≡ Menu

Sorcova, vesela: Punctum!

Într-o postare făcută pe acest blog, au fost reproduse nişte afirmaţii atribuite dlui Vladimir Tismăneanu. Recunosc, m-am îndoit de veridicitatea lor şi m-am dus la sursă.  Citatele erau adevărate. Iată ce am de spus:

Când nu-i sorcoveşte pe alţii (“Pentru cititorii acestei cărţi, aş vrea să precizez că ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci şi pentru ceea ce a fost în toată perioada, cel puţin din anii ’60 încoace – pentru că, până în anii ’60, nu eraţi în vârfurile puterii. Iar după anii ’60, când aţi întâlnit personalităţi de prim rang, după ruptura cu Ceauşescu şi eliminarea dumneavoastră din structurile decizionale ale puterii, aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi.” (…) “Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de vârf a procesului democratic din România”(…) “Ca politolog, profesorul Tismăneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist într-un gânditor modern, dispus să recunoască falimentul utopiei. Domnia sa a încheiat spunând că dialogul cu Ion Iliescu a fost o «plăcere intelectuală.”(…) “…propunerile din Raportul Final asumate de preşedintele Traian Băsescu în discursul din 18 decembrie 2006, act refondator al statului românesc. “), iar cei ce-l sorcovesc, obosiţi de atâta colindat la o singură adresă, se odihnesc o clipă spre a-şi încărca bateriile, Vladimir Tismăneanu se sorcoveşte de unul singur.

Anunţându-ne apariția în poloneză a Stalinismului pentru eternitate (carte pe care am citit-o, cu mare interes, în ediţia americană, şi pe care o recomand călduros celor interesaţi de asemenea analize), profesorul Tismăneanu publică, sub fotografia cărţii un text, în poloneză, semnat de Adam Michnik. Sub textul lui Michnik, adaugă un P.S. demn de atenţie.

Mai întâi iată ce spune Adam Michnik:

“Comunismul a fost o experienţă esenţială a sec. al XX-lea, o experienţă pe cât de coşmarescă, pe atât de importantă. Comunismul ne-a marcat pe toţi, ne-a mutilat pe toţi. Încă nu dispunem de o istorie integrală a partidului comunist polonez. Nu s-a scris încă – în pofida multor publicaţii preţioase – o istorie profesionistă a guvernelor comuniste din ţara noastră. V.Tismăneanu, extraordinar istoric şi analist româno-american, a scris o istorie a comunismului din România care se citeşte dintr-o singură suflare. În fond, această istorie este varianta românească a destinului nostru comun, am putea chiar spune – e Polonia reflectată în oglinda strâmbă a lui Dracula.  Sunt aşadar destine diferite. În România a învins stalinismul antisovietic naţionalist. Citind această carte m-am gândit dacă Ceauşescu a fost o variantă românească a lui Mieczysłav Moczar. Ceauşescu a câştigat lupta pentru putere şi a sfârşit în faţa plutonului de execuţie, Moczar a pierdut lupta pentru putere şi a murit în patul său. Istoria comunismului – lumea provocărilor, a epurărilor, a proceselor staliniste – a fost ironică şi paradoxală. Tismăneanu a descris-o într-un mod fascinant. Această carte, plină de competenţă şi distanţă merită neapărat citită. Scrie V. Tismăneanu: ‘Scopul meu a fost să înţeleg de ce în anii ‘20 (şi în cei care-au urmat) anumiţi oameni au îmbrăţişat lupta pentru cauza comunismului, în ce au crezut şi în ce mod şi-au exprimat pasiunile şi speranţele. Un lucru e sigur: intrarea în partidul comunist în perioada dintre cele două Războaie Mondiale a constituit o manifestare a disperării existenţiale, iar activiştii de atunci puteau să se aştepte numai la umilinţe şi represiuni din partea puterii.’ În concluzie autorul scrie ’Cartea mea reprezintă o cronică a tragediei: de la zadarnicele iluzii pentru un viitor mai bun la finalul inevitabil şi sângeros.’ Această provocare directă este un semn al pasiunii pentru cercetare a autorului. O lectură inegalabilă…” (Mulţumim traducătorului)

Subscriu aproape fără ezitare  la cuvintele lui Adam Michnik.

P.S.-ul profesorului Tismăneanu:

”PS. Iată că în Polonia se văd lucrurile un pic diferit decât în unele zone din Romania. Istoria comunismului înseamnă cărţi, analize riguroase, investigaţii comparative.  Nu se priveşte cu dispreţ către cei care scriu lucrări bazate pe ani de zile de cercetări în arhive.  Nu se anatemizează “istoria prezidenţială”.  Pentru simplul motiv că nu există o asemenea istorie. Nu se vorbeşte de “rollerism”, de “monopol”, de “arondare” şi alte asemenea bizarerii.  Sper din suflet să avem cât mai curând în româneşte o istorie a comunismului din Polonia. Precum şi istorii ale comunismului din alte ţări din Europa de Est şi Centrală.  Invectivele şi-au epuizat indoielnica (şi vremelnica) menire.  A sosit din plin timpul profesionalismului ştiinţific. Dar şi al justitiei. (VT)”

Cum se vede, textul lui Michnik nu are nimic în comun cu jelaniile dlui Tismăneanu. Textul lui Michnik se referă la o carte a dlui Tismăneanu, în vreme ce reproşurile ce i se fac de câtăva vreme dlui Tismăneanu sunt legate de cu totul altceva.  Textul lui Michnik nu răspunde — nu are cum — unor asemenea reproşuri. Ascunsul după nume mari este un sport vechi şi nu neapărat stimabil.

