≡ Menu

SEASIDE PARK STORY

September 11th Memorial Clock in Seaside Park, NJ

September 11th Memorial Clock in Seaside Park, NJ

Suntem în New Jersey pentru o săptămână, la prietenii noștri Puiu și Daniela. Septembrie este luna mea favorită. Cândva, într-un, poem o numeam “Septembrie – moarte blândă”.

Plaja la care mergem de ani și ani este Seaside Park Beach. Am cu mine trei cărți. Din una recitesc – Costică Brădățan, Dying for Ideas – The Dangerous Lives of the Philosophers.

Îmi scrie Brădățan: “Dragă Dorin, numai Cioran ar fi luat o carte despre moarte cu el la plajă – doar că el nu prea făcea plajă, cum probabil știi. Era obsedat că se îmbolnăvește la piele.”

Celelalte două sunt semnate de Carmen-Francesca Banciu: Berlin Is My Paris – Stories From the Capital și Mother’s Day –  Song of a Sad Mother. Abia aștept să le citesc.

Marți, 13 septembrie am fost la Rutgers University, în New Brunswik, să o revăd pe Carmen aflată într-un tur de lecturi. A plecat din România în 1990. A luptat. A câștigat. Mă bucur enorm pentru ea.

Sâmbătă, 17 septembrie, renunțăm la plajă în favoarea unei plimbări. Seara aflăm că, din cauza unei explozii,  cursa de 5 kilometri (5K run) programată pentru 9:30 dimineața a fost anulată.

Urmărim știrile din New York. Nu lipsesc declarațiile imbecile ale politicienilor – locali și naționali.

Un reporter transmite că nu există dovezi care să susțină teoria unui “international plot”, altul – despre lipsa de dovezi a unui “intentional plot”(!?!)

img_1527

Ahmad Khan Rahami a fost prins astăzi, luni 19 septembrie. Povestea lui și a familiei sale mă face să mă întreb când va înțelege această țară că generozitatea ei a devenit sinucigașă.

O ascult pe Hillary Clinton și mă minunez. Îl ascult pe Donald Trump și mă minunez. Sunt atent și la argumentele pătimașilor suporteri ai celor doi candidați. Le înțeleg temerile.

Totuși, ceva nu se leagă, ceva scârție în logica electorală: unii se tem de ce ar putea face Donald Trump, dar le este indiferent ce a făcut Hillary Clinton. Posibilul a devenit mai real decât certitudinea.

Cu o zi înainte de 11 septembrie 2001, aflat în Australia, Bill Clinton le spunea unor oameni de afaceri că ar fi putut să-l curețe pe bin Laden în 1998, dar a ezitat de teama producerii unor victime colaterale.

Într-una din seri comandăm un film  – Eye in the Sky – mai ales pentru doi actori pe care-i iubim: Hellen Mirren și Alan Rickman, cel din urmă ucis de un cancer pancreatic în ianuarie acest an.

Ce faci în momentul când ai de luat decizia de a lichida niște teroriști pe care îi cauți de ani și ani, dar analiza situației indică între 50% și 65% posibilitatea înregistrării de victime colaterale, mai ales copii?

Personajul interpretat de Rickman – generalul britanic Frank Benson — reacționează astfel la reproșurile unei politiciene: “Don’t ever tell a soldier that he doesn’t know the cost of war.”

img_1525

Războiul neconvențional împotriva terorismului aduce cu el implicații morale și dileme etice dintre cele mai acute. Indeciziile, lașitățile, jocurile politicienilor fac și mai dificile deciziile militarilor.

Deocamdată, deosebirea dintre noi și ei este că pe noi ne terorizează încă teama de a nu crea victime colaterale, în vreme ce teroriștii au suprimat ideea de victime, înlocuind-o cu cea de vinovați.

Dar această deosebire probabil că marchează diferența dintre civilizație imperfectă și barbarie perfectă. Dacă dispare această diferență, devenim toți o apă și-un pământ.

Mi-l amintesc pe Oliver North, în iulie 1987, când, pus la rotisor de John Nields, a pomenit numele lui Abu Nidal. N-am văzut pe fețele distinșilor membri ai Inteligence Committees vreo umbră de îngrijorare.

abu-nidal-excerpt

Îmi amintesc și de vara în care, Nick, băiatul prietenilor noștri Puiu și Daniela, pe atunci Marine, ne-a scos pe toți în curte la o anumită oră.

