≡ Menu

Spinoasa problemă a tabloului. Concursul pentru statuie. Vor fi și busturi. Plus un basorelief.


La nici două săptămâni de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (19 martie 1965), a avut loc ședința Biroului Politic al CC al PMR. Au participat Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroș, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan și Ștefan Voitec. Invitați – Mihail Dalea, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeț, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Gheorghe Rădoi, Petre Blajovici, Vasile Malinschi, Aurel Vijoli, Janos Fazekas, Gheorghe Cioară și Vasile Modoran. Ședința a început la ora 10.00 dimineața, iar pentru așa ceva Ceaușescu nu putea găsi o zi mai  bună decât 1 aprilie. Reproduc mai jos partea a doua a stenogramei, ca o dovadă că viața bate literatura. 

”Tov. N. Ceaușescu: […] Am vrea să discutăm problema portretelor. Trebuie să rezolvăm pentru că oamenii cer lămuriri.

Tov. L. Răutu: Să facă tov. Maurer propuneri.

Tov. I. Gh. Maurer: Mi se pare, tovarăși, că este necesar și aceasta, nu ca o diminuare a valorii memoriei omului pe care l-am pierdut, dar e necesar politicește ca aceste portrete să nu mai fie așa cum sînt astăzi în toate părțile. Nu există birou în care să nu fie un portret. Nenorocirea fiecărui om este că se naște, trăiește mai bine sau mai rău și moare. Aceasta e și mai rău.

Cînd omul a ocupat o poziție, așa cum a ocupat Gheorghe Gheorghiu-Dej, de mare răspundere, de mare autoritate și pe care a îndeplinit-o cu un mare prestigiu, permanentizarea memoriei lui trebuie să fie făcută. Ne-am hotărît s-o facem și e bine să fie făcută dar trebuie să fie făcută în forme compatibile cu cinstirea amintirii unui om, nu în forme care mai de grabă vorbesc despre prezența lui în viață, cînd această prezență a încetat să mai existe. Noi punem portretele oamenilor care exercită funcțiile statului, care sînt în viață.

De aceea mi se pare că portretul ar trebui să fie scos, cu atît mai mult cu cît el poate să influențeze negativ lucrurile în sensul că face mai greu de stabilit încrederea de care trebuie să se bucure conducerea statului și a partidului în cadrul măsurilor luate și dă oarecum impresia că va  fi lipsit statul acesta într-o oarecare măsură de conducerea pe care trebuie s-o aibă ca să meargă bine treburile.

Iată de ce cred că portretul acesta ar trebui să fie înlocuit în sediile regionale cu un bust care să-l cinstească și care va fi pus într-un loc și pînă cînd bustul acesta va fi gata, pentru că nu-l avem, trebuie văzut pînă atunci să existe portretul într-un loc de cinstire care să nu arate ca și cum ar fi vorba de un om care exercită efectiv conducerea, într-un loc de cinstire care va fi normal să fie găsit în sediul comitetului regional de partid și să fie scoase portretele din toate celelalte birouri, instituții, sedii.

Sigur, părerea mea este că lucrul acesta nu trebuie făcut încît lumea să-l înregistreze ca negativ. De aceea poate ar fi bine ca odată cu treaba aceasta să mai facem cîteva lucruri care trebuie făcute. Ce e nevoie să avem, toată galeria clasicilor marxism-leninismului în toate birourile? Ajută la ceva? Nu ajută la nimic și atît dă, numai un aspect de uniformitate care nu duce la înfrumusețarea peisajului. Poate că în birou, dacă e nevoie și posibil, se poate pune un tablou reprezentînd ceva ce poate înfrumuseța peisajul. Oamenii aceștia sînt cinstiți din punct de vedere al respectului pe care îl datorăm memoriei lor, sînt o serie întreagă de forme, de busturi, de statui, vom vedea dacă e nevoie să mai facem ca să cinstim memoria acestor oameni care există și constituie un instrument de educare a maselor. Dar mi se pare că aceasta trebuie să o facem și cu Gheorghiu-Dej, scoțînd toate aceste tablouri, nelăsînd tablourile conducătorilor decît într-un singur loc în cadrul organizațiilor noastre de partid, nepunîndu-le în toate birourile. Scoțînd toate aceste tablouri se vede că nu este o măsură destinată diminuării respectului pe care îl dăm amintirii unui om ci o măsură care izvorăște dintr-o înțelegere principială a lucrurilor. Să ne amintim de unde am luat problema asta cu portretele – de la sovietici. Era pe vremea cînd într-o formă sau alta înflorea ce se numea cultul personalității.

Eu cam această propunere am. Mi se pare că portretele dacă vor fi scoase, va fi foarte util dacă păstrînd respectul pe care îl datorăm memoriei omului acestuia îndepărtăm oamenii totuși de sentimentul de tristețe pe care îl face să se nască amintirea pierderii.

Tov. N. Ceaușescu: Aș vrea să spun în continuare că problema înlocuirii acestui tablou are importanță politică și trebuie să ne gîndim bine cum facem pentru ca lucrul acesta să nu provoace nici un fel de interpretări false. Un lucru este clar, că Biroul Politic are altă compoziție și nu pot exista cei care nu mai sînt în viață. E un lucru de înțeles pentru toată lumea.