Fiindcă este uşor de ghicit de ce şi cui îi adresează dl Tismăneanu vorbele cu pricina, hai să-i spun, pentru ultima oară, ce preferă să ignore:

1. Istoria comunismului  înseamnă și ce spune Domnia sa. Dar monopolul asupra anticomunismului (instituţii, cercetare, analize etc.) este inacceptabil. Nu văd în cuvinetele lui Michnik nici o apologie a monopolului anticomunist. Punctum.

2. În România, nici un om serios nu i-a negat dlui Tismăneanu ”pasiunea pentru cercetare”. Unii, printre care mă aflu, se arată doar dezolaţi de pasiunea dlui Tismăneanu pentru putere, control și joc de culise. Nu văd în textul lui Michnik nici o apologie a setei de putere, a obsesiei pentru control absolut și a jocului de culise. Punctum.

3. Nici un om serios nu priveşte cu dispreţ la lucrări temeinice, bazate pe consultarea arhivelor. Este adevărat, mai mulţi cercetători — şi ei serioşi – consideră că a scrie mii de pagini despre stalinism, fără să intri în arhivele deschise în Rusia, nu este o performanţă tocmai academică. O părere ca multe altele. Nu văd în textul lui Michnik nimic contrar unei asemenea opinii. Punctum.

4. A pretinde că un lucru întâmplat în aprilie 2006 este anterior unuia întâmplat în decembrie 2005 este un act de rescriere a istoriei; un demers ce poate fi numit  ”rollerian”. Dacă profesorul Tismăneanu consideră termenul respectiv o ”bizarerie”, îl poate înlocui cu ”orwellian”, termen sugerat de profesorul Liviu Antonesei. Putem căuta şi alţi termeni, mai pe gustul dlui Tismăneanu, dar, manipularea cronologiei rămâne jenantă. Nu văd în textul lui Michnik vreo apologie a manipulării cronologiei. Punctum.

5. Da, a venit timpul justiţiei. Dar actul de justiţie trebuie să fie ceva mai transparent decât alte…acte. Ceva miroase urât, foarte urât, şi este nevoie de un dezinfectant. Un judecător celebru, Louis D. Brandeis, spunea că “Sunlight is said to be the best of disinfectants.” Nu văd în textul lui Michnik o părere diferită. Punctum.

6. Timpul “profesionalismului ştiinţific” nu poate veni decât ”din plin”.  Dacă vine altfel — de exemplu, pe jumătate, pe sfert sau prin politizarea cercetării – începe, tot de exemplu, prin schilodirea cronologiei. Nu văd în textul lui Michnik nici o apologie a politizării cercetării. Punctum.

 7. Este bine că unii au făcut drumul de la entuziasmul pentru “socialismul ştiinţific” la “profesionalismul ştiinţific”. Ne întristează să-i vedem întorcându-se la slăbiciunile comportamentale provocate de prea multele certitudini ale punctului iniţial. Nu văd în textul lui Michnik nici un sprijin dat reîntoarcerii la metehnele cu pricina.

8. A apărut și se consolidează un scepticism… științific față de  anunțuri şi enunţuri triumfaliste. Emise fie de Tismăneanu cel Tânăr (“Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forţe anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist.), fie de Tismăneanu cel Matur (”A sosit din plin timpul profesionalismului ştiinţific. Dar şi al justitiei.”), impenitentul pompierism propagandistic corodează imaginea analistului, deseori strălucit, Vladimir Tismăneanu. Nu văd în textul lui Michnik nici o apologie a pompierismului propagandistic. Punctum.

Există o întrebare la care dl Tismăneanu răspunde, cu fermitate, DA, în vreme ce eu îmi pemit, cu egală fermitate, să răspund NU.

Iată întrebarea: Este potrivit ca un intelectual devotat valorilor democratice să fie parte – şi încă foarte interesată – din mecanismul epurărilor politice, mai ales când cei sacrificaţi aparţin şi ei spectrului democratic şi nu vreunui grup sau grupuscul extremist, terorist etc?

Sunt împăcat cu felul în care am răspuns acestei întrebări. Dl Tismăneanu se arată la fel de liniştit de răspunsul său. Restul sunt detalii.

Punctum!

