≡ Menu

Şerban Foarţă: Mâhnirile unui om (aproape) sferic

Dragă Dorin, acum aproape 20 de ani, publicam, în foaia locală „Timişoara” (nr. 193, din 13 octombrie 1991, p. 6), un cvasi-pamflet care, vingt ans après, e, pasămite, mai actual decât atunci! Ţi-l trimit, iată de ce, spre publicare (dacă, fireşte,-l găseşti vrednic de aceasta). Cu admiraţie pentru harul tău de inimitabil libelist,  – Şerban

Fie şi dacă „apetitul de a primà” (E.M.Cioran) le este, pe cât cred, acelaşi, în timp ce dl Petre Roman, el, are o mentalitate de neclintit premier etern, mâna-i dreaptă, dl Severin, are una de etern premiant. („Mână dreaptă” nu-i decât un fel de-a spune; în rest, sunt sigur că, premiant, domnul în cauză e ambidextru.) Acest ins cu (semi)nume de oraş (sau, dacă ţinem cont şi de Drobeta, cu, numai 0,33% din respectivul toponim), este un om aproape sferic. Nu fac aluzie, bineînţeles, la persoana-i supraponderală: detest atacul la persoană; dar dacă, totuşi, încă-junele acesta nu ia măsuri, măsuri severe, îl paşte o obezitate ireversibilă şi flască, adică una fără graţie, fără umor, nici bonomie: oricât ar bria, Musiu Drobeta nu-i, totuşi, Brillat-Savarin!

Spunând că personajul nostru este „un om aproape sferic”, nu fac decât să mă gândesc la propria-i, mare, suficienţă, ce o evocă pe aceea a unei împlinite sfere (corp care-i astfel: împlinit, preaplin de el, prin definiţie, – în timp ce ăstălalt, premiantul, prin chiar vocaţia-i de premiant). Căci, precum ştim şi din marxism, dacă, de pildă, unei spire i-e dat, de-a pururi, să aspire, o sferă este, dimpotrivă, solidul care nu mai speră. Dar nu în sensul că ea, sfera, ar suferi de disperare (conu’ Adrian e optimist, adică speră şi prosperă), ci că această perfecţiune îşi este suficientă sieşi. Tot astfel, dl Severin.

Sferic era şi Androginul mitului aristofanesc (dintr-un faimos dialog platonician), imperturbabil, et pour cause, la orişice semnal erotic, la orişice apel sexual (în englezeşte, sex-appeal): dorinţa naşte din neîmplinire… Or, dl Severin e sferic. Ceea ce nu-l va (fi) opri(nd) să fie tată de familie. (În paranteză fie spus: nu-i ştiu şi nici nu sunt curios de viaţa dumnealui privată, – ba pot să spun că nici de „legea privatizării” dumnealui.)

Iată că, totuşi, nici rotundul aceasta nu e, din păcate, un homo sphaericus perfect: un glob, o minge, un balon… Eu, de altminteri, prevăzusem această eventualitate, când afirmam, mai în amonte, că respectivul rotofei este „un om aproape sferic” (s.m.) Căci două mici insatisfacţii, două, mă rog, neîmpliniri, îşi recunoaşte, ruşinat, într-un volubil interviu (cf. „Expres-Magazin”, nr. 35, 1991, p. 3), până şi dl Severin.

Una, de ordin mercantil (sau, dacă preferaţi, pragmatic): din pricina unui ilustru, dar cronofag ministeriat, a unui prea greu portofoliu, domnia sa, în plin sezon al pescuitului (nepisto-thermidorian) în ape tulburi, nu are timp să se lanseze (cu un succes de care, altfel, premiantul nu se îndoieşte) în mari afaceri lucrative, în business-uri de anvergură. După cum singur o afirmă, domnia sa nu are firmă (fapt resimţit de către dânsul, premiant, drept o infirmitate); ba nici tu un umil oficiu cu, zilnic, ore de consulting.

Alta, de ordin literar (sau, mai curând, gazetăresc): din pricina unui ilustru, dar cronofag ministeriat, a unui prea greu portofoliu, domnia sa, în plin sezon al înfrunzirii presei noastre (pe care-o frunzăreşte doar!), nu are timp să se lanseze (cu un succes de care, altfel, premiantul n-are îndoieli) în jurnalistica autohtonă, – cu prespectiva de „a face o concurenţă” excelentă („destul de bună” zice dânsul, într-un puseu de modestie) „unora dintre jurnalişti” (formulă care cam rimează cu, vorba dlui Iliescu, „o anumită partea-a presei”).

Ei bine, dacă Ezra Pound, într-un poem amar-ironic, anume Insulă lacustră (The Lake Isle), visa la o tutungerie, în schimbul silnicului scris, – drept pentru care-i invoca, pe lângă D-zeu şi Venus, pe, „patron al hoţilor”, Mercur –, sârguinciosul dregător cu (cvasi)nume de oraş şi cu aspect (aproape) sferic, râvneşte, ca un bun premiant, şi scrisul, şi tutungeria.

Başca, desigur, portofoliul, pe care-l are „după legea a veche”, – ca, un ipochimen caragialesc celebru, pensia.

Mercurius tecum, excelenţă! Aferim!

(10 septembrie 1991)

Ş e r b a n F o a r ţ ă

  • lucid

    Avantajul “unui om aproape sferic”: nu ai de unde sa-l potzi apuca. Dar uite ca cvasi-imponderabilul “aproape” i-a jucat o festa: harshitzii ziaristi de la Sunday Times au gasit de ce sa-l apuce si -- mai ales -- sa-l stranga.

  • @) Serban Foarta!

    Exceptional, maitre! Iata ca nu-s chiar singur pe lume intre cei care l-au citit de la inceput! Exceptional!

  • serban foarta

    Erratum: în randul 5, din alineatul 5, se va citi “domnia sa NU are firmă” (în loc de “… un are…”). Eroarea aparţine autorului, ş.f.

