≡ Menu

Stânga, Dreapta, sistemul mixt – amintiri din antichitate

05.18

Se dedică lui Alin Fumurescu

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta, într-o țară unde nici măcar partidelor politice nu le mai pasă de pedigree-ul arborilor doctrinari?

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta pe o scenă politică în care dl Petre Roman, fost președinte al PD, devine os de Brătieni, după ce, în 1990, urla: ”S-au demascat!”

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta, când frecventele schimbări la față au făcut dintr-un om de stânga (dl Teodor Stolojan) un președinte al unui partid de dreapta – PNL?

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta, când PD-L se consideră un partid de dreapta, deși a apărut după ce amfibia troiană, Teodor Stolojan, a dislocat un număr de liberali nemulțumiți și i-a adus într-un ocean de Stânga – PD?

Ce semnificație mai pot avea astăzi diferențele dintre Stânga și Dreapta pentru un electorat dezamăgit și de partidele de stânga, și de partidele de dreapta, și de struțo-cămilele de Stânga & Dreapta?

Ce semnificație ar putea avea astăzi diferențele dintre un Parlament bicameral și unul unicameral, când calitatea parlamentarilor este cum o știm?

Ce semnificație ar putea avea astăzi diferențele dintre edițiile Iorgovan, Băsescu, Antonescu, Ponta sau Voiculescu ale Constituției, când legea supremă nu mai este Constituția, ci liberul-arbitru?

Ce semnificație ar putea avea astăzi diferențele dintre diverse sisteme de guvernare, când, indiferent de sistem, se guvernează într-un singur fel – cu picioarele?

Cum tot suntem mândri că ne tragem (și) din romani, poate că ne-ar ajuta să găsim răspuns la întrebările de mai sus (și la multe altele), dacă am mai și citi ce scriau unii dintre ”strămoșii” noștri.

Iată un exemplu:

Trei erau la număr organele care luau parte la conducerea treburilor publice și despre care am vorbit mai înainte. Toate în parte erau așa de drept și așa de potrivit orânduite și conduse datorită acestor organe, încât nimeni, nici chiar dintre romani, n-ar fi putut să spună cu temei dacă constituția în totalitatea era aristocratică, democratică sau monarhică. Și era firesc să fie așa. Căci, dacă am avea în vedere puterea consulilor, statul părea monarhic și regal; când însă avem în vedere puterea senatului, părea aristocratic; pe de altă parte, dacă se consideră puterea mulțimii, s-ar părea limpede că este democratic.“? /…/

“Pentru că fiecare parte are o astfel de putere de a vătăma sau de a colabora cu celelalte, unirea lor se dovedește potrivită în toate împrejurările, încât nu este cu putință să se găsească o formă de constituție mai bună decît aceasta. Căci, când vreo teamă amenințând dinafară îi silește să se unească și să se ajute unii pe alții, puterea constituției este în așa fel întocmită și atât de mare, încât nu este lăsată la o parte nicio măsură din cele necesare, pentru că toți se întrec în grija de a face față situației, și hotărârile nu sunt executate cu întârziere, fiindcă toți în comun și fiecare în parte colaborează pentru îndeplinirea planului. De aceea, datorită acestei particularități a constituției, Roma este de neînvins și atinge orice și-a propus. “

 (Polybios, Istorii, trad. rom. de Virgil C. Popescu, Editura Științifică, 1966)

09.21

Și eu cred că ne tragem oarecum (și) din romani, dar nu sunt sigur că din cei descriși de Polibiu, fiindcă romanii au fost de mai multe feluri.

Noi, românii, ne dovedim a fi doar de un singur fel – lipsiți de puterea de a colabora și supradotați cu puterea de a vătăma.

Cum ar veni – romani barbari.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • fumurescu

    Multumesc pentru dedicatie. Sunt magulit. Din pacate, Stanga si Dreapta au in Romania soarta invadatorilor din Scrisoarea a III-a. Cum venira, se facura toti o apa si-un pamant. Mocirla, adicatelea. Nu e vina “invadatorilor”, e “clima”.

  • @fumurescu
    Stiu ca raspunsul meu nu rezolva nimic; mai ales de cand Romania s-a modificat “climatic” de la 4 la doar doua anotimpuri politice, iar cele doua sunt doar unul — mocirla.

  • Sincer vorbind distinctia clasica stinga-dreapta, asa cum s-a nascut ea din asezarea in banci ale starilor, si-a pierdut relevanta cam peste tot in lume… De cind cu „a treia cale” a lui Blair si contaminarea inversa a liberalismului, distinctia e tot mai dificil operanta. Pe de alta parte, calitatea claseri politice a scazut iarasi peste tot in lume, ca una erau alde De Gaule, Adenauer, Pompidou, pina pe la Bush bartrinul si xancelarul reunificarii si alta astia, oamenii noi, de la Sarko si Hollande pina la Obama si cancelarul german ajuns servitor la Gazprom. Problema este numai de nivel de degradare si aici, recunosc, mai jos decit ai nostri e greu de scoborit…

  • a notarius

    Inteleg eu -- daca inteleg bine -- ca acest text este un raspuns la cel scris de Fumurescu legat de o posibila impacare intre Domnul Tudoran si Domnul Tismaneanu.
    Deduc -- daca bine deduc -- ca impacarea este ingreunata de diferente ideologice. Ma duc mai departe si concluzionez: din punctul de vedere al Domnului Tudoran, un om de stanga intr-o cultura in care distinctia are sens, considera ca Domnul Tismaneanu, traitor in aceeasi cultura, se declara de dreapta intr-o alta cultura -- pe care amandoi au parasit-o la un moment dat -- unde aceasta distinctie nu are sens.
    Oare am inteles bine?