 

 

 

  • Iulian Capsali

    Nu mai e nimic de adaugat. Punctum cu… punctum, ati demolat o temelie roasa de elanuri rollerian-stahanoviste (neplacut adevar!), de dorinta de infailibilitate comprimata in spatele unui personaj unanim recunoscut (tehnica folosita si de ucenicul nesatios M. Neamtu). De la tovarasul prof. Tismaneanu pana la domnul prof.Tismaneanu este un balans rapid, de metronom. Orwell sta nelinistit in poll position. Nu cred ca isi imagina ca aceia care au studiat societatile tiranice (cunoscandu-le dinlauntru), pot sa-si reproduca fara cusur, sa-si impropieze comportamentele analizate intr-o lume (cat de cat) libera. Copilul calaului (ideologic), dupa ce isi “ucide” ritual tatal (in fata natiunii), devine la randul sau “calau”. Este, domnule Tudoran, un subiect de roman si de scenariu de film. Din pacate nu este o fictiune, ci o realitate de istorie extrem de recenta.

  • nea Dorine, nu inteleg cum de ai putut avea un asemenea preten.
    Cind e vorba insa, de studierea stiintifica a comunismului, imi aduc aminte de o vorba a unui director de la o fabrica din provincie, la un pahar de vin, in urma cu peste 30 de ani, cica “Pai daca la ei e rau si la noi e bine, de ce draq la noi e rau si la ei e bine?”.

  • Dorin Tudoran

    @ neamtu tiganu

    1. Este un om cu foarte mari calitati.

    2. Aflat de cateva ori in Danemarca am observat ca nimeni nu spune acolo “E ceva putred in Danemarca…” Numai noi, “hamletii” din/de Romania suntem preocupati doar de ce este putred in… Danemarca

  • nea Dorine, eu cred ca baiatu ala care a scris de putrezeala din Danemarca nu a fost niciodata pe acolo. Eu cind am fost batea tot timpu vintu.

    Cred ca fostu matale preten a inceput sa-mbatrineasca si multi dintre noi, chiar si eu, avem impresia ca am devenit intelepti si toti trebe sa joace dupa cum cintam noi. Din fericire eu ma ocup de masinarii si astea, ale dracu, nu sunt interesate de virsta si experienta unuia, ele fac ce vor. Ca d-aia spun, daca vrei sa afli adevaru construieste o masina.

  • Vasile Gogea

    S-ar putea sa fac niste greseli, de punctuatie, de acord gramatical…
    Incep astfel doar pentru ca sunt un “profesionist” al tehnicilor de “aminare” in naratiune! Din nefericire, nu in “naratiunea” mea, care poate sa schioapete, sau poate sa fie “nestiintifica”…
    Ca “personaliatatea lui Ion Iliescu este o personaliatate de exceptionala importanta” poti sa declari in aceasta lume libera si fara granite.
    Dar nu poti s-o faci in Romania facuta franjuri dupa douazeci de ani de cind acest personaj a “zidit” (dupa ce zidul Berlinului fusese abia demolat) orizontul din decupajul drapelului tricolor.
    Daca proaspatul cistigator al loteriei romane (generalul care “l-a cam ciuruit” pe Ceausescu) ar declara ca “in unele zone din Polonia as fi cistigat mai mult”, poate ca i-am “amenaja” un Katin de uz personal,
    numai ca o serie de “intelectuali publici” (ce pleonasm hidos!) sa mai poata sa-si manifeste “pasiunea” pentru cercetare.
    “Patura superpusa” -- nu in sensul condamnat, deja, al lui Eminescu -- face tot ce poate pentru a ne invata ca trebuie sa ne fie rusine atunci cind mergem la mormintele (gropile) noastre!
    Aici nu e nici o “sorcova”!
    Ar trebui sa iesim din “logica” societatii arhaice, sacrificiale si sa “punem mina” pe lucrul corect ordonat, ca un ceasornic, elimininind “timpii” ce nu tin de durata “locului”.
    Inca ceva: intre “linistea nelinistitului” si “nelinistea linistitului” alegerea mi se pare clara.
    (Ceea ce nu se vede in acest comentariuy este durerea unui om care ar fi putut sa-si taie o mina pentru oricare dintre cei doi “cavaleri”!
    Am ales, tousi, sa ramin cu amindoua de partea unuia pentru ca celalat nu are nevoie decit de “voci”!)

  • nea tudorane (zic si io ca neamtzu) d’l capsali apartzine “spectrului democratic şi nu vreunui grup sau grupuscul extremist” ?
    ca vaz ca va aproba cu entuziasm in de-molarea copilului calaului (ideologic)…
    exista aspecte inseamna.
    chiar punctum ?

  • Dorin Tudoran

    @niku_elektriku

    Daca nu ar fi existat acel “ideologic” pus intre paranteze, ori cenzuram randul respectiv, ori refuzam tot comentariul.

    Nu am luat literal acel “calau” (ideologic). Avand curajul de a isi numi tatal printre ce-i cazuti in erorile ideologice ale timpului, dl Tismaneanu a facut cam acelasi lucru ca dl Capsali — a condamnat slabiciunea in fata unei ideologii.

  • @) Dorin Tudoran

    Da, pare ca e de… punctum! Asta este. Am pus linkul pe blogul meu.

  • Michnik este “faţa umană” a socialismului “frecventabil”.
    Polonia s-a lămurit demult.

