≡ Menu

Spaima de alteritate

Dang Ngo, Călugări la Cascada Pongour, Dalat - Vietnam

Călugări budiști meditând – Cascada Pongour, Dalat, Vietnam. Photo&Copyright: Dang Ngo.

“Lo otro no existe: tal es la fe racional, la incurable creencia de la razón humana. Identidad = realidad, como si, a fin de cuentas, todo hubiera de ser, absoluta y necesariamente, uno y lo mismo. Pero lo otro no se deja eliminar; subsiste, persiste; es el hueso duro de roer en que la razón se deja los dientes. Abel Martín, con fe poética, no menos humana que la fe racional, creía en lo otro, en “La esencial Heterogeneidad del ser”, como si dijéramos en la incurable otredad que padece lo uno.”

Cu acest citat din Antonio Machado deschide Octavio Paz (Premiul Nobel pentru literatură, 1990) una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale – El laberinto de la soledad.

Iată o versiunea a citatului în engleză:

“The other does not exist: this is rational faith, the incurable belief of human reason. Identity = reality, as if, in the end, everything must necessarily and absolutely be one and the same. But the other refuses to disappear; it subsists, it persists; it is the hard bone on which reason breaks its teeth. Abel Martí, with a poetic faith as human as rational faith, believed in the other, in “the essential Heterogeneity of being,” in what might be called the incurable otherness from which oneness must always suffer.”

Iată și una în franceză:

“L’autre n’existe pas: telle est la croyance incurable de la raison humaine. Identité = réalité, comme si, en fin de compte, toutes les chose devaient être nécessairement et absolument unes et mêmes. Mais l’autre refuse de disparaȋtre; il subsiste, il persiste; il est l’os sur lequel la raison se brise les dents. Avec une foi poétique aussi humaine que la foi rationaliste, Abel Martín croyait en l’autre, en <<l’hétérogénité essentielle de l’être>> en ce que l’on pourrait appeler l’insondable alterité par quoi l’unicité doit toujours souffrir.”  

Vă propun un exercițiu de introspecție.

În loc de comentariu, postați o traducere personală a citatului în românește. Nu precizia corespondențelor lingvistice este importantă, ci claritatea modului în care ne administrăm spaima de alteritate.

Inima cuvântului (poetul?) este cel mai bun antropolog. Istoricul, epistemologul, filozoful și expertul în contraterorism vin abia după aceea:

“El alma del poeta

se orienta hacia el misterio.

Sólo el poeta puede

mirar la que está lejos

dentro del alma, en turbio

y mago sol envuelto.”

(Antonio Machado)

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

  • Ciprian Popescu

    Bună seara!

    Încerc o variantă:

    Celălalt nu există. Aceasta e credința rațională, incurabila credință a rațiunii umane. Identitate = realitate, ca și cum, în ultimă instanță, toate lucrurile ar fi trebuit să fie, absolut și necesar, unul și același. Dar celălalt refuză să se lase eliminat; subzistă, persistă; este osul dur în care rațiunea își sparge dinții. Cu o credință poetică la fel de umană precum cea rațională, Abel Marti credea în celălalt, în ‘eterogenitatea esențială a fîinței’, în ceea ce-ar putea fi numit insondabila alteritate, de pe urma căreia unicitatea trebuie întotdeauna să sufere.

  • va multumesc

  • Ciprian Popescu

    Și eu vă mulțumesc. Îl voi citi pe Octavio Paz.

  • Dezideriu Dudas

    Va propun o “alta” traducere :

    “ Ministrul francez al Economiei, Emmanuel Macron, a afirmat sâmbătă, la opt zile după atentatele de la Paris revendicate de gruparea Statul Islamic (SI), că ”societatea franceză trebuie să își asume o parte din responsabilitate pentru terenul fertil în care jihadismul a putut prospera. Terenul fertil pe care teroriștii au reușit să își hrănească violența, să deturneze câteva persoane, este cel al neîncrederii. Suntem o societate care a pus egalitatea în centrul pactului. Suntem o societate unde, în medie, egalitatea prevalează mai mult decât în alte economii și alte societăți, în special anglo-saxone.Noi am deteriorat treptat acest elitism republican deschis, care permitea fiecăruia să progreseze. Am stopat mobilitatea socială. Suntem o societate unde am construit capacitatea de a închide ușa”.Emmanuel Macron a mai adus în discuție faptul că ”o persoană, sub pretextul că poartă barbă sau un nume cu o sonoritate pe care o credem musulmană, are de patru ori mai puține șanse de a fi chemată la un interviu de angajare decât alta.Nu sunt pe cale să spun că toate aceste elemente constituie cauza primară a jihadismului. Este nebunia oamenilor, spiritul totalitar și manipulator al unora. Dar există un teren fertil, iar acest teren fertil este responsabilitatea noastră.Avem o parte din responsabilitate, pentru că acest totalitarism se hrănește cu neîncrederea pe care am lăsat-o să se instaleze în societate. Se hrănește din această lepră insidioasă care divizează spiritele, iar dacă mâine nu suntem atenți la el, ne va diviza și mai mult”, a mai spus Emmanuel Macron. “
    (”Societatea franceză are o parte din responsabilitatea pentru atentatele de la Paris” – articol “Telegraf” Constanta, 22.11.2015 )

  • Vasile Gogea

    Încerc şi eu o variantă (mai adapatată “certocraţiei”!):

    “Altul nu este: aceasta e certitudinea intratabilă a raţiunii omeneşti.
    Identitate=realitate, ca şi cum, la sfîrşitul socotelilor, toate lucrurile ar trebui să fie în mod necesar şi absolut unele şi aceleaşi în ele însele.
    Dar altul se împotriveşte anenantizării; el subzistă, rezistă; este nuca tare în care îşi rupe dinţii certitudinea. Cu o credinţă poetică în aceeaşi măsură umană celei raţionaliste, Abel Mari credea în altul, în “eterogenitatea esenţială a firii” în ceea ce s-ar putea numi de necuprinsa alteritate din vina căreia unicitatea e nevoită mereu să sufere.”

  • Nu “altul”,ci “celălalt”. 🙂

  • Vasile Gogea

    Mulţumesc, Florin!
    Dar, cum nu era un “examen” de atestat de cunoaştere a limbii, mi-am permis o interpretare personal(izat)ă. “Altul” e mai vag, e drept, pentru că nu sugerează, precum “celălalt” o poziţionare simetrică…

  • Scuze, nu voiam să fiu pedant. 🙂
    Dar “celălalt” e încetățenit de la “L’enfer c’est l’autre”.

  • Vasile Gogea

    Pas de problème!

    …tot fără… “pedanterie”, la Sartre zicerea suna aşa: “L ‘enfer, c’est les autres”!

  • 🙂 Așa e. Păcătoasa de memorie a ușilor închise.

  • Ontelus DG

    Celălalt nu
    există: iată suferința nevindecabilă a rațiunii omenești. Identitate=realitate,
    ca și cum, în cele din urmă, toate lucrurile sunt condamnate să devină absolut
    aceleași. Însă celălalt refuză să dispară; rămâne, rezistă; este aporia în care
    se împotmolește rațiunea. Având o întemeiere poetică la fel de omenească precum
    aceea raționalistă, Abel Martin credea în celălalt, în «diversitatea fundamentală
    a ființei», în ceea ce am putea numi alteritatea inefabilă din cauza căreia
    identitatea este hărăzită să pătimească.

  • „Nu precizia corespondențelor lingvistice este importantă, ci claritatea modului în care ne administrăm spaima de alteritate.”

    Să mă ierți, Dorine.
    Dar îmi pare că scapi din vedere un lucru.

    Și anume că e posibil ca unii să vadă lucrurile un pic altfel.

    Mie mi se pare că autorul (fie și nobelist) șade prea mult, plus livresc, pe acel subiect.

    Bănui că-mi vei admite această ticăloasă alteritate, întru puncte de vedere…

  • neamtu tiganu

    Du-te
    ba d-aici ca habar n-ai, mie-mi spui! Da papagalu, in loc sa-si ia talpasita, o tine
    p-a lui. Numa nea Abel, ca orsice poiet aiurit, ii dadea zor ca si ala ie uom, ca si
    prostu are dreptatea lui.

    P.S Ati vrut alteritate, aveti alteritate. Nea Dorine te rog mult sa-mi multumesti si mie.

  • Dana (Mara)

    Mereu cautam frati, parinti, pe drumul Damascului, in a carui pulbere ne prabusim, plangand “de durere si iubire”. (Amor intellectualis de Ion Vianu)
    Poate ca sint si stadii de iesire din carapacea acestui “Hombre Secreto” care sintem fiecare dintre noi. Care ar putea fi primul pas? Poate sa ne imaginam ca am fi putut fi “celalalt”, nascindu-ne “altundeva”.

  • Liviu Antonesei

    Cred ca Homo europaeus, incepind cu gramaticile comparate germane si apoi cu toate formele de comparatism si dezvoltarea antropologiei, s-a eliberat considerabil de spaima de alteritate. Din pacate, o redescopera acum cu ajutorul lui Homo islamicus. Asta e! De buna seama ca e mai degraba o interpretare decit o traducere…

  • iti multumesc!