  • fumurescu

    @ lucid -- asa e, o aproape sfera e greu de apucat, dar nu e deloc dificil de rostogolit intr-o groapa (ca la golf). Daca e in panta, se rostogoleste chiar singura si de buna voie.

  • Dorin Tudoran

    @ serban foarta

    eroarea apartine… subiectului si a fost indreptata.

  • Dorin Tudoran

    @ fumurescu

    Ma bag in vorba, asa, precum chibitzul: da, se rostogoleste chiar singura, daca se uita Tiger W’ds la tine…

  • mihai rogobete

    Nici Bulă NU s-a dat, pe sfera bulimii, atât de rotund.

  • Şerban Foarţă

    Cu riscul unei noi pedanterii: în rândul 6, acelaşi alineat, “dânsul” (iar nu “dândul”). -- Există un demon al erorii de tipar, care ne pedepseşte pentru vina că,-n loc să facem, eventual, consulting, scriem. (Ne mai pedepseşte, în principiu, şi pentru că scrisul poate fi o mică/mare vanitate!)

  • CARAIMAN

    Draga Domnule Serban Foarta!
    Cind ati scris despre „mihnirile unui om (aproape) sferic”, cu sau fara voia dvs., ati pus si punctul pe i si degetul pe rana. Desi a vorbi de punct in cazul unei sfere e ca si cum ai cauta faimosul punct G, toata lumea vorbeste despre el, nimeni nu l-a localizat.
    Cert este ca, in mentalitatea de etern premiant a domnlui AS, oricit de sus ar fi ajuns, mai mereu exista un „mai sus”, de regula ocupat de unul pe care-l considera mai prost decit el. Stiti, legea lui Petrica, si in cariera lui a exista chiar si un Petrica. S-a facut un consiliu de familie si s-a constatat ca, orice ar face, Adrian nu ocupa locul pe care il merita pentru ca nu este simptatic, nu trece rampa, nu are charme, nu este charismatique etc. Tot consiliul de familie a descoperit si cauzele. Adrian era prea gras, sa n-o mai dam pe dupa plop cu sfericul. Desi fiintele pantagruelice, dvs. stiti mai bine ca sunteti familiarizat cu personajul, cultural fireste, deci fiintele pantagruelice sunt mai degraba simpatice, nu era si cazul lui AS. S-a spus la vot slabirea antipaticului. Rezultatul a fost 50% pentru, 50% contra. Contra a fost AS. Pentru a fost chiar… jumatatea lui. Ca intotdeauna in stituatii de pat, acum vorbesc de sah, mai tare a fost jumatatea considerata mai slaba. O fi batut si din papuc, l-o fi si santajat, daca nu slabesti, piine si sare cu mine nu mai maminci, naiba stie. Bref, AS a fost pus la regim. Si a slabit. Marturie stau foile vremii
    http://www.gandul.info/magazin/cu-ce-dieta-a-slabit-37-de-kilograme-europarlamentarul-adrian-severin-6428633
    A slabit, dar mai charmant tot n-a devenit. Dimpotriva. Stie oricine ca foamea inraieste, uriteste, cum se poate vede si intr-un tablou de Octav Bancila. Ba a mai cazut peste el si sub blestemul malefic al legilor matetamticii si chimiei. In primul caz ar fi vorba de legea numerelor mari. Nu stiu exact ce inseamna, dar imi suna bine. Ati vazut din cite cifre e alcatuit un numar de cont? Nu mai vorbesc de un numar de cont secret ca se sparie gindul. Si pe urma pare destul de marisoara si o suma cu sapte cifre intr-un cont, nu? Cit despre chimie, sper ca si un poet ca dvs. a auzit de domnul Lavoisier. Acest domn zice, cum sa va explic ca sa intelegeti si dvs, ei , da, a zis „rien ne se perd, rien ne se crée, tout se transforme”. Si la AS apetitul pentru mincare multa si buna s-a transformat intr-un irepresibil apetit pentru bani multi si neimpozitati.
    À bon entendeur, salut !
    Insa nici Mercurius tecum nu suna rau!

  • Eu nu prea inteleg un lucru. Dupa cum s-au aglutinat partidele la noi, cred ca in interiorul fiecarei gasti partinice ar fi trebuit sa se puna in practica o disciplina de fier, care sa vizeze o clara diviziune a muncii. Ma mir ca niciun partid nu a reusit inca s-o faca!

    Adica: unii membri de partid ar trebui sa se ocupe, serios, “cu vocatie” si exclusiv, de umplerea pusculitei gastii si a fiecaruia dintre membri in parte, in special prin fagocitarea bugetului de stat. Acesti membri ar trebui sa stea mai ales in Parlament, in zona “necuvantatore imunitare”, fiind ei din categoria lucrativ-votatoare si, eventual, migratoare, (vesnic catre partidul care detine controlul dosarelor compromitatoare).

    O a doua categorie de membri ar trebui sa stea frumos in vitrina partidului, la coltul de mare cinste al intelectualilor -- ideologi, analisti, politologi -- comentatori. Ei trebuie sa iasa bine in evidenta -- fie in think tank-urile de partid, fie prin diverse insitutii fara rol executiv explicit, fie, infiltrati, in presa scrisa dar, mai ales, in cea audio-vizuala. Aceasta categorie de mare cinstire ar trebui sa cuprinda si subcategoria -- PREMIUM! -- a marilor si eternilor teoreticieni ai reformelor de partid si gestionari ai sperantelor tututor (tot mai anemice, e drept), de insanatosire a clasei politice!

    In fine, orice partid care s-ar respecta ar trebui sa aiba si o serie de indivizi dispusi sa isi mai sacrifice din interesele pecuniare strict persoanle, pentru a fi niste cat mai convingatoare interfete executive ale partidului in contactul cu institutiile straine, cu mass media, cu listele de candidati -- al caror cap de serie ar trebui sa fie, nu? Doar asa un partid pritocit in Romania ar functiona aproape fara sincope, ca un organism armonios, ca o fabrica de vandut iluzii si de netezit calea cleptocratilor vocationali spre resursele nationale si, mai nou, chiar si spre o parte din cele europene.

    Revenon a nos moutons, cred ca AS ar fi trebuit sa joace exclusiv in ultima categorie, pe rol de interfata, de cap de lista, de perpetuu premiant etc. Si atunci, mutatis mutandis desigur, l-am fi putut si noi parafraza pe Nichita Stanescu: “Ce sfera perfecta ar fi fost aceasta, de n-ar fi fost aproape toata sfaramata de propria ei lacomie!…”

  • Şerban Foarţă

    Dragă Domnule Caraiman,
    vă mulţumesc pentru inteligentul, amplul, doctul comentariu,- promiţându-va să vă răspund cât mai curând.
    Din toată inima, Ş. F.

  • Şerban Foarţă

    Draga Domnule Caraiman,
    lăsând „Numerele mari”pe altădată şi ţinând cont de faptul ca dl Severin, poreclit, pare-se, Bursucul, va fi auzit de Lavoisier (pe la Ştefan Gheorghiu, pe cât cred) în, numai, calitatea-i de fermier général (al, desigur, Vechiului Regim) şi, aşadar, ghilotinabil, -- vă transcriu, în continuare, o pastişă după celebra Fabulă a lui Urmuz:

    Cică nişte ignoranţi
    Duceau lipsă de savanţi;
    Şi-au rugat un procuror
    Să le dea un cap şi lor.
    Procurorul cel moral
    Juca tare,-n Floréal,
    Neştiind că Origen
    Nu văzuse oxigen.
    „Lavoisier! O, Lavoisier!
    Strigă el privind în bié –
    Nu mai trage,-n municipiu,
    De faimosul tău principiu.”
    Lavoisier scoate un nod
    Cauzal, pe eşafod,
    Şi exclamă: „Robespierre,
    Mă transform, fără să pier!”

    MORALA
    Viezurele sau bursucul.

    P.S. Va rog, pe această cale, sa luaţi la cunoştinţă că şi poeţii auzit-au de Antoine Laurent de Lavoisier, -- principiul căruia, după un prieten, Pavel Şuşară, tot poet, al meu, e transformabil astfel: „Rien ne se perd, rien ne se crée, tout se transfère”!

  • mihai rogobete

    Digresiunile fac important un şnapan, care, în loc să alarmeze -- pentru asta, generos fiind plătit -- CE pentru vidul legislativ, vis-a-vis de legiferările cu dedicaţie lobiste şi să propună moţiunile necesare, profită de scăpări în propriul folos, justificându-se -- culmea! -- cu lipsa reglementărilor.
    Alt deştept, marele procuror Ponta are tupeul să-i acopere necinstea -- condiţionându-i excluderea politică de cea a altora -- consfinţind-o, în morala “răului cel mic” -- cu supranecinstea multor altora.
    Cârcâie politica rpmânească de băieţi deştepţi.

  • divanuriletomitane

    Stimate Domnule Serban Foarta,

    Pe langa bunavointa d-lui Dorin Tudoran, de data aceasta, trebuie « sa va cer voie » si dvs . tinand cont ca ultimul material postat al d-lui DT se refera la un text al dvs. Nu stiam ca « sindromul premiantilor » din guvernul Roman va are pe dvs. ca izvor. In cartea sa « Lacrimile diminetii » AS v-a preluat sintagma si a a asociat-o intregului guvern….Totusi, din aceasi carte, inca mai retin de ce un « tehnocrat » precum Cristian Unteanu va fi perpetuu in jocurile puterii in Romania precum si de ce mogulul bun, GCP, va ramane tot timpul in prima linie a puterii romanesti ( cand Berlusconi discuta oficial cu un lider politic roman sa cumpere actiuni la TVR, imediat, la 1-2 zile, « mogulul bun » il contacta sa faca impreuna o televiziune privata in Romania…). Cum spunea un comisar interbelic intr-un film al lui Sergiu Nicolaescu, nu doar « corb la corb nu scoate ochii » ( marea problema de perceptie care ingenunchiaza intelectualii Romaniei cand se apropie de politica) ci si « rechinii se mananca intre ei » …

    Adaug in urmatoarele 2 comentarii ( PARTEA I si PARTEA II ) incheierea « Anului 2010 » in cadrul initiativelor mele. Subiectul, evreii, fiind un « perpetuum mobile » al istoriei, cred ca ar fi interesant pentru mine sa-l stiu confruntat si cu sensibilitatea artistica….

    Cu stima,
    Dezideriu Dudas

  • divanuriletomitane

    PARTEA 1

    Anul 2010 al initiativelor mele l-am dedicat perceptiei evreilor in societate. Motivatia mai ampla a deciziei a aparut episodic pe acest blog iar in aceasta perioada d-nul Dorin Tudoran a primit un material mai amplu pe acest suubiect. Anul 2010 fiind proiectat ca anul CR Motru, am ales un material reprezentativ al acestuia pe care-l redau mai jos :

    Din cartea “REVIZUIRI SI ADAUGIRI 1943“ de C.R. Motru

    Cartea a aparut la editura FLOAREA DARURILOR Bucuresti, 1996, « cu sprijinul FUNDATIEI SOROS PENTRU O SOCIETATE DESCHISA »

    « Revizuirile si adaugirile pe care experienta de 75 de ani impliniti mi-a impus sa le fac la la cele crezute si publicate de mine si de lumea din timpul meu. Scrise cu incepere de la 2/15 februarie 1943 » -- C.R. Motru

    Citat de la pag. 98 ( in Cap. II, « Al doilea caiet », secventa, « Evreul din Paris nu seamana cu cel din Berlin » ) :