    (…)

  • Iulian Capsali

    Este adevarat, d-le Tismaneanu, ca adevarul este de “extrema” in ziua de astazi. In acest context, nu ma mai mira spaima bascalioasa a electricului. Totusi, “nea Dorine” si “nea Tudorane” mi se pare cam mult. Daca tot vin in casa dvs (blogul personal), personajele in cauza trebuie sa adopte obiceiurile casei, adica sa se stearga de noroi la usa si sa-si lase pantofii la intrare daca glodul e prea gros (cu riscurile olfactive de rigoare), sa nu ragaie la masa, bautura sa si-o toarne cu masura, sa nu vorbeasca cu gura plina, etc. Daca hahaie ca anticomunistul national si se bate pe burta cu gazda, nu e verosimil. Aici, cel putin.

    Nu ma indoiam ca o sa intelegeti ce am vrut sa spun in randurile mele. Numai prostul – isi nota undeva Eminescu – este cel care ia metafora ad litteram.

  • Dorin Tudoran

    @ Iulian Capsali

    Nu inteleg de ce ii scrieti dlui Tismaneanu pe acest blog!?! Nu-l citeste.

    Atata vreme cat restul mesajelor este OK, nu ma supara prea tare acele “nea Dorine”, “nea Tudorane”…

  • Dorin Tudoran

    @ Riddick

    1. Cred ca este mult mai mult decat spui.
    2. Link-ul oferit l-am scos: nu mi s-a paraut a avea vreo legatura cu ce discutam aici, este?

  • Iulian Capsali

    Una dintre fetele mele m-a intrebat: “Ce faci tata, iar scrii despre Tismaneanu?” Asa se explica totul; in general istoria se face si datorita unor erori marunte, aleatorii. Cateodata amuzante, cateodata nefericite. Cert este ca dl. Tismaneanu a devenit un personaj la noi in familie 🙂
    Cat despre “nu ma supara prea tare”…bate seaua ca sa priceapa iapa.

    P.S. De unde stiti ca nu-l citeste? V-a spus-o?

  • Dorin Tudoran

    @ Iulian Capsali

    Nici o problema.

    Mi-a spus-o? Nu. Este doar supozitia unui “certocrat”.

  • Gheorghe Campeanu

    @ D Tudoran
    @ I Capsali

    Draga dle. Tudoran

    Mi-e teama ca intrebarea domnului Capsali (am perceput-o aproape ca pe una ” retorica”) nu poate de fapt fi satisfacuta numai cu umor ‘certocratic’. Chiar si certocratia poate avea fisuri, iar cazul in speta (interesul dlui. Tismaneanu fata de cartierul Dvs. din blogosphera) cred ca poate fi transat in favoarea dlui. Capsali.
    Am admirat si rabdarea Dvs. fata de farmecul neaos al unora dintre vizitatorii blogului, dar trebuie sa recunosc ca observatiile dlui Capsali au adus o boare de maniere urbane care-mi resusciteaza speranta ca spatiul public romanesc poate redeveni candva mai putin indigest.

    Scuze pentru ortografia si stilul de Blackberry (ma zgaltaie trenul in drum spre casa).

    Buna seara

    Gheorghe Campeanu
    Washington, DC

  • Iulian Capsali

    @Gheorghe Campeanu

    Va multumesc pentru sprijin. Macar aici sa avem un blog “mai curat”, ca altfel o sa cerem spor de toxicitate, iar la noi este regula sa plateasca nevinovatii. Si e pacat.

    Va sprijin presupozitia in ceea ce priveste blogul d-lui Dorin Tudoran, care este mai mult privit pe gaura cheii decat comentat. Din motive de liniste interioara: ca sa se poata privi, fara framantari, la stea. Parca astazi, mai abitir decat oricand in ultimii 20 de ani, se cauta doar o singura stea. Calauzitoare. Nu se stie exact daca este cea Rosie, Polara, steaua de pe umar sau o supernova din care a ramas doar o gaura neagra. Unica sa fie.

    Dl. Tismaneanu s-a dovedit experimentat si sarguincios in circumscrierea Dealului Cotroceni, de la Iliescu pana astazi. I se ofera prezumtia de perseverenta: Steaua Romaniei in grad de Mare Cavaler.

    P.S. Sunteti fiul d-lui Pavel Campeanu?

  • Este… 🙂

  • Hantzy

    Argumentele lui Tismaneanu, fie ele activitati academice, ani de catedra sau participari prin articole si texte la volume despre totalitarism sau democratie, indiferent ce edituri le-ar fi publicat, dar insiruite precum o canonada atotpustiitoare si aroganta, imi dau senzatia unui bolsevic inchipuit de prin anii 50, ce-si aroga dreptul de a se baga in fata la coada la lapte, sau, si mai rau, sa-i scoata pe altii din rand.

  • radu

    @riddick: haha, banuiam ca sunteti un admirator al fratilor “Kacinski”!
    Stiati ca aceia care resping orice forma de stanga sunt suspecti de simpatii pentru extrema dreapta? Cred ca stiati, nu degeaba Tismaneanu a fost chemat sa va dea, celor care ganditi astfel, certificatul “bon pour l`Occident”. Cei mai notorii spalati cu metodele d-sale sunt Neamtu si Lavric, dar categoria este mult mai larga.
    Cati dintre intelectualii nostri “neocon” care-l sustin pe Tismaneanu au avut, sub dictatura, curajul critic al lui Adam Michnik? Nu va intriga sa vedeti ca aproape toata floarea disidentei si opozitiei anticomuniste respinge metodele lui Tismaneanu si se solidarizeaza cu Marius Oprea? Ceilalti, bursierii de meserie, nu au riscat niciodata nimic.