Noi de fapt în cinstirea memoriei tovarășului Gheorghiu-Dej am luat o serie de măsuri. După mine, foarte bune și va trebui ca tovarășii care au aceată atribuție să ia măsuri concrete pentru realizarea lor și să raporteze Biroului Politic cum se realizează și se organizează concursul pentru statuie.

În decursul anilor problema aceasta a degenerat, ca să fim cinstiți. Nu era cîrciumă și prăvălie unde să nu fie portret. Ori în felul acesta nu cinstim. Noi am exagerat și am mai discutat de altfel și la plenară și cu portretele clasicilor. Am ajuns că nu e un birou, nu e loc să nu fie puși clasicii. Cinstire e să fie pus într-un loc de cinste, în sediul partidului, unde să fie un bust. Biroul e o încăpere de lucru, unde omul trebuie să lucreze. Nu găsești, în afară de noi, la țările socialiste așa ceva. Omul e pus acolo unde i se dă cinstire.

Consider  că e bine ca în birourile de lucru să nu se pună nici un portret al nimănui, nici pentru cei în viață, nici pentru cei care nu sînt în viață. Portretul să fie într-un singur loc, în sediul partidului,  fie în sala de ședințe, într-un loc corespunzător. Să terminăm cu sistemul acesta de a pune în biroul de lucru. Să luăm această măsură generală care e logică și e și necesară și care privește pe cei care nu sînt în viață și pe cei care sînt în viață. Aceasta nu poate supăra pe nimeni.

Să acordăm cinstire memoriei tov. Gheorghiu-Dej, însă pînă vor fi busturile gata, să punem un tablou dar într-un singur loc de cinste. Același lucru să-l facem și pentru Comitetul Central, așa cum se și obișnuiește și să rezolvăm în felul acesta și problema portretelor în viitor a membrilor Biroului Politic.

 

Desen & Copyright 2013 - DION

Tov. Al. Moghioroș: Cred că tovarășii au dreptate din punct de vedere al concepțiilor noastre. Aceasta este soluția cea mai bună, cea mai corectă. Sigur, în această chestiune trebuie atenție în felul cum se procedează ca să nu dăm posibilitate nici dușmanilor, nici celor care caută nod în papură ca să se folosească de acest moment.

Tov. Al. Drăghici: În ceea ce privește clasicii, eu totuși cred că dacă este vorba de respect deosebit, eu mă gîndesc și la Marx, căruia eventual să i se facă o statuie. Eu cred că ar fi bine să fie undeva într-un loc de cinste. Ar fi un lucru frumos să dăm cinstire acestui mare geniu al omenirii muncitoare care ne-a lăsat opere nepieritoare și care ne-a lăsat drumul pe care noi mergem. Cînd ai nevoie să te documentezi în toate încurcăturile de astăzi te uiți la Marx și găsești foarte multe lucruri care într-adevăr sînt actuale.

Tov. N. Ceaușescu: Să ne gîndim și să venim cu o propunere, să nu hotărîm acuma.

Tov. L. Răutu: Cred că nu poate exista o altă soluție. E într-adevăr o necesitate. Avem posibilitate să rezolvăm această problemă pentru ca în sediile comitetelor regionale există săli de ședință și în aceste săli de ședință vor fi portretele membrilor Biroului Politic în actuala compoziție și în ordinea pe care am stabilit-o. Vor fi într-un loc potrivit portretele clasicilor și va fi portretul tovarășului Gheorghiu-Dej, care ulterior va fi înlocuit prin bust.

Aș propune ca să nu se facă acest lucru printr-o hotărîre administrativă și să ne fixăm un anumit timp. La săli de clasă vom face acest lucru peste o lună și jumătate, cînd se închid școlile, iar la sediile regionale să nu înțeleagă tovarășii că pînă mîine se va scoate totul. Nu e bine și nici serios. Noi îi dăm acestui act, acestei hotărări, o semnificație politică.

În legătură cu clasicii sînt de acord, pentru că lucrurile au căpătat o uniformitate, însă eu nu aș exclude ca într-un birou sau altul să fie un mic bust al lui Lenin și Marx, și cred că nu e nimic rău, chiar socot că e indicat. Nici aceasta să nu se facă uniform, să se pună în orice birou.

Tov. Gh. Apostol: În general nu prea găsești pe Marx, ci în general pe Lenin.

Tov. L. Sălăjan: Există un mic basorelief. Cred că acest lucru se poate clarifica.

Tov. N. Ceaușescu: Eu propun să fim de acord cu propunerile privind portretul tov. Gheorghiu-Dej. Pentru Marx, Engels și Lenin să nu se facă busturi decît cu aprobarea Secretariatului, pentru că avem destule.

Tov. L. Răutu: Eu mă refer în principiu și socot că poate fi pe o masă, pe un birou, pe o bibliotecă. Eu am făcut această propunere.

Tov. N. Ceaușescu: O să mai vedem.

Tov. Gh. Apostol: Cred că ar trebui luată o măsură practică. Tablourile care se scot trebuie strînse într-un singur loc și arătat ce să facem cu ele. Odată s-a mai întîmplat așa ceva și au fost o serie de neajunsuri.