    « In 1990, cateva luni, dupa infiintarea Nouei Reviste Romane, am inceput o ancheta in cestiunea evreiasaca. M-am adresat in acest scop celebritatillor din vremea aceea : Houston St. Chamberlain, Drumond, Clemenceau, Emile Zola, Gustave Le Bon, Lucini, Pobedonestzef, procurorul Sinodului rus, multi altii. Raspunsurile primite au fost publicate in Noua Revista Romana din vara si toamna anului 1900 ( mentiune si subliniere in anul 2010 : inainte cu 7 ani de Rascoala din 1907 ! ). La redactarea chestionarului, precum si la traducerea raspunsurilor, am fost ajutat de H. Sanilievici, care-mi era secretar de redactie.
    Ancheta n-a dus la lamurirea chestiunii…Acum, dupa patruzei de ani, imi dau bine seama din ce cauza. Persoanele la care m-am adresat, afara de Houston St. Chamberlain, erau oameni politici si publicisti, cu reputatie mondiala, dar fara o pregatire stiintifica speciala in cestiune. Chiar Chamberlain, filozof renumit si unul dintre primii cercetatori in materie de rase, nu utiliza masuratorile antropologice, statistica, si metodele de psihologie comparata; toata constructia lui filozofica asupra deosebirii dintre arianism si semitism este mai curand romantica, decat stiintifica.
    Raspunsurile primite au avut un mare ecou in publicul romanesc, dar practic n-au dus la nici un rezultat. N-am stiut, dupa ele, cu nimic mai mult ca mai inainte, daca evreii sunt periculosi sau nu statului romanesc. Singurul care a crezut ca prin raspunsurile primite, si mai ales prin acela al lui Chamberlain, se aduce o lamurire si indreptatire antisemitismului a fost prietenul Aurel C. Popovici, care scria pe vremea aceea la ziarul antisemit « Apararea Nationala ».
    Dupa dansul, cuvantul lui Chamberlain era cuvant de evanghelie. L-a reprodus in « Apararea Nationala », in brosura separata, si l-a expus verbal tuturora care-l intalnea. Eu insa n-am fost convins. In discutiile pe care le-am avut cu prietenii, precum si din articolele pe care le-am scris, am sustinut, dimpotriva, ca nu caracterul de rasa al evreului il face pe acesta camatar si speculator al muncii altora, ci reaua intocmire a societatii burgheze romanesti aduce la noi camata si specularea muncii si ca, in consecinta, nu prin antisemitism aducem indreptare, ci prin o lupta in contra pacatelor noastre ; ca vinovati de camata si specula nu sunt numai evrei, ci si multi dintre romani. Convingerea aceasta o aveam nu eu singur, ci o aveau si multi altii dintre partizanii politici ai lui PP Carp si dintre socialisti.
    Astazi socotesc ca chestiunea evreiasca se pune cu totul in alt inteles, de catre doctrina statelor totalitare, si in special de doctrina national-socialismului german, de cum se spunea atunci cand am facut ancheta prin Noua Revista Romana. Statele totalitare, in special Imperiul German, si-au organizat viata politica si economica pe baza principiului : interesele comunitatii trec inaintea intereselor individului.
    Acest principiu, cunoscut de mult, era inainte vreme ca un simplu deziderat, lasat la voia fiecaruia sa-l practice, sau nu. Patriotii nostrii obisnuiau sa-l formuleze in lozinca : « Totul pentru tara, nimic pentru noi ». Dar si la ei principiul era un simplu deziderat. Statele totalitare inteleg insa sa sa faca din acest principiu o ordine de drept. In consecinta : munca si intreaga activitate a cetateanului va trebui sa foloseasca, in primul rand statului.
    Spiritul de initiativa personala nu este suprimat, dar este dirijat. Statul este in drept sa interzica orice act care aduce o slabire comunitatii, fie ca actul se refera la infaptuiri politice, economice, sau chiar matrimoniale. Daca statul gaseste ca oamenii de un anumit tip de rasa, prin convietuirea lor in comunitate aduc acestuia o slabire, sau dizarmonie, din punct de vedere fizic sau psihic, el este in drept sa le interzica incetatenirea.
    In aceasta noua ordine de drept, pe care o instituie statul totalitar, situatia evreilor inceteaza de a mai fi exceptionala. Ea intra intr-o categorie comuna cu a tuturor oamenilor, de orice neam ar fi ei, care sunt socotiti ca slabestc comunitatea, fie prin constitutia lor rasiala, fie prin ideile lor politice, fie prin orice activitate contrara intereselor generale ale statului.
    Din antisemitism dispare sentimentul, acesta fiind inlocuit cu ratiunea de stat. Fiecare stat isi are ratiunea sa, si deci si dreptul sau de a inlatura din mijlocul comunitatii categoria de oameni care nu-i convine, de a opera transferurile de populatie care folosesc pentru a organiza, cu un cuvant, spatiul sau vital dupa planul care-i asigura cea mai perfecta soliditate.
    Daca este aplicata in mod consecvent si cu deplina sinceritate, doctrina statului totalitar, desi nu imbunatateste, aduce totusi in situatia evreimii o usurare de ordin formal. Evreimea de astazi nu mai este, dupa ea, condamnata in bloc, pentru vina colectiva de a avea printre membrii ei vizionari, care asteapta implinirea promisiunii lui Iehovah, sau mari plutocrati, care speculeaza munca popoarelor ; ci situatia ei va fi judecata in fiecare tara, in raport cu interesele generale ale statului. Dupa cum cer aceste interese, evreilor li se pot interzic anumite profesiuni, sau locuinta in anumite localitati ; li se pot impune obligatiuni speciale, nu insa arbitrare ; si nu obligatii care sa-i priveasca pe ei ca evrei, ci si pe toti acei din alte neamuri care sunt la fel in raport cu interesele generale ale statului. Dar doctrina statului totalitar poate fi ea aplicata cu desavarsita sinceritate, pana la ultimele ei consecinte ? Lucru mi se pare putin probabil, judecand dupa faptele pe care le vad petrecandu-se acum.
    Propaganda contra evreilor se face si acum pe aceasi baza pe care se facea si mai inainte. Chiar in Germania, in tara cu statul totalitar cel mai bine organizat, antisemitismul continua in vechea directie sentimentala. In celelalte tari ale Europei, aliate cu Germania, nici nu se cunoaste decat vechea directie sentimentala. Studii antropologice pe baza de masuratori, pentru a constata ce tip de rasa si de cultura convin si ce tip de rasa si de cultura nu convin comunitatii, in afara de Germania si aici fara importante implicatii practice, nu se fac nicaieri altundeva in Europa.
    Aceasta pentru prezent. Ce va fi in viitor ?
    Intrebare fara raspuns.
    Statul asa cum este conceput de doctrina fascismului italian, si mai ales de doctrina national-soialismului german, este in primul rand o creatie de razboi. Ekll raspunde indatotririlor impuse de razboiul pe care anglo-americanii si Sovieele ruse il pregatesc de mult in contra Europei centrale. Ca orice creatie da razboi, el va trebui sa sufere schimbari profunde, cand va fi aplicat, in timp de pace. Si cine va dicta pacea ?
    Iata pentru ce sootesc ca in chestiunea evreiasca nu am facut inca un pas inainte. In organizatia viitoare a Europei, barbatii de stat vor gasi pentru ea totusi, in doctrina sdtatului totalitar, daca nu o solutie, o baza de discutie. »

    C.R. MOTRU

  • divanuriletomitane

    PARTEA A II-A

    Initiativele mele demarate mai focalizat incepand cu anul 2007 sub denumirea initiala de « Strategia Dezvoltarii Romaniei – optiunea societatii civile », apoi « Initiativa DA » (Divanurile Adevarului), acum « Divanurile Tomitane », din punct de vedere al subiectului influentei si perceptiei evreilor in societate, nu au avut trimiteri la subiect desi « umbra » evreilor in istorie persista si da o tusa accentuata societatilor…
    ARNOLD TOYNBEE ( “anul 2007 » ) a fost in delegatia Marii Britanii la Conferinta de Pace de la Paris dupe cel de-al doilea razboi mondial, razboi in care evreii au depasit cu greu un holocaust, LUCIAN BLAGA ( « anul 2008 ») a avut mama de origine macedoneana, deci stia si simtea oarecum ce inseamna o etnie in cadrul unei majoritati, iar VASILE CONTA ( « anul 2009 » ) direct, dar si ca unul din mentorii lui Nae Ionescu, a ramas in istorie ca un intelectual cu vederi antisemite.
    A fost o surpriza pentru mine sa descopar in « ANUL 2010 » ca unul din marii oameni de cultura ai Romaniei, CR MOTRU, a putut scrie, si la sfarsitul carierei sale ( !!!), ceea ce am redat in Partea I.
    Cred ca « Anul 2011 » ( CONSTANTIN NOICA) va marca despartirea de filozofiile dependentei , « Anul 2012 » ( MIHAIL MANOILESCU ), sper sa contrabalanseze puternic puternicul trend global de diluare a puterilor nationale iar « Anul 2013 » ( NICHOLAS GEORGESCU-ROEGEN ), sa insemne inceputul unui nou trend global, care sa tina cont si de echilibrele economice si sociale necesare intre diferitele structuri de putere statala, profesionala, intre clase sociale…

    OPINIA PROPRIE PRIVITOARE LA EVREI :
    Cred ca antisemitismul este de fapt o « inventie ». In forma care poate fi nociva pentru societate, si a celor « pro », si a celor « anti »….Precum celebrele « Protocoale ale Sionului » pe care consider ca le-a « fabricat » de fapt Ohrana tarista….Si evreii, ca si romanii, ca si orice natie din lumea asta…., au « uscaturile » lor (formulare comunista, dar e buna aici). In capitalism insa, ref. la evrei, intervine un element suplimentar de focalizare. Faptul ca de-alungul istoriei, o mare parte din timp au avut singura religie care a permis dobanda la imprumuturi. De unde o ascendenta ce a devenit in timp transcedenta….Transcedenta a avut in schimb o alta cauza. Faptul ca evreii au avut o istorie extrem de zbuciumata, aceasta i-a transformat intr-un popor adecvat supravieturii in conditii grele si capabil de a traversa permanent schimbari majore. Aici intervine si partea nociva a problematicii, deoarece aceasta calitate pana la urma, castigata cu greu si in timp, este exact arma cu care o mica parte din evrei asociata direct sau inertial cu mari detinatori de putere ale unor state nationale foarte puternice (si nu numai…) in lume, intretin « antisemitismul » ca fiind marea problema care « tine in loc » omenirea, o tinta artificiala, care reuseste tocmai prin inconsistenta ei, sa indeparteze societatile de ADEVARUL atat de necesar lor.

    REF. LA OPINIA LUI C.R. MOTRU DESPRE EVREI :
    -- C.R. Motru, prin ideile din PARTEA I, imi ofera posibilitatea de a condamna continuitatea « legitimitatii » statelor de a rationaliza irationalismul antisemitismului, prin actuala rationalizare a irationalismului discriminarii cetatenilor din statele sarace sau iesite din sisteme politice depasite. In privinta acestor idei ale lui CR Motru, pentru prima data ma despart de el. Incredibil cum se pot gasi argumente « stiintifice » atunci cand de fapt avem de-a face doar cu trairi primare si doar cu concurenta si competitie ce depaseste zona umanului ( asemanatoare cu acea dorinta de extindere a abordarilor ce privesc omul, a lui Jeffrey Sachs, la domeniul zoo ? ) .

  • divanuriletomitane

    APENDICE

    Legatura dintre AS, evrei si postarile mele anterioare, tine de acele afirmatii ale lui AS despre minoritati, prezentate, daca retin bine, de dom ‘ Niku ( Elektriku ) pe acest blog….Sper sa se releve diferenta dintre un intelectual si tehnocrat « cu voie »…si unul « de capul lui »….Nu ma intereseaza sa devin cunoscut « a la Erostrat » ( altul de « capul lui », dar in sens negativ …)…Ma intereseaza insa sa mai existe speranta….

  • Radu Humor.ro

    In conditiile in care intreaga massmedia romaneasca este controlata de vajnici luptatori impotriva antisemitismului (mai mult inventat de ei decat aflator in realitate), orice discutie deschisa pe aceasta tema, precum incercati dvs. nu va avea sorti de intrare in dezbatere !
    Odata, ca obiectivi fiind s-ar ajunge la dezvelirea unor adevaruri cu grija ascunse de catre cei care fac agenda de lucru a massmedia, mai putin sau deloc favorabile lor si a doua oara pentru ca s-ar afla ca nu toate masurile luate impotriva evreilor au fost indreptate doar impotriva lor , ci si a altor neamuri care sufereau de hibe precum camataria si inselaciunea, ca sa nmu mai vorbesc in unele cazuri si de crime impotriva neamului din care faceau parte din punct de vedere social !
    Ura aceasta dementa impotriva legionarilor, care-o intrece pe cea antisemita , vine de la actiunea pur patriotica de a crea magazinele legionare care au dus la falimentarea micilor afaceri evreiesti, deoarece practicau preturi injumatatite si calitate a marfurilor net superioara !
    Pana la urma asta nu se iarta celor care se gandesc la binele neamului lor, ca nu-l lasa la cheremul smecherilor si speculantilor !
    Ca intamplator cei mai multi dintre acestia sunt evrei, este o alta poveste, care pusa invers , aduce acuze de nationalism (ce-i rau in asta ?!) sau antisemitism, care-i rau, dar nu prea exista, decat in mintea si-n interesul lor :roll:

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    “mai mult inventat de ei decat aflator in realitate!”? ma intreb in ce realitatea operati dvs.
    “neamuri care sufereau de hibe precum camataria si inselaciunea”? asta, nu-i asa, pe seama romanilor care n-au suferit si nu sufera de nici o “hiba”?
    etc. etc. etc.
    domn’ radu, aceasta tema va obsedeaza intr-atat, incat va tulbura rau de tot citirea si interpretarea istoriei.

  • mihai rogobete

    Nici pe vremea lui Ceaşcă nu puteau exista copiii abandonaţi, sida şi disidenţa. Problemele trebuie discutate şi rezolvate, nu ţinute sub preş.

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete
    nu sunt pentru “tinerea sub pres” a subiectelor. sunt insa impotriva discutarii subiectelor cu “argumente” ce nu au facut -- intotdeauna -- decat rau discutiilor. ideea ca antisemitismul este mai degraba “inventia” evreilor decat o trista realitate nu ma “atrage”…

  • Gheorghe Campeanu

    Cind argumentele gliseaza in domeniul dezbaterii despre obiectul aprovizionarii si contabilitatii ca fundamente ale descifrarii istoriei, oare ce rost mai are insasi idea unei confruntari de idei? Ce idei?

  • mihai rogobete

    Nu puteţi, dom. Tudoran, trece cu vederea că xenofobismul cloceşte, “inventează” naţionalismului. Indiferent care-ar fi, nu numai semit. (Ce vicleşug, în istorica pasiune a românilor de a fi antiromâni?) Cum, între xenofobismul tribal, (faţă de cel din alt trib) şi cel social, (faţă de cel din alt/ă sistem/societate) apare şi incompatibilitatea peste conflictualitate, greu de tranşat. la grămadă, adevărul de neadevăr şi dreptatea de nedreptate. Nu din cărţi, ştiu că evreul tradiţionalist este “xenofob” faţă de cel modernist, că tineretul musulman vrea să se scuture de “xenofobismul” totalitarismului fundamentalist. Ce să mai zic, despre “xenofobismul” vesteuropenilor faţă de estici! “Antisemitismul” sec. XXI e criza unei altfel de “invenţii” identitare.

  • divanuriletomitane

    Cand am scris despre un material mai amplu despre subiect primit si de d-nul Tudoran, m-am referit ca textul lui CR Motru l-am contrapus unor alte 3 texte de referinta despre subiectul evreii in societate. Unul a lui Hannah Arendt care prezinta si cealalta fata a monedei fata de cartea « SOS pe drumul sperantei » a prof. comandor Ioan Damaschin ( am mai scris de ea pe acest blog ), in care acesta abordeaza subicctul ajutorului dat de romani evreilor pentru a emigra in Palestina in timpul celui de-al II-lea razboi mondial ( dupa anul 1943 ), si un text extrem de virulent al lui Richard Wurmbrand impotriva lui…Marx, ce contine, in opinia mea, unele din cele mai teribile acuze aduse vreodata de vreun evreu etniei sale ( Marx ) sau de un evreu altui evreu ( Wurmbrandt lui Marx ).