  • emil chirila

    E timpul ….”Să muriţi bine!”…d’ale lui Basescu…
    ORE -- CUR SI ORE – CAP
    Exodul unei întregi categorii profesionale(medicii)considerat drept neesenţial. A spune că Revoluţia din decembrie s-a făcut şi în beneficiul celor care vroiau să plece şi n-aveau voie şi că, deci, plecările de-acum sînt o „cucerire“ a democraţiei e ori cinic, ori trivialÎn numele unei mentalităţi asemănătoare, preşedintele a spus cîndva şi că nu trebuie să dramatizăm lipsa autostrăzilor, că turiştii străini pot vizita România cu avionul, că avem prea mulţi filozofi şi prea puţini ospătari, sau că unele forme de învăţămînt sînt caduce, de vreme ce există Google. Astea nu sînt declaraţii „optimiste“ sau „echilibrate“. Sînt retorsiunile euforice ale cuiva care vrea mereu să aibă dreptate.
    “Un preşedinte nu trebuie nici să se dea pe sine drept exemplu de precaritate salarială: un profesor lucrează 16 ore pe săptămînă, eu – 16 ore pe zi. Ergo: sînt mai prost plătit decît un profesor. E o dublă probă de ignoranţă şi meschinărie. E aproape stingheritor să te afli în situaţia de a explica unui preşedinte de ţară că cele 16 ore de predare ale unui profesor au, ca fundal, lungi zile şi ani de pregătire, că actorii nu „prestează“ strict două ore pe seară ocupîndu-se, în restul timpului, cu tăierea frunzei la cîini, că nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea, cîndva, academicianul Grigore Moisil, la numărul de „ore-cur“ petrecute la birou. E nevoie şi de „ore-cap“, greu cuantificabile. Ca să nu mai spunem că preşedintele nu plăteşte din salariul său nici chirie, nici întreţinere, nici combustibil, că are asigurate, pe gratis (respectiv pe fonduri de protocol), o sumedenie de servicii, pe care muritorii de rînd nici nu le visează.”(A.PLESU)…va vine sa credeti?

  • @a notarius

    1. Textul meu este un raspuns la textul dlui Fumuresciu, dar un raspuns mai ocolit, un raspuns indirect. De ce? Fiindca m-am saturat sa produc dovezi, probe, sa invoc lucruri ce pot fi verificate punct cu punct si sa mi se raspunda cu discursuri academice (de cel cu care chipurile as dialoga, si cu minciuni, acuzatii aberante etc. de catre tzutzerii celui cu care chipurile discut in contradictoriu. Dl Fumurescu nu este unul dintre acei tzutzei. A avut o idee, o speranta initiativa pe care nu pot decat sa o respect si pentru care nu pot decat sa-i multumesc.
    2. De dl Tismaneanu nu ma despart ideologii. Ii pretuiesc competenta si cand dl Tismaneanu se considera de stanga, si cand se considera de dreapta. E dreptul Domniei sale sa fie de orice culoare politica doreste. E dreptul meu sa spun ce cred de felul CUM serveste o culoare politica, un grup politic sau un om politic. Poate ca am “ramas incremenit in (vreun) proiect”, dar cred ce am crezut intotdeauna: mai ales intelectualii gresesc srvind necritic un proiect politic, un grup politic, un partid politic sau un om politic.
    3. Repet, fiind un om de centru-dreapta (sau daca centrul este o fictiune, atunci doar un om de dreapta), dispretuiesc puslamalele care se dau de dreapta, doar pentru ca “dreapta da bine azi…” In naivitatea mea, am crezut o vreme ca si dl Tismaneanu nutreste acelasi dispret pentru astfel de impostori.
    4. O lume politica in care prin om de stanga se intelege un comunist iar prin om de dreapta un fascist este o lume de nebuni apoplectici. Ma asteptam ca tocmai oameni ca dl Tismaneanu sa se opuna unui asemenea tip de “reductionism” imbecil. iata-ne ajuns in punctul in care orice om de stanga e declarat comunist, si orice om de drepta e declarat fascist. Ba, in toiul reglarilor de conturi electorale, unii dintre dusmani sunt declarati ba fascisti, ba comunisti. Pot fi -- simultan — si Hugo Chavez si Goebbels. Asemenea performante de discurs politologic nu ma incanta.
    5. Exista impacari posibile, impacari mai dificil de realizat si impacari imposibile. Dar asemenea impacari nu sunt neaparat de interes public.
    6. Aflu de la un mincinos care a petrecut o buna bucata de vreme si pe acest blog — VictorL — ca pe acest blog nu exista dialog, el fiind sugrumat de prezenta otravitoare a unor oameni ca dl Ion capsali. De acelasi Ion Capsali si prezenta sa pe acest blog se plange si dl Tismaneanu. Numai ca eu habar n-am cine este dl Capsali si daca a postat aici vreun comentariu nu stiu cum a reusit sa “otraveasca” tihna dlor Tismaneanu si VictorL.

  • Ontelus DG

    Pe la 1800, în ,,Țiganiada”, I. Budai-Deleanu rezolvase literar problema, dar cu o profetică ironie amară: ,,Adecă puseră să nu fie/ Stăpânia lor nici monarhică/ Nici orice feliu de-aristocrație/ Dar nici cu totul democratică,/ Ci demo-aristo-monarhicească/ Să fie ș’așa să să numească.” Ce-i drept, istoricul roman Polibiu, dar și realitățile locale, precum și, deopotrivă, iluminismul și înțelegerea limitelor acestuia îi furnizaseră inspirația. Meritul scriitorului nu este, însă, mai puțin important, ba dimpotrivă, săpând cât se poate săpa la temelia prejudecăților și a neinformării acelora care consideră că literatura română începe cu pașoptiștii. Modernitatea românească este o iluzie donquijotescă, dată fiind mia de ani în care nu am avut stat centralizat. Că au vrut și vor unii să fim precum vesticii, da, suntem la suprafață, pe dedesupt tot ceea ce înseamnă occidental este subminat, deformat, sabotat, îngroșat. Blestemul maiorescienelor ,,forme fără fond” explică și alura specială a comunismului nostru. Și, ca să nu mai avem nimic de zis, să reflectăm puțin, fie și o secundă, încă o dată, da, încă o dată, la ,,Miorița” și la ,,Monastirea Argeșului”, create în vremea acelei mii de ani. Singura soluție sunt Statele Unite ale Europei, dar crede bogatul celui sărac? Dacă Uniunea Europeană se va impune, bine, dacă nu, nu.

  • neamtu tiganu

    mie Alin mi-e simpatic, mai ales atunci cind are batista aia-n cap si merge cu barca pe la muierile alea amazoane.

    “Noi, românii, ne dovedim a fi doar de un singur fel – lipsiți de puterea de a colabora și supradotați cu puterea de a vătăma.”

    de aia nici nu cistigam la fotbal, nu avem spirit de echipa, pe vremuri, cond jucam fotbal, eram min. apararii, adica libero, un post speculativ, cureti da si profiti de greselile fundasilor echipei tale. Azi nu se mai joaca cu libero.

