≡ Menu

Sperma regală: imaginarul francez vs. imaginarul american

Nu am scris până acum despre “Afacerea DSK”. Amestecul de sordid, speculație politică, intrigă la cel mai înalt nivel al lumii financiare și insinuări motivate rasial a produs un cocteil descurajant. Senzaționalul este întotdeauna mai iute de picior decât sortarea rațională a faptelor, iar “senzaționalismul”, deși nerecunoscut de toate dicționarele, obliterează analiza.

Socialist mai bogat decât un întreg cartier de capitaliști, Dominique Strauss-Kahn a devenit pentru unii simbolul eșecului lamentabil de care numai oamenii foarte deștepți sunt capabili. Pentru alții,  pare a fi miraculoasa descifrare a unor ecuații ce nu se lasă sparte ușor. O interpretare mi-a atras atenția în mod deosebit. Îi aparține filozofului german Peter Sloterdijk, rectorul Universității de Arte și Design din Karlsruhe.

Născut în 1947, libertarian, cândva discipol al lui Chandra Moahan Jain (aka Osho, Acharya Rajneesh și Bhagwan Shree Rajneesh), Sloterdijk și-a luat un doctorat în filozofie la 28 de ani cu o teză în domeniul teoriei autobiograficului. Autor, printre altele, al unei trilogii, Sfere, și al cărții de filozofie ce s-a vândut cel mai bine în Germania postbelică (Critica rațiunii cinice), Sloterdijk plonjează cu aplomb în “Afacerea DSK” la invitația hebdomadarului francez Le Point (4 iunie 2011, nr. 2020).

Mărturisit public de chiar Dominique Stauss-Kahn, apetitul sexual irepresibil al celui ce a condus ani buni Fondul Monetar Internațional (FMI) este scos de Sloterdijk de sub eticheta simplificatoare a “testosteronului francez” și mutat pe masa de disecție a excepționalismelor.

Amintind  că “în tradiția regilor taumaturgi (testosterounul) este un hormon sacru” și că “Sperma regilor Franței a fost considerată întotdeauna o substanță miraculoasă, sublimă, cu care fetele din popor căutau să intre în contact”, Sloterdijk mărturisește: “Nu cred că majoritatea amantelor lui DSK s-a simțit prost tratată; dimpotrivă, s-a simțit onorată, tratată în mod preferențial, aleasă. A fi aleasă de un ales – o formă de alegere de gradul doi”.

Sloterdijk iși ia drept aliat istoriografia franceză care, spune el, “a explorat foarte bine această credință delirantă în virtutea căreia era de ajuns să atingi poalele mantiei de hermină purtată de monarh pentru a te vindeca de tot felul de boli. Mantia face prințul, căci ea conține secretul spermei regale.”

Dacă monarhia a dispărut în Franța, filozoful german nu are nici o îndoială că un soi de “monarhie sacrală” persistă încă. Este vorba, în fond, de ”relația între sex și putere, care există peste tot”, subliniază Solterdijk. Chiar și în fals pudibunda Americă, fascinată de aventurile fustangiului John Fitzgerald Kennedy. Așadar, excepțiile emblematice.

”Fiecare popor are o tradiție a excepțiilor”, spune Solderdijk. ”Există o manieră franceză, o manieră evreiască, o manieră americană de a face excepție. Or, torentul afacerii DSK se situează la răscrucea acestor trei fluvii ale excepționalismului, ceea ce contribuie la a-l face fascinant din punct de vedere antropologic”.

În America, în numele unei justiții egală pentru toți, oricine poate fi plimbat prin fața camerelor de luat vederi cu mâinile în cătușe înainte de a fi fost găsit vinovat. Cum de data aceasta privilegiul  egalității s-a abătut asupra lui DKS, Franța (și nu doar ea) s-a declarat oripilată de procedura în cauză.

Sunt cele două lumi  atât de diferite, când vine vorba de impunitate? Există o prăpastie între ”o Americă egalitară” și o ”Franță a privilegiilor, în care cei puternici se bucură de impunitate”? Sloterdijk nu este convins:

“Este sigur că retorica republicană nu a putut șterge din imaginarul francez tradiția monarhică. Poți decapita aristocrați, dar nu poți suprima visul de a fi privilegiat. În același timp, asta corespunde perfect esenței moderinității: oamenii nu doresc să fie egali, ei vor să fie favorizați. Nimeni nu este interesat de egalitatea de a fi nesemnificativ. Democrația perfectă ar fi cea care ar inventa arta de a favoriza pe toată lumea.“

 

Ilustrație & Copyright 2011 - DION

Numai că o asemenea democrație nu este posibilă. Da, recunoaște Sloterdijk, și continuă: “Tocmai acesta este paradoxul fundamental al modernității – dorința de a democratiza privilegiul”.

Iată o întrebare cheie pentru Sloterdijk: “În Statele Unite, această normalitate a excepției poate părea o anomalie radicală, nu-i așa?”

Iată și un răspuns nu tocmai ușor de digerat pentru unii:

“Mentalitatea americană  este, într-adevăr radical diferită. În numele unei egalități ce constituie principiul ce reglează o societate întemeiată pe imigrare, americanii refuză ideea oricărui tratament preferențial. În cazul lui DSK, acest principiu este cu totul alterat, căci celebritatea lui DSK are un efect contrar. În realitate, această istorie arată, de o manieră fără precedent, că egalitatea americană este o comedie.(…) În ochii lumii întregi el a devenit ceea ce iacobinii lui 1793 numeau un <scelerat>. În logica iacobină, pe care o vedem scoțând capul oriunde, un <scelerat> este pasibil de un silogism teribil: dacă ești suspect, ești acuzat. Și dacă ești acuzat, ești vinovat. În consecință, din momentul în care poți fi acuzat, ești vinovat. Și vinovat fiind, ești executat pe loc. Cele trei funcții ale procesului de justiție – acuzare, condamnare și aplicarea pedepsei – sunt asigurate simultant. Rezultatul este că meritele lui DSK lucrează împotriva lui. Dacă ar fi fost un mediocru, nimănui nu i-ar fi păsat de el”.

O concluzie dezarmantă pentru imaginarul egalitarist american; nu mai puțin însă și pentru cel elitist francez: ”Succesul și ruina sunt același lucru.”

Notându-mi ideile mai importante ale acestei discuții, îmi reaminteam oroarea ce m-a încercat văzându-l pe Dominique Strauss-Kahn purtat în New York, ca ursul cu belciug în nări, prin fața camerelor de luat vederi. Ea contrasta violent cu amintirea pe care mi-a lăsat-o DSK, cu ani în urmă, după o extrem de complicată conferință de presă desfășurată la Washington, pe care o dominase în chip strălucit.  Dar nimeni nu poate fi considerat mai vinovat de cele întâmplate decât chiar DSK. Iată ce are de spus Sloterdijk despre o imagine chintesențială:

“Dacă scopul Revoluției a fost să înlocuiască Omul Vechiului Regim cu Omul Nou, eșecul este evident. Într-o perspectivă psiho-istorică, ea a antrenat o multiplicare a ambițiilor și a creat o artistocrație de rang secund în care reușita crează un nou tip de selecție și provoacă o gonflare psihică ce conferă individului un sentiment de imunitate regală. Toată această istorie a lui DSK este ilustrată de o fotografie a lui, luată după prima noapte petrecută  la secția de poliție. Se poate spune că DSK a resimțit adevărul unui dialog între Napoleon și unul dintre consilierii săi, după executarea ducelui d’Enghien. <Așadar, credeți că a fost o crimă? >, întreabă Primul Consul, puțintel enervat. <Mai rău, Sire. A fost o eroare.>, răspunde consilierul. Chipul lui DSK exprimă foarte clar tragedia erorii – nu crima, ci greșeala face să te prăbușești din vârful piramidei pe fundul prăpastiei. Și eroarea sa a fost să se lase păcălit de propria-i dorință.“

O morală (evident, nu singura posibilă) a ”fabulei” depănate de Peter Sloterdijk ar putea fi aceea că orice proiect poate deveni un imaginar extrem de vulnerabil; că mai presus de orice utopii, inginerii sociale și modele ale “omului nou”, avem, întotdeauna, de-a face cu omul pe care-l știm de când lumea – omul în carne și oase.

Omul – un tramvai numit dorință. A deraia – parte din codul său genetic.

 

  • Florin Iaru

    Hm, eu cred că e puţin mai simplu, deşi e frumos şi complicat.
    Mi-e poftă, iar pofta unui om puternic e lege şi bani. Lege -- întotdeauna, bani -- numai cîteodată. Nu s-au înţeles la preţ, căci preţul cerut a fost prea mare. De aici, imaginarul colectiv a făcut restul.

  • Nicolae Prelipceanu

    In sfârșit o analiză inteligentă și chiar profundă a unui fapt luat drept un simplu scandal, cum, până la un punct și este, într-o lume demoratică. Mulțumesc, Dorine, că mi-ai semnalat acest text. Cum ar fi lumea dacă analizele, fie și ale unor fapte diverse, ar fi realizate de filozofi? Întrebare, recunosc, prostească.

  • InimaRea

    Puţin comică teoria spermei regale, mai ales considerînd realitatea că sîngele albastru e lovit, dintotdeauna, de necruţătoarea lege genetică a subţierii sîngelui, de unde -- nevoia de împrospătare cu sînge sănătos, plebeu, ne-sacru.
    Pe această linie -- a sacrului încorporat de regalitate, prin gestul “ungerii” -- orice alt produs al fiinţei regale poate fi suspectat de sacralitate, chiar şi cele de dezasimilaţie. Ori chiar şi gesturile -- ca strănutatul, căscatul, sughiţatul etc -- pot fi lovite implacabil de sacralitate.
    Bine, toată adoraţia datorată regalităţii e-nscrisă în etichetă -- un protocol cu valoare naţională, de unde şi gravitatea crimei de lez majestate.
    Oricum, tot ar fi bine ca teoria lui Peter Sloterdijk (un german cam scandinav, după nume, un posibil urmaş al nibelungilor) să fie valabilă (măcar) în cazul lui DSK. Dar eu cred că “Marea Performanţă” -- din topurile Marii Finanţe, ale Marilor Petrolişti, ale multinaţionalelor conduse de multimiliardari -- creează supraoameni, ceva ce-n vechime se numea “semizeu”. Ceea ce e mai mult decît “simpla” regalitate. Iar ce contează la statutul semizeului nu este atît atotputernicia ci promisiunea nemuririi, un argument suficient pentru ca tot restul lumii să fie format din obiecte de consum, de preferinţă -- de unică folosire, dată fiind bogăţia ofertei. Supraoamenii consumă oameni de rînd -- aşa pare a funcţiona “filosofia” Olimpului modern. Context în care, păţania lui DSK e “un accident” -- iar nu o revelaţie a erorii care te poate azvîrli în lumea bieţilor muritori.
    Este puţin important -- pentru discuţia de aici, nu pentru DSK -- dacă a fost viol ori doar cabală menită a-l stoarce de bani pe multimiliardarul “însemnat” cu priapism. America e specializată în astfel de “lovituri” -- aproape toate încheiate cu înţelegere de plată între părţi. E posibil orice -- şi să fi fost un accident, şi să fi fost o lucrătură a unora care demult îl aşteptau de DSK la cotitură, fie pentru a-l doborî pur şi simlu, fie pentru a-l uşura de ceva parale. Dar nu e posibil să fi fost o greşeală -- nici a lui DSK (căci aşa trăieşte el de cînd se ştie pe cai mari, desupra mizerelor legi guvernînd soarta bieţilor muritori) şi nici “a Sistemului” american, avid de a mai lovi o dată -- răsunător.
    Cu puţină răbdare, avem a afla că, după soluţionarea litigiului, DSK îşi va relua felul său semidivin de a dispune de simplii muritori -- ceea ce va infirma teoria lui Peter Sloterdijk, despre revelaţia de după prima sa noapte de detenţie.

  • Dorin Tudoran

    @Inima Rea

    Olandez nu scandinav.

  • Şerban Foarţă

    Îl admir pe Peter Sloterdijk, sau, mai pe scurt, P.S., -- acest… P.S. puţin bavard, impertinent, adică cinic, pe cât de pertinent altminteri, a ceea fusese odinioară philosophia aşa-zis perennis.
    Cum cuvântul ultim e o rimă a organului procreator, produsul acestuia (şi, implicit, al lui Strauss-Kahn) ar putea fi, la limită, monarhic, cu condiţia ca, la cârma Franţei, să fi stat, 800 de ani, membrii (virili) ai dinastiei… Kahnpeţiene, -- iar locaţia (cum se spune azi) a Jurămintelor prin care Carol cel Pleşuv îşi asuma (la nivel lingvistic, cel puţin) “franţuzitatea” (n-am alt termen), s-ar fi chemat… Straussb(o)urg!
    Cât despre replica lui Talleyrand (căci el e “consilierul” despre care, mai sus, e vorba, al lui Napoleon), iată, nu mai puţin faimoasă, alta (a aceluiaşi, bineînţeles), ulterioară exclamaţiei Doamnei Crawford (la aflarea, după două luni de zile, a faptului că Împăratul decedase): “Ah! Dumnezeule! Ce eveniment!”, -- “Doamnă, nu mai este un eveniment, este o veste.”
    (Ar fi fost chiar o ştire din… oştire, dacă Napoleon ar fi murit la Waterloo!)
    În rest, “cerneala violentă” a mass-media, cursă în cazul lui Strauss-Khan, ar fi rămas, fără P.S., apă de ploaie.

    P.S. Charles-le-Chauve, alias Carol cel Pleşuv, e sinonimul, în argoul franţuzesc, al “flautului fermecat” (în, însă, numai cazul, solitar, că “se dă cu mucii de faianţă”).

  • Blanche Dubois

    Nu exista o neta distinctie intre “pofta” exhibita ( in cazul de fata mai intotdeauna satisfacuta) si “dorinta” ?
    Desigur, cu riscul de a imbatrani tot asteptand tramvaiul just sau, in cazuri extreme, ajungand la balamuc…

  • Radu Humor

    Prin dulcile targuri moldovenesti, pline de camatari pistruiati se instaurase o moda care facea sa se cruceasca orice baba aflatoare de secretul devenit subiect de barfa :
    Tarancute tinere si frumusele erau angajate ca servitoare pe acasa sau pe la pravalii si peste nici un an, cel mult doi fatuca vorba lui Cristoiu ramanea bortoasa, ba cu stapanul, ba cu fiul cel mare ( se fereau ei, dar doar de ochii lumii :oops:).
    Pana la urma scandalul se stingea prin impacare, copilul era crescut de cea care i-a dat nastere si de familia ei , in asa fel in care aceasta sa nici nu simta efortul, si tot asa pana cand se cunosc cazuri de astfel de progenituri care au facut si se zice ca mai fac inca cariere stralucite, inclusiv in afaceri nu numai in politica :roll:
    Si-am incalecat pe ceva si v-am spus povestea asa !
    Cine-o crede, vom vedea ! :roll:

  • lucid

    Stimulat de regalul slovenesco-ludic al maestrului S F -- chestia cu le Chauve = de-calotatul e magnifica, noi spunem mai dur “cap de….de-calotat”, ma gandii ca eroarea (in)voluntara a gazdei Sloterdijk -- Solderdijk, in cheie anglo-americana ar suna slaughter-dick -- sold-er-dick si ar avea ceva adecvat cazului DSK. Mai adaug inspirat de dinastia kahnpetziana ca e posibil ca Strauss-Kahn sa fie inrudit cu blugii Levy-Strauss, caci levitzii erau ajutoarele kahn-cohenilor, ca in parabola bunului samaritean.
    However, pentru mine ce conteaza in primul rand este scarboasa ipocrizie a gauche-caviar. Noroc ca mai e si SPD-ul, ca socialistii italieni s-au falimentat moral de cand cu Craxi.

  • mihai rogobete

    Pax americana şi Pax khaniana au etimologii înrudite.

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    1. Deci, dupa CVT, veniti cu Ion Cristoiu. Nu, multumesc.

    2. Copiii din flori nu sunt o “inventie” brevetata de “camatarii pistruiati”; nici in Romania, nici altundeva.

    3. Domnul Radu, fiindca aveti humor si va dati in vant dupa “povesti” cu “pistruiati”, iata o poveste foarte scurta despre intinsul corzi:

    Polonia, anii ’80. Generalul Jaruzelsky ii sfatuieste pe liderii Solidaritatii sa nu “intinda coarda prea tare”. Jacek Kuron il intreaba pe Jaruzelsky daca stie cumva “cum face o coarda intinsa prea mult”. Generalul marturiseste ca nu stie. Kuron il ajuta: “Gdaaannnnsk!”

    Deci, domn’ Radu, daca sunteti interesat sa continuam dialogul pe acest blog, fiti atent cat de mult intindeti coarda. À bon entendeur, salu!

  • Florin Cintic

    Desi imi place Sloterdijk, acest text mi se pare, mai curind, o plasare abila de self-marketing pe valul interesului mediatic francez si mondial al afacerii cu pricina. E o prestidigitatie filosofica ingenioasa, dar cam fastidioasa si sofistica, mult sub rafinamentul postarii de mai sus a lui Serban Foarta. Cum ar spune Luca Pitu, un fel de “Critica Ratiunii Pure” scrisa de Emanuelle CUNT, dar, din nefericire, nedestinata citirii unimanuale.
    In schimb, m-a intrigat tonul Dvs. admirativ atunci cind ati rememorat prestatia lui DSK la Washington. Mi-ar placea sa aflu mai multe detalii, poate ma dumiresc si eu cum e posibil ca o femeie splendida si superbogata precum Anne Sinclair sa-si abandoneze cariera de top si sa suporte stoic, de peste un deceniu, excesele extraconjugale patologice ale acestui domn.
    Mi-ar placea, de asemenea, sa ma lamuriti cum se face ca un procuror american important sa renunte brusc la acuzare, desi are “probe materiale consistente” intr-un dosar care i-ar fi adus glorie si publicitate, si sa faca, umil, jocul anuntat de la bun inceput de avocatii lui DSK si pus in practica cinic de presa franceza si de NYT, de decredibilizare a victimei, mergindu-se pina la “character assassination” ?

  • Radu Humor

    Ma voi conforma domnule DTudoran !
    deoarece stiu ca-i o coarda foarte sensibila si poate face usor si oricand :
    ” Baaaaannnnn” !!!

    A votre sante !
    Merci beaucoup 🙂
    ( beau o cupa in sanatatea dvs si a prietenilor 😆 )

  • Dorin Tudoran

    @Florin Cintic
    Nu stiu ce v-ar putea raspunde Anne Sinclair ( nu cred ca este obligata sa dea asemenea explicatii publice despre viata si optiunile ei private) dar eu nu va pot raspunde la “lamurirea”ceruta mie. Sunt culoare de informatie la care nu am acces. Dar un lucru pare a fi cert: convorbirile telefonice ale femeii ce pretinde ca a fost violata (si poate a fost) cu legaturile ei din puscarie, convorbiri in care se lauda ca-l va jupui de bani pe DSK par a fi autentice. Sa asteptam si sa vedem ce se va intampla. Motivul pentru care am semnalat interviul lui Sloterdijk era ca analiza lui se ridica peste intersul pentru sordid, intriga etc.

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Petrecere frumoasa! Si, nu, nu e o coarda foarte sensibila, este o coarda gresita.

  • Radu Humor

    Daca v-as spune ca l-am cunoscut personal pe Jacek Kuron ( am si o dovada inscrisa!), regret doar ca inainte de a afla raspunsul de la Jaruzelsky :roll:
    O sa va mai spun doar ca era insotit de Ion Cumpanasu, fostul sef al Agerpres, care chiar in acele zile defectase si el ….

  • Ovidiu

    @Dorin Tudoran

    Poate ati citit deja articolul: http://www.newsweek.com/2011/07/24/dsk-maid-tells-of-her-alleged-rape-by-strauss-kahn-exclusive.html

    On July 1, The New York Times reported the existence of a taped conversation between Diallo and Tarawally. The article said they talked the day after the incident at the Sofitel and quoted a “well-placed law enforcement official”: “She says words to the effect of, ‘Don’t worry, this guy has a lot of money. I know what I’m doing.’” But at the time, prosecutors did not have a full transcript of the call, which had been conducted in a dialect of Fulani, Diallo’s language. The quote was a paraphrase from a translator’s summary of the tape, and the actual words are somewhat different, sources told NEWSWEEK.

    In July NEWSWEEK talked to Tarawally in Arizona. He insisted that the quotation must refer to a later conversation and in any case was taken out of context. Diallo said she no longer talks to Tarawally. He used her bank account to move tens of thousands of dollars around the country without informing her, she said. She denied he ever gave her money to spend. “Like I say, he was my friend,” Diallo told us. “I used to trust him.”


    Since then, both sides have tried to smooth matters over. Thompson has signaled a willingness to let his client be interviewed again if prosecutors let her see a transcript of the disputed prison call, and that is something prosecutors say they are willing to do.

  • @Dorin Tudoran
    Excelent articol, analitic, echilibrat, sintetic, plin de referinte cultural-istorice foarte bine gasite, cu final memorabil, a la D.T.

    @ Nicoale Prelipceanu.
    Nu stiu cum ar fi daca jurnalistii ar fi filosofi, dar nu cred ca ar fi chiar o fericire, dat fiind ca filosofii sunt si ei, ca si jurnalistii, de mai multe feluri. Daca insa presedintele tarii ar fi filosof, cum ne propunea Platon, ne-am putea trezi tot intr-o “Republica” distopica, cu diferenta ca poetii ar avea o soarta chiar mai rea decat au acum!

    @lucid
    Cred, totusi, ca DSK ar putea fi mai degraba inrudit cu structuralistul Claude-Levi Strauss decat cu blugii L. Strauss. Si mai cred ca intre “stanga caviar” si “limuzina DEMOCRAT-liberala” din Romania similitudinile sunt mult mai mari decat sunteti si veti fi dispus sa admiteti in urmatorii 2 -- 3 ani!

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Si eu l-am intalnit de mai multe ori pe JK. Am si calatorit cu el, la un moment dat.
    L-am cunoscut si pe tovarasul Cumpanasu -- am lucrat 10 zile v- 2 sap[tamani la AGERPRES, dar cand am inteles ca viata mea ar urma sa fie dedicat scrisului de stiri precum “Astazi s-a intors pe calea aerului de la beijing tovarasul Gheorghe Cioara, Primar General al Capitalei…” am renuntat, spre furia tovarasului Mircea Moarcas, adjunctul institutiei.

  • lucid

    Asa, pentru luminarea cititorilor blogului: cumpanasu asta, general secu ca si genitorele lui -- “parintele” cumpanasu, seminarist la Valcea si prieten bun cu popa Ionitza Marina (viitor Justinian), era in decembrie 89 seful departamentului cultelor. A fost trimis de iulian vlad conform metodei “pisica cu clopotzei la vanat soareci” sa-l evacueze pe Toekes la Oradea. Conform misiunii primite de la vlad -- “scanteietor” al revoltei populare, caci lui vlad ii era frica de milea si la amandoi de slugile cepexiste si asta explica de ce la noi nu a fost posibila o jivkov-iada, cumpanasu jr a aplicat scrofulos legea: l-a anuntzat pe pastor ca are 48 de ore ca sa se mute, ma rog tot tacamul ca sa-i dea timp sa-si anuntze enoriasii (evident ca daca chiar VROIA, vlad trimitea 10 vlajgani si-l faceau pachet pentru Oradea fara sa afle cineva). Dupa ce misiunea sa de “detonator” (unul dintre ele) a fost indeplinita, cumpanasu s-a facut pierdut in invalmaseala de la revolutzie, numai ca mana lunga l-a ajuns repede -- cca un an -- si a murit intr-un accident auto. Macar ardeleanu-usla (nu-mi vine acum numele real, era maghiar) s-a otravit cu un insecticid anti-cartofi in propria-i gradina, tot cam dupa un an.
    Vedetzi in ce companie era “humorist”-ul nostru? Baietzi de baietzi.
    BTW: o barfa mondena -- fetei lui cumpanasu jr i-a facut cornel dinu un copil in anii 90 dar nu l-a recunoscut. Uite ca l-au ajuns blestemele tocmai acum.

  • lucid

    No Name: gluma proasta -- DSK-IMF “inrudit” cu “Tropice triste”. Se vede ca nu le-ai citit.

  • @lucid
    Ei, cum sa nu fi citit “Tropice triste”? Dar de unde concluzia asta, spre care nu conduce nicio premisa? E inspirata de pattern-ul ‘logic” al oranjeriei? Si de unde rezulta, in mod necesar, imposibilitatea inrudirii celor doi sefarzi, DSK si Claude Levi Strauss? Din faptul ca unul a fost antropolog structuralist si altul e economist??

  • outsider

    @Florin Cintic: Foarte de acord cu comentariul Dvs.

    Dealtfel, trecind in revista putinele informatii de pe pagina de Wiki referitoare la Sloterdijk am remarcat si idei care nu-I apartin in mod necesar, caci au fost formulate de altii cu multi ani in urma: “Sloterdijk’s provocative recommendation was that income taxes should be abolished, in favor of a system in which the fiscal needs of the state are met by voluntary contributions from the rich. Achievers would be praised for their generosity, rather than being made to feel guilty for their success, or resentful of society’s dependence on them.”
    Acest oftat intru sprijinirea “bogatilor”, “oprimati” de un stat care se preocupa numai si numai de “bunastarea dezmostenitilor” este un refren mai vechi, nascut in Lumea Noua, unde imbogatirea (si, in spiritul discutiei, atingerea nivelului de “impunitate”) se producea mai rapid, mai amplu si mai substantial.
    Ceea ce mi se pare straniu in asertiunile de genul celor reproduse din Sloterdijk este faptul ca statul serveste – totusi – clasele avute, chiar daca le pretinde taxe pentru sprijinirea “dezmostenitilor”. Oful cel mare este cel al clasei mijlocii care se identifica in mod gresit cu “elitele societatii” (cele mentionate de d-l InimaRea: “multimiliardari…supraoameni…semizei”). Aceste elite sint cele mentin statul, chiar daca il finanteaza prea putin (eu traiesc intr-o tara din “top 10” in care totusi micul biznes contribuie cu peste 60% la buget, iar multinationalele, monopolurile energetice si cele de resurse primare cu restul… – desi, ca venituri prapastia dintre cele doua categorii sociale si economice este uriasa.
    Admitind solutia sugerata de filozoful german, cred ca se ridica o mare problema (filosofica) de morala, si de etica a societatii…(ce este, atunci, societatea umana ? care va fi scopul ei, ce obiective va avea ?) Speculatiile lui Sloterdijk mi se par si mie o echilibristica cu scop de autopromovare pe piata mediatica.
    Revenind la DSK, cred ca indivizi de conditie modesta, odata ajunsi in pozitii sociale inalte isi inchipuie in mod eronat ca si impunitatea devine o realitate pentru ei. Si citez din nou din cometariul d-lui InimaRea: “Cu puţină răbdare, avem a afla că, după soluţionarea litigiului, DSK îşi va relua felul său semidivin de a dispune de simplii muritori – ceea ce va infirma teoria lui Peter Sloterdijk, despre revelaţia de după prima sa noapte de detenţie.” Eu cred ca isi va relua.
    Respectele mele tuturor, ale caror comentarii le citesc cu mare interes.
    Si profundele mele respecte pentru gazda acestor discutii.

  • Radu Humor

    Doamna Luci D.
    Iau si eu insinuarea dvs drept o gluma proasta 😉
    O sa va spun doar ca n-am fost nici macar membru PCR, originea mea sociala si refuzul meu de a colabora, facand sa fiu exmatriculat din 4(patru) facultati, ultima data fara drept de inscriere.
    Si-apoi mi-au placut, si-mi mai plac f.mult fetele, asa ca “baietzii de baietzi” nu m-au interesat.
    In schimb s-au interesat ei tot timpul de mine :mrgreen: , cum vad ca o faceti si dvs. 😉

  • Radu Humor

    Ce ne puteti spune in plus despre un alt aflat in cumpana dintre putere si opozitie, care conduce un ONG si mai aparea pe la TV, dar in ultimul timp nu-l mai vad. S-o fi dezechilibrat ?!

  • Florin Cintic

    @DT
    Anne Sinclair nu este obligata, fireste, sa dezvaluie nimic din optiunile sale private oricit de greu de inteles ar fi deciziile sale privite din exterior. Nici nu cerusem asa ceva, tot asa cum nu nu mi-as permite sa chestionez public gusturile cuiva in materie de amor oricit de surprinzatoare ar fi acestea(pe aceasta tema, Kinsey Report e mai mult decit descriptiv, o stiti prea bine). Eram doar intrigat de fascinatia care razbatea din evocarea Dvs. asupra lui DSK, destul de rara pe acest blog -- de fascinatie e vorba) si in acest sens era invocata, retoric, doamna Sinclair.
    Apoi, pentru un om cu luciditatea disecarii datelor problemei si a instinctului de a detecta manipularea, asa cum sunteti Dvs., faptul ca informatiile -- aparute pe surse, potrivit carora victima ar fi vorbit in nu stiu ce dialect din Guineea, descifrat in extremis de politia americana, cu un amarit sortit expulzarii pe motiv ca ar fi vindut droguri si acolo ar fi spus ca stie ea ce face, ca ala e plin de bani -- “PAR A FI ADEVARATE” e naucitor. Ca om care am avut sansa de a preda si cerceta in universitatille americane (NYU si Chicago), fiind foarte interesat de “American Way of Life”, pot spune ca am mari rezerve fata de scenariile romanesti care rezolva, la bere, rapid chestiunea (” hai ba, ca a dat telefon Obama sa-i dea drumul lui ala pe motiv de interese de stat”) pentru ca stiu ca asta nu se poate, ca nu-i Romania. Si v-am adresat, retoric, intrebarea tocmai pentru ca unul dintre motivele pentru care va urmaresc de mai bine de doua decenii scrierile si analizele il reprezinta capacitatea Dvs. de a discerne si de a emite ipoteze plauzibile despre chestiuni publice neclare, pe baza unor informatii de pe mai multe niveluri si a unor rationamente lucide si surprinzatoare. Dar poate ca, finalmente, in aceasta chestiune tulbure (pentru ca fara “raison d’Etat” -- ca eu nu ma numar printre cei care ar vedea si aici interventia familiei doamnei Sinclair de la New York, ce alta explicatie e de gasit la faptul ca procurorii newyorkezi s-au repliat atit de penibil ?) nu vom afla decit o varianta pentru timpiti colportata de media si de autoritati.
    Pentru ca speta care era? Un domn intretine relatii sexuale cu o camerista intr-un hotel american si aceasta depune o plingere in care acuza violul si aduce probleme materiale suficiente (ADN, epitelii etc.)iar domnul incearca, las, sa-si ia talpasita pentru a scapa de justitie fiind arestat in extremis in avion. Indiferent daca ar fi fost o inscenare, sau daca ulterior victima s-ar fi prins ca poate negocia o suma frumusica de la atacator (“pentru ca era bogat!”) justitia americana ar fi procedat implacabil: in 99,99 la suta din cazuri atacatorul era in inchisoare indiferent cine ar fi fost acea persoana privata.
    Tocmai pentru ca nu prea v-am vazut fascinat, mi-ar fi placut sa aflu ce anume face ca DSK sa fie intre acei , rari, 0,01 la suta pe care procurorii americani ii iarta. Vorba Dvs., poate mai tirziu, cind veti avea mai multe informatii. Eu ramin curios, oricum.

  • CARAIMAN

    Teoria dvs. cu trimiterea lui Cumpanasu ca “detonator” la Timisoara, desi Vlad ar fi putut trimite 10 vlajgani sa-l faca pachet pe popa Toekes fara sa afle cineva, e seducatoare. Exista o sinugua mica problema. O multime de ochi cu legaturi bune si cu posibilitati de transmitere aproape instantanee afara stateau cu ochii pe popa. Cind, in cele din urma a fost sau urma sa fie “mutat”, afara s-a aflat instantaneu si unde.
    Colonelul Gheorghe Ardeleanu s-a sinucis sau a “a fost sinucis”? O multimie de baieti inmplicati in “evenimente”, la un an si ceva dupa au murit prosteste, in accidente de vinatoare sau in elicpotere cazute din senin!

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor
    Sunteti prea sibilinic pentru a intelege la cine va referiti. Intrebati direct -- adica, mentionati numele persoanei si cel al ONG-ului -- si poate am vreun raspuns. Sau poate va raspunde altcineva.

  • mariana

    Pentru unii si altii.
    Intrebare directa : Cine este dl. Goe ?

  • Dorin Tudoran

    @Florin Cintic

    Regret ca rasopunsul meu pripit a produs si mai multa nedumerire.
    1. Am mentionat acest interviu cu Sloterdijt tocmai pentru ca raspunsurile sale pune discutia intr-un alt context decat cel al sordidului sau al conspiratiilor.

    2. Nu inteleg despre ce fascinatie (daca este vorba de o fascinatie a mea) pentru DSK scoate capul din postarea mea. Daca sunt “fascinat” de ceva este eterna fragilitate a comportamentului uman.

    3. Anne Sinclair… Nu este o exceptie… Iata o alta fascinatie pentru reactiile noastre… Tot retoric: cine ar putea sa le intelega pe doamnele Clinton si Kennedy (J) cum au stat (stau) langa un barbat care a transformat Casa Alba intr-un bordel? Asa ceva poate face subiectul altui text; in cazul celui de fata este o fateta pe care am dorit sa o tina in afara textului.

    4. Nu inteleg ce vi s-a parut naucitor in afirmatiile mele. Eu, unul, nu sunt inca dumirit in legatura cu de solide sunt informatiile privind-o pe victima (sau “victima”) lui DSK; nu stiu daca a fost vorba de un viol (nu-l exclud) sau de on act contra cost esuat din motive pe care nu le inteleg etc.

    5. Va multumesc pentru increderea pe care o aveti in capacitatea mea de a enunta, din cind in cind, de a discerne si emite ipoteze plauzibile, dar acest caz ma depaseste; deocamdata. Si, din nou, propuneam raspunsurile lui Sloterdijk ca o analiza de alt tip.

    6. Nu stiu de ce s-au repliat asa cum spuneti procurorii newyorkezi. Spectrul posibilitatilor este destul de intins. In el poate intra si o simpla “tehnicalitate”, o simpla eroare de instrumentare savarsita de acuzare, pentru ca avocatii apararii sa o speculeze si sa-si scoata clientul basma curata. Dar intra in acest spectru si lucruri ce tin de “raison d’Etat””. Numai ca, din nou, n-am investit suficient timp in a culege informatii (publice de altfel) pentru a-mi da cu parerea. Oricum, este un caz complicat, asta nu inseamna ca sansele de a afla un adevar “suficient” despre ce s-a intamplat si ce a urmat nu exista.

    7. Referitor la semnele vinovatiei, pentru mine au existat niste indicii inca de la bun inceput: in prima instanta, DSK a spus ca nu s-a intamplat nimic. Apoi a spus ca s-a intors la hotel pentru ca isi uitase telefonul. Apoi a spus, prin avocatii sai (cum tot prin ei oferise variantele anterioare) ca a fost vorba de un “act consensual”. Unde sunte mai multe variante intre NU s-a intamplat NIMIC si s-a intamplat cum s-a intamplat exista mai mult decat suspiciune.

    8. Sa asteptam si sa vedem daca DSK va fi ori nu trimis intr-o inchisoare.

  • Dorin Tudoran

    @outsider

    Re: Wiki & Sloterdijk

    Wikipedia nu este susrsa mea preferata de informare, dar a devenit cea mai populara pentru multi. Trimit la ea, din doua motive: a) Este accesata usor de oricine si 2) O consider UN PUNCT DE PLECARE. De la ea se poate calatori spre filtre din ce in ce mai profesioniste pentru a te informa. A incepe cu bibliografia cea mai sofisticata ia timp si “nu atinge” decat un procent foarte mic de initiati. Deci, nu tot ce se gaseste in WIKI este litera de Evanghelie. Si-apoi, topicul acesta nu se ocupa cu cat de exacte sunt TOATE informatiile din Wiki despre Sloterdijk — cele despre cartile lui (titlui, ani de aparitie, edituri etc.) sunt.

  • Radu Humor

    Sincer sa fiu nu va adresasem dvs intrebarea , ci doamnei Luci D care vad ca stie tot arborele cumpanasu .
    Tot Cumpanasu, si nu mai stiu cum il cheama si pe tipul acela la vreo 35 ani,
    inalt, uscativ,tuns scurt si cu ochelari de vedere .
    ONG se ocupa cu ceva in genul Prodemocratia, adica papa ceva bani de la buget si oferea in schimb niste date pe care daca nu le gasesti chiar pe orice blog, sigur le afli pe internet fara sa te coste nimic.
    Ma gandeam ca s-ar putea sa fie o ” aschie” de a celui pe care l-am adus in discutie, sarita ceva mai departe, din comunism in capitalism, cum s-a intamplat din pacate si cu alte odrasle, care ne fac astazi agenda politica si economica !
    Ca vorba aia, cine se pricepe mai bine cum sa traiasca in capitalism, decat cei care au trait bine si in comunism. 😉

  • Gheorghe Campeanu

    @ Florin Cintic

    Cu permisiunea d-lui. Tudoran, voi incerca sa va ofer citeva detalii despre modul de functionare al sistemul legal american, care sper sa raspunda macar partial dorintei Dvs. de a primi lamuriri despre cazul DSK.
    As incepe prin a va sugera, fara nicio implicatie polemica, ca intrebarea cu accente de afirmatie “…cum se face ca un procuror american important sa renunte brusc la acuzare, desi are “probe materiale consistente” intr-un dosar care i-ar fi adus glorie si publicitate, si sa faca, umil, jocul anuntat de la bun inceput de avocatii lui DSK…..” este usor hazardata, contine o serie de prejudecati si este (cred eu) produsul lipsei de intelegere a modului de functionare a procedurilor in cazuri de delicte criminale in curtile federale din US.

    Procurorul Cyrus Vance, Jr. si bureaul sau NU au inchis cazul pina in acest moment. Indiferent ce/cum s-a petrecut in camera de la Sofitel, repercursiunile sint mai mult decit nefericite pentru toti cei implicati (cu posibila exceptie a avocatilor lui DSK). Iata detaliile promise mai sus:

    1) Special Crimes Unit a politiei din NY, NU avea optiunea sa ignore plingerea in momentul in care presupusa victima a reclamat incidentul. Va amintesc ca principiul legal in aceste circumstante este “probable cause”, si ca politia are obligatia sa investigheze. Aflind ca este vorba de un cetatean francez care era pe cale de a parasi tara, in conditiile in care nu exista tratat de extraditie intre Franta si US, politia a fost nevoita sa-l retina. A propos, daca DSK nu ar fi sunat la Sofitel sa ceara sa i se aduca la aeroport telefonul uitat la hotel, sunt sanse foarte mari ca ar fi plecat la Paris fara probleme, si atunci ar fi fost un alt soi de scandal.

    2) In momentul in care procuratura a fost alertata de politie, s-a declansat conform legii mecanismul standard al sistemului juridic: suspectul a fost incacerat la politie, apoi la Rykers Islalnd, a fost adus in fata unui judecator, s-a initiat o investigatie, probele au fost puse in fata unui grand jury, care a decis sa emita ceeace se numeste ‘indictment’ (o acuzatie formala care cere intentarea unui proces la curte). In aceasta faza principiul care ghideaza atit judecatorul cit si procuratura este din nou “probable cause” si “alleged criminal acts”. Prezumtia de vinovatie nu este inca operanta pina nu incepe un proces, in care un juriu va trebui sa decida. Inca o data, sub nicio forma politia si/sau procuratura nu ar fi putut sa decida altceva, in conditiile de “risk of flight”. Inchipuiti-va care ar fi fost implicatiile daca DSK ar fi plecat in Franta si s-ar fi aflat ca el comisese delictul criminal de viol al unei cameriste sarace si proaspat imigrante din Africa!

    3) Probele: declaratiile cameristei; probe fizice -- femeia a fost examinata la spital, si s-a constatat ca prezenta urme de trauma caracteristice unui posibil viol, si urme de lichid seminal (care a fost rapid identificat ca avind ‘semnatura’ de ADN a lui DSK); declaratia lui DSK in care nega violul dar confirma un act sexual cu consensul victimei. Aceste fapte sint cele care au fost luate in consideratie de catre grand jury in decizia de a emite the indictment. Obsrvati va rog a cui era decizia: nu a politiei, nu a procuraturii, ci a juratilor. Oficial, reclamantul nu este camerista, si cazul poarta insemnul “The People vs. Dominique Strauss-Khan”.

    4) Ca in toate cazurile de viol, cum nu au existat martori, in afara probelor fizice si forensice, juriul va fi silit sa compare declaratiile reclamantului si ale paratului si modul in care raspund la intrebari in timpul procesului. In esent, cazul devine in cea mai mare parte “it is her word gainst his”, sau, un concurs de credibilitate. AICI intervine dilema procuraturii in acest moment. Din pricina descoperirii unor declratii neadevarate importante in trecutul posibilei victime, credibilitatea ei este serios pusa sub semnul intrebarii, si este aproape cert ca in timpul procesului, ea va avea u handicap serios de credibiliate in fata juriului sub barajuk intrebarilor avocatilor lui DSK. Va amintesc , daca nu stiati, ca in cazuri criminale, juriul este insarcinat sa dea un verdict de vinovatie NUMAI “beyond ANY reasonable doubt”! Exact aceasta este problema procuraturii in acest moment, si de aceea exista o mare sansa ca , la cererea partii adverse, avind sanse aproape nule, procurorul sa renunte la cazul sub statutul criminal. NU sub presiunea politica a lui DSK, nic din lsitate sau slabiciune ar lu Cyrus Vance decizia, ci din puncte vedere pragmatic, pentru a evita o infringere si pentru a evita slabirea imaginii de eficienta procedurala a procuraturii in reprezentarea legii in curtile de justitie.Evident, el va avea de suferit politic ORICUM, indiferent de directia in care se va duce.

    5) De faot, in acest moment, din nefericire, incepe sa nu mai conteze daca a fost viol, ci cit de credibila este camerista. Victima poate insa sa intenteze o noua actiune, de data asta in statutul legilor de cod civil, undesansele sint mult mai mari sa obtina ceva

  • Radu Humor

    Scuze !
    Postarea # 30 era raspunsul pentru domnul Dorin Tudoran de la # 27
    si trebuia sa se termine cu “?!”.
    Cum ar trebui sa se termine odata si cu violurile politice, cele admise ramanand doar cele facute strict instinctual/animalic !
    Pentru ca acolo legile sunt clare .
    Dincolo e prea mult loc de intors si la dus(cu vorba) si la venit (net)…

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu

    1. Multumesc pentru detaliile oferite.
    2. Cat priveste sistemul cu juratzi… Sa o gasesti pe Casey Anthony “not guilty of first-degree murder” ori sa-l scoti nevinovat pe O.J.Simpson nu pare tuturor “convingator”…

  • Radu Humor

    ” Din pricina descoperirii unor declratii neadevarate importante in trecutul posibilei victime, credibilitatea ei este serios pusa sub semnul intrebarii, si este aproape cert ca in timpul procesului, ea va avea u handicap serios de credibiliate in fata juriului sub barajuk intrebarilor avocatilor lui DSK. ”

    Mda !
    Mai ales ca de cealalta parte avem de a face cu un individ care nu iarta nici musca din camera , daca o prinde 😉
    Grea misiune !
    Mai ales ca se infrunta intr-un fel foarte des intalnit in asemenea cazuri, David cu Goliat in varianta putin inversata in care camerista ramane sa-i gaseasca macar acum punctul nevralgic Goliatului finantelor !
    Daca n-a vrut sau n-a fost in stare atunci sa il gaseasca ( se crede ca fara voia ei nici o faptura nu poate fi violata, ca de asta a lasat Dumnezeu sub lancea violatorului, ceva extrem de dureros la o eventuala lovitura venita din
    teama, refuz, dezgust si legala autoaparare : oops: ) , acum sansele sunt reduse considerabil .
    Dar mai stii, poate ca si alti uriasi vor sari in apararea celei de culoare, ridicand miza impacarii la niste sume care s-ar putea sa-l faca pe DSK sa prefere o condamnare modica, decat sa ramana din nou in pielea goala (fara bani), de data asta la figurat 😉

  • intensive

    @lucid, mai usor ca te paste infarctul. Cam multa rautate exala zicerile tale oranj si cam iute ii justifici pe alde scribalaii de curte cotrocenisti. Apoi arunci cu zoaie cu nemiluita: porumbacu, tonta … Ce-ai zice daca as lua si io un exemplu la intamplare, sa zicem … (AM SCOS NUMELE FIINDCA NU STIU DESPRE CINE ESTE VORBA, dt), si sa ma apuc sa-l banuiesc ca vrand-nevrand a fost in solda securitatii kgb-iste, ca tot a vizitat moscova de nenumarate ori ca prin comecon nu ajungea vreun baiat neverificat-inrolat de alde secu.

  • Radu Humor

    @Mariana #28 :
    ” Cine este Dl Goe ? ”

    Pentru ca vad ca nu va raspunde nimeni, o sa incerc eu :
    Este un smecheras istet, nevoie mare, care se ocupa cu trasul sforilor si aprinderea fitilelor, alergand de pe un blog pe altul ( “Certocratia” ii ” manaca” omenia !) si bagand strambe, de regula chiar la el pe (b)Arca, dar tragand tot timpul cu ochiul si timpanul spre cei care l-au trimis la furat ( idei si poante) si dezbinat.
    Colorat de la o vreme in portocaliu intens, asteapta ceva recunoastere materiala din partea celor pe mana carora ajung banii de la buget, asa ca pentru el Tismaneanu-i zeu, Patapievici Dumnezeu si Basescu …cel mai greu !
    Aud un zgomot de coarda-ntinsa si ma opresc aici :roll:

    P.S. In ultimul timp il gasiti pe un blog a carei tziitoare face deliciul blogosferei :
    Nici o masa fara peste !
    Si nici o zisa corabeasca, fara apreciere @Stelyeneasca ! :roll:
    Unde face respiratii gura la gura, poate asa reuseste sa rupa gura targului si sa se puna bine cu cei mai sus pomeniti ( nu intotdeauna de bine !)

  • Dorin Tudoran

    @mariana

    Am primit in urma cu multe luni un mesaj in care este “deconspirat” Dl.Goe. Cum nu am de unde sti daca informatiile sunt reale, am preferat sa nu le public. In plus, nu am nici dorinta de a verifica autenticitatea informatiilor primite.

    Pentru mine, Dl. Goe ramane un personaj ilustru (facut noua cunoscut de I.L.Caragiale) care incearca sa devine autor. Pasul e foarte dificil. As putea sa adaug ca Dl. Goe este mai degraba o mentalitate (incurajata de harmalaie hyperspatiala), decat o anume persoana. Desi dispretuieste acest blog si, mai ales, gazda blogului, gaseste de cuviinta sa-i scrie gazdei aproape dupa fiecare nou text; cateodata, chiar mai multe mesaje despre acelasi post.

    Lucreaza “la patru maini” cu “Tony”, cum s-a putut observa in urma cu o postare ori doua . Am incercat, in cateva randuri, sa-l accept si pe Dl Goe as cum l-am acceptat pe un termen mai lung pe Tony, in speranta ca pot face efortul de a respecta un set de reguli. M-am inselat. Ei nu pot asa ceva, fiindca nu intra intr-u asemenea dialog pentru a comenta ce este de comentat, ci pentru a “trage un flit intre ochi” gazdelor. De aceea, prefer sa-i las sa trag fliturile cu pricina in fata oglinzii, unde se afla singuri-singurei.

    Are un mod de a reactiona “feminin”, desi inclinati sa credeti “ca este un barbat”? Sa nu fie cumva un androgin.

    “Lasa si senzatia nostalgiei unei apropieri pierdute”, si pare ca ma “cunoaste foarte bine”? Intuitia dvs. s-ar putea sa nu greseasca. Important este ca eu nu am aceeasi nostalgie, iar daca este personajul ce mi-a fost “devoalat”, nu pot avea pentru el decat o mila mai mare probabil decat o merita.

  • mariana

    @ Radu Humor # 37

    Va multumesc.
    Imi imaginam absolut altceva.
    Mai gresesc si eu. Sau nu ?…

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    Nu-mi amintesc sa va fi rugat a face public mail-ul trimis. Dar cum nu retrag nimic din cele scrise, unde merge mia merge si suta …( Sau pe dos, dar ce importanta mai are de-acum incolo.)
    Va multumesc pentru atentia acordata.

  • La ”Succesul și ruina sunt același lucru.” concluzie aparent articulată oximoronic e de gândit mult. Mulţumesc pentru privilegiul de-a citi această analiză.
    Toate cele bune!

  • Florin Cintic

    @Gheorghe Campeanu
    Desi sunt oarecum familiarizat cu sistemul judiciar american precizarile Dvs. au fost extrem de interesante, va multumesc. Partea procedurala este, intr-adevar, vitala pentru intelegerea mecanismelor acestui caz si ea e ignorata aproape in totalitate in Europa.
    Dar, va asigur, nu e vorba de nicio prejudecata in ce ma priveste. Asa cum ati spus si Dvs. procurorul poate in acest caz, din pragmatism, sa nu mai initieze inceperea unui proces penal. Eu ma intreb totusi, in ciuda tuturor argumentelor aduse aici, de ce ar face-o? Probele nu sunt doar marturiile celor implicati (caz in care credibilitatea face diferenta), ci si probe materiale certe ale actului sexual precum si analize criminalistice stiintifice (“forensic”!) care demonstreaza posibilitatea violentei, deci a violului. De asemenea, reaua credinta a inculpatului, care a sters-o rapid de la locul faptei cu intentia evidenta de a se sustrage justitiei (doar pentru ca telefonul, uitat in graba, avea pe el informatii importante si numere confidentiale a riscat sa ceara sa-i fie trimis la aeroport, nici vorba de buna credinta aici). In contrapartida, apar dezvaluiri care ataca credibilitatea victimei in urma unor investigatii transparent partinitoare ale presei franceze si newyorkeze care dezvaluie, ilegal, anonimatul victimei garantat de procurori si care colporteaza, presupuse inregistrari telefonice, pe care toata lumea, culmea, le considera aprioric adevarate. Pe cale de consecinta, eu am nedumeriri pe care inca nu mi le-a spulberat nimeni si care se vor adinci serios daca, asa cum bine spuneti, procurorul va renunta la cazul penal, ceea ce ar fi foarte putin probabil sa o faca daca nu ar fi vorba de cineva de talia si influenta lui DSK, cel putin asta e presupunerea mea. Daca are curajul de a-l deferi justitiei si acolo juratii il scapa considerind ca exita o indoiala rezonabila, asta e, amarita aia probabil ca nu va mai primi atunci nici macar compensatii financiare (si asta ar putea fi, nu-i asa?, un argument sa cada la intelegere inainte de un proces), dar daca totul se va stinge rapid, hm, suspiciunile vor ramine pururi.
    Oricum faptul ca adevarul poate fi escamotat si ca “in acest moment, din nefericire, incepe sa nu mai conteze daca a fost viol, ci cit de credibila este camerista” este monstruos si de aceea comentam noi aici, profitind de bunavointa gazdei.

  • divanuriletomitane

    @ DT

    « Omul – un tramvai numit dorință. A deraia – parte din codul său genetic. »

    Ce ne facem cand deraiaza tramvaiele, trenurile…., datorita celor care nu organizeaza suficient de bine activitatea Regiei de Tramvaie, a Cailor Ferate…E drept, tot oameni sunt si ei, in « carne si oase »….

    Intr-un context mai larg, in care « imaginarul » deja nu mai e palpabil, redau un fragment din G.B. Shaw ( 1856 – 1950 ) din paginile cotidianului Tribune : « Cand un insotitor de tren ne indruma la peronul zece, nu-l trantim la pamant cu un strigat de « Jos tirania » si fugim la peronul 1 »…. Scriam ca imaginarul nu mai e palpabil, deoarece aceasi greseala vizualizata de G.B. Shaw la socialisti, iata ca si la capitalisti face istorie ( e drept, prin mijloace diferite, dar « rezultatul » e acelasi….), imaginarul socialist si cel capitalist fiind cat se poate de dihotomice( nici varianta extrema a socialismului, comunismul, aplicat in context, nu iese din ecuatie…).

    Totusi, nu as merge atat de departe ca G.B.Shaw care afirma ca oamenii de rand nu ar trebui sa-si faca propriile legi, din acelasi motiv pentru care nu-si fac singuri propriile piese de teatru….Intre timp a aparut « Cunoasterea inutila » a lui J.F. Revel, care tocmai ne-a demonstrat ca de multe ori irationalitatea maselor a salvat lumea de « prea multa » ratiune a elitelor, ratiune care a innabusit societatile respective….

    Daca « succesul si ruina sunt acelasi lucru », sa nu aflam cumva ca si cunoasterea sau necunoasterea sunt aidoma….Gigi Becali ar putea sa ne lamureasca….Daca nu-l putem contacta, il rugam pe d-nul Tismaneanu, bun prieten al ascensiunii sociale a acestuia….Mai mult, in privinta subiectului DSK , Gigi Becali ar fi expert, dupa cum ne demonstrase odata la televizor ca daca n-ar fi fost el, Gica Hagi…, putea pati ca DSK, intr-o traducere mai rapida decat in originalul relevat …Asa ca, degeaba se face misto’ de Miorita romaneasca, cand ea e mai globala decat gloabele globalismului….

  • Pingback: “Paradoxul fundamental al modernității – dorința de a democratiza privilegiul” | Vultureşti()

  • viorica radulescu

    @Florin Cintic -- post 42

    Procedura de acuzare penala in sistemul american este intr-adevar diferita de sistemul de drept european, iar dvs. ati rezumat-o destul de bine. In dezbaterile serioase din Europa pe aceasta tema, partea procedurala nu a fost ignorata, ci a fost mai degraba pusa in discutie sub aspect moral, in special in Franta, nu in mod exclusiv pentru ca a fost aplicata unui francez si nu in special pentru ca francezul este DSK, avand in vedere teza europeana a prezumtiei de nevinovatie, aplicabila pana si in cazul criminalilor.

    Problema apare insa in interpretarea dvs. privind aplicarea procedurii, unde :
    -- aveti certitudinea ab initio ca probele ADN au fost facute instant si s-a confirmat deja ADN-ul lui DSK;

    -- fiind vorba de “o amarata” aveti deasemenea certitudinea ca a fost un viol. Daca partea presupus vatamata ar fi fost o vedeta de la Holywood, ati mai fi avut aceasta certitudine?

    -- sunteti revoltat ca in cazul “amaratei aleia”, sunt “colportate presupuse inregistrari telefonice, pe care toata lumea, culmea, le considera apriori adevarate”. In acest stadiu, toate probele au acelasi grad de veridicitate. Atunci dece considerati ca inregistrarile telefonice sunt doar presupuse si nu reale, iar probele victimei sunt certe? Punerea problemei nu trebuie interpretata ca o sustinere a nevinovatiei lui DSK, care ar fi la fel de gresita, dar interpretarea sistemului de punere sub acuzare penala prin prisma diferentelor de pozitie sociala a partilor ar fi periculoasa.

    --

  • Departe de-a fi puritan. Un prozator nu poate fi; ba poate, dar proza lui n-ar avea nici sare, nici piper -- eventual, “condimente la punga” ( de import, evident).
    Excelente toate cele de mai sus! Dar…
    Quod licet Iovi, non licet bovi -- DSK s-o fi inchipuit ca-i deja Iovi si, ca orice zeu, cum prindea o muritoare mai frumoasa -- pe ea!
    Sa fim seriosi! De la acesti fustangii plini de testosteron (Cititi “Acesti don juani care ne conduc”) parca asteptam mai mult; nu ca nu le-am ingadui sa fie si ei “oameni”, dar o anume demnitate publica iti impune o anume stacheta a comportarii (oricati hormoni ai avea).
    Iar tipul (DSK) nu-i la prima abatere… si, culmea, cam seamana a bunic -- i-ar fi stat mai bine sa o cheme pe camerista, s-o plateasca sa stea sa-l asculte povestind: Pe vremea cand eram si eu verde…

WP Admin