Peste câteva minute, pe deasupra noastră au trecut trei helicoptere militare. Colegii lui Nick — rămas acasă pentru recuperare medicală — îl salutau astfel, înainte de a pleca într-o nouă misiune.

Amânata cursă de 5 km de la Seaside Park era destinată strângerii de fonduri pentru ajutarea familiilor militarilor. Dar vorba dnei Clinton, posibil viitor Comandant Suprem, “What difference at this point does it make?” de ce au murit cei patru americani în Benghazi?

Și atunci, de ce scriu aceste rânduri, când mi-e atât de silă?

Redeschid cartea lui Brădățan și încep cu motto-ul din Petrarca:

“Continuamente moriamo, io mentre scrivo queste cose; tu mentre leggerai, ambedue moriamo, tutti moriamo, sempre moriamo.”

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Valentin Feyns

    Uluitor (“care provoaca uluire”) film “Eye in the Sky”, nu?

    Ca eventual antidot pentru sila pe care ti-o provoaca politica momentului, iti propun un citat din Churchill (mai solar decat Petrarca): “Se poate conta pe America sa faca ceea ce trebuie, dupa ce a incercat toate celelalte variante”. Sa ne rugam sa supravietuim procesului de iteratie.

  • Eduard

    Murim, desigur, in timp ce traim. Daca. Si asa supravietuim.
    Altfel, nimic nu face cat creierul. De fapt, cat spiritul. Nu te poti opune, nici nu trebuie, dar vine un moment cand te feliciti pentru asta.
    Pentru ca doar atunci apar aliatii.Veritabili.

  • Eduard

    Realitatea ramane, totusi, aceeasi. Impermeabila fata de ganduri bune, cand nu stii ce au facut altii. Si daca stii, cumva, crezi ca este inevitabil.Sa faci aceleasi lucruri.Daca esti cretin, bine antrenat, bine platit, fara sa stii ce fac superiorii superiorilor tai, mandru si bine integrat in schema,
    asta inseamna enorm.
    Inteligenta nu are de-a face cu enforcement law si nici cu puterea constitutionala.Cine poate intelege asta?
    Niste prosti.
    Exista. Nasol.Sa vedeti ce se poate face, asta ar parea premonitie.
    Priviti, totusi…

  • Asa le-a raspuns Churchill in Parlament celor care il acuzau ca e prea apropiat de americani. In 2016 nu se poate conta pe America sa facă ceea ce trebuie fiindca orice ar alege nu e “ce trebuie”…

  • Valentin Feyns

    Churchill spera ca America sa faca “ce trebuia” pentru altii (Anglia, el, restul lumii). Poate ca acum ar fi cazul sa faca “ce trebuie” pentru Ea si -- daca, da Doamne, e asa -- ramane sa ne batem intre noi pe definitie fara, iarasi da Doamne macar atata, sa ne pese de ce cred altii

  • E du ard

    Sa zbori cu elicopterul contra terorismului este foarte util.Si tot ce urmeaza, de asemenea.
    In rest, bine ca a fost un individ irecuperabil, betiv si infect, ca Churchill.Nu un valet, adica chelner, spion roman, ca la Malta, cum sustin promotorii loviturii de stat din Romania, care i-a informat cumsecade, de unde rezulta…practic totul.
    Daca tot veni vorba, interesatii sa fie pregatiti, soarta Romaniei se va stabili tot la Malta, cum zicea generalul Ursache, fara sa stie, prin 2008.
    In rest, toate bune.

  • E du ard

    Lucrurile sunt clare deja. Mitologia jigodiilor se va definitiva ulterior.Pardon de interventie in viitorul luminos.

  • Radu Călin Cristea

    Eu am fost o săptămînă în Thassos. O treime din insulă a ars. Am stat pînă la capăt. De cîte ori ai ocazia unui preview la Apocalipsă? Cerul era negru și, de după versanți, se ridicau limbi de foc. Nu e chiar așa de rău din moment ce am scăpat cu viață.

  • Pingback: Invitat Dorin Tudoran – Seaside Park Story… | @ntonesei's blog()

  • Da, este mereu loc de mai rau…

  • Edu ard

    Daca imi permiteti, as spune ca ati trait ceea ce Kant numea, daca nu gresesc, sublimul. Ceea ce ni se reveleaza noua,cumva doar noua.Nici nu este rau, desi este cam incongruent cu relaxarea, cu vacanta, la drept vorbind.
    Dar sunt convins ca va va fi util, poate nu veti mai fi asa de obiectiv-detasat in comentarii …politice.Exista si subiectivitati foarte obiective, dupa cum sunt sigur ca stiti.
    Deci intr-adevar nu este deloc rau, ca o parere.