    Nu mi-as dori ca nea Dorin sa se-mpace cu dom prof. Tismaneanu, mult mai excitant e sa se contrazica, in definitiv concurenta, lupta, duce mai degraba la idei, inventii decit pupaturi in piata ndependentei.

    De altfel, nu faptu ca se contreaza ma intriga, ci mai degraba, nu pricep cum nea Dorin a putut fi preten cu dom prof. Tismaneanu, mi se par extrem de diferiti, poate ca disperarea statutului de emigrant l-a facut pa unu sa se arunce in bratele celuilalt, sau poate bunele intentii de a face ceva pt. tara, atunci cind orice soapta venita din-afara era, pt. noi ramasii, un adevarat pahar de oxigen.

  • a notarius

    @Dorin Tudoran
    Cred ca inteleg mai bine acum, multam de acest raspuns exhaustiv oarecum.
    Problema celor doua orientari politice, legitime si caracteristice democratiilor europene aparute in ultimele doua secole, este tratata oarecum superficial si relativizant pe aici pe la noi.
    S-a ajuns la aberatii care dovedesc lipsa de scoala si studiu. Citesc mai nou din ce in ce mai multe pareri, mai ales la “analisti” sub patruzeci de ani, care considera ca fascismul este de stanga, la fel ca si comunismul.
    T.G.M. a scris un text, intr-o publicatie romaneasca, care n-a prea fost bagat in seama, despre faptul ca lipsa de traditie a stangii politice in cultura romana duce la un dezechilibru profund si nociv mai ales la nivelul intelectualitatii.
    Care, de la Eminescu incoace, considera ca dreapta este singura optiune decenta, stanga fiind, probabil, banuita de intentii necurate mai ales in cea ce priveste afirmarea specificului national.
    Uite si aici, in cazul Dumneavoastra, mi-am permis sa va banuiesc de idei de stanga, in timp ce Dumneavoastra va percepeti de dreapta.
    In cazul Domnului Tismaneanu problema este si mai grava, aproape compensatorie.
    Pentru ca aveti dreptate atunci cand va revolta aceasta inversunare de a trimite adversarii la extreme.
    Am o banuiala: provine din refuzul stangii autentice.
    Toti se inghesuie la dreapta si la un moment dat apare asa o nervozitate ca la cozile acelea celebre din anii optzeci. Toate lumea se inghesuie in fata de teama sa nu se termine…

  • Valeriu Mangu

    Articolul “Ce nu stie (inca) Presedintele Romaniei” pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • Poate daca am judeca politicienii dupa cat de coerenti sunt, atunci stanga/dreapta ar avea sens. Dar cum sa facem asta cand unii intelectuali scriu compuneri despre Karl Marx pe contributors? Cum?

  • Bogdan C.

    In timp ce dl.Tudoran deplange pe buna dreptate mocirla politica din romania si amestecul stanga-dreapta(intr-un ocean de stanga), dl.W.Ponta nu-si face deloc asemenea probleme si, pt ca-i mai lipseste fonctia de presedinte pt a se simteste bine in aceasta mocirla trimite un mesaj criptat baronimii psd pt a-i ridica moralul, pt a o aduce la un numitor comun si a o mobiliza si pt a-i spune ca el, W.Ponta este copilul bun al psd si ca sangele apa nu se face. Tradus din romana in romana mesajul ar fi asa: Am fost uns in psd de Adrian Nastase, unul din parintii fondatori care mi-a transmis si mie focul sfant. Stiti cate a facut pt voi si ce bine ati dus-o atunci. Am incercat in acest rastimp sa fac totul pt voi dar nemernicul de basescu mi-a incurcat planurile, v-a persecutat si v-a bagat in puscarii. Trebuie sa oprim tranzitia spre un stat european pt ca noi si ai nostri sa traim linistiti si demni, nu cu frica de mascati si de linsajul public al jurnalistilor fascisto-comunistoizi. Pt asta trebuie sa ma ajutati sa castig alegerile. Abia atunci imi voi putea rascumpara greselile fata de voi, famiglia mea, lucrurile frumoase din viata mea si ce am eu cel mai sfant, voi recupera toate nedreptatile care vi s-au facut. Atunci m-as bucura sa mor, si ceasul stea, si limba cada, iar timpul meu sa fie-apus.

  • Domnule Tudoran,

    Excelent textul dvs., dar, daca nu va e cu suparare, i-as aduce un amendament privind cronologia culisarii fostului partid al domnului Basescu, PD, de la stanga la dreapta. Evenimentul nu a avut loc odata cu asimilarea grupuscului liberal desprins de dl Stolojan din PNL, ci cu doi ani mai devreme, in 2005. “Transmutatia” s-a produs intr-o noapte, in care pedelistii s-au culcat (potrivit naravului) pe stanga, dar s-au trezit dimineata perplecsi,vazandu-se rasuciti complet pe dreapta. Si asta prin decizia suverana si exclusiva a dlui Basescu. In acelasi an, 2005, PD a iesit din Internationala Socialista pentru a li se alatura, un an mai tarziu, popularilor europeni. Aripioara dragului Stolo s-a lipit de PD in 2007, dupa doi ani de la insurubarea partidului in dreapta esichierului politic. Aceasta precizare, ce poate parea o pedanterie, isi are rostul ei, relevand mai clar zbuciumatul istoric al PDL. Poate n-ar fi rau de reamintit si niste fapte pe care “biografii partidului” le-au sters din cronologiile postate in cyberspatiu, si anume ca, la desprinderea din FSN, PD a plecat cu tot cu sigla Frontului, numindu-se PD(FSN). Pentru particula identitara dintre paranteze, PD s-a judecat cu gruparea Iliescu din acelasi FSN, Curtea dandu-i satisfactie PD-ului. Apoi, PD a avut o serie de fuziuni cu alte mici formatiuni politice, dintre care istoricii oficiali o omit astazi pe cea mai importanta, si anume Partidul National Roman, initiat si condus la acea data de ex- seful SRI, Virgil Magureanu.
    E destul de interesant felul in care acest partid si-a “periat” periodic istoria de aproape un sfert de veac, tratand cu “delete” momente chiar reprezentative din devenirea lui. Si a facut-o bine, aproape fara urme, din moment ce putini isi mai amintesc cum au evoluat de fapt lucrurile in PD. Eu sunt una dintre cei putini, dat fiind ca, dupa ’89, am facut, printre altele, si munca de documentarist, o activitate care m-a lasat cu o nesuferita deformatie profesionala.

    Cat despre dreapta-stanga, in Romania si una si cealalta mananca acelasi caviar, cu polonicul lasat in dotare de raposatul “Oracol din Damaroaia”.

  • @Bogdan C

    “Poietic” mai gandeste acest Ponta al dumneavoastra. Sa nu-i fie de deochi!

  • @No Name/DP

    Multumesc pentru toate amendamentele — fie ele privind cronologia, fie ele privind moralitatea evolutiei cu pricina.

  • Dezideriu Dudas

    Pana la nea’Valerica ( Stoica), treaba era simpla . Din 4 in 4 ani se schimbau unii cu altii, vorba lui Doru Stanculescu, cu cozile imbarligate pe la spate…

    Dupa…, nea’Valerica a spus ca are nevoie de timp ( taarriisoarra !! ! ) pentru constructie ( “pe la spate”, mai greu…)….Din 2004 se tot construieste in Romania…., de pare a nu mai fi ramas caramida pe caramida…

    Totul a decurs ca in plan ( “ Planul Viorica”…), pana a dezertat “Bombonel” si “l-a apucat sinuciderea”…Ce dreak’ ar fi insemnat sa faca si el un pik ciocu’ mic…., ca doar nu mai era la putere….

    Colegul de partid a lui Darius a simtit ca “aiasta nu se poate“, nu se exista, ca girafa…, si a inceput atacul distrugator la “dictator”…Mai ales, ca in sfarsit, “ai batrani” erau si ei de acord cu el…Acestuia, cum tot se plictisea post-Boc, i-a picat la tanc… Mai mult, a inceput sa umble la “cutia cu surprize”…

    Era cat pe ce sa intram in alta logica in ianuarie 2014 ( incepusera din nou sa se plictiseasca…). Daca Adrian Nastase nu intra din nou la inchisoare, blestemul incrancenarii societatii romanesti putea fi evitat…N-a fost sa fie….

    Asa ca, “motivat” de strategi ( aceasi care il indemnau pe Ion Iliescu sa intre cu armata in “golanii” din Piata Universitatii ? – dixit Andrei Plesu despre contextul “nouazecist”… ), “dictatorul” il urmareste in continuare penal pe “Bombonel”, acesta scrie la ziarul “varanului” iar “varanul” il urmareste penal pe “dictator”…Cum era aia ? Taranul e pe camp…, el are o nevasta…, nevasta un copil…

    Solutia ? “Dictatorul” deconectat de la aparate ( de manipulare – ma refer la manipularea lui ),” varanul” la fel, iar Adrian Nastase ramane fara laudatori exagerati si dusmani de conjunctura…

    Dar nu, din nou, nu ! Aiasta nu se poate ! Romania trebuie sa se lupte cu ea insasi la nesfarsit ! Va multumim Europa, va multumim SUA pentru indemnurile prietenoase pe care le faceti de la galerie ! Rusia, nu va multumim ! Pe voi oricium va baga toti in ecuatie chiar daca faceti sau nu faceti nimic ! Voi sunteti deja castigati de istoria conflictului perpetuu romano-roman ! Sunteti de-ai nostrii cum ar veni si-ar fi cumva aiurea sa ne multumim noua insine…

    Stimate DomnuleTudoran , unde credeti ca pot fi incadrate ( voiam sa scriu incartiruite, dar prea dadeam fiori…) cele scrise mai sus pe cele 3 nivele imaginate de Polybios si aduse in actualitate de dvs. :
    1. Nivel monarhic si regal ( merge si prezidential )
    2. Nivel aristocratic
    3. Nivel democratic
    “Deux et machina” puterii din Romania….pare sa se fi oprit la cei trei, Adrian Nastase, prin extensia divina involuntara facuta de el, Traian Basescu , prin voluntarismul sau “div-in” din ultimii 2 ani si Dan Voiculescu, care pare a spera sa recupereze si el ceva divinitate prin pastorul Gadea…

    E o dilema care nu (mai ) poate fi rezolvata de d-nul Adrian Nastase, si a ramas intre presedintele Romaniei si patronul celui mai puternic trust de presa din Romania. Nu stiu daca, in cazul condamnarii maine a d-lui Voiculescu, presedintele Romaniei va folosi vacuum-ul creat pentru aducerea normalitatii in dezbaterea politica si chiar cea publica ( mai degraba nu, cred, inca ani “buni” de-aici inainte ) si nici daca, in cazul achitarii sau chiar a condamnarii cu suspendare a d-lui Voiculescu acesta va opri atacul ucigator la presedintele Romaniei ( mai degraba nu ). Nu exista nici-un roman care sa-i poata chema la ordine pe cei 2 ? Spiritul lui exista ! N-ar mai exista acest comentariu. Bineanteles nu ma gandesc la d-nul Vasile Blaga. El e castigatorul inertial al status-quo-ului si n-ar fi normal sa se atace singur, decat daca ar fi “primul pe piata “…Si nu pare ! Desi tocmai scriam ca, in Romania, cand zici ca-i alba-i neagra si invers…De parca ROGVAIV-ul ar fi in proprietatea unui mare jucator, care poate fi arbitru si mai mare cand vrea sa se mai odihneasca nitel ca jucator…

    Toti insa subliniaza importanta constructiei. Nu ne vom mai intalni la parastasele demolarilor. Sigur ne vom intalni insa la catedralele constructiilor viitoare….asociate acelei jumatati de “dom” pe care trebuie sa i-o adaugam Romaniei peste “domul lui Eminescu”….

    Dom, dom, sa-naltam …

    P.S. Ii spuneam scriitoarei constantene Elvira Iliescu ca am actionat strategic pe 3 directii. Prima directie tinea de persiflarea “realizarilor” actuale ( m-a motivat mult teza de doctorat, “cu ironia”…, a d-lui Vasile Gogea , pe care va trebui sa o reiau ), a doua, de implicarea extrema in cazuri grele ale societatii romanesti ( exil, Adrian Nastase, Dan Voiculescu -- cu doua etape, chiar trei, … ). Abia a treia directie e constructia, de care sper sa ma pot ocupa in exclusivitate in viitor.