  • Hantzy

    Domnule Gheorghe Campeanu, din Washington DC,
    Foarte probabil, administratorul acestui blog are posibilitatea de a-si cunoaste, prin mijloace specifice, oaspetii, deci intre retorica lui Capsali si afirmatia acestuia, sprijinita pe un fapt tehnic, tind s-o cred pe a doua.
    Cat priveste indulgenta domnului Tudoran fata de farmecul neaos al acelor unora (atat de persuasiv indicati de dumneavoastra!) sunt de parere ca manierele urbane n-au intaietate in fata unora rurale de exemplu, daca sunt de buna-credinta, mai ales ca intr-un spatiu virtual ne putenm descotorosi, intr-o anumita masura, de convenintele din spatiul real, care oricum nu detin atributul universalitatii. Iar daca tineti totusi ca acestea sa fie respectate, atunci singurul care poate stabili anumite reguli de conduita este chiar proprietarul/administratorul cartierului respectiv din blogosfera. Sa-i dam deci cezarului ce-i al cezarului! Altfel tocmai ipohondria ne poate hipersensibiliza vilozitatile.
    Buna ziua
    Hantzy

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu

    Ma bucur sa am un semn din parte-va, chiar si din goana trenului!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Iulian Capsali

    Da ( ma refer la P.S.)

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Impartasesc placerea acestui dialog, asa trunchiat si infrecvent cum se desfasoara. Interesante intersectii in cyberspace, mai ales din trenul care ma readucea intr-un real space pe care-l inhabitam amandoi. Imaginea acestui disconnect este un paradox al post-modernismului ? Food for thought, maybe?

    Felicitari pentru premiul M Eminescu, despre care am aflat numai din lectura convorbirii cu V Garnet (distantele, deh!).

    G.C.

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu

    Multumesc.

    Sa se reintoarca amicul si poate ne pune impreuna in jurul vreunei mese…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Agreez fara rezerve idea unui astfel de eveniment dupa revenirea dansului. Dar, imi cer scuze (de altfel va mai datorez si alte penitente despre unele scapari din trecutul f. recent), daca din comentariul meu anterior, printr-o alunecare a exprimarii pe care nui o anticipasem, ati desprins o incitare. Ma refeream pur si simplu la paradoxul comunicarii virtuale juxtapuse celei prin al doilea sistem de semnalizare, intr-o lume une medierea contactului s-a exacerbat prin facilitarea de ‘buffers’. Oricum, daca incitarea involuntara ne stringe in aceeasi incinta, tot raul spre bine (daca sinteti de acord).

    Un vineri (o vinere?) placut(a).

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu

    Have a great Friday yourself!

  • Gheorghe Campeanu

    @ Iulian Capsali

    Scuze pentru raspunsul usor abrupt de mai sus.

    Da, “gaura cheii” (procedeu de trista memorie) si ignorarea prin interpusi si recurgerea la comentariile scutierilor/body gurads cu care este saturat spatiul virtual, sint intradevar partile cele mai dezagreabile, dupa manevrele agresive de culise (tot de trista memorie). Complexitatea personajelor principale merita o analiza pe masura, si mai ales obiectiva. Nu doresc sa intru in polemica demonizatoare si nici sa ma aliniez formal uneia dintre cele doua curente de opinie (confruntarea este totusi contondenta si in ultima instanta fara calitati constructive). Va dau dreptate in mare parte, dar am retineri (in pofida sentimentelor personale) in legatura cu descrieri reduse la o singura dimensiune, si la utilizarea unui stil critic care are puncte tangente cu cel al domnului respectiv. Ce crieti Dvs. mi se pare in mare corect si echilibrat, in afara metaforelor cu doua taisuri semantice. In definitiv, asta i-am imputat dlui. profesor in anii trecuti, in legatura cu obsesiile jacobine si analiza unilateral retributiva a personajului Silviu Brucan (tot f. complex, cu lumini , dar mai ales umbre foarte adanci). Nu apar tacerea despre trecut (si prezent), dimpotriva, indiferent cit de incomod este adevarul. Monopolizarea adevarului este insa una din principalele carente discursului public din Romania postmoderna.

    Cu ganduri cordiale ,

    G.C.

  • Dorin Tudoran

    @ Vasile Gogea

    Draga Vasile,

    Am stiut, de la bun inceput, in ce dilema te va pune situatia cu pricina. Si este evident pentru mine ca, desi ai ramas cu “amandoua mainile” de o anumita parte a campului de lupta, nu ai incetat, nici o clipa, sa vezi si meritele celeilalte parti.

    Lupta, cum bine ai inteles, nu este intre oameni — este o lupta pentru clarificarea a unor pozitii fata de lucruri foarte importante.