Tov. Al. Moghioroș: Biroul Politic însărcinează Secretariatul să ia măsuri.

Tov. P. Niculescu-Mizil: Și pe linie de stat trebuie văzut cum e în altă parte.

Tov. M. Dalea: Și la ambasadele din țările capitaliste au portrete.

Tov. P. Niculescu-Mizil: Să vedem cum e obiceiul internațional. Aceata în ce privește ambasadele.

Tov. N. Ceaușescu: Acolo putem să punem și stema RPR, dar să discutăm mai întîi această problemă.

Ședința a luat sfărșit la orele 14,30”

(Sursă: ”Istoria Comunismului din România, Volumul II, Documente, Nicolae Ceaușescu (1965-1971)”. Editori: Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu. Editura Polirom, 2012. © Copyright by Editura Polirom)


 

 

 

 

  • Excelent, de tot rasu’ -plansu’!

    O data in plus, e clar ca buna ziua: absurdul s-a nascut in Romania, degeaba si-a renegat Eugen Ionesco originile romanesti.

    Si, o data in plus, exact cum ati spus, dle Tudoran, viata bate arta. Daca George Orwell ar fi facut un mic salt in viitor si-ar fi pus mana pe replicile acestor “caractere” din stenograma romaneasca, probabil ca altfel si-ar fi conceput distopia. 🙂

    Si, last but not least, pericolul pervertirii limbajului (care nu mai are decat rolul de-a ascunde gandul) nu a disparut in decembrie 1989. Am mai vazut niste mostre -- de tot rasu’ -- plansu’! -- si cu ocazia “loviturii de stat” si-a “tiraniei majoritatii” din vara anului care tocmai ce-a trecut.

  • Ontelus Dan Gabriel

    Revelator: ,,…și nu pot exista cei care nu mai sînt în viață.” Iată cum gândirea unui conducător comunist se întâlnește cu gândirea secularizată a lumii moderne, pentru care moartea este tabu-ul suprem.

  • Dorin Tudoran

    @ Ontelus Dan Gabriel

    Pentru unii, care considerau ca Maurer era mult mai altfel decat ceilalti, invartirea dupa deget a Domniei sale va fi o dezamagire. E buna si ideea cu “peisajul” din birouri. Daca o spunea Chivu Stoica era mai de inteles…

  • Dorin Tudoran

    @ No Name/DP

    Unul dintre motivele pentru care am transcris stenograma in varsta de aproape 50 de ani este… actualitatea ei.

  • neamtu tiganu

    Expoziția naționala de arte plastice a fost închisă.
    Sub bustul lui Ceaușescu semna Jalea, iar portretul ei era semnat Baba.
    *********************
    Doi incercau sa bata un cui sa agate portretu tovului, peretele era f. tare, “asta trebe impuscat”
    ************************
    Doamna Carter îi admiră pantofii lui Leana:
    -- Frumoși pantofi! Sunt Salamander?
    -- O, nu! E lucrarea de diplomă a lu’ soțu’!
    *******************

  • InimaRea

    23 dec 1989: Într-un birou al USS 0544 (CIE) secretarul de partid se urcă pe scaun să dea jos tabloul “într-o ureche” (semiprofil). Se uită-n jos la tovii adunaţi pe lîngă el. Să-l dau jos? De ce, întreabă unu’. Dacă vin ăia din piaţă peste noi şi-l găsesc aici? Atunci, dă-l jos!
    Îl scoate din cui, îl cîntăreşte puţin, apoi îl pune la loc. Nu, mai bine să-l dea alţii jos. Să aşteptăm ordine.
    Se urcă unu’ hotărît, îl ia din cui şi-l aşează lîngă biul de sub cui. Problema e -- zice -- unde-l punem acum, cum scăpăm de el?
    Nu, se opune altu’, problema e ce facem cu cuiu’, că se cunoaşte c-a fost tablou acolo.
    Păi, intervine altu’, eu zic să ne-apucăm de zugrăvit, atunci, şi-aşa nu ştie nimeni că era tabloul ăsta în fiecare birou.
    Noiembrie 1996, înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale. Un director din SIE ţine-n mînă tabloul miniatural al lui Ilici. Deschide sertarul biroului, dar nu se hotărăşte -- să-l bage acolo ori să mai aştepte. Intră adjunctul: Ce zici, Vasile, îl ţin ori îl bag? Şefu’, pînă una-alta, eu l-am pus în bibliotecă, mai la fereală, aşa.
    Bună idee!

  • Dorin Tudoran

    @ InimaRea

    Metoda “mai la fereala” este cea mai buna: te dai si revolutionar, revolutionezi (si) … fereala.

  • dumitru ungureanu

    Nu zicea Bellu Silber, parcă, despre comunismul românesc că e o combinaţie de Stalin cu I.L. Caragiale? Deşi discuţia tovarăşilor pare scoasă mai degrabă din Ilf şi Petrov, nu din arhive…

  • …jongleria schizoidă cu “tabloul” îmbrăca, într-adevăr, forme uluitoare: într-un sat din nord, primarul -- care era, conform modelului de la vîrful piramidei -- şi preşedinte de CAP, şi secretar al comitetului de partid pe comună, avea în birou un “tabou” cu două feţe: una la vedere, cu “tovarăşul într-o ureche”, şi, pe spate, la perete, o reproducere kitsch a unei icane cu Cina cea de taină! Rămîne un mister cînd întorcea el “tabloul”?

  • Eu am o relație personală cu cîteva portrete politice: îi datorez lui Stalin -- mai exact musteței lui Stalin -- al cărui portret trona de-asupra tablei cînd eram la liceu -- faptul că port ochielari: m-am frecat odată la ochi și am constatat cu stupoare că, dacă închid ochiul drept, Stalin nu mai are mustață. Așa am ajuns la oculist. Mult mai târziu, am verificat dacă s-au pus pe pereții facultății “Portretele Politice” corecte: fără Dej, cu Chivu, fără Chivu,cu ambele urechi, fără cravata cu placheuri.. În fine, pe 23 decembrie 1989, am participat cu plăcere la operația inversă, care a dat jos de pe toți pereții Facultății de Istorie portretele lui Ipsissimus, și, neștiind ce să fac cu ele -- rugul simbolic din curtea interioară a clădirii Universității avea să fie aprins abia a doua zi, în Ajun de Crăciun -- am vîrît vreo cîteva în spatele unor dulapuri. Pe 14 iunie 1990, minerii fideli Revoluției le-au găsit și le-au scos de acolo, așezndu-le ostentativ, împreună cu decorațiile acad. Ilie Murgulescu de la Chimie și cu o sticlă de vopsea de păr a uneia dintre doamnele secretare, pe biroul meu din Decanatul Facultății de Istorie: eram, adică, niștie cripto-ceaușiști mizerabili. Vopseaua era evident un drog periculos.

  • Dorin Tudoran

    @ Zoe Petre

    Da, da -- cu toti(i) niste cripto-comunisti. Numai cei care trec de la stanga (extrema) la dreapta (mijlocie sau hard) cunt “pur sange”.
    Eu am ajun la oculist cand eram student fiindca etram sigur ca ma suiam in troleibuzul 85, care meregea drept spre Izvorul Rece si constatam ca eram in # 86, care o lua la stanga, spre restaurantul Moldova. Am ajuns la oculist care mi-a spus ca trebuia sa-l vizitez de mult.
    Pe Ilie Murgulescu l-am cunoscut binisor. Cand va vad, va spun in ce “circumstante”

  • Dorin Tudoran

    @Vasile Gogea

    Curand vom afla de un “Breakfast la Tancabesti”.

  • Dorin Tudoran

    @ dumitru ungureanu

    si eu cred ca vorbeau “din” ilf si petrov.

  • Ilie Gamalie din Moldavie

    @Vasile Gogea
    Tablou dublu ( pe o parte chipul tarului, pe cealalta caizerul craiesc Franz Iosef) folosea si carciumarul de pe frontul, aleatoriul front galitian, din AVENTURILE BRAVULUI SOLDAT SVEJK, adaptindu-l la imprejurarile Rezbelului Mundial Intai.
    Dar nici Mitica Oprea, viitorul director al Universitatii Cuzane de de vijeliosul Bahluviu, actual dePUTAtian pedeliu, nu era mai putin abil cind, june asistent la Stiinte Economice, isi admonesta studentii veniti la seminar cu lectia neinvatata, si-i admonesta aratindu-le, in spatele catedrei de pe postament, portretul parietal al Tovului Ceausiu: ”Vedeti ce suparat e? Vedeti ce nemultumist este ca nu va indepliniti obligatiile de studenti cuasecisti, ca nu obtineti la invatatura rezultate bune si foarte bune, ca il faceti sa-i crape obrazul de rusine!” Vobea serios? glumea subtil? Plutim, cu el, destul de lin… pe marea indecidabilitatii.
    (Stiu multi iasioti ce si-or ars carnetele de membrie pecerie abia dupa victoria fesenie a lui Ilici in primavara anului 1990. Cestia cu portretele ascunse dupa dulapuri nu ma mira citusi de putin, mai ales de cind sint familiarizat cu… teorema lui Goedel.)

  • Pafnutie Olaru

    @Dumitru Ungureanu
    Ca sa faca economie la materiale, si inca repede, insurubat-au Tovarasiile Lor un cap al lui Iosif Visarionovici la un bust descapatinat al lui Nenea Iancu. Dupa destalinizare, dar nu chiar imediat (ca la noi nu s-a incheiat definitiv nici in ziulica de azi), au scos capatina Titanului de la Kremlin si au inlocuit-o cu a celui de drept caragialian. Viclenii ale ratiunii hegeliene in istoria universala, nu?

  • Miner Cozma Froideanu

    @All
    Povestea cu tablourile Tovului aruncate — sau uitate — in spatele dulapului contine ceva precum un act mancat, un act ratat, psihanalitic vorovind (fireste, dar nu cu rautate, ci dinspre PSIHOPATOLOGIA VIETII COTIDIENE).

  • dumitru ungureanu

    Apropo de Ilie Murgulescu… Am avut în liceu un profesor cu numele Murgulescu, la specialitatea Electrotehnică. Fiindcă n-avea timp de corectat tezele acasă, făcea asta în timpul orei, discutând cu autorii din bănci şi lecturându-le cu voce tare gogomăniile. La una din teze, subiectul era „ce se întâmplă dacă o cioară se aşează pe o linie electrică”. După nişte explicaţii tehnice, prin care demonstram pierderea de energie, răspunsul meu scris se încheia apoteotic cu propoziţia: ”Şi astfel nu se mai face cincinalul în 4 ani şi jumătate!” (Era în 1974, iar sloganul îl cânta chiar Gică Petrescu…) Şi azi văd căpăţâna ca o sfeclă roşie, cu părul brusc ridicat, a bietului profesor care nu se putuse abţine de la citit, precum şi figurile colegilor, căzuţi din bănci de râs…

  • InimaRea

    Pafnutie Olaru: Era capul lui Lenin, nu al lui Stalin, pe trupul lui Carageale -- ori invers, că fuseseră contemporani -- istoric vorbind.
    Miner Cozma Froideanu: Nu e act manque, monşer, e uituceală gospodărească: cine mai ştie de vechiturile din pod? “Minerii” erau setaţi pe distrugere, aşa că nu contează “părerea lor” despre ce-au găsit pe unde-au vandalizat.
    De altfel, e prefectă incoerenţă în “interpretarea” dată găsirii tablourilor dosite: Veniseră să-l dea jos pe Roman -- care voia liberalizare “sălbatică”; mai grav, îl învinsese pe Ilici, la Convenţia FSN -- dar “se formalizau” de faptul că găsiseră nişte tablouri ale lui Ceauşescu. Păi, ori apărau “adevăratele valori”, ori ce mama supărării făceau?

  • Florin Iaru

    Ehei, dragii moşului, cu astfel de discuţii principiale ne-au tocat tinereţea. Ciudat e că păreau să creadă ce spuneau, iar toată liota de activişti de dedesubt saliva, în aşteptare, să dea viaţă şi sens. Dacă socotim cîte ore, zile, ani şi decenii au consumat idioţii cu toate căcaturile alea, nici nu ne mai mirăm. E aproape normal…

  • mihai rogobete

    Zău, c-am încercat să clămpănesc ceva pe aici, dar m-apucă dârdâiala fricii ălora din stenogramă, de fiece dată. Parkinson a zis: viaţa e o vibraţie ?

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete

    Parkinson sau Paganini?…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Vibration? Beach Boys!

  • Gheorghe Campeanu

    Slava Bogu, nu le-a trecut prin cap (ca prin gura…) sa creeze pentru Nicolae Ceausescu un monument “mai trainic si mai frumos” cioplit direct in stanca varfului Negoiu (un soi de Mount Rushmore autohton).

  • andrei i

    De-a lungul timpului s-au gasit diverse rezolvari subtilelor dileme (despre portrete si busturi ale celor vii si morti) pe care le dicuta tovarashii in stenograma reprodusa:
    tov. Robert Mengistu (dictatorul “marxist-leninist” al Etiopiei) a ingropat corpul imparatului Selassie (pe care-l omorase chiar el) sub propriul birou (nu cunosc motivul, nu le am cu religiile africane);
    tov. Dan Voiculescu si-a agatat propriul portret pe peretii casei si ai biroului de la Parlament (asta am remarcat in filmul lui Al. Solomon, “Kapitalism”, unde “liderul conservator” da interviu chiar sub moaca sa pictata; iar langa portretul sau de la Parlament ne anunta cu mandrie ca vor sedea in viitor si moacele pictate ale fiica-si si nepoate-si -si cine-o mai urma);
    boierii si boieroaicele de pe vremuri (prin sec 18, daca-mi amintesc bine) vazusera ca omologii vestici puneau sa li se faca portretul si au vrut sa-i emuleze; zis si facut, dar au fost oripilati cand au vazut ca apareau diverse umbre pe tablou (conform principiilor “realiste” de compozitie) si au cerut sa dispara orice umbra de pe augustele-le chipuri; rezultatul consta in niste tablouri “luminoase” si nerealiste, o emulatie la fel de superficiala precum cea a institutiilor vestice la noi (si la altii, sigur, nici vecinii nostri nu-s altfel)

  • Norbert Vitner

    @InimaRea
    Eu n-as scoate din calcul, relativ la tablourile dosite, nici o discreta strategie prudentiala a decanitei in cestiune (fiica, totusi, de nomenklaturist academic), ce-si va fi spus, IN PETTO: ”Si daca exista miraculari materialist-dialectice, minuni laice, staleniniene, si daca Tovul Ceausiu reinvie pe scena istoriala, vioi si grasunel, gratie vreunei samanite miciuriniste?” Am fi curiosi sa aflam daca si carnetul de membrana pecerie si-l va fi uitat, la vedere, in vreun sertar domiciliar, pe vreun raft de bliblioteca personala ori deasupra caminului. precum se intimpla in THE PURLOINED LETTER a lui Edgar Allan Poe?
    Si alta intrebare, colaterala: Izbuteau minerii cozmosi sa foneze vocabulul ”criptocomunist” (admitind ca erau ortaci autentici, neinfiltrati, vorba lui Don Petro Neulander, POR ALGUNOS MIEMBROS DE LA SEGURIDAD DEL CHE AUSESCU)? Cei din ianuarie-februarie 1990, adusi de Voican Clitorescu, foloseau deja verbul ”a se erija” fara complement in interviurile lor luate: ”Un popa, Calciu, a venit din America si se erijeaza!”
    Acum, ultima: Si iata-l pe Tov Don Pedro de Apaca, fesenistul partizan al liberalizarii salbatice, dePUTAt mare la PNL, ales chiar intr-o circumscriptie brasoveza lovita nemilos in crestet prin lichidarea uzinelor fabricatoare de tractoare duduitoare. LIST DER VERNUNFT? Sau ce?

  • Nick O’Peter’s Steven

    @Gheorghe Campeanu
    Nitica istorie contrafactuala nu strica. De nu venea,vicleana, Lovilutia Decabrie, poate se incheiau cu succes lucrarile pe bulevardul victoriei socialismului asupra intregului popor, iar Sergiu Nicolaescu pornea, in fruntea unei armate de sculptori si de cameramani, mobilizati ad hoc, sa dureze, in Bucegi, un monument AERE PERENNIUS pentru --(normal, nu?) — Geniul Carpatilor. Basoreliefuri, altoreliefuri, RONDES BOSSES, nu conteste. La Bucuresti, o columna a lui Ceau, dupa chipul celei traiane, nu ar fi fost de neimaginat. Din pacate, venind Lovilutia, Serge Nicolaesco s-a dat cu iliescienii, brucanii + Militaru si a concoctat un alt film.
    [Apropo de AERE PERENNIUS: Profesorul anglist Dan Ungureanu de la Bucale semnaleaza, intre altele, via Cotidianul de azi, ca un actual indrumator de doctorate in literatura si limba latina, timisorean, a tradus, undeva, AERE cu… ”decit aerul”. EH OUI… SCHOLA SEMPER REFORMANDA EST.]

  • Mara

    Dar despre fresca de la Ministerul Apararii unde apare chipul unui boier care seamana izbitor cu presedintele Traian Basescu ati auzit? Este amuzant…
    http://www.rtv.net/chipul-presedintelui-pictat-pe-o-fresca-in-ministerul-apararii-video_50653.html

  • Gheorghe Campeanu

    Nick & Peter & Steven

    Cum graiti domniile Voastre, asa simtesc si eu in panta hegeliana a contrafaptei. Uff, de ce scapa tara. Si-l mai suduiti pe tov. Iliescu…

    Par rapport à dearly departed Serge Nicolaesco, lasati-ne, Domnilor in durerea noastra trasatlantica, esentialmente “AERE PERENNIUS”! Cum tot mentionati trannslatia aera, ar fi posibil ca luminatul latinist timisorean sa fie adept al scolii tov. Vasile Rachita, strungar emerit cum sef al cinematografiei in anii 60’s, care in corespondenta trimisa de la Cannes, a facut cronica filmului “Contabilul linistit” dupa romanul lui Marguerite Duras?

    @ Dorin Tudoran

    Back to the farm, observ ca in notele stenogramate este o penurie abisala in legatura cu prezenta lui Aemilius Bodnaras, personaj claobscur suprem in moment, tomnai la primul conclav suprem dupa expirarea nasului. Hrana pentru teoreme si potriveli analitice retrospective.

  • Scrie opinia ta

    Desi pare off-topic, tot despre un tablou am cautat o discutie cu un anume personaj, acu’ jumate de an.

    Scrie opinia ta spune:
    Comentariul tau e în a?teptare.

    11/06/2012 la 18:32
    Domnule, vad ca nu va potoliti si va dati cu stangul in dreptul si’n ceasul al doispezecelea.

    Pai ceea ce ati organizat si coordonat pe blogul dvs si’n “lumea buna” a nomenclaturistilor lui Basescu (ca nu putem sa’i numim chiar pe toti tel3ctuali), recte articolele despre “ura si resentiment”, este demn si’n spiritul campaniilor comuniste de mistificare si manipulare marxist-leniniste, in care nu numai ca v’ati slefuit eruditia, dar pe care le si aplicati tenace in ultimii ani.

    Toti acei contributori ai maretei opere despre “ura si resentiment” precum si multi altii, catalogati la acea vreme ca fiind “tel3ctualii lui Basescu” au scris sute-mii de pagini imunde despre cei ce nu’l slaveau pe presedinte, au inchis ochii la toate derapajele prezidentiale sau le’au gasit jdemii de scuze.

    Daca luam exemplu domnului Mihaies, individul, stipendiat de stat(ca mai toti tuc4larii) s’a remarcat prin ode basesciene si atacuri grobiene asupra adversarilor lui Basescu. Desigur, oricine se poate apara spunand ca asta era opinia domnului Mihaies, platit de regimul Basescu, coincidenta, opinia adulatoare la adresa regimului si vituperant ostracizatoare la adresa celorlalti. Nu conteaza ca de exemplu la acea vreme, precum chiar si azi, domnul Antonescu nu avea absolut nici o putere in statul roman, domnul Mihaies isi concentra ura si resentimentul catre acesta, din simplu motiv ca subiectul atacat nu era “cu Basescu” si nici nu vroia sa fie. Daca ar fi vrut probabil era altfel.

    Mihaies e doar un exemplu, asemeni lui, Cartarescu, Plesu, Liceeanu, dvs si multi-multi altii prestau aceleasi note exaltant probasesciene, mai ales prin abjectiile scrise la adresa adversarilor lui Basescu.

    Desigur ca activitatea acestora a fost de durata, multe evenimente s’au petrecut in timp ce’si expuneau opera de adulatie basesciana si ostracizare a adversarilor acestuia. Multe evenimente s’au intamplat, insa nimic , nici alianta PDL-PSD, nici candidatura Ebei, nici referendumurile dubioase ale lui Basescu, nici minciunile/razgandelile lui Basescu, nici derapajele anti-democratice, nici atacurile incalificabile asupra istoriei si demnitatii romanilor nu i’au facut pe acestia sa opereze macar cea mai firava critica constructiva la adresa idolului lor. In cel mai rau caz nu se comenta stilistica prezidentiala.

    Dumneavoastra va faceti si le faceti celorlalti un deserviciu prin reamintirea listei “tel3ctualilor lui Basescu”.

    Inteleg ca scopul reamintirii este intru strangerea randurilor, “nimeni nu tradeaza”, “toti tel3ctualii listaci au scris ode basesciene si au atacat visceral adversarii acestuia”.

    O cauza pierduta.

    _____________

    Dumneavoastra ce profesie aveti de fapt? Sunteti inginer, doctor, artist, ce anume stiti sa faceti? Aveti vreo alta specializare decat marxism-leninismul? Imi pare ca pe timpul lui Ceausescu v’ati pregatit sa deveniti ideolog comunist si cam atat.(majoritatea oamenilor in comunism aveau o profesie nu erau activisti de partid si nici ideologi comunisti- ce-o mai fi si asta “ideolog comunist”, ce stiti in realitate sa faceti, altceva decat o pregatire solida in osanale la adresa regimului comunist?)

    Este adevarat ca atat lucrarea de licenta cat si teza de doctorat sunt tot in marxism-leninism? (1980)

    Este adevarat ca ati scris printre multe altele si asta?

    “O conceptie practica si vizionara – Perspectiva totalitatii: “Sinteza originala, expresie remarcabila a marxismului creator in contemporaneitate, conceptia filosofica si politica a secretarului general al partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, reprezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi..

    Depistam, deci, in filonul umanist revolutionar al conceptiei tovarasului Nicolae Ceausescu, intelegerea profunda, deplina, a faptului ca totalitatea sociala concreta isi are radacina in om. Ca nu semnifica nimic in absenta lui sau in conditiile ignorarii lui. Or, tocmai socialismul si comunismul tind sa corespunda practic, sa dea intreaga masura reala unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridica la cea mai inalta cota.”

    Ce altceva ati produs decat textele astea de duzina?

    In rest numai bine.

    Apropo, sa nu-mi spuneti ca studiati comunismul din interior pentru a il intelege si compromite.
    In 1980 marii majoritati a cetatenilor Romaniei comuniste le iesise parul prin caciula de atat comunism, nu mai credea nimeni in comunism, doar unii se foloseau de el pentru o viata nitel mai usoara – vezi activistii, securistii.

    Deci nu era nimic de studiat marxist-leninist. Goangele astea teoretice le poate spune cineva de prin 1920-1930 care a fost prins de febra comunista a timpului. Insa in 1980 nu existau decat oameni exploatati si lichele care studiau intens marxist-leninismul pt a prinde o pozitie de conducere in aparatul de partid si de stat.

    si pentru ca Tismaneanu e pus pe sters o sa las aici restul comentariilor :

    Apropo, atat Valentin Ceausescu cat si Zoe Ceausescu, desi copiii dictatorului, cam intr-o generatie cu dumneavoastra, au ales sa aiba meserii, au facut scoala. Doar Nicusor (amicu’ dumneavoastra) ce a luat-o pe scurtatura.

    Desi traiati in cartierul Primaverii, tot ne povestiti ce greu le era parintilor dvs, fiind vezi doamne marginalizati. Marginalizati de la ce? De la frisca ideologiei marxist-leniniste?

    Chiar si asa, de ce atunci, asa marginalizat si nefericit tot la marxist-leninism v-ati axat studiile?

    Domnule Tismaneanu, minciuna are picioare scurte si oricat ne priviti din tablou, si oricata meticulozitate ati depune la soclul dvs de carton, nu pacaliti pe nimeni in tara. Printre romanii care au trait in comunism nu pacaliti pe nimeni. Doar unii mai rapace se folosesc de arivismul dvs.

    In rest luati-va adio de la soclu si de la tablou.

    Si nu va amagiti ca nu va inteleg dedesupturile lucraturii la soclul respectiv de carton.

    Dumneavoastra tanjiti dupa ce’ati sperat in tinerete. Ati studiat marxism-leninismul in anii 80 , anii Gdanskului cand marea majoritate se saturasera de comunism, doar incerca sa reziste. Marea majoritate avea o viata duala, mintitnd nonsalant in societate(o minciuna nevinovata pentru ca toti stiau si intelegeau mizeria pe care o traiam), In acelasi timp marea majoritate le spunea copiilor adevarul despre mizeria comunismului si a jegurilor care ne puneau bocancul pe gat.

    Zic Marea majoritate pentru ca exista o mica minoritate de nomenclaturisti, arivisti si fripturisti si desigur copiii lor. Copiii sunt copii si au avut libertatea sa aleaga, unii au facut meserii si nu s’au bagat in jegul politic al vremii, altii au studiat marxism-leninismul. Sperand la o pozitie buna, mai buna, cat mai buna in aparatul de partid si de stat. Sperand sa poata ajunge la varf, sa se scoata din mizerie pe spinarea poporului ce suporta.

    Dumneavoastra ati trait o micuta drama, ati studiat marxism-leninismul pe paine si cand sa capatati dupa atata munca printre dogmele vremii, in sfarsit o pozitie, acolo unde a fost si tatal dvs, acolo unde sperati, nu vi s’a permis.

    Insa ce’ati invatat in tinerete ati aplicat exact la batranete. L’ati lingusit pe Basescu mai ceva decat pe Ceausescu. I’ati atacat pe cei care denuntau frauda basista mai ceva decat denuntati in tinerete capitalismul. Ati incercat si reusit pe undeva sa strangeti o camarila de tel3ctuali la fel de arivisti si interesati in minciuna, doar sa aiba sansa sa ajunga in sfarsit in “lumea buna” a nomenclaturistilor. Lumea , care desi ati simtit-o, mirosit’o, dorit’o, locuind printre ei, v’a fost interzisa in tinerete. Cu scoala ideologiei comuniste, v’ati format ciraci de esaloanele inferioare.

    Toate in zadar.

    ___

    Va amagiti ca stergand comentariile, suspendandu’le, periindu’le va creati marea opera. Marea opera de carton. Va amagiti zadarnic.

    Linkul dvs pe wiki e mai stufos ca a lui Einstein sau Hitler. Aveti referinte la toti neavenitii, totul sa produceti cantitate pt cei din afara care habar n’au ce a fost comunismul si mai ales habar n’;au despre cei ccare l’au implementat si sustinut atata amar de ani.

    Comunismul a fost groaznic prin oamenii care l’au implementat, plecand de la politrucii veniti de la Moscova care impreuna cu autohtonii au comis grozaviile din primii ani de dupa razboi.

    Comunismul a fost groaznic prin mizerabilii activisti si securisti care isi dadeau mai mult decat silinta sa creeze o viata cumplita. Cominismul a stat atat de mult in Romania si cu “nuantele” de care am avut parte DATORITA nu atat lui Ceausescu (pana la urma un individ ca si Basescu sau ca oricare, oricum, un individ), ci datorita esaloanelor de arivisti, lasi, lingusitori, ideologi marxist-leninisti, ce studiau infocati teorita unui regim ce’si exploata cetatenii, proslavea conducatorul, in conditiile lipsei celei mai mici demnitati umane.

    Aveti adresa mea de email, va provoc, desi nu aveti nici cea mai mica sansa.

    ___

    Stergeti, stergeti, stergeti. Probabil e corolarul lui Invatati, invatati, invatati, transpus la vremuri noi.

    Nu am certitudini, am foarte multe dileme, insa felul in care ati reusit sa va afisati in societate, cu parere de rau va spun, imi lasa foarte putine sanse sa fiu dilematic. Din acest motiv v’am si provocat, sa va dau o sansa sa iesiti din tabloul din care va construiti soclul de carton.

    Insa nu’mi fac sperante ca mesajul meu poate atinge ceea ce munca dvs de o viata a tot incercat sa ascunda. Omul din tablou. Omul care se cuibareste in interiorul soclului de carton.

  • N-am putut să citesc replicile lui Ceaușescu decât sacadat și rârâit.
    Aveam prin bibliotecă o carte „de Nicolae Ceaușescu”, dar nu mi-a dat prin gând să o răsfoiesc.

  • Dorin Tudoran

    @ Scrie opinia ta

    Observ abia acum ca, in lipsa mea “de la butoane”, administratorul interimar al blogului a dat drumul acestor comentarii — of! of! of! — foarte off-topic. Problema nu este ca ma aflu in dezacord cu unele dintre afirmatiile dvs. Problema este ca nu doresc sa tranform acest forum intr-o scena pe care sunt preluate comentarii refuzate pe alte bloguri, site-uri etc.

    Reintorcandu-ma la dezacorduri, iata doua exemple. Primul -- dl Mihaies nu a fost stipendiat (am mai scris asta de foarte multe ori). A primit un salariu pentru care a muncit pe branci. Partizanatul politic este o alta discutie. Si am spus ce credeam, la timpul frespectib.

    Al doilea -- puneti in acceasi oala oameni (dnii Cartarescu, Liiceanu, Plesu, Tismaneanu) care nu s-au raportat intotdeauna identic fata de subiectul “Traian Basescu”. In anumite situatii (de-a dreptul jenante), unii dintre ei s-au delimitat de pozitiile “subiectului”, altii -- nu. Inregistrand nuantele putem fi mai aproape de adevar.

WP Admin