≡ Menu

ŞERBAN FOARŢĂ: Odă la Vod(c)ă & Bocaportul

Tocmai a sosit pachetul din oraşu-mi natal, Timişoara. Om de cuvânt (în toate sensurile cuvântului ”cuvânt”), Şerban Foarţă mi-a trimis o sticlă de vodcă. Din păcate – goală. Dar şi din fericire, fiindcă uitându-mă prin sticla sticlei, văz pe dosul etichetei, promisa Odă la Vod(c)ă, scrisă chiar de mâna poetului.

Există şi o comunicare de la vameşii americani prin care sunt înştiinţat că amprentele vânjoase de pe sticlă aparţin cetăţenului român de origine PSD Nicolae Văcăroiu.

Fiindcă se apropie Crăciunul, Şerban Foarţă a mai pus în plic şi un dialog (filosofic) intitulat Bocaportul. Dau o înaltă apreciere felului în care Şerban Foarţă îşi aduce (boca)portul la gloria acestei prăjini de teren hyperspaţial, ce riscă să devină curând un (C)artel artistic doar pe gustul nostru.

 

 

ŞERBAN FOARŢĂ

ODĂ LA VOD(C)Ă

                   (în kilometru gigantic)

 

 

Nu credeam să-nvăţ a nu bea vreodată;

Pururi treaz, fără vodcă pe masa-mi,

Ca pe când, ostaş, însetam sub steaua

                                     Roşie,-n cinci colţuri.

 

Când răsărişi în cale-mi, interimate!

Tu, abstinenţă de-o lună, în care

Băui pân-în fund poşircile sticlei

                                      De apă chioară.

 

Jalnic ard de viu însetat ca Tàntal,

Ori ca poetu-ăl vechi, lângă fântână, –

Focul meu urmând a-l stinge cu toată

                                       Vodca din lume.

 

Mă vaiet că n-am rămas prim-ministru

Sau mahărul, doar, al Divanului ţării…

Ca interimar, nu pot trage la Golden

                                      Blitz o beţie.

 

Vie-mi albaştrii ochi iarăşi în cale,

Aline-mi săniuţa, iar, viaţa tristă;

Ca să mor fericit, stacană de vodcă,

                                     Ţie predă-mă!

***

Bocaportul

 – Ştiai bancul cu ceainicul?

– Ăla de pe vremuri? Da: ce-ai, Nicule, cu noi?…

– Dar p-ăsta, mai nou, cu polobocul?

– Nu.

– Joacă polo Boc?

– Şi, dacă ar juca, la ce ne-ar folosi?

 – La revigorarea, eventual, a acestui sport în patria noastră.

– Există, şi în polo, echipe de pitici?

– Există, bineînţeles, dar nu e cazul României.

– Atunci?

– Atunci nici polo, Boc, nu joacă.

– Păcat; i-ar fi şi mai amic lu’ Şefu’, în măsura-n care acest joc este, la noi, unul pe apă.

– Că veni vorba despre apă şi, implicit, de mateloţi, zi-mi, te rog, ce-i aia bocaport!

– Habar n-am, dar intuiesc că vrei să mă întrebi dacă ştiu bancul…

– Ăl cu bocaportul? Te înşeli.

– Îmi pare rău: ţi-aş fi putut răspunde că nu-i putem tăgădui, lui Boc, aportul din ultimele, multe, luni de zile.

– Aşa-i! N-am să te contrazic… Numai că bocaportul e ceva ce nu ştiu decât mateloţii, în cap cu dl Preşedinte. Auzi aici, ce zice dicţionarul: „deschizătură pe punte, prin care se încarcă mărfurile în navă”.

– Vrei să insinuezi că dl Boc e o „deschizătură” sau o „marfă”?

– Nu insinuez nimic; afirm. Ştii ce semnificaţie are cuvântul boc?

– Nu ştiu, dar dicţionar posed şi eu.

– Ei bine, ce-i un boc?

– Stai să mă uit… O onomatopee.

– Fii atent, că nu-i numai atât.

– De-acord! Un boc e „un butuc tăiat în scânduri”.

– Ei bine, domnule, butucii (tăiaţi sau netăiaţi în scânduri) constituie (sau nu) o marfă?

 – Ce întrebare? Evident că da… O marfă de marfă chiar, în caz că-i criză (în dulgherie, în construcţii, în alte domenii de profil) de butuci, de bocuri…  

– Te-ai prins…

– Dar cu deschizătura, cum rămâne?

– Rămâne că, dacă dl Preşedinte are deschizături, una din ele este Boc. Prin fanta asta, primul om în stat, comunică cu dregătorii, ca şi, la limită, cu noi („poporul suveran”), cu ţara. Ţara e nava dlui fost căpitan naval, tot astfel cum, pentru Nea Nicu, ţara fusese cabinetul său de lucru!

– Perfect adevărat… De altfel, ultimul şi-avea, şi el, deschizătura.

– Pe to’arăşa Elena? Te înşeli. Ea, vorba lui Noica, va fi fost o, numai, deschizătură care se închide. Pe când Elena ceastălaltă, e, în sfârşit, întredeschizătura care (cum ar fi spus acelaşi Noica) se deschide. Şi, în plus, are şi sânge tânăr!

– Dragă, le zici atât de bine, încât mă pui în inferioritate… Hai să-ţi formulez, şi eu, o întrebare, una a dracu’, de baraj: dacă Boc bocăne, ce face domnul Preşedinte (numele căruia e ăla care este)?

  • Daca_nu_nu

    Da. Amuzante şi nu prea, sau, cum s-ar zice, un fel de râsu-plânsu. Acuma, cine ştie ce va să zică metrul, apoi acela ştie lucra şi cu milimetrul şi cu kilometrul. Şi uite-aşa, de la metrică, la milimetrică şi kilometrică, în acelaşi timp.

    Nu-l cunosc pe Dl Şerban Foarţă decât din scris. Cel mai bine-i ştiu „Cartea Psalmilor pre stihuri retocmită…”. Nu i-am văzut „Eccleziastul şi Cântarea Cântărilor”, dar îmi voi face acest cadou de Crăciun. Deci nu-l cunosc, dar îl văd, mai ales în această „Carte a Psalmilor”. Cum îl văd eu? Îl văd scrutând un punct fix undeva, în jos, apoi îl văd ridicând deodată fruntea şi trăgând cu sete din ţigară, îl văd aruncând-o din vârful degetelor, cu aerul că ar spune „Aici am şi eu ceva de spus”. Şi a spus: a trecut tăvălug peste diverşi stihuitori şi s-a înfipt taman lângă Dosoftei. Cine-l va urni vreodată de acolo? Nimeni, spun eu. Mi-i imaginez la o poveste, ca-ntre vecini, peste vreo sută-două de ani, când, bătându-i popa la poartă, l-ar pofti la o canastă…

  • radu

    Super!!!
    Si mai e una:
    Boc, aport!

  • Marius B

    Totusi, d-le Foarta, vremea Phoenix era mai productiva decit intrarea in comentariile politice… sunt puzderie de “datu’ cu presupusu’ “…
    Un om care va cunoaste indirect, desi aproape si v-a facut un bine tot indirect.

  • victor L

    E clar ca dl Serban Foarta e un oltean venit mai tirziu in Banat si a mas drept la oras.
    Altfel stia ca un “boc” era o lada, bine incleiata, dar fara clei, si care se punea pe “sasiul” carului/cociei pentru a cara prunele pentru tuica. Spun “bine incleiata” pen`ca era o crima sa curga strop din sucul prunelor.

    Asta nu ma impiedica sa-i citesc poeziile cu mare placere (fara talent hermeneutic).

    Intrind, mai an, intr-o librarie timisoreana (imi da soacra bani si de carti), cit pe ce sa zic unui domn librar “buna ziua, domnule Serban Foarta”. Dar m-am opritla timp; il confundasem in semiintuneric patrunzind de afara din soare.
    Imi pare rau ca nu mai retin la care dintre librarii.

  • Daca_nu_nu

    Ce e? Ce vă uitaţi aşa la mine?
    Ori poate credeaţi că pe-aci, pe la noi, n-am auzit de Şerban Foarţă?
    Surpriiiiiiise!!!
    Am auzit. Şi nu doar că am auzit, dar l-am şi citit! No?
    Şi v-am spus şi de ce-l consider un poet mare, un poet împlinit.
    Amu, io gândesc că n-a fi nevoie să mă fac şi io preşedinte ca să mă credeţi…
    Mai bine mă credeţi amu, pe cuvânt:

    http://agonia.ro/index.php/poetry/96612/Via%C5%A3a_lumii

  • Radu Humor

    “Boc” este numit un balot de capete cazute de la prelucrarea lemnului, cam de un metru si ceva lungime, legate cu sarma, folosite ca lemn de foc (in special brad) sau pentru a putea fi trimise la fabricile ce folosesc aceasta materie prima la fabricarea PAL-ului.
    Asa ca nu m-ar mira (dimpotriva ! ) ca si capul lui Boc sa fie prins in balotul cu capete( de politicieni, de data asta) cazute in urma catastrofalei guvernari portocalii ( mai ales ca el corespunde si la dimensiuni )!
    Dar pentru asta ar fi nevoie sa se astupe ( cu vot, in loc de bot !)actuala deschizatura si sa se creeze o alta bresa , prin care sa patrunda si-n tara asta aer proaspat, ca de cel prezidential actual ne-am strambat destul nasurile si unii, chiar vietile/destinele !

  • giku

    Un arabist dedat si la studii turco-tatare mi-a spus ca originea (turcica & scatologica) a numelui boc transpare in cuvantul “bocluc” si in expresia “a intra in bocluc” -- literalmente a intra in rahat. “luc” sau “lîc” este un sufix sumativ-cantitativ turc (vezi calabalîc etc). Ecce origo nominis.

  • Dorin Tudoran

    @ Marius B:

    Ma amestec doar pentru a clarifica un lucru. Textele lui Serban Foarta de aici nu se vor “comentarii politice”. Pretutindeni si intotdeauna, politicienii aflati la putere (ba chiar si acei aflati deasupra puterii ori sub ea…) au fost tinta preferata a sagetilor trimise de oamenii de condei. Nimic mortal in asta, daca tinta are umor si, mai ales, are grija de ce i-a dat tara pe mana: de tara, adica.
    Numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ giku:

    Banuiam ca aparitia lui Serban Foarta aici imi va baga “mortul in casa”. Adica toata sectia de lingvisti-semanticosi ai Academiei Romane.
    Bun venit!

  • @) Dorin Tudoran

    Nu dispera, frate, oleaca de Academie, fie si romana, nu strica!

  • Radu Humor

    “Există şi o comunicare de la vameşii americani prin care sunt înştiinţat că amprentele vânjoase de pe sticlă aparţin cetăţenului român de origine PSD Nicolae Văcăroiu.”
    Poanta e de milioane, insa stiu de la cineva care obisnuia sa joace cu nea Nicu Vacaroiu tenis de masa la subsolul CSP pe cate o juma de “saniuta”( ca altceva ce sa faca la un Institut de planificare a ceva gata planificat de partid si nu de stat?)
    ca dupa ’89 chiar n-a mai baut, insa a fost tot timpul insotit de aceasta imagine si la propriu si la figurat !
    As vrea sa vad in guvernul Boc macar vreo doi Vacaroi si mai putini …boy incompetenti.
    Ca altfel nu scapam si se pune de o mandrete de dictatura (expresia vine de la mandrele lui Basescu exemple, pe care le da ), de s-ar putea s-o regretam pe cea atat de mult condamnata (macar aia ne-au lasat fara datorii, si vrem nu vrem sa recunoastem, fiecare roman avea o casa si un serviciu.
    E drept ca nu aveam atatia miliardari (ba nici euro !), nici atatea partide, nici atatea banci, nici atatea televiziuni, nici atatea manele, nici atatia rromi(dar cam tot atatia tigani), nici atatia bani (ca leul era puternic), nici atata libertate de expresie, dar nici atatea griji ale zilei de maine !
    Nu aveam atat de multe si totusi multi tanjesc dupa acea epoca, tocmai din cauza ca ce avem in loc este din ce in mai mult, imposibil de suportat 😉

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei:

    Nu strica sa fii in ea, strica sa strici pe-acolo randuirile seculare.
    Vaz ca nici in Academia Catzavencu nu se mai fac primiri, asa ca trebuie infiintata filiala Trahanache & Bibicu.

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor

    1. Si eu stiu ca Nicolae Vacaroiu n-a mai atins sticla dupa ’89. Nu stiu insa daca si domnul Vacaroiu stie chestia asta. In instiintare nu se spune nimic de vechimea amprentelor, dar indicarea originii pe-se-diste ingrijoreaza. Pe de alta parte, nu le stiu nici vamesii americani pe toate.

    2. Cei care viseaza dupa ce a fost pina in decembrie 1989 o fac pe proprie raspundere.

  • Radu Humor

    @ Dorin Tudoran # 13/2
    As zice ca raspunderea-i impartita !
    Daca nu cumva, cea a celor care au pus mana pe putere, fara sa stie ce sa faca cu ea ( decat in propriul interes!), este cu mult mai mare 😉

  • InimaRea

    Sănătos ar fi s-o iei pe ulei, înainte de a o da pe pe ono-mastică -- dezleagă limbile minţilor înfierbîntate, efervescente. Dar merge şi pe inima goală, părerea mea…
    De-o pildă, mie-mi vine-n minte “bocciu” -- de la “boc”. C-o fi însemnat vreodată vidanjor (să mă iertaţi de vorbă proastă da’ nu-mi vine-n minte etimonul neaoş) ori chiar consumator de materie vidanjabilă, n-are aface. El înseamnă, şi azi, om urît -- care un destin desenează dacă te gîndeşti la împrejurarea că Boc e de toată lumea bună urît. Şi iubit de lumea ailaltă -- ne-bună. Una căreia-i place Urîtul, care mai şi are ambiţia de a-nlocui estetica urîtului cu filosofia urîtului: Frumuseţea-i trecătoare, doar urîţenia-i eternă.
    De-am avea de ales -- dar cică n-avem -- oare-am alege efemerul, iar nu durabilul? Nu ne-ar pocni disperarea gîndind că Urîtu-i fără leac? Că el e viitorul naţiei, speciei, lumii?
    Însă ce curaj ne-ar trebui să aceptăm existenţa fulgurantă întru splendoare! Cîţi ne-am dovedi vrednici de-un aşa iresponsabil plezirism? Dar ne-ar fi bine?
    Futurologic vorbind, am contopi venitorele şi trecutul într-un prezent continuu -- şi-abia aceea ar fi eternitate convenabilă, potrivit vorbei “Să tot trăieşti!”
    Hotărît lucru, lumea pe umerii bocciilor stă, iar nu pe aripile diafane ale iluziei frumuseţii. Căci, drajilor, suportaţi o veste proastă? Toţi am fost boccii cîndva. Dacă n-am fost, vom fi. Iar dacă nici n-am, nici n-om, atunci sîntem spectrali, nu reali.
    Nu c-ar fi o nenorocire dar o-ntîmplare tot ar fi.

  • Radu Humor

    @ InimaRea
    Spusele tale ma duc cu gandul la disparitia aproape totala a actorilor frumosi din cinematografia internationala, inlocuiti cu niste purtatori de frumusete, mai mult sugerata !
    Unii spun ca daca cei care trebuiau sa joace nu erau purtatori de frumusete fizica, li s-au scris alte roluri pe masura, ajungand ca pana la urma sa se impuna un alt tip de “frumusete” .
    Sau mi se pare mie, cum mi se pare ca a disparut de mai sus un raspuns de al domnului Dorin Tudoran ?!

WP Admin