  • Valentin Feyns

    Optimistule!

  • Dana (Mara)

    Trist si adevarat!

  • E duard

    Posibilul nu numai ca a devenit mai real, mai palpabil decat certitudinea, ci chiar mai eficient decat probabilitatile. De aceea analiza cantitativa, gen “sanse” de viata si moarte, si pentru cate puncte si ince formule de analiza avansata , aceasta apare si este un succedaneu al ratiunii insasi. Sa folosesti rationalitatea cea mai rara, ca in criptografie, pentru a inlocui, propagandistic si irefutabil, standarde si criterii mai simple, dar infinit mai practice, si asta pentru a putea pretinde ca asa respecti prejudecata moralista a unui utilitarism ramas fara obiect, asta este practica statala pura. Si perfect energizanta, combustibil al oricarei “lucrari”, nu doar “lucraturi”
    De partea cealalta, care nu este niciodata cealalta, cand vorbim de profesionism, si de “procesul de invatare”, nimeni nu mai poate fi victima. Nici macar vinovat(i), ei apar ca reversul negru al statisticii “civilizate”. De aceea nici nu mai conteaza.Mai ales calculul.Ceea ce conteaza este impactul.Care nu mai depinde de calitati, specificitati, diferente, toate abstractiuni despre care Hegel ne poate invata perfect (nu exista nimic mai abstract decat concretul), orice dedublat actional. Pentru ca alte acte sociale devin imposibile, si metodele clasice par a deriva din penalul cel mai ignort, nebagat in seama, neconventionalul trebuie redefinit de acesti indivizi tipici, tip, esentializati, nu radicalizati.
    Neconventionalul incepe sa fie acceptat, dar cu o reticenta care va fi mai daunatoare decat abordarea clasica.Mai ales ca de asta se ocupa perfect contradictoriu analistii, comentatorii profesionisti, de obicei “fosti” care au ratat minunat tot ce li s-a permis, magnanim,sa rateze.Si au fost so felicitati pentru asta.
    Pe scurt, terorismul cade tot mai usor in statistica, in penalul cel mai ‘obisnuit’ si in psihiatric, dar asta doar pentru industria imensa de securitate, plus propaganda oficializata, de-masificata, lipsita de continut real, afar de bistari.Pentru restul cade intr- forma de concentrare, de esentializare, plus delegare pentru o reparatie supra-constienta a socialului distrus sistematic, ani si ani la rand, dar folosind doar mici si terne calitati. Sau defecte.
    De aceea colonei si generali ai contra si antiterorismului se ocupa de malai, la unii, iar la altii direct de razboi. Ca sa pape si ei ceva, nu doar intangibilii civili(…)supremi.
    Nicicum nu este bine.

  • E duard

    Teatrul a luat sfarsit. De azi va fi lasat profesionistilor veritabili, artisti romani absolut rari, sau figurantilor din teatrele de operatiuni, fara prea mare deosebire de nationalitate.
    Prin absurd, daca ar exista o cat de mica posibilitate sa existe alternativa dintre un plan, datand din primavara anului 2015, de transmitere de “multumiri” definitive unui cuplu motor cam gripat, sistematic, si o angajare intr-o aventura strategica a altora, dar cu un cuplu mult mai bine uns,cu mai multa sensibilitate fata de flori, fete si filme, dar cu niste consecinte absolut devastatoare, pentru toata lumea, oare ce am alege?
    Eu as propune sa-i lasam pe profesionisti, pentru ca sunt militari, sau civili preocupati intens de securitatea interna, externa, regionala si chiar mondiala, sa ne invete cu mult dragoste de unde venim si unde ne vom duce.
    Bucuria mea ramane oricum nestirbita, deoarece este pusa deoparte.

  • Eduard

    Multumiri nestiute Dlui Tudoran.Evident!

  • DG Ontelus

    Virgil Mazilescu: ,,iubirea pentru tine mamă e şi o jucărie// iubirea pentru tine mamă e şi o jucărie/ cu care nu mă jucasem/ şi moartea ta nici astăzi n-o înţeleg/ consultînd dicţionarele docte/ ai murit acum doi ani şi o sută patruzeci şi patru/ cu alte cuvinte ai murit acum doi/ ani şi o sută patruzeci şi patru de zile/ apără-te/ cu atotputerea nefiinţei tale vezi că sînt dobitocul/ rarisim care-şi iubeşte morţii familiei/ cu atît mai devