≡ Menu

Șerban Foarță – Opera Omnia

Luni, 26 martie, Șerban Foarță a fost distins cu Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia pe anul 2012  acordat de revista Observator Cultural. Îl felicit și-l îmbrățișez pe Șerban Foarță. Dumneavoastră vă ofer mai jos cuvântul rostit de laureat în sala Teatrului Odeon din București. 

P R A E M I U M

Serban Foarta 2 (cropped).jpg

 

Ori de câte ori mi se întâmplă să iau vreun premiu literar (şi veţi vedea că, până la un punct, verbul iau este cuvântul potrivit), mă încearcă un inexplicabil sentiment de culpabilitate.

Şi vă rog mult să nu mă credeţi ipocrit, pentru că, vă asigur, nu e cazul.

Copil de 9-10 ani, făceam, de la un colţ al străzii la celălalt, concursuri de viteză. Eram, aşa-zicând, sprinten la sprint, îmi lăsam în urmă adversarul, dar, de-a lungul ultimilor paşi, frânam, ca să ajungem la finiş împreună. Triumful unuia fiind eşecul celuilalt, n-aş fi vrut să-mi fac să sufere rivalul (care, adesea, mi-era prieten).

În paranteză fie spus: mă întreb azi, după atât amar de vreme, dacă,-n mansuetudinea aceasta, nu va fi fost şi-o doză de orgoliu?!

Oricum, cât despre mine, un lucru-i foarte clar: îmi place performanţa; competiţia, însă, îmi displace. Nu ţin, cu dinadinsul, să primez.

În fine, să revenim la premii. Vocabulul provine din latinescul praemium.

Acesta, la rându-i, se compune din adverbul prae (adică „înainte”) şi verbul emo, ere, emi, emptum (adică  „a cumpăra”, chiar „a năimi”).

Nu mai intru-n alte amănunte. Remarc doar faptul că, în prima-i accepţiune, praemium-ul nu are o semnificaţie prea glorioasă, el însemnând „bun luat [cu japca] de la alţii”, „bun dobândit prin rapt”, adică „pradă”. (Cf. această mostră din Ovidius: „Spectat sua praemia raptor”, alias „Răpitorul îşi priveşte prada”. – Astfel că Viaţa ca o pradă a lui Preda ar fi,-n retroversiune, Vita sicut praemium.)

De unde şi, în prima frază, afirmaţia că iau [un premiu] e, până la un punct, termenul optim: îl iau, când sunt mai mulţi competitori, de la alţii, de la toţi ceilalţi!)

Valorizarea pozitivă a lui praemium e precedată de un stadiu-n… Purgatoriu, – când semnificaţia-i (mai selectă, dar implicând ideea unei pseudomeritocraţii) este „avantaj” sau „priveligiu”.

În sfârşit, praemium-ul ajunge să însemne ceea ce pare mult mai nobil, mai frumos, anume „răsplată”, „recompensă”…

Spun „ceea ce pare”, – întrucât fie o doză de josnică venalitate (cf. praemio illicere, adică „a momi-n speranţa unei răsplăţi”, de obicei murdare), fie o vanitate maladivă (cf. hiatu praemiorum, adică „din foame aprigă de recompense”), sunt de natură să cam compromită termenul în ultima-i accepţie.

Dar sunt şi recompense cvasi-îngereşti, – ca premiile de la primară. Numai că unele-s „cu coroniţă” (un fel de „zece cu felicitări”!), ceea ce-i face pe copiii silitori să sufere când nu iau coroniţa.

Cred că din „clasa 0” (cum NU se chema, încă, ultimul an de grădiniţă!), n-am mai luat un astfel de premiu valoros.

Am început şcoala în ’49, an în care Stalin împlinea şaptezeci de primăveri. Noi, discipolii marelui dascăl şi tătuc, împlineam sau împlinisem şapte.

Poezia, care începea cu „Tu, şaptezeci, eu, şapte”, era mai indigestă ca untura, abominabilă, de peşte (sau ca, mai târziu, benzina Premium).

N-am putut-o învăţa pe dinafară, cu toate că mi-a fost citită, de vreo zece ori la rând, de mama, eu, unul, fiind analfabet.

Din care cauză, adio coroniţă!

Azi, pe când „velikii ucionâi” n-are vârstă, vârsta lui de-atunci mi-a rămas mie, – şi, de aceea, am, în fine, coroniţă.

Fapt pentru care-i sunt cu totul recunoscător consiliului profesoral, adică juriului care mi-a acordat-o.

Laureat, cum sunt, mă simt îndreptăţit să vă mai cer un minut, două, de pălăvrăgeală…

Mai întâi, o mare bucurie: premianţi sunt, totuşi, mult prea mulţi, ca să ajungă, toţi, premieri. Ce bine că avem, noi, unul!

El este mult mai tânăr decât mine, dar îşi aduce, fără îndoială, aminte că pedepsele, în limba utecistico-partinică, de lemn, purtau numele, eufemistic, de sancţiuni.

Am fost şi eu, adesea, sancţionat (dar nu pe linie de partid, căci nu făceam parte dintr-însul).

Astfel încât, cam pe la douăzeci de ani, citind Sociologia succesului,  voluminosul op semnat M. Ralea şi T. Hariton (alias Traian Herseni), am fost cu totul uluit să aflu că, pe lângă sancţiunile „penale”, mai erau şi altele, „premiale”.

Nu-mi mai rămâne decât să mă bucur că sunt, astăzi, sancţionat premial.

În pofida sentimentului de vină că iau un premiu (ce, de fapt, mi se acordă), n-am încotro şi se cuvine să mă bucur.

Căci, schimbând ce este de schimbat, – „bucuria”, vorba lui Spinoza, la capătul „geometricei” lui Etici, „nu e recompensa vituţii, ci virtutea ca atare”:

„Beatitudo non est virtutis praemium, sed ipsa virtus.” 

Șerban Foarță

     

  • @) Dorin Tudoran, Serban Foarta

    Iti multumesc, frate Dorin, pentru aceasta postare -- si pentru ca ai marcat momentul, dar si pentru ca ai pus aici cuvintul lui Serban. Ma bucur ca, in ciuda sentimentului de culpabilitate marturisit, recunoaste ca se bucura de acest premiu care incununeaza o opera, care departe de a fi finita, e deja extraordinara. Si nu ma refer numai la admirabilul poet, ci si la eseist si traducator. Ba chiar si la pamfletar, cum am avut ocazia sa vad si in acest loc, cind l-ai gazduit. Nu stiu daca o sa ma creada daca ii voi spune ca ma bucur de acest premiu mai mult decit el, dar il asigur ca ma bucur macar pe masura bucuriei sale! In rest, Serban e Cher Ban, un mare Ban al artelor noastre frumoase!

  • neamtu tiganu

    Forta nea Foarta

  • Impresionant discursul dlui Foarta de la primirea premiului! Mai rar asemenea bogatie de subtilitati de simtire si exprimare.

    Felicitari premiantului!

    E reconfortant sa afli ca si aici, in Romaia, premiile mai ajung, din cand in cand, si in mainile celor care le merita cu prisosinta.

  • mihai rogobete

    Ce cuvinte să abureşti, cum să le răsuceşti, cu preludicul Şerban Foarţă, că, oricât le-ai giugiuli, îţi vine să-ţi dai palme văzându-l cum le zăpăceşte. Ia-le, dom’ le, pe toate, cu felicitări !

  • Daca_nu_nu

    „Cu toatele-şi au timpul lor
    şi ceasul cuvenit sub cer:
    timp să mă nasc şi timp să mor;
    timp să împart şi timp să cer;
    timp să sădesc şi timp să strâng
    bucatele; timp să omor
    şi timp să vindec; timp să frâng
    şi timp să-ndrept; un timp să plâng
    şi-un timp să râd; un timp să strâng
    pleoapele şi-un timp să dănţui;
    timp s-arunc piatra, timp să strâng
    aceleaşi pietre; timp să strâng
    la piept, timp să mă dezînlănţui;
    timp să câştig şi timp să pierd;
    timp să păstrez şi timp s-arunc;
    timp să destram şi timp să cos;
    timp de vorbit, timp de nescos
    nici un cuvânt; timp a mă face
    aspru şi timp când să dezmierd;
    timp de război şi timp de pace.”

    Eccleziastul (III) pre versuri retocmit acum de Şerban Foarţă, Editura Art, Bucureşti, 2008, p. 17
    http://www.editura-art.ro/carte/ecclesiastul-cantarea-cantarilor

  • Gellu Dorian

    Felicitări pentru premiu Domnului Şerban Foarţă şi, ţie, draga Dorine, de asemenea, felicitări pentru postarea minunatului discurs. Şi la primirea Premiului Naţional de Poezie “Mihai Eminescu”, discursul Domnului Şerban Foarţă a fost la înaltime. Nu sunt mulţi care merită astfel de premii, însa sunt foarte mulţi care le contestă. Dar asta nu mai contează!

  • @) Daca_nu_nu

    Ai facut bine ca ai postat fragmentul din Ecclezeast. Traducerile biblice ale lui Serban -- ma refer si la cele din Psalmi, desigur -- sint uluitoare. Poate nu sint chiar cele mai canonice posibil, dar au o fanstatica poeticitate…

  • AVP

    Mi-a plăcut poezeaua reprodusă de Dacă_nu. Felicitări, daca primiti.

    Cât despre premiu, cer iertare, dar nu mă pot bucura la fel de tare, fratioare…oops. “Observatorul cultural” e una dintre cele doo gazete de Bucale care au refuzat publicarea “Apelului către Europa”, -- “singurul text vădit anticomunist scris de vreun intelectual român în anii 80"… Prietenii -- vba vine -- stiu de ce.