    Ma bucur foarte mult ca ai ales cum ai ales, dar ai fi continuat sa ai toata dragostea mea si daca alegeai altfel. Sunt sigur ca ai si dragostea celorlalti, sau macar a unora dintre ei, chiar daca asemenea clarificari ne victimizeaza pe toti si in multe feluri. Dar astfel de clarificari sunt singura cale pe care o avem spre a ne asuma identitaea morala: cine suntem, cu adevarat, si unde ne situam cand este absoluta nevoie de claritate.

    Dorin

  • Iulian Capsali

    @ Gheorghe Campeanu

    Ma bucura confirmarea dvs. Desi l-am cunoscut putin pe dl. Pavel Campeanu, impresia pe care mi-a lasat-o a fost mereu delicata: un om de o discretie de o amenitate asa cum rar se pot observa astazi. Desi ar fi putut sa beneficieze, dat fiind trecutul sau comunist, de toate deliciile sistemului, dl Pavel Campeanu s-a detasat treptat de acesta fiindca a acceptat realitatea; cinstea sa funciara a primat in fata constructului utopic. Regretabil este ca modelele care prolifereaza astazi sunt exact pe dos. Si se scalda -- asa cum observa cu indreptatire Radu -- in onctuozitatea unor ţuţeri lipsiti de orice scrupul.

    Desi faceti afirmatia: “confruntarea este totusi contondenta si in ultima instanta fara calitati constructive”, cu respect va atrag atentia ca atitudinea belicoasa a venit dintr-o singura directie, care si-a impus prin dictat vointa, din motive care s-au (ras)discutat. Uimit, dl. Tismaneanu si suita sa au constat ca au avut parte de o reactie. Va intreb cu simpatie: ce calitati constructive ar putea sa aiba o confruntare de idei in acest context? Ce calitati si competente in studierea comunismului au cei impusi de dl. Tismaneanu in conducerea noului institut, creat prin demolarea unuia (cel putin) viabil? Daca si-ar fi creat propriul institut, atunci ar fi fost poate indreptatit sa astepte polemici intre specialisti. Dar aici era o problema de bun simt, nu de abordari diferite si controversate ale fenomenului. In concluzia pe care o trageti, sunt complet de acord: “monopolizarea adevarului este insa una din principalele carente discursului public din Romania postmoderna”. Pentru asta se lupta si Dorin Tudoran, si toti cei care au semnat impotriva demiterii lui Marius Oprea -- cel care a nascut acel institut. Pentru ca impunerea unui monopol in cercetarea comunismului este un act arbitrar si blamabil. Iar metoda prin care s-a purces la aceasta este scandaloasa si denota un spirit (in mod paradoxal) totalitar in viziune. Cam despre aceasta este vorba.

    Va asigur de toata simpatia mea si sper sa vina vremea sa va cunosc personal.

    I. Capsali

  • Mais oui, mon cher Radou, les freres Kaczynski vont faire un vrai etat du Pologne, apres les Donalds (Tusks).

  • Gheorghe Campeanu

    @ Iulian Capsali

    Multumiri pentru randurile referitoare la tatal meu. Apreciez mult gandurile Dvs., dar fiind spatiul dlui. Tudoran, mi se pare ne la locul sau elaborez pe tema converstiei despre Pavel Campeanu.

    Va inteleg si acribia legata de manevrele care au dus la restructurarea IICCR, la care ma referisem oricum en passant. Preferintele mele personale in ce priveste confruntarea (motivul principal pentru care citesc blogul dlui Tudoran) erau in contextul mai larg al discutiei. In rest, cu mici diferente, nu parem sa ne aflam pe pozitii substantial opuse, desi, cum se spune pe la noi, indiferent de simpatii, I don’t have a dog in this fight.

    Desigur, ca si Dvs., nutresc speranta ca poate hazardul ne va aseza candva in aceeasi incinta.

    Buna seara,

    Gheorghe Campeanu

  • de nicăieri

    Domnule Tudoran,

    Dacă îmi îngăduiţi, cred că şi pentru acest punctum …

    … cumplit vă vor blestema
    “dresorii de şoimi
    profesorii de scrimă şi echitaţie
    doctorii în retorică şi machiaverlîcuri”.

    Mai ales ultimii.

    Altfel, şi eu am un gust amar. Cei doi “cavaleri” ar fi trebuit să caute împreună Graalul. Legenda spune că unul dintre ei -- cel care s-a lăsat prada seducţiei lumeşti -- nu îl va găsi niciodată.

    Sper să nu fi comis o impietate -- venind din Salamanca … în Certocraţia.