  • Exista si o zicala (americana, parca, nu?) care zice “du-te acolo unde e banul” si am senzatia ca avem personaje pe scena politica tinandu-se de aceasta vorba. Care are si ea limitele ei, de exemplu, eu nu am venit pe blogul dlui Tudoran fiindca ar fi banul aici.
    Stanga -- dreapta inseamna o chestiune aparent simpla, insa, dincolo de aparenta, nu chiar asa de simpla. Stanga -- dreapta inseamna, in fapt, pentru un cetatean, o dubla pozitionare (desigur, subiectiva): una, a partidelor din spectrul politic, prin doctrine sau pozitii in diferite probleme de politica publica, iar cealalta, a cetateanului insusi, desi in multe situatii, cetateanul nu se localizeaza neaparat si pe sine pe scala ideologica stanga dreapta. Scala ideologica stanga -- dreapta este preferata deoarece cetatenii estimeaza mai usor pozitiile partidelor printr-o astfel de reprezentare. Perceptiile cetatenilor pot fi, ca urmare a dublei pozitionari, foarte diferite: o parte pot considera ca partidele de stanga nu difera foarte mult de partidele de dreapta in pozitiile adoptate in unele probleme, iar altii dimpotriva, ca pozitiile sunt foarte diferite. Peste toate, televiziunile au introdus un mod de comunicare specific lor si anume prezentarea episodica a unor evenimente specifice ceea ce incurajeaza, in ochii cetatenilor, atribuirea responsabilitatii mai degraba mai degraba unor persoane decat forte politice si sociale mai largi. Lucrurile incep sa fie, deci, destul de incilcite, iar daca adaugam ca, specific Romaniei, toate fortele politice sunt “vopsite”, intram deja intr-o nebuloasa. De la dreapta (teoretica) pe care partidul dlui Voiculescu, cu ceva tentative de a sustine valori ale dreptei, nu o acopera, trecind prin autointitulatii liberali, care au reusit o guvernare a dlui Tariceanu total antiliberala, cu o singura lege careia i s-a putut zice liberala, pe la pedelistii fara nici o referinta doctrinara si care nu s-au obosit sa reia, macar, discutia unor valori propuse de PPE inca de la congresul de la Lisabona, si, la stanga, niste pesedisti mai de dreapta.

  • Bogdan C.

    @Dl.Tudoran

    he he! Nu, nu gandeste “poietic” si nici realitatea nu-i prea poetica pt ca ne-o va trage la alegeri, cu alifie verbala d’aia de-ti buimaceste mintea si deci cu consimtamantul nostru. Remarc insa imagini ale mortii, o incrancenare la Ponta care da fiori, el declarand recent ca nu are de gand sa iasa cu picioare inainte din politica( sau poate asta vrea sa sublinieze inversunarea si malignitatea lui basescu? oricum, faptul ca recurge la astfel de imagini da o masura personajului). Morga impenetrabila de senator al antichitatii romane a lui Ilie sarbu nu este mai linistitoare. Ce-or avea in cap? probabil ca vom afla curand. Cele bune!

    @No name/DP

    Realmente interesant ce-ati scris. Dar trebuia sa ia cineva o decizie desteapta, ca doar nu era sa-i astepte pe blaga si udrea, nu?

  • @Dezideriu Dudas

    Cred că puteți afla un răspuns la întrebarea dumneavoastră chiar în Polybios/Polibiu: “De aceea se poate spune că există șase feluri de constituții: trei, pe care le citează toți și despre care s-a vorbit mai înainte [regalitatea, aristocrația și democrația], și alte trei de aceeași natură ca și acestea, adică monarhia, oligarhia și ohlocrația.”

    Interesanate sunt și nuanțele binomului ohlocrație -- democrație. Iata o sursă la îndemâna oricui, sursă de la care se poate merge mai departe spre sursele de specialitate:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Ochlocracy

  • Bogdan C.

    @Dl.Tudoran

    iertati-ma ca ma bag asa cu capu-n zid, risc o supozitie “poietica”(pt ca nu ponta gandeste “poietic” ci eu insumi) : tirania, oligarhia si ohlocratia sunt perene, celelalte sunt visuri frumoase ale noastre.

  • Alina

    Cred ca suntem campioni la urcatul in ierarhii, dar invers proportional cu aptitudinile/calificarile/experienta fiecaruia …

  • @ D-l Tudoran
    Îmi permit trei observaţii în legătură cu postarea d-vs.
    1. Parafrazându-l pe Adorno (“Es gibt kein richtiges Leben im falschen.”), pot şi eu să constat că nu există o dreaptă autentică în cea strâmbă. (Această afirmaţie genială este cu atât mai utilă, cu cât poate fi folosită de oricine din cei care reclamă poziţia de DREAPTA pentru sine şi îi urăşte de moarte pe cei strâmbi.)
    2. Dacă aş fi silit să aleg între dreapta şi stânga, eu aş alege DREPTUL. (Chiar dacă părerea mea nu interesează pe nimeni, judecata de valoare a acestei cugetări: vezi mai sus.)
    3. Citind cu atenţie atât articolul de mai sus şi comentariile aferente, cât şi articolul la care mă conduce linkul d-vs., ajung la concluzia că aceasta nu este, de fapt, un RĂSPUNS dat d-lui Fumurescu, chiar dacă are dedicaţie… Poate doar o explicaţie.

    PS
    Am postat acest comentariu şi pe platforma contributors.ro., nu din consideraţii legate de armonie sau echidistanţă (adevărul nu e niciodată la mijloc), ci de comunicare adecvată.