  • Dorin Tudoran

    @AVP

    Da, se stie, dvs. cand bateti la usa “cu felicitarea” aveti in amandoua mainile un pachet de urzici. Ce-ar fi sa va “after-shaveuitzi” cu ele dupa ce va barbieriti.

    Nu stiu de ce a refuzat revista “Observator cultural” sa publice “Apelul catre Europa”, dar stiu foarte bine ca, dupa ce a realizat ce afirmatie imprecisa a facut (cea pe care continuati sa o mentionati in mai tot ce ziceti), dl Sorin Cucerai a retras-o chiar pe blogul dvs. Arata usurel a impostura sa folositi o afirmatie ce a fost retrasa de autorul ei cum se poate citi chiar pe blogul dvs:

    ” 1. sorin cucerai 14/03/2012 at 03:36
    Domnule, Tudoran, eu mi-am retras de mult afirmatia cu pricina – si in mod public, chiar pe blogul lui AVP. Dar el a prins-o cu dintii si nu-i mai da drumul. Marturisesc ca nu am anticipat reactia asta:))). In fond, formula nu se vroia nici adevarata, nici exacta, ci doar un cirlig retoric pentru cititorii care nu ar fi auzit vorbindu-se de AVP decit ca urmare a interviului.
    La un moment dat, excedat de modul in care AVP continua sa foloseasca formula – pentru a se auto-proclama drept unicul disident anticomunist din Romania si pentru a se raporta jignitor la alti disidenti – am mers pina acolo incit i-am cerut (tot public, tot pe blogul lui) sa nu mai foloseasca formula respectiva scrisa de mine.
    Fara folos, dupa cum se poate remarca. Asa incit nu-mi mai ramine decit sa ma declar invins de structurile psihologiei avepiene:). Sau, ma rog, de proverbialul lui simt al dreptatii…
    PS Fript cu ciorba, ma grabesc sa adaug imediat ca formula “proverbialul lui simt al dreptatii” e o ironie, nu o afirmatie ad litteram. Poate ca de data asta scap mai usor – adica doar cu citeva injuraturi oltenesti. Macar pe-astea am invatat sa le anticipez…

  • Marcel Tolcea

    Mai de mult, mai de demult, am spus, în public despre Şerban Foarţă că, dintr-un anume unghi de vedere, ar putea fi considerat un poet mistic. Audienţa, în mare măsură agnostică sau, cel mult, abia pigmentată cu un deism de bon ton, a reacţionat cu un surâs îngăduitor, preţuindu-mi, după toate semnele, evidentul meu gust pentru oximoron. Ori citind, probabil, în seriozitatea cu care vorbeam semnele unei ironii mai puţin vizibile. Dacă stau bine şi mă gândesc, contextul aserţiunilor mele nu era nici el tocmai potrivit: Şerban Foarţă lansa, în anii 90, Un castel în Spania pentru Annia, volum de versuri copilărite unde spaţiului plastic al unor maeştri i se “fură” (Kleeptomanie?) inexprimabilul.
    Fiindcă raţionamentul meu a fost, fatalmente, unul mai dificil de urmărit datorită circumstanţelor oralităţii, îmi iau îngăduinţa de a-l nuanţa în cele ce urmează. Şi prima observaţie, dacă nu chiar premisa demonstraţiei mele, este că, în spaţiul oriental, gratuitatea are un alt înţeles decât cel fixat de uzul comun în spaţiul european. Nu doar alte semnificaţii, ci, mai exact, semnificaţii contrarii: pentru oriental, gratuitatea e metafizică, pentru european, ea este forma supremă a frivolităţii. O formă a metafizicii, poate una dintre cele mai importante ale ei, aşa cum ar fi să deducem din cosmogonia sufi (sufismul reprezintă latura ezoterică a islamului).
    Astfel, încercând să găsească un răspuns la problema fundamentală a “psihologiei” (sic!) divine, sufiţii s-au întrebat ce l-a determinat pe Allah să creeze lumea: infinit în esenţa sa, atotputernic şi atotştiutor, Allah nu avea/are nevoie de lume, de cosmos nici pentru a-şi dovedi sieşi putinţa, nici pentru a fi venerat, nici pentru a da naştere la ceva care – oricât de mare ar fi – tot fărâmă neînsemnată rămâne faţă de el. Aşadar, au conchis sufiţii, cosmogeneza nu ar fi, nici mai mult nici mai puţin, decât rodul unui capriciu divin, al “purei gratuităţi”, ceea ce în arabă se cheamă lilah.
    Mutatis mutandis, atitudinea Creatorului de ficţiune (cu “C” mijlociu, pentru a-l deosebi de Cosmocrator, dar şi pentru a-i marca rubedenia cu Acesta!) reia – cel mai adesea ignorând acest lucru! – amprenta “psihologiei” divine. Iar în cazul în care gratuitatea, ingenu-ul sunt în mod evident limfa artei sale, devine “mistic” nu neapărat în sens creştin, ci metafizic. Suprarealiştii au ştiut foarte bine acest lucru, dar, înaintea lor, Baudelaire a fixat cu exactitate această relaţie centripetă prin însăşi esenţa sa şi centrifugă prin desacralizarea lumii în sintagma “paradisuri artificiale”.
    Revenind la poezia lui Şerban Foarţă, ea este apăsat “mistică” fiindcă vine dinspre şi propune o viziune holistică a lumii în care toate îşi corespund. (Şi nu sunt, oare, jocurile de cuvinte, calamburile o peremptorie dovadă că lumea e şi altfel ţesută?) Ea are “graţie”, deci este amprentată divin, fiindcă vede unire şi sens acolo unde ochiul comun nu discerne decât pleonastica diferenţă. Eu cred că şi asta e una dintre fericiri.

  • Lul de Faltenin

    EH OUI: de la OPERA SOMNIA la… OPERA OMNIA! Aferim, Banatskii Bogatir (ajuns la resemnarea, inalt borgesiana, de a fi el insusi)!

  • @) Marcel Tolcea

    Absolut de acord. Cu siguranta, SF este un poet mistic. In sensul cel mai propriu al termenului, adica dupa ce facem distinctia dintre “biserica” si “mistica”…

  • Dorin Tudoran

    @ Lul de Faltenin

    “Banatskii Bogatir”!

    Cu asta m-ai omorat.

    Uite acilea un cadou pentru matale -- fii generos, cum te stiu, si imparte-l cu alti:

    rel="nofollow">

    Sal’tari!

  • Dorin Tudoran

    @AVP

    Astora — de la NASA la chinezi — tot nu le intra in cap ca matale explicasi de mult si misterul acesta:

    “De ani buni cercetătorii au fost de acord asupra teoriei conform căreia Luna s-ar fi format în urma unui impact cu un obiect ceresc masiv,conform Antena3.ro. Însă recent, oamenii de ştiinţă au început să aibă dubii cu privire la această teorie.

    Momentan nimeni nu poate spune cu exactitate cum s-a format singurul nostru satelit natural, însă se pare că naşterea Lunii din impactul unui corp ceresc -- Theia -- cu Terra este tot mai puţin probabilă.

    Iniţial se credea că acest eveniment ar fi avut loc cu 4 miliarde de ani în urmă, iar corpul ceresc Theia ar fi avut dimensiunile Planetei Marte.

    Potrivit unor analize recente ale structurilor rocilor selenare, Luna are aproape aceeaşi compoziţie ca şi planeta noastră, fapt ce a ridicat foarte multe semne de întrebare cu privire la existenţa corpului ceresc Theia.

    “Am ajuns la concluzia că Luna s-ar fi format din proto-mantaua Terrei”, scrie JunJung Zhang, unul din autorii acestui studiu, citat de Daily Mail. Dacă Luna s-ar fi format din proto-mantaua Terrei, oamenii de ştiinţă trebuie să demonstreze acum cum s-a desprins astrul nostru de Planeta Albastră.

  • Claudio Sordi

    @Serban Foarta + Marcel Tolcea
    Ghenonionisti nu va stiu, dar amandoi figurati, dat fiindu-va interesul (mai maricel ori mai miculut) pentru Parintele Avramescu, in bibliografia lui Claudio Muti din LA FORTUNA DI GUENON FRA I ROMENI

  • Toto & Fernandel

    @ Claudio Sordi-@ Serban Forta-@ Marcel Tolcea

    Ciao!

    Si “singurul text vădit anticomunist scris de vreun intelectual român în anii 80″ figureaza pe Facebookul Claudiei Mutti.

    Sic!

  • Dorin Tudoran

    @ Toto si Fernandel

    Sunteti voi comici mari dar v-am editat chestia cu “feisb…” si am pus Facebook, fiindca blogul acesta este (mai intai si mai intaiulea…) “my face” si nu face sa rosesc pentru altii…

  • lucid

    Glumitze-glumitze, cam asta e singura activitate “serioasa”, deci performanta, la portzile Orientului -- desi cred ca suntem in ultimii ani “inauntru”. Un minim respect pentru cineva care a facut pentru promovarea valorilor intelectuale romanesti in lumea aia care conteaza mai mult decat cateva duzine de calamburisti gen toto@fernandel s-ar impune macar din bun simtz. Dar in Isarlyk-ul dambovitzean orice a devenit permis, din pacate.

  • Toto & Fernandel

    @ Dorin Tudoran

    Lei ha perfettamente ragione e le chiedo scusa!

    T&F

  • Dorin Tudoran

    @ lucid

    Deacord. Dar n-am fi ce/cum suntem, daca nu ne-am tine de strambe si cand e vorba de o sarbatoare.
    Multumir, inca o data, pentru a ne fi semnalat premiul acordat lui SF.

  • Dorin Tudoran

    @ Toto & Fernandel

    Bine, domnilor, dar, zau, cu asta basta, ca iarasi plecam de la ceva si ajungem la altceva…

  • AVP

    Sorin Cucerai n-a zis numai o singura data ce-a zis (prima data in 2006, in interviul publicat de “Orizont”-ul lui Mircea Mihaies, insa refuzat, mai nainte, de “Observatorul cultural” al anticomunistei si antisecuristei Carmen Musat si de “22”-ul GDS-ului anticomunist si antisecurist si el, pai cum dreaq), ci si-a reintarit afirmatia in 2010, chiar in cursul disputei noastre, la capatul careia si-a retras lauda, fiindca pierduse disputa, pai cum drea… Iata ce zice dl cu pricina (repet, in 2010):

    sorin c Says:
    9 aprilie 2010 la 15:37

    @ AVP

    Cele doua texte sunt vadit anticomuniste, fie ca esti dispus sa admiti asta, fie ca nu. Doar ca sunt din anii ’70, pe cind al tau e din anii ’80.

    Incearca asadar sa te contextualizezi. Si, atentie – eu nu spun ca textul tau nu e unul vadit anticomunist (singurul astfel de text scris de vreun intelectual roman IN ANII ’80, din cite stiu eu), ci doar ca texte vadit anticomuniste au mai fost scrise de intelectuali in anii ’70 (ai doua exemple mai sus), cum au fost scrise si in anii ’80, dar nu de intelectuali (am exemplificat cu parintele Mina Dobzeu).

    Press AVP ca sa vezi discutia in original. Restu e pizma rumâneasca, dle.

  • Daca_nu_nu

    @) Liviu Antonesei
    Mă bucur. Domnia ta îti aduci aminte că noi am vorbit nu puţin despre poezia lui Şerban Foarţă, fără ca eu să bănuiesc o clipă că l-ai cunoaşte (uneori sunt de-o naivitate de mă ruşinez!). Despre Şerban Foarţă e greu să scrii, pentru că îţi trebuie… timp! Timp să te documentezi, timp să fişezi, timp să le pui cap la cap, timp să le rumegi, timp să ştergi şi să reformulezi, timp să extragi şi apoi să elimini, timp de toate felurile, nu insist că nu vreau să cad în păcatul trufiei, Doamne fereşte. În orice caz, nu-i uşor. Şi tră să fii călit.

    Acuma chiar vorbesc serios:
    Blăjenii au o sensibilitate, aşa, când vine vorba de tălmăcirea Bibliei, pentru că aici, la noi, au fost câţiva învăţaţi care s-au încumetat la o asemenea trudă:
    1. Ep. Petru Pavel Aron, împreună cu prima generaţie de călugări (Grigore Maior, Atanasie Rednic, Silvestru Caliani et al.), au tradus o ediţie din Vulgata, apărută la Veneţia, la sfârşitul secolului al XVII-lea (1760-1761).
    2. Samuil Micu, din Septuaginta: Biblia de la Blaj, publicată în 1795, reeditată la Roma, în anul 2000.
    3. Teodor Pop Uifălean traduce Psaltirea, Isaia, Ezechiil şi Daniil, Proverbele, Cântarea Cântărilor şi Iov. Psaltirea apare la Blaj în 1835, dar celelalte au rămas în manuscris.
    4. Timotei Cipariu, traduce integral, din Septuaginta; finalizată în 1870, păstrată în manuscris.
    5. Victor Smigelschi reeditează şi adnotează consistent Biblia lui Samuil Micu (trudă în care pune 25 de ani de viaţă), păstrată în manuscris.
    Dar toţi aceştia erau feţe bisericeşti… Cum şi ceilalţi, mari, mari de tot (să luăm numai câteva nume, din memorie): Dosoftei, Gala Galaction, Dumitru Cornilescu, Bartolomeu Anania şi alţii, Dumnezeu îi mai ştie pe toţi. Deci şi unii şi alţii aveau studii teologice, ba erau preoţi sau călugări, oricum, erau de-ai Bisericii.
    Or, nu e şi cazul lui Şerban Foarţă.

  • Daca_nu_nu

    „1. De toate easte vreame şi tot lucrul sub soare are vreame.
    2. Vreame easte a naşte şi vreame easte a muri, vreame easte a sădi, şi vreame easte a smulge ce e sădit.
    3. Vreame easte a ucide, şi vreame easte a vindeca, vreame easte a surpa şi vreame easte a zidi.
    4. Vreame easte a plânge, şi vreame easte a râde, vreame easte a se tângui, şi vream easte a judeca.
    5. Vreame easte a zvârli pietri, şi vreame easte a strânge pietri; vreame easte a îmbrăţăşea, şi vream easte a să depărta de îmbrăţişeare.
    6. Vreame easte a căuta, şi vreame easte a piiarde. Vreame easte a ţinea şi vreame easte a lăpăda.
    7. Vreame easte a rumpe şi vreame easte a coasă; vreame easte a tăcea şi vreame easte a vorbi.
    8. Vreame easte a iubi, şi vreame easte a urî. Vreame easte de războiu, şi vreame easte de pace.”
    (Eccl., III, 1-8, vers. Samuil Micu, Biblia de la Blaj 1795, ed. a II-a, Roma, 2000, p. 1123)

  • Daca_nu_nu

    Dacă mă duc cu gândul la Poeţi, eu cred că n-am ce căuta nici la Blaga, nici la Arghezi. Părerea mea. Fiindcă Şerban Foarţă merge după Carte, ori aici nu e cazul:

    http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/psalm6.php

    (Dau link-ul, nu poezia, că nu voiesc s-ajung prin tribunale 🙂 ).

    Nici aici n-aş spune că se merge după Carte:

    http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/psalm.php

  • Daca_nu_nu

    De discutat ar mai fi, dar nu voiesc să fac abuz. Notez, totuşi, încă două coordonate: Petru Creţia şi Eugen Dorcescu. Eu spun că nici, nici.
    Cu toată modestia, după mintiuca mea, aşa, eu spun că, prin Hexacord, avem în faţă un fenomen UNIC în literatura noastră, pe care eu nu-l numesc nici traducere, nici poezie. Eu îl văd ca pe un întreg (http://www.brumar.ro/colectii-detalii/hexachordos/) şi îl numesc RUGĂCIUNEA UNUI MIREAN.
    Iar esenţa lui o găsesc într-o frântură de Psalm, unde e pomenită: „…[harfa]
    pe care n-ai decât s-o spânzuri
    de ramurile unei sălci,
    după ce lacrima, drept prânzuri,
    o mesteci zilnic între fălci
    şi limba-ţi, -- nelipită încă
    de cerul gurii tale,-acum
    când ţi-aminteşti că,-n jale-adâncă,
    ACOLO PLÂNSĂM CÂT ŞEZUM.”
    (sl.n., M. C.)
    (Psalmul 136, din Cartea Psalmilor pre stihuri retocmită acum de Şerban Foarţă, editura Brumar, Timişoara, MMVII, pp. 304-305)

  • @) Dorin Tudoran

    Master, iti cer permisiunea sa postez un link catre un filmulet despre ACTA, poate cea mai clara analiza din cite am vazut pina acum. Si, ca sa spun asa, ne priveste toti internautii, inclusiv pe sarbatoritul nostru de azi!

    http://player.vimeo.com/video/36232167?title=0&byline=0&portrait=0&color=f00000

  • Dorin Tudoran

    @AVP

    Domnul meu,

    1. Corect -- “pizma rumaneasca”. Aici este omagiat un minunat carturar roman iar dumneata vii nu sa-i spui un cavant de bine, ci sa o iei de la capat, a mia oara, ca nu ti-a publicat o revista “Apelul”. Ce are de-a face premiul acordat unui minunat carturar cu o decizie a unei reviste de a nu publica un text al dumitale? Isi exprima aici pareri calificate despre Serban Foarta mai multi universitari, cu doctorate si vii dumneata sa o tii gaia-matu cu raii care nu ti-au publicat Apelul.

    2. Ti se atraga atentia ca autorul unei afirmatii pripite, facute din prea multa generozitate si-a retras afirmatia (potrivit propriei marturisiri, chiara pe blogul dumitale), dumneata o tii langa ca nu si nu.

    3. Ca dl Cucerai si-a retras (asa cum a facut-o!) ori nu afirmatia respectiva ea a fost si ramane inexacta. Textul dtumitale nu este singurl text anticomunist scris in anii ’80. O stii dar preferi sa te balacesti in aceasta iluzie. Preferi sa-i tragi in ea si pe altii care au vreme de pierdut. Fa-o, daca-ti tine de cald. Dar nu pe acest forum.

    4. Exista vreun forum al unui blog personal, al vreunei publicatii etc. in care sa nu fi intrat dumneata in ataia si atatia ani si pana la urma sa nu-l fi umplut cu discursuri interminabile, patetice si finalmente ilare despre unicitatea scrisului si faptei dumitale? Poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, dumneata o tii una si buna cu lustruirea propriului bust.

    5. Dumneata sa faci obiectul pizmei mele? Pentru ce anume? Ce anume ai scris, ai faptuit, ai trait, ai realizat si ai de m-ar putea face sa te pizmuiesc? Ia o coala de hirtie, trage, de sus in jos, o linie si pune pe o coloana ce ai facut, ce ai realizat dumneata si pe cealalta putinul de care m-am invrednicit eu si, daca mai ai un pic de luciditate, fa bilantul.

    Da, exista un motiv pentru care as putea sa fiu bantuit de pizma fata de dumneata -- acela ca Dorin Tudoran ti-a intins o mana, ti-a recunoscut niste merite reale cand altii se stergeau la fund cu ele, te-a recomandat unor oameni la care nu aveai acces, a scris despre dumneata un text in care ti-a dat tot ce meritai, chiar si ceva mai mult spre a compensa neatentia altora fata de meritele dumitale.

    Nu regret ca ti-am oferit mai mult decat atentia mea mea. Regret doar ca tii cu tot dinadisnul sa dovedesti ca nu meriti asa ceva.

    Felicitari -- ai reusit!

  • Toată preţuirea şi admiraţia pentru Opera Praemium Omnia precum şi pentru Vita Nobilis ale lui Şerbam Foarţă!

  • mihai rogobete

    Wonderful…day :
    rel="nofollow">
    Merge?

  • InimaRea

    Eu ma bucur pentru pretuirea lui Serban Foarta daca si d-lui se bucura. Sigur, nu ma pot bucura la fel, sint in avantaj carevasazica fiindca eu ma bucur sa-l citesc pe cind d-lui se bucura sa se scrie.
    Are dreptate Marcela Ciortea (Daca_nu_nu) in poezia religioasa, “un mirean” se roaga pre limba sa, dupa sufletul sau, ca in crestinismul timpuriu, cind un chiparos era loc de ruga, o fintina -- dar de la Dumnezeu. Nu e tinut de canonul bisericesc dar e de cel al credintei in frumusetea vietii vorbite, a Logosului cel incarcat de taina Cuvintului Dintii.
    Serban Foarta e din iluminatii stiind iar nu doar banuind ca nu exista suflet fara cuvint, cum nici cuvint fara un suflet al lui, abia asteptind a se rosti. Semnul harului, la d-lui, nu e doar inspiratia de a citi in sufletul cuvintelor ci si -- poate ca mai ales asta -- firescul de a o face ca pe o truda a sa pe acest pamint. Se multumeste pe sine trudind, si pe ceilalti existind pur si simplu. Nu-i smerenie, nici trufie -- “e doar” credinta ca asa i-a fost datul.
    Asa a lasat Dumnezeu Artistul pe pamint. Iar cine nu-ntelege, sa nu-nteleaga!

  • Mara

    Tot respectul si felicitari pentru premiu.
    Sanatate si toate cele bune.

  • lucid

    Dincolo de maruntele noastre querelles “orientale”, la lista truditorilor intru daruirea Cartzii in romaneste trebuie adaugatzi Ioan Alexandru si incomod-enervantul pentru multzi Viorel Padina, care au dat fiecare cate o versiune de deosebita inspiratzie a Cantarii Cantarilor. Ca avp inca nu a ajuns la Ecleziast este desigur pentru ca inca nu este “timpul”. Daca va ajunge, ar putea renaste intrecerile in spirit antic eladesc ale poetzilor pe tema data. Personal, din ce a postat Marcela -- pentru al carui “fanatism” clasicist, chapeau! -- nu mi se pare ca traducerea (nu inspirarea!) din Carte e punctul forte al lui Serban Foartza, poate si pentru ca-i mai greu sa te “joci” cu cuvintele pe astfel de texte. Eu unul il prefer in artezienele fantezist-lingvistice decat in “adancimile” categorisit spirituale. Dar de gustibus….

  • mariana codrut

    @Cuvintul rostit de poetul Serban Foarta e atit de plin de o minunata eruditie (minunata, pentru ca la locul ei plasata) si de un umor atit de fain, incit ar merita el insusi un premiu!
    Felicitari!

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete

    Slowhand”? oricand. Ca si John Mayall.

  • Le Vidame Bonaventure de la Braguette

    Apropo de Gheorghe Craciun si premiul ce-i poarta numele: sa reamintim, pentru folosul pizmasilor, cartitorilor si altor criticieni de isprava, ca, in doctorala sa teza de gabarit hexagonal, AISBERGUL POEZIEI MODERNE, regretatul universitar si romancier brasovez, tatinele PUPEI RUSE, distingea la stihuitorii ultimelor doua veacuri euro-atlantice, justificindu-le teoretic, trendurile tranzitivist, intranzitivist + ludico-experimental. Clar ni-i ca Serban Foarta se regaseste, cu arme si bagaje, in cel din urma, ludico-experimental, cu punct de pornire in plamadirile ducassiene din POESIES I, POESIES II ( si nu numai) … Acuma, daca o fi si mistic Banateanul Severino-Temesvaruan, ori daca zeul carui inchina a sa irema-i un DEUS LUDENS, e o alta discutie, purtabila, dupa cate se pare, in termeni nominalisti, cu briciul lui Ockham la indemina…

  • Daca_nu_nu

    Da, Ion Alexandru! Este! Este, este! Corect! Mi-a scăpat. Dar şi el avea o linie teologică destul de consistentă. Nu cred să fie cazul la Şerban Foarţă.
    De Viorel Padină n-am ştiut: acum aud pentru prima dată. Cinste lui! Da-i ciudat că, de-atâta vreme, nu ne-a spus nimic de Cântarea Cântărilor. Ruşinică, secretosule! Ne-ai omorât cu altele şi-ai ţinut secret bunătate de lucrare…

    Revenind la Şerban Foarţă, eu cred că mare trebuie să fie la cap un cercetător să se aplece asupra întregii lui opere, aşa, de unul singur. Că e de lucru şi e nevoie de-nzestrare, nu te joci! Sigur că nu putem vorbi numai de stihuirea după Cărţile veterotestamentare, corect! Nu m-apuc eu acum să înşirui volume de poezie sau de proză, de eseistică sau de dramaturgie, nici de plastică şi nici activitatea lui publicistică; nici nu le-am citit pe toate*. În plus, din unele nici nu puteam reda aici vreun fragment. Ce m-aş fi făcut dacă aş fi citat, de exemplu, din „69”? Cum aduceam aici imaginea? Că aşa-i făcută rânduiala, să meargă textul împreună cu imaginea… Vedeţi? Deja v-aţi gândit la oarece… Când, de fapt, discutăm de… Ia, nu vă spun! Musai trebuie văzută. Sau, dacă aş fi vrut să redau un poem ca „Placă (puţin) defectă”: „parfumurile unor crinoline par fumurile unor crini o, line par fumurile unor crinoline”, nu m-aş fi făcut de rîs câtă vreme n-aş fi putut aduce în faţa domniilor voastre dovada, anume crinolina-placă?

    * Dacă stăteam să le citesc, nu mai aveam timp să-nvăţ limba latină, ha, ha, ha.
    (Asta-i o zicere după unul, Montanelli, care, vorbind despre recrutarea prea timpurie a tinerilor romani, a spus ceva de genul: noroc că bieţii copii ştiau deja limba latină, că, de-ar fi trebuit s-o-nveţe, nu mai aveau vreme să cucerească lumea…)

  • Daca_nu_nu

    Şi-acuma, că m-am pornit, v-oi spune, Boieri Dumneavoastră, un lucru, pe care mult l-am rumegat şi tare mă sfiesc să-l spun, dar îmi încerc norocul. Şi vi-l spun pentru că-l cred de multă vreme, iar după unii cuvioşi, ori cu gândul, ori cu vorba, tot aşa trage la cântar… (Staţi să trag o dată aer în piept, şi s-o grăiesc ardeleneşte, că mi s-a dus destul buhul de exaltată.)

    Dacă e să mă uit o dată roată peste tot ce-a făptuit Maestrul, în sinea mea îl văd cumva aproape de-un Cantemir ori un Cipariu, cari singuri au făcut, vorba cuiva, cât o epocă întreagă. Că o fi sau nu o fi punctul său forte în Hexachordos rămâne cinstită datorie specialiştilor să judece.
    Să nu uităm, totuşi, Maestrul Şerban Foarţă ne-a dat o Carte a Psalmilor, pentru care, din toate numele pomenite de noi mai sus, dacă ar fi să-l duc undeva, l-aş duce lângă Dosoftei.
    Dar:
    1. Dosoftei, Mitropolitul, primind Sfinţia Sa chemare către poezie, a pus pre versuri ceea ce ştia, anume voroavă de Sfântă Scriptură.
    2. Şerban Foarţă, Poetul, a făcut, peste secole, calea-ntoarsă: primind Domnia Sa chemare către Sfânta Scriptură, a citit-o aşa cum ştia, anume în grai poeticesc.
    Cu alte cuvinte, monahul a venit spre poezie, iar poetul i-a strâns mâna întru Cuvânt. Clic! Cerc închis! Bărbat trebui să fie cine-a primi har de-a se prinde cu ei în horă…

  • Solomonarul din Carlibaba

    @AVP
    Dar cu POEMUL DE OTEL cum mai sta treaba, bre? Nu cumva a sters-o, chiar pe sestache, in Tara Lesilor ( precum, altadata, inaintemergatorul traductiv al lui Serban Foarta, mitropolitrul Dosoftei, insotit, acesta din urma, de odoarele unor biserici iasiote)?

  • Vulcanul Etna

    Forza, Foarza, siamo con te!

  • Dorin Tudoran

    @Solomonarul din Carlibaba

    Pai, da, la voi, acolo, in Carlibaba e usior ca umbla baba cu covringi in coada…
    Pe scurt, ca sunt satul: cu poemul ramane cum am vorbit. Foarte bun. Ca foarte multe alte poeme scrise inainte si dupa el. In rest -- a se scuti.

  • Petra Marian

    Salutari si multumiri D-le Tudoran pentru ocazia de a citi si aproape asculta discursul premiantului.
    Zic aproape , caci cuvintele scrise pe blog si descrise de Serban Foarta , dau un sentiment de apropiere , prin tandra si sincera sa “palavrageala”.
    As zice chiar o lectie de cavalerism.
    Un prieten drag si comun m-a avertizat ca scriitorii nu prea stiu sa picteze si pictorii nu prea stiu sa scrie.Sa fie aceste arte divergente?

    Maestrul nostru ne demonstreaza tocmai convergenta lor, prin stilul poetic abordat in acuarelele realizate.Sunt fine si jucause precum cuvintele dansului.
    Deci se poate.
    Drept pentru care recidivez si-l tzuc cu mare drag .

    Felicitari din inima, draga Serban.

Next post:

Previous post:

WP Admin