposibilitatea de a-si trasa o agenda care sa depaseasca interesele imediate, pe termen scurt. Altfel spus, la aceasta ora, China e cam … nauca 🙂 (in cazul Indiei, ar fi vorba de o focalizare quasi-exclusiva pe vecinatatea imediata).

  • Radu Humor

    @victor-l
    Deocamdata vad ce se intampla sub a doua runda basesciana si nu ma gandesc la ce-ar fi putut fi, ci la ce-o sa fie !
    Dar am impresia ca mai rau de atat nu putea sa fie ( cu variantele date de tine, ca mai erau si altele, cu care sigur ar fi fost mai bine !
    Dar tu esti unul care inca mai crede in unicitatea benefica a unui personaj ca Traian Basescu, si n-are rost sa incerc eu sa te dau jos din pomul cunoasterii in care ai apucat sa te prinzi de craca cea mai de jos !

  • Radu Humor

    @Mihai
    Nu sunt adept al comunismului (n-am fost nici macar membru PCR), dar ce-am schitat eu in mare numai a comunism nu aduce.
    Daca ai sa recunosti ca unele domenii/ activitati n-au fost niciodata(sau pentru putin timp) privatizate nici in cele mai capitaliste state, si ai sa citesti tot ce am scris acolo vei vedea ca nu comunismul il apar eu , ci nevoile si neamul !

  • Radu Humor

    @Transildania
    Multumesc pentru link !
    Marius Oprea este omul caruia i s-a facut una dintre cele mai mari nedreptati postdecembriste, cu o rautate si pofta de razbunare specifica fiarelor incoltite de adevar si al carui ceas se straduiesc sa-l amane cat pot!
    Pana la urma conteaza ca Marius Oprea continua lupta pana la capat, ajutat de cei carora dreptatea le este mai scumpa decat toate sinecurile vremelnic ocupate !

  • Dorin Tudoran

    @ fumurescu # 12

    Mulţam. Chiar ieri dimineaţa am discutat cu cineva de la Carnegie despre FZ.

    1. Da.

    2. China este cam năucă. Dar această năuceală e bună la ceva la capitolul politică externă -- nu încearcă (încă) export de model/… năuceală. Are însă o mare problemă — Coreea de Nord.

    3. India nu are o asemenea problemă; sau se face că nu ştie că are…

    Cele bune,

    dt
    dt

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei # 8

    Preşedinte jucător (prea jucător), Premier, cum să-l descriu?; prea cum-nu-ştiu-cum-să-l-descriu…

  • @Radu Humor
    Departe de a incerca sa acuz pe cineva de ceva.
    Doar mi-am exprimat opinia fata de ipoteza ca dupa 89 Romania ar fi evoluat dupa modelul Chinei.

    Incerc intotdeauna sa comentez la idee nu la persoana, asa ca imi cer scuze daca s-a inteles altceva.

  • @) Dorin Tudoran

    Da, cu premierul, e greu de gasit vreo descriere, doar daca-l socotim substitut de premier sau pseudonimul folosit de presedinte in calitatea dumisale de premier…

  • victor L
  • Coane Dorine, as putea afla si eu cine este aici parerolog sef? Multumesc anticipat. Si sa nu ma uitati cu blogroll-uk, va rog. Cele bune.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei

    Păi, vorba bancului cu… Boc: “Pe mine mă cheamă Băsescu. Pe tine cine te-a chemat?” “Tot Băsescu… “

  • Dorin Tudoran

    @ victor L # 20

    Da.

  • Am fost in China, cu munca. Nemtii ne-au facut si un curs, cum trebe sa ne comportam. Ce am inteles:
    1. Niciodata sa nu te-ncrezi in analistii vestici care vorbesc despre China, pur si simplu nu-nteleg ce se-ntimpla acolo. E ca si cum un lup ar vorbi despre sufletu dragonilor (misto imagine, io am inventat-o).
    2. Pot spune ca m-am indragostit de chinezi, daca m-ar intreba cineva care popor e cel mai misto as zice chinez. Chinezoaicele sunt frumoase, desi au picioare scurte si sunt cracanate, da sunt frumoase pt. ca zimbesc.
    3. Vroiam sa zic ceva si de Romania, da m-am razgindit, tot ce era de spus s-a spus de mii de ori, cindva poate vine si vremea facerii. Si romancele sunt frumoase, desi au (CENZURAT!) mare, da nu prea zimbesc.

  • @) Dorin Tudoran

    Absolut de acord! In fond, bancurile sint intelepciune populara concentrata!

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu # 23

    De-asta e recomandabil să… munceşti.

    Dacă munceşti, afli, înveţi tot felul de lucruri.

    Dacă te ţii doar de guvernat, îi înveţi pe alţii tot felul de lucruri despre care habar nu aiu ai…

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei # 24

    Te contrazic vehement!

    Şi Boc e… concentrat, chiar foarte concentrat, dar nu e… înţelepciune.

  • lucian burjuiul

    Oare unde s-ar potrivi mai bine istoria de mai jos? In China, in India sau la noi?

    Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
    Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul -- repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
    Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

  • Radu Humor

    Buna Luciane !
    Si pilda (istorioara) !

  • lucian burjuiul

    @Radu Humor

    Ziua buna! Nu-mi apartine istorioara, dar pe langa faptul ca e globala si atemporala, e la fel de reala si prezenta pentru noi.
    In plus, exceptand titlurile boieresti specific romanesti, parca are ceva din intelepciunea chinezeasca. N-am reusit sa gasesc nimic indian in ea.

Next post:

Previous post:

WP Admin