  • InimaRea

    TGM are doar parțial dreptate, vorbind despre Stînga românească. Socotește că, topită fiind aceea in comunism, și-ar fi pierdut tradiția. Or, chiar și-așa -- deformată timp de 50 de ani -- și-a păstrat continuitatea, ba chiar a devenit singura cale de a fi în stat, pentru imensa majoritate a românilor, ajunși ”asistențiali” din această cauză. Nu e chiar tradiția folositoare pentru ”o adevărată politică de Stînga” dar nici total altceva nu e. O putem numi, liniștit, varianta românească a Stîngii.
    În schimb, Dreapta a dispărut odată cu lichidarea clasei țărănești proprietare de teren agricol. (Și a boierimii cu rădăcini istorice în pămînt românesc dar cred ca ”Talpa Țării” ținea acel pămînt laolaltă.) Conservatorismul, pe care atîta lume îl regretă la români, acolo era -- la țară, unde ”s-a născut veșnicia”. Veșnicia e formă de supraviețuire cîtă vreme tot bietul om -- sub vremi. Orice-ar putea-nsemna acele vremi, și din orice parte-a lumii ar veni ele peste biet român.
    Stîngismul societății românești e atît de înrădăcinat în mentalul colectiv încît singurul ”partid istoric” care a rezistat e cel ce a reușit performanța de a face pactul cu diavolul, fără a se lăsa înghițit de acesta.
    Strategic-politic -- poate că și național -- trecerea PD la Dreapta a fost o mișcare curajoasă. Condiția sine qua non a reușitei era -- totuși -- ”înghițirea” liberalilor. Astfel, Dreapta românească ar fi dobindit dublă legitimitate din altoiul dintre Stînga-FSN și supraviețuitoarea politică a ”partidelor istorice”. Era un mariaj burhezo-aristocratic, unde PD venea cu zestrea -- capitalul politic anti PSD -- iar PNL, cu noblețea vechimii.
    A ieșit un parvenit politic -- PDL. Inevitabil, vedem azi, căci vitalitatea neamului prost precumpănește asupra nobilei educații. Și cam avorton a ieșit, cîtă vreme n-a reușit să-nghită decît o mică parte a PNL. De aici, imaginea grotescă, de ”Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure Șchiop”.
    Ce l-a pierdut politic a fost ignorarea -- cred că din ignoranță, mai degrabă -- de către Băsescu, a ”duhului pămîntului”: atacînd salarile și pensiile -- așa amărîte cum erau, din care nu se putea trăi dar care ”erau un drept” al celor mai mulți -- Boier Juma-Juma și-a săpat singur groapa. Dovedind că n-a înțeles deloc țara asta și oamenii săi -- despre care cred că e și-acum convins că-s buni doar de prostit în față -- el a și supralicitat cu imagini retorice jignitoare (grasul în cîrca săracului, de pildă).
    Nici pe-ai săi nu i-a-nțeles. Despărțirea lui de PDL nu s-a făcut doar -- poate că nici măcar în primul rînd -- fiindcă nu s-a ales Udrea președinte ci fiindcă Blaga&co n-au acceptat ideea de a se transforma în PMP. Oricît de vameș să fi fost, ardeleanul acela s-a arătat neînstare a-și renega rădăcinile, înaintașii, propria istorie. Un țăran -- în fond, incapabil de metamorfoză. Un țăran cu-devărat de Dreapta, cum citadinul cosmopolit Băsescu n-avea cum fi.
    Poate-i spune cineva și lui Băsescu că țăranul românesc tradițional de Dreapta ”este extremist de centru” (vorba lu Radu Cosașu) neadmițînd alte extreme, necum Extremă-Dreapta, cu ADN fascistoid (legionarioid, la noi).
    În ”România reală”, privatul de Dreapta ține cu dinții de pensia lui de la stat, de salariul său de la stat, fiind și-și: întreprinzător și bugetar. E cazul celor mai mulți mici întreprinzători -- cei din zona IMM, să le zicem. Iar marii asistați sînt tocmai marii întreprinzători, ale căror afaceri sînt aproape exclusiv bazate pe ”parteneriatul public-privat”, în care statul pare idiot, de vreme ce merge mereu în pagubă. Practic, capitalismul autentic din Ro aparține investitorului străin. Nu-l numesc și ”autenticul de Dreapta” cît vreme capitalul străin investit în Ro vine -- în important procentaj -- dinspre firme de stat din Vest, ori subvenționate de statele de unde vin.
    PS: Amețeala doctrinară e-n toi și-acum. Deși PSD a rămas la guvernare, nu se poate atinge de singura măsură cu-adevărat liberală -- de la Tăriceanu-ncoace: impozitul fix, de 16%. Drept pentru care anvizajează să o atace etapizat, curat stîngist: introducerea impozitului progresiv pe veniturile bugetarilor, cu menținerea cotei fixe pentru zona de afaceri. Ceea ce arată și cît se-ntinde puterea de colectare a actualei guvernări -- ca a tuturor, dinainte: exclusiv pe domeniul bugetarilor.
    Asta-mi amintește gloria actorilor ambulanți: un hangiu, impresionat de reprezentație, îi spune actorului principal: Ai fost foarte convingător în rolul regelui. Hai sa-ți o dau măliguță cu borș, amărîtule!

  • Eu cred ca sub amenintarea propagandei comuniste, pana la implozia sinistrului regim, partidele de dreapta europene au alunecat foarte mult spre centru si chiar centru-stanga, intrecandu-se cu partidele de stanga in intarirea caracterului social/asistential al statului (modelul Bismark)”. Dupa ce comunismul a fost aruncat la cosul de gunoi al istoriei, sensul miscarii s-a inversat, inclusiv partidele de stanga care s-au lepadat de marxism apropiindu-se astazi asimptotic de centru-dreapta. Diferentele dintre stanga si dreapta politica mai rezida acum doar in retorica si unele pansamente sociale (un fel de frectii la un picior de lemn), promovate inca de stanga. Demagogia nu-i lipseste insa nici dreptei, indeosebi in campaniile electorale, promisiunile ei (imposibil de indeplinit) depasind uneori chiar si populismul funciar al stangii.

    Dar, Europa unita se vrea tehnocrata, Comisia Europeana fiind prin excelenta un organism de conducere format din asa-zisi tehnocrati care urmaresc sa guverneze batranul continent in mod stiintific. Acum, noua, est-europenilor, iesiti de nici un sfert de veac din experimentele « stiintifice » ale comunismul, sintagma de conducere stiintifica (tehnocrata, adica) ne mai produce inca fiori pe sira spinarii. De fapt, tehnocratia nu mai are nicio legatura cu democratia, efectul ei direct fiind o polarizare rapida si acerba a societatii. Tehnologizarea accelerata si relocarea afacerilor, sub imperiul eficientizarii lor, duc la cresterea dramatica a somajulul endemic. Astfel, aproximativ un sfert din populatia UE, (in unele zone peste!) este exclusa fara speranta de la toate binefacerile unei guvernari din ce in ce mai stiintifice, mai eficiente, bla-bla-bla.
    Prin Tratatul de la Lisabona , Parlamentului European, care are 723 de membri, dar nu si drept de initiativa legislativa (acesta fiind apanajul Comisiei Europene !) , i s-au conferit competente sporite : drepturi asupra bugetului U.E. si asupra componentei si conducerii Comisiei Europene, drepturi pe care le imparte insa cu the European Council (format din sefii de stat si de guvern ai tuturor tarilor din UE). Consiliul European functioneaza ca un fel de camera superioara a Parlamentului European, lipsit fiind si el de dreptul la initiativa legislativa. Consiliul desemneaza presedintele Comisiei, inaltul reprezentat pentru probleme de politica externa si securitate si directorul Bancii Centrale Europene. Parlamentul le da vot de investitura (cu majoritate simpla). Oricum, puterile Parlamentului European raman subtiri, din moment ce nu are drept de veto asupra tratelor Uniunii. Se poate pronunta insa asupra draft-urilor de lege inaintate de Comisie, care devin legi numai cu aprobarea Parlamentului si a Consiliului. Chiar daca Parlamentul propune amendarea unor proiecte inaintate de Comisie, respectivele amendamente trebuie sa obtina si aprobarea Consiliului European inainte de-a ajunge din nou pe masa Comisiei. Acest sistem de legiferare este numit codecizie, desi este evident ca ultimul cuvant le revine intotdeauna tehnocratilor din Comisie.

  • Shadow

    @No Name

    Si eu cunosc foarte bine “istoria” acestei “formatiuni” asa zis “novatoare”. Ba as adauga la lista dvs si faptul ca atata timp cat s-a aflat in internationala socialista (chiar si cu numai cateva saptamani inainte de a se “culca de stanga si scula de dreapta” care nu stiu de ce aveam impresia ca imi “apartine”, nu va acuza de plagiat draga Doamna doar de “gand la gand cu bucurie”) au blocat accesul psd-ului lui iliescu, nastase la internationala socialista.

    Acceptati in grupul popular doar pt ca putinii taranisti ramasi au fost” domni” si nu au vrut sa “reediteze” modul de a “face politica” al pd-ului basescian. Adica taranistii nu s-au opus ci doar s-au abtinut.

    @Bogdan C

    decizia desteapta fiind “liber-schimbismul” asta da “politica”

  • Ontelus DG

    Astăzi se împlinesc 103 ani de la nașterea lui Cioran.

  • @Shadow # 25

    Va cred ca va apartine expresia “culcat pe stanga, sculat pe dreapta”, in sensul ca dvs. ati formulat-o pentru prima oara, dar ea a facut o cariera deosebita, fiind ultra-vehiculata si in presa pe hartie si in cea electronica, incat a devenit un poncif. Oricum, descrie perfect avatarul suferit de PD, asa ca nu exclud nici posibilitate ca ea sa fi avut mai multi genitori. 🙂 Imi amintesc insa cat de incurcati au fost o vreme membrii partidului, pana si-au ajustat discursurile de la retorica de stanga la cea de dreapta.

    Ma intreb insa, cine mai stie azi care este parintele cuvantului “mineriada”, ori a fratelui sau, “dosariada”? De altfel, mineriada a intrat in DEX si-n DOOM-uri; dosariada ii calca pe urme.

  • a notarius

    @InimaRea
    TGM e nitel mai nuantat. Nu am vrut sa intru in amanunte sa nu plictisesc cu o argumentare prea teoretica.
    Stanga lipseste din politica romaneasca mai de mult.
    De fapt lipseste o traditie pasoptista -- momentul de nastere a stangii in centrul si estul Europei, mai la vest lucrurile sunt mai complicate cu laburismul, iluminismul si revolutia franceza -, mai precis aceasta traditie a fost neglijata in procesul de faurire a statului national, prioritate a politicii romanesti incepand cu anii cincizeci ai secolului XIX.
    Asa incat nu prea avea ce sa se topeasca in comunismul de tip sovietic romanesc, astfel se explica si forma “originala”, seducatoare in prima faza, a comunismului national ceausist.
    Socialistii romani de prima generatie au fost din Ardeal -- Flueras, Jumanca, ucisi amandoi la Gherla de comunisti -- sau veniti din Rusia anarho-sindicalista a sfarsitului de veac XIX (Dobrogeanu-Gherea).
    Dar ce este mai important din acest punct de vedere, intelectuali marcanti cu sensibilitati de stanga -- a nu se confunda cu etatismul comunist!- reprezinta exceptii in aceasta perioada de pana la cel de al II-lea razboi mondial.

  • InimaRea

    Pater semper incertus est.

  • Dezideriu Dudas

    @ InimaRea # 23

    O maliguta cu bors poate insemna cateodata mai mult decat caviarul cela….

  • Dezideriu Dudas

    @ InimaRea # 23

    1. O “maliguta cu bors” poate insemna cateodata mai mult decat caviarul cela….

    2. Am inceput cu sfarsitul si nu am aprofundat restul comentariului dvs. 23. Daca va fi cazul, voi reveni…
    ( initial am scris la acest comentariu doar pct. 1. Pentru ca se pare ca nu l-am putut trimite, acum, la retransmitere, am adaugat si pct. 2 )

  • Şerban Foarţă

    Uneori (vă cer, anticipat, iertare!), nu poţi să nu-i dai dreptate lui Gorică Pirgu: “Ia mai lăsaţi, nene, ciubucele astea […], să mai vorbim şi de muieri”.

  • Dezideriu Dudas

    @ Shadow # 23
    Uitasem ca PD blocase intrarea PSD in Internationala Socialista….