    Si eu sunt de acord ca in termeni de « aprovizionare » si « contabilitate » nu poate exista vreo confruntare de idei ( intotdeauna se mai poate baga « marfa », si de unii si de altii, prin re-scrierea istoriei, si oricand se poate schimba « planul general de conturi » sa nu mai inteleaga nimeni nimic….)…M-a socat insa ca un om de calitatea lui CR Motru, dupa ce a fost Presedintele Academiei Romane, la sfarsitul unei opere extraordinare, a putut sa-si anuleze intreg rationalismul pe care a incercat sa-l impuna metafizicii vremii, doar pentru ca intuia ca -- sa pastram termenii de mai sus -- , « planul general de conturi » era pe cale sa se schimbe….Prin anii ‘50 CR Motru s-a intalnit cu unul din discipolii sai, Nicolae Bagadasar, care, ca si initiator al unor actiuni concertate de sprijin al marelui profesor si carturar ( cu alimente, haine, bani, din partea fostilor studenti….), si-a permis sa-i spuna lui Motru cate ceva despre filozofia acestuia, denumind-o metafizica…Era si un prieten apropiat al ideilor lui Motru, nu asta era problema. Problema a fost ca Motru se considera un filozof rationalist si nu metafizic, ceea ce i-a determinat o pozitie foarte dura fata de discipolul sau, explicandu-i ca greseste in evaluarea sa ! Aveam in minte acest incident pe care-l retineam fara conotatii de profunzime… Cand la sfarsitul anului trecut am dat de textul lui Motru depre evrei, am considerat ca N. Bagdasar avea dreptate ! Desi era evidenta pozitia « pacifista » a lui Motu fata de subiectul evreilor in societate, m-a frapat extrem de neplacut faptul ca, desi, ca om individual cred ca se situa corect fata de subiect, ca om in sistem, ca profesor, si-a anulat conditia umana si a oferit o justificare irationala la un fapt cat se poate de rational « asezat » gresit in societate ( problematica evreiasca ), banuiesc, doar pentru ca, cum scriam, « planul de conturi » se schimbase sub influenta Germaniei, noul imperiu colonial care putea acorda indulgente….Chiar daca sugerez ca la Motru problema era de etica in aceasta chestiune, asta nu inseamna ca o asemenea pirueta la 180 de grade, nu poate schimba radical semnul filozofiei lui….Ma gandesc, in aceasta noua lumina in care-l vad pe Motru, si la conflictul lui cu Nicolae Iorga…Faptul ca « sistemele » fac rau, nu ma ingrijoreaza. Este o etapa naturala spre dezintegrarea lor. Faptul ca, insa, oameni de calitatea lui Motru, pot « trada » ideile in care ei cred, ma ingrijoreaza teribil….De fapt ei tradeaza, sau niciodata ideile nu pot insemna mai mult decat « idei »…. ? De unde, pericolul, ca si in cazul ideilor, « aprovizionarea » si « contabilitatea » sa insemne totul….Si atunci ce ramane ? INERTIA A CEEA CE AM MOSTENIT….In chestiune, deci, daca intr-adevar vom reusi sa venim cu elemente noi in aceasta dezbatere ( in mod clar, ideile lui Motru nu cred ca erau cunoscute ), ele vor reprezenta « marfa » in « aprovizionarea » ambelor tabere, mai mult, se va incerca « retusarea definitiva » a noilor « planuri generale de conturi » dorite….QUI PRODEST ? Intre timp, oamenii de stiinta, umanistii, se intorc la nesfarsit la Marx, chiar Hitler si Stalin….

  • Gheorghe Campeanu

    Tangenta istorica m-a indepartat de subiectul preciziei cu care pune dl. Foarta diagnosticulu geometriei (ne)variabile celui care a reusit vingt ans après, sa schimbe in sfarsit monotonia stirilor despre Romania, care aveau parca un leitmotif cu orfanii strazii sau deprinderile interlope ale conationalilor aflati in bejenie prin EU. Un text ca un bisturiu al premonitiei.

  • mihai rogobete

    Sub vremuri sunt nu numai etica şi estetica, ci şi logica, filozofia şi metafizica. Că rupi dintr-un context o idee, ori un gânditor din mentalitatea epocii sale -- tot una este. Reflecţiile lui C. Rădulescu Motru asupra evreilor râmăn captive anilor şi lumii care prin el s-au rostit; în ireversibilitate, concluziile sale, printr-un subjonctiv-trecut absurd, inutilizabil. Altfel, a-l insinua într-un proces de intenţie asupra Holocaustului, problemelor actuale ale Statului Izrael şi contextului antisionist actual siluieşte grotesc imaginarul.

  • divanuriletomitane

    @ Mihai Rogobete # 26

    « Sub vremuri »…, da. , e ceea ce mi-e greu sa accept. Ca si constructie, si democratia si economia de piata, noii « idoli » la care ne inchinam ( democratia, ca termen, era si « pe vechi » ), ar trebui sa excluda spiritul defetismului legat de sintagma « sub vremuri »…E drept, si eu, care sunt extrem de optimist in privinta efectului de antrenare constructiv, atat a democratiei, cat si a economiei de piata, ma gandesc de multe ori daca nu cumva ambele concepte sunt constructii goale de continut si de esenta si nu sunt doar mijloace propagandistice…In acest caz, nu ar fi de ajuns defetismul sintagmei « sub vremuri »…, ci ar trebui asociat si cu cel al sintagmei « sub teritorii » sau « sub geografii », si rezultanta, ca mjloc, ar putea fi geopolitica….Iar rezultatul practic ar fi globalismul actual….Nu cel imaginat de Fukuyama, prin al sau « sfarsit al istoriei »….
    Probabil este si diferenta de viziune dintre mine si Mihai Botez care a infiintat in SUA societatea FUTURE IMPACT…Ca om emigrat dintr-o tara ce a fost ingenuncheata de istorie, mai grav chiar sub ochii sai atunci cand ar fi putut face ceva pentru salvarea ei, e de inteles ca atribuia « viitorului » o conotatie asemanatoare sintagmei « sub vremuri », in sensul ca viitorul ar fi ceva ce vine peste noi iar noi ar trebui sa ne adaptam rapid. Aflam din ce in ce mai mult ca nu vine nici un « viitor » fatalist peste noi, ci doar persoana x sau y, grupul z sau q, tara m sau n, …. au ceva interese legate de noi, de Romania, si ne trezim cu destinul agresat….IN ACEST SENS, in comentariul urmator, veti gasi o parte din diferenta dintre viziunea mea si cea a lui Mihai Botez despre viitor, oameni si societate…

    Am scris randurile de mai sus deoarece acest tip de idei mi le-am intarit cel mai mult prin studiul lui operei lui CR Motru. Nu ma dezic nici acum de sistemul lui de idei. Nu l-am asociat niciodata pe Motru vreunui posibil proces de intentie, dupa cele scrise de el despre evrei, nici macar impotriva acestora…Ma dezic insa de omul CR Motru. La batranete, crezand ca statele totalitare de dreapta vor « invinge »…, flexând mult posibilitatile stiintei si chiar ale artei, a incercat prin acel text despre evrei, sa faca o uriasa genoflexiune in fata noii puteri, aducand argumente pentru justificarea unei politici aberante. E ca si cum Academia Romana s-ar implica vehement si decisiv, nu impotriva proiectului Rosia Montana, ci chiar in sprijinul lui. Planurile sunt foarte diferite, dar noi, ca romani, putem intelege sugestia…. Pe de alta parte, revin la ingrijorarea mea din comentariul anterior. Daca totusi problema e la « idei » si nu la personalitati ca Motru… ??? Daca, doar oameni de exceptie ca Motru isi pot da seama definitiv si irevocabil ca de fapt ideile nu conteaza pana la urma, si sunt « captive » ( cum sugerati si dvs., indirect )…., iar daca sunt captive, cine le (pre)determina ? E un domeniu nou, in care a facut un pas misterios, chiar ( sublinerea…, contextuala…) George Soros, prin a sa teorie a reflexivitatii dintre gandire si realitate….