  • Dorin Tudoran

    @ de nicaieri

    … iubesc prea mult Salamanca ca sa nu primesc, cu placere, vesti de acolo…

    … ca stiti mai multe versuri ale unui anume poet decat stiu eu, nu ma surprinde… ma voi apuca sa-l recitesc… candva, mi-am pus mari sperante in el, dar, din motive ciudate a disparut “ca magaru’n ceata”…

    … stiu si eu? poate pentru cei doi cavaleri, Graalul a insemnat, intotdeauna, altceva…

  • blogideologic

    “Comunismul a fost o experienţă esenţială a sec. al XX-lea, o experienţă pe cât de coşmarescă, pe atât de importantă.” (Adam Michnik) / Comunismul ştiinţific începe cu Manuscrisele economico-filozofice şi Capitalul lui Karl Marx. Am spus despre comunism ştiinţific, ştiu despre ce vorbesc. Comunismul ştiinţific constituie o descriere pentru un model economic. Sigur că modelul ştiinţific începe cu tropii, --vezi George Santayana--, dar înainte de jumătatea drumului trebuie să construieşti, mă rog, să incluzi, discursul de cauzalitate în modelul ştiinţific. În comunismul ştiinţific, modelul face recurs la variabile economice endogene (sper că ştiţi ce înseamnă), iar sursele răului şi sursele binelui, --în sensul de cauzalitate a răului şi a binelui--, sunt complet etichetate. Nu aţi observat acestea ? Vedeţi unde poate duce uitarea şi hulirea lui Nae Ionescu, pictat drept “simpatizant legionar”, vedeţi unde vă duce lipsa de lectură a Prelegerilor sale din anul 1926 despre cauzalitate ? În fine, să revenim la actualitate. Polonia este acum singura dintre ţările europene ce nu se află în criză economică. De ce oare ? Cred că pseudo-discursul lui Adam Michnik şi “politicile intransingente” ale fraţilor Kacinski n-au vreo vină pentru succesul Poloniei.

  • @Dorin Tudoran. Mă bucur că aţi revenit în blogosferă, n-avea sens să cedaţi în faţa celor care vor să se audă o singură voce, aceea a imposturii.

    Am o curiozitate -- ştiu proverbul, dar pisicile au şapte vieţi. 🙂 Curiozitatea e cum se raportează Tiranozaurul la dumneavoastră. Nu l-am auzit să îndrăznească. Vivisecţia dv. pe corpul violaceu al anticomunismului ştiinţific îl loveşte pe patronul epocii de platină la operaţie. Cea estetică, fireşte: de la stânga la dreapta. Şi înapoi. După împrejurare.

    Sunteţi reperul civic-intelectual al nealinierii în ţara noastră tristă, plină de umori. La fel cum reperul politic este Crin. Egoist vorbind, e salutar (la propriu) că îl avem la Bucureşti, altfel, totul ar fi fost monolit. Totalitarism instituţionalizat. Dar pentru fetiţa lui ar fi fost bine să plece din ţară. Mă tem, de fapt, nu mă tem, constat că în ţara asta fenomenul Piteşti a înfrânt.

    Egoist vorbind, m-aş fi bucurat mult să fiţi cu noi aici, să încercaţi să vertebraţi ceea ce ar trebui să fie un spaţiu civic, în care atitudinea intelectualilor să reprezinte orice altceva decât propagandism şi obedienţă. Să fie cea mai dură cenzură la adresa derapajelor politice. Şi a neajunsurilor civice. Dar pentru dumneavoastră, e bine că nu sunteţi aici.

    Şi fiindcă veni vorba, Glenn Beck 4 President? 😀

  • Dorin Tudoran

    @ Roxana Iordache

    1. V-am inlocuit un cuvintel (cenzura, bat-o vina!), ca sa nu ne trezim — dumneavoastra, in calitate de autoare, eu, in calitate de editor! — acuzati de nu mai stiu ce aiureala.

    2. Nu stiu nici daca sunt ce credeti dvs., nici daca dl Antonescu ar fi putut fi solutia.

    3. Glenn Beck nu are nici o sansa. Dar asta nu pentru ca eu insumi uneori sunt de acord cu ce spune, alteori in total dezacord. E bine pentru el sa ramana unde este — in jurnalism.

    Un week-end placut.

  • Dorin Tudoran

    @blogideologic

    Subiectul Nae Ionescu mi se pare un pic mai complicat.

    Nu cred ca in cazul lui Adam Michnik putem vorbi de un “pseudo-discurs”. Este unul din ganditorii care au un discurs, si inca unul foarte bine articulat.

    Ca putem fi in dezacord cu el, intr-un moment sau altul, nu transforma discursul sau intr-un “pseudo-discurs.”

  • Radu Humor

    Mi se pare o confruntare, poate chiar o lupta inegala :
    VT are de partea lui toate atuurile pe cart cel in slujba celui mai puternic om din stat le poate avea atat direct, cat mai ales prin atractia pe care o simt unii dintre cei care-l acompaniaza, simtind ca este persoana care le poate facilita mult mai repede ascensiunea profesionala si sociala (aici l-as exclude pe Mihai Neamtu, care este santajat cu niste scrieri de tinerete, pe care sunt sigur ca in intimitatea lui continua sa le simta mai aproape decat randurile pe care se simte obligat sa le astearna la picioarele “stapanilor” de moment).

  • blogideologic

    Pseudo-discurs am spus ? Am fost blajin. Formularea: “Comunismul a fost o experienta esentiala a sec. al XX-lea, o experienta pe cât de cosmaresca, pe atât de importanta.”, este de-a dreptul stupidă. “He lectured in history at Warsaw University until March 1967 when he was suspended during a purge of the University’s Jewish staff.”, citesc pe web. Născut în 1946, era deja la 21 de ani lector la Universitatea din Varşovia! În comunism unii sufereau, alţii nu mai puteau de bine. Până la experienţa aceea “pe cât de coşmarescă, pe atât de importantă” din anul 1967, Adam Michnik s-a bucurat de toate avantajele sistemului comunist. Să zici că suspendarea din învăţământul superior “a fost o experienţă esenţială a sec. al XX-lea” este prea mult pentru logica de “biet român”.

  • @Dorin Tudoran. Ce cuvinţel? :roll:

  • Dorin Tudoran

    @ Roxanda Iordache

    Daca n-ati observat, inseamna ca sunt un “cenzor” talentat…

  • @Dorin Tudoran. Păi nu era un cuvinţel, se referea la stânga-mprejur. Vorba ceea: jos cenzura! 😳 Parol că n-a fost cu intenţie, poate intenţionalitatea 😳 Dar e OK. 10ks! Era un super-pretext. :mrgreen:

    P.S. Vă cenzurez la rândul meu: NU Roxanda. 🙂

  • Dorin Tudoran

    @ Roxana Iordache

    Pe vremuri, cine “boteza” in felul “Roxanda” datora un miel.
    La primavara…

  • Florin Iaru

    @Dragă Dorin
    Mi-ar plăcea să mai laşi puţintel subiectul VT, nu de alta, dar cred că părerile tale despre patria mumă sînt mult mai interesante. Se creează impresia (falsă, cred eu) că ai avea ceva cu VT.
    Este evident că NU mai e nimic de făcut. Fanaticii nu pot fi convinși. Și nu e cazul lor. Dar un om de bun simț trebuie să aibă și îndoieli. Lasă-i să le aibă. Cine știe, poate, asemenea lui Becket, noul institut va începe să lucreze. Bine.
    Hm, deși nu cred. Ura e mai tare decît rațiunea.

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    Draga Florine,

    Pai, Punctum! insemna chiar ce sugerezi.

    N-am scris atat, fiindca as fi crezut prea tare ca ar (mai fi) ceva de facut. Dupa ce am vazut documentul din 24 martie 2009, imi era limpede ca nu mai era nimic de facut de multa, multa vreme. Am vrut doar sa fie limpede ca nu suntem orbi, surzi si muti.

    Ne-am prajit, de-atatea ori, cand a venit scuza “Oh, dac-am fi stiut… Daca ar fi stiut Tovarasul…”
    Si pe aici se practica acest “If I only knew it…”

    Deci: toti am stiut. Unii am ales sa vorbim, altii sa nu scoatem o vorba

    Cat despre Volodea — n-am nimic cu el. Ce sa am? Doar ce am avut de spus. In rest…

    O saptaman buna!

    Dorin

  • Vasile Gogea

    @Florin Iaru
    Draga Florin,
    sper ca iti mai amintesti de o anumita zi din 4 ianuarie 1990, cind eu avind unele “temeri” am avut niste ezitari si tu, nu numai ca mi le-ai risipit, dar ai gasit si o masina si m-ai “condus” la redactia unui ziar “independent” (la data respectiva”) sa (pre)dau un document exceptional: stenograma teleconferintei din 17 decembrie 1989, in care
    “comandantul suprem” ordona sa se traga in demonstrantii de la Timisoara si incheia cu indemnul “tovarasesc’… “spor la munca, tovarasi”.
    Tu, atunci, ca un om “de bun simt” (si fara ghilimele, cum eu stiu bine ca esti), n-ai avut indoieli!
    Nici acum, nu de “indoieli” este vorba: ci de “drumul” ala cu masina, de atunci, pentru un adevar “urgent”, care in “urgenta” lui a ramas de “cercetat” in “bibliografii”.
    Intre timp, “intirzierea” lui, chiar daca nu face noi victime, redeschide ranile celor vechi.
    A fost o vreme in care un filosof roman visa la un “lot” de “alergatori la Marathon” antrenati intr-un lagar de exterminare!
    Astazi, altcineva, vrea sa intemeieze “o casa de servicii funerare” pentru
    “pensionarii” acelui lagar.
    Problema e , ce facem cu “furer”-ii lagarului?
    Le facem hagiografia si ii “fisam” in biblioteci?
    Pe urma, vin altii, “doctori” in bibliografie si ma invata cum e cu cicatricile mele? (Sau ale tale, pentru ca eu stiu ca le ai!)

  • Iulian Capsali

    Daca si oficiosul Evenimentul ne confirma temerile… Nu ca muream de dragul institutelor pesediste, dar termenii sunt inacceptabili. Chiar daca postarea este mai veche si risca sa nu mai fie citita azi, cred ca merita facuta. Si nu, nu cred ca este vorba de o obsesie in ceea ce-l priveste pe VT, asa cum crede dl Iaru, dar aici este vorba de un principiu.

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/889692/Planul-secret-al-lui-Tismaneanu-Ion-Iliescu-fara-institut/

  • Dorin Tudoran

    @ Iulian Capsali

    Da, da, da -- monopolizarea anti-comunismului era o “obsesi” a mea

WP Admin