    @ InimaRea # 25
    Trecerea PD la Dreapta, avea intr-adevar si componenta nationala….Nu se putea doar cu Partidul National Roman…
    Ref. la “ iepurii schiopi”…, propun o alta perspectiva si transcriu din memorie o vorba a lui Tibor Dery : “ Sa fim atenti sa nu inlocuim iepurii schiopi cu magarii anchilozati “….As adauga eu acum, sa fim foarte atenti la “magarii anchilozati” care se cred “iepuri schiopi” si invers…

    @ Dorin Tudoran
    Cred ca orice tara are politici duale, atat de respectare a interesului national cat si de armonizare cu trendurile politice globale ale zilei…Viktor Orban s-a prins ca trendul politic global este sustinerea intereselor nationale pentru statele mari….Noi credem ca ne respectam interesul national daca luam pozitia de drepti…., de fapt, pe cea a ghiocelului.
    As mai fi scris ceva de revolutia portocalie si deturnarea ei ( prin inductie, era urmarea logica…)…dar tocmai aflu ca primarul Radu Mazare a fost arestat 24 de ore pentru cartierul social Henry Coanda din Constanta. Cunoscand foarte bine realitatea de acolo, ma opresc pe bloguri aici. Trebuie sa ma ocup de “iepurii schiopi” deoarece ragetul “magarilor anchilozati” a devenit asurzitor… Voi reveni cat de curand cu “urletul Carpatilor”…, in sensul ca sper ca voi putea demonstra metodic, cu autoritatea necesara, ca degeaba tipam unii la altii, care de care mai vocal, daca “majoritatea tacuta” este nevoita sa ramana muta daca doreste sa supravietuiasca…Deci,” Solutia”, nu tine de cei care tipa mai tare din 4 in 4 ani, “pe vechi” , sau la alegeri ( cu 2 luni inainte ), “pe nou”….
    Aud un titlul la “Digi 24 TV” la o emisiune despre comunismul anilor ‘50 : “Specula si sabotajul”…Si scriu asta acceptand ca in comunism s-au facut si lucruri bune…

  • Dezideriu Dudas

    @ Completare la # 33
    Invers : Shadow # 25 si InimaRea # 23

    @ Serban Foarta # 32
    Regret ca nu v-am citit inainte comentariul…
    L-am recitit pe-al meu ( # 33 ), si cautam o “muiere”…In contextul Viktor Orban de acolo, cred ca suntem tocmai noi…E drept, putem lasa “ciubucele” deoparte…Chiar astfel ma angajasem….

  • @Dezideriu Dudas
    Eu nu cunosc situatia reala legata de cartierul social Henry Coanda, dar realitatea (mea) este ca susnumitul Mazare este un clovn de cel mai prost gust. Asta nu inseamna ca ar fi predispus si la escrocherie, cum nu inseamna ca nici n-ar fi.
    Dar un primar ca Mazare imi face Constanta foarte, foarte indepartata, desi si o iubesc din tinerete…

  • Şerban Foarţă

    Stimate domnule Dezideriu Dudas,

    departe de a fi un apolitic, simt, uneori, că e păcat de Dumnezeu să-ţi baţi capul cu asemenea “ciubuce”, -- inanitatea cărora o depăşeşte pe aceea a neantului imaculat, fără chip şi inexhaustibil…

    Încă o dată, scuze!

  • Dezideriu Dudas

    @ Dorin Tudoran # 19 ; # 35

    Daca am rezistat eu la dusmanoase atentionari regale, invocatii monarhice, urechieri aristocratice, suturi in fund oligarhice si capuri in gura ohlocrate, nu vad de ce nu as rezista la o prietenoasa mangleala a pachetelului de mancare…Macar prin cultura. Oricum, un bors cu maliguta pare a fi asigurat….Multumesc anticipat InimaRea ! De fapt cred ca mi-a fost livrat deja… si n-am a mai astepta ceva.

    PROPUN CA FOSTUL CARTIER PRIMAVERII ( NU STIU DACA LA FEL SE CHEAMA SI ACTUAL ) SA FIE NUMIT CARTIERUL “ IARNA NU-I CA VARA “

    MOTIVATIA JURIULUI : sa nu se mai fure drak’ pachetelele de mancare la scoala copiiilor revolutiilor divine
    DIN DECLARATIA DNA-ULUI DIVIN, INFILTRAT IN JURIU SPRE A SUSTINE SI CRESTEREA BINELUI : …. “Ion Creanga al Primaverii” a facut plangere penala “ ( sanchi, i-a zis “Raportul anticomunismului”, n.n. )… si, adaugam noi, a demascat “mangleala nicusorilor” ….

  • Dezideriu Dudas

    @ Serban Foarta # 36

    Nici o problema ! Oricum, tocmai am demonstrat mai sus ca sunt rezistent..E drept, nu chiar ca Alex Stefanescu in fata lui Videanu….
    Mai incolo insa ( nu stiu inca si cand…, nu sunt chiar asa de “tehnocrat”…, desi am fost prostul care a organizat “FORUMUL TEHNOCRAT” pentru destepti….) ar merge si-un bors cu maliguta…Desi n-am suportat borsul pana n-a dat nefasta peste mine, ca in Ardealul copilariei mele ( pe langa Simeria Videanului ) nu se prea producea…Ulterior insa, mutandu-ma in Moldova ( orasul targ Bacau, propritar de SIF, in fata Iesilor…), maliguta ceea probabil m-a mai fragezit, ca m-a prins nefasta ( pe teren neutru, in Dobrogea, via Brasov ) total nerezistent in fata necesitatii….

    Cu salutari cordiale,
    D.D. ( spre deosebire de originalul D.D., cel in direct, la mine ar merge si fara dinti…Ce dinti iti trebuie la bors cu maliguta…de ex, in comparatie cu bordurile celea…la care e musai sa fii rezistent, cel putin ca nea’Andrei. Care nea’ Andrei ? Care vreti dvs…, tot un drak’ in acest context )

  • Dana (Mara)

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/un-raspuns-pentru-toti-tismanenii-si-aligicii-de-profesie-libraria-din-viena-104966.html
    La P.S. ne luminam cine este dl. Iulian Capsali. Candideaza si la europarlamentare, “famelie mare, renumeratie mica, dupa buget, (coane Fanica)”. Am intrat de curiozitate pe blogul personal cu poza de familie si idealurile care il mina in lupta si discursul este plin de cuvintele sfint si ortodox, pare un incrincenat fara simtul umorului.

  • Culai

    Ce mi-e stînga-ciunga, ce mi-e dreapta-strîmba, cînd tot pegra de şatră con-duce pe-aice. Mi-e milă că, mizîndu-se pe lăcomia incontinentă a bipedului social, s-au întemeiat sisteme-n care blogocraţii au un singur drept, inalienabil: să arate fără a fi văzuţi.
    Felicitări pentru eseul subt care am scris!

  • Culai

    Întreaga “istorie” a bipedului necum mai deştept decît orice formă de expresie a Viului cică divin (mai degrabă di-vin, ţuică ori berulcă) s-a bazat pe minciună, asuprire şi crimă. Din rahat nu se obţin diamante, decît numai dacă rahatul s-a scăpat peste un diamant. Unii îl scormonesc, rahatul, şi-aceia politicieni se numesc.

WP Admin