    Niciodata, insa, n-o sa-l banuiesc pe Odobleja ca si-ar fi putut trada vreodata ideile. Odobleja s-a retras insa ca medic de tara spre sfarsitul vietii sale…Nu stiu sa fi fost presedinte pe undeva….

    Nu tin neaparat sa revina Otto Waldmannn pe acest subiect. Desi m-ar ajuta acum, pentru echilibru, daca m-ar lua putin peste picior cum o face de obicei. Nu este insa obijnuit sa vada astfel de intreprinderi in care sa nu poata decela nici o urma de provocare…. Am fost destul de « clestar » in prezentarea pozitiei mele fata de subiectul perceptiei evreilor in societate. Cred ca am putut si sper sa pot demonstra pana la capat, ca se poate discuta si pe acest subiect, « interzis »….

    Altfel, d-le Mihai Rogobete, prin cealalta sintagma a dvs. “Antisemitismul” sec. XXI e criza unei altfel de “invenţii” identitare », cred ca ne-ati (re)adus, toti « caii » inapoi pe care ni se parea ca i-ati « furat »…Ati scris intr-o propozitie mult mai multe decat rezultatele intregii furtuni declansate de « titanul din Gagesti »…Ma bucur ca v-am creat starea de spirit necesara ( Brancusi : « Nu e greu sa faci un lucru, e greu sa te pui in situatia de a-l face »).

    Dupa cum scriam mai sus, in comentariul meu urmator, textul despre una din diferentele dintre viziunea mea si cea a lui Mihai Botez despre viitor :

  • divanuriletomitane

    “Armonizarea institutiilor politice, administrative si judecatoresti si adecvarea structurilor de proprietate a entitatilor din economia globala, ambele, determinate de noile trenduri de evolutie sau restructurare a societatii post-moderne”

    Preambul :

    Focalizarea politicilor pe respectare a drepturilor omului, o tendinta structurala ce a incheiat razboiul rece si care parea a ramane vesnic o tinta a societatii, a ajuns in faza finala a eficacitatii sociale. Devine din ce in ce mai evident ca a viza in primul rand omul, ignorand arealul structurilor sociale care ii determina existenta, a inceput sa semene din ce in ce mai mult cu exagerarea blocului comunist din era razboiului rece cand situatia era exact opusa. Suntem din nou intr-o situatie de tertium non datur impusa de inertia istoriei desi toate datele problematicii iesirii din criza impun de fapt situatia de tertium datur.

    A devenit insa extrem de dificil, in lipsa unui consens gnoseologic, ontologic dar si axiologic global, sa reusim a da forta omului in cadrul structurilor sociale pe cale de secularizare, precum si sa putem convinge oamenii sa devina mai responsabili si mai participativi in cadrul structurilor sociale existente sau eventual in infiintarea sau dezvoltarea altora noi. Se poate spune, cu mahnire si regret, ca atat « Hitler », cat si « Stalin », sunt pe cale sa invinga pana la urma….

    Inadecvarea dintre om si societate relevata mai sus isi gaseste corespondenta intr-o tot mai mare indepartare a structurilor sociale, politice, institutionale si economice de o functionalitate optima in interesul cetatenilor, de unde si dezinteresul total fata de lumea ideilor care ar trebui sa « miste lumea ».
    Inconsecventa ideilor pe axa raportului stat –piata, ignorarea completa a ideilor istoricului francez Fernard Braudel ce aduce capitalismul la un statut mult diminuat, cel putin conceptual si terminologic, ca rol in societatea contemporana ( il contrapune autoconsumului si economiei de piata !!! ), razboiul « fierbinte » dintre fondurile suverane ( bazate pe stat ) ale orientului si fondurile de investitii ( ce ar trebui sa se bazeze pe economia de piata ) ale occidentului, sunt piedici majore ce nu blocheaza doar drepturile omului pentru cetatenii mai putin privilegiati de soarta, dar prejudiciaza grav si drepturile unor state, ale profesiilor, chiar ale unor sectoare economice, clase sociale….

    Revenim in acest context, incercand sa destabilizam ascendentul economiei asupra societatii « decretat » de Marx, la structurarea noastra anterioara FICSE ( Fonduri de Investitii cu Capital Structurant in Economie )- IMESS ( Institutii de Modelare cu Efect Structurant in Societate ) – VFSSS ( Vectorii Fractali de Structurare a Schimbarilor in Societati ) si in cadrul lucrarii vom dezvolta subiectul acestei abordari tridimensionale a viitorului societatii. Daca viitorologul Mihai Botez si-a denumit o initiativa in SUA, « Impactul viitorului », intreprinderea noastra poate fi denumita, « Impactul nostru asupra viitorului ». Ca aplicatie practica, vom imagina structura institutionala tridimensionala Moldova-Romania-Transnistria intr-o noua lumina determinata de un prim proiect neinertial de strategie de dupa razboiul rece al « troicii » Nato – UE -- Rusia.

    Ing. Dezideriu Dudas
    Fondator al Asociatiei Consultantilor de Investitii
    de pe Piata de Capital din Romania

Next post:

Previous post:

WP Admin