  • Ce sa iert? Ca altii vad lucrurile altfel?

  • Well, de frica nu e nimeni scutit. Important este cum si-o administreaza. Nu de alta, dar alta escaladare a erorilor poate aduce o alta escaladarea a fricii…

  • Multumesc.

  • nultumiri.

  • multumesc pentru toate, vasile, draga.

  • noi sa fim sanatori — adica, intelepti.

  • “nebunia oamenilor”

  • Dezideriu Dudas

    I-a salvat dom’Dorin pe poeti…Trebuiau sa sara toti sa multumeasca !

    P.S. Azi am aflat de “diplomatia participativa” si m-am bucurat ca “ingineria participativa” a devenit pe-aici virala…Poetii participau de mult, asa ca ar trebui sa ne multumeasca ca am venit si noi la incasat…., angoase. La bani, coada-i in alta parte !

  • Cititi aceasta carte si nu veti regreta. Unii dintre mexicanii lui n-au fost fericiti cu ce au aflat (nu tocmai inaltator) despre ei. Altii au ales din carte doar ce le-a convenit. Dar cartea este, repet, extraordinara. Nu doarb pentru mexicani…

  • Liviu Antonesei

    Cred ca frica exista numai ca sa fie invinsa, aceasta victorie ar fi curajul…

  • probabil…

  • Pleaca de la una dintre formele de democratie — “democratia participativa”. Despre aceasta din urma am scris cu ani in urma ca unora, le pare un pleonasm. Nu este, caci prea multi cred ca daca tot e democratie, de ce sa mai participe si ei, ca ei sunt ocupati, asa ca democratia sa-si faca treaba, ca “de aia am pus-o acolo”.

  • neamtu tiganu

    curaj gaina ca te tai!

    la ceva timp dupa 11.09 eram prin Spania, in conced. Seara faceam trotuaru ala plictisitor pa faleza. Faleza era, printre altele, plina de copii cu trotinete si mingiute. Deodata se aude o explozie. Ma reped sa trag un copilas care alerga tocma spre explozie. A fost ceva irational, nu am analizat nici o clipa ce ar putea fi, a fost ceva animalic, sa scot copilasul din zona. Nu sunt nici pe departe curajos, as zice ca din contra.

    Nefasta, transfigurata de frica, m-a apostrofat plingind… da am gasit un vin spaniol fantastic..

    Parerea mea, frica si curajul nu sunt chestii controlabile…

  • Dezideriu Dudas

    Asa-i bre’ ! Nu-i dreptate pe lume ! Nefestele-s transfigurate de curaj numai la noi,,,,Da’ daca-i vin destul, ‘om scapa si noi !

  • neamtu tiganu

    explozia fusese reala, cauzata de o butelie din aia mare, pe care stai cu ochii, cu care se umfla baloanele si care s-a dezechilibrat din motive necunoscute, a cazut pa ventil si a provocat harmalaie, harmalaie care a produs evacuarea instantanee a falezei, incl. a matusii si a ofiterului copilasului, cu exceptia copilasului, care din motive puierile a fost atras de aceasta si care, cum spuneam, m-a atras si pa mine.

  • Dezideriu Dudas

    Atat timp cat, sunt convins, “ofiterul” nu era “tradator de tara”, probabil totul s-a terminat cu bine, altfel “nu s-ar fi povestit”… Felicitari pentru curaj !

  • Valentin Feyns

    Ma bag si eu ca musca in lapte.

    Un Celalalt nu exista. Pe asta se bazeaza si credinta
    rationala si ratiunea omeneasca bolnava. Realitatea are radacini in identitate,
    sau daca preferati, identitate = ratiune, ca si cum, la urma urmei, Totul se poate
    reduce la un unul si acelasi lucru. Sitotusi, Celalalt refuza sa nu existe, persista, supravietuieste. E nuca tare in care ratiunea isi sparge dintii. Abel Martin, cu o convingere poetica cu nimic inferioara, cu nimic mai putin umana decat credinta rationala, credea in Celalalt ca ilustrare a “eterogeneitatii esentiale
    a Fiintei”, Alteritate de necercetat care condamna Unicitatea, Identitatea, la
    o suferinta continua.

  • Valentin Feyns

    Ingroparea capului in nisip pare la fel de periculoasa ca escaladarea erorilor

  • Multam!

  • Perfect de acord.

  • Grig

    Altul nu exista in afara de sine, aceasta este credinta rationala, creanta de nevindecat a ratiunii umanre. ..Dar celalalt nu poate fi eliminat prin simpla zicere, el este realitatea in care ratiunea isi pierde dintii. ..Eul este eterogenitatea radicala a celuilalt care ne sufera.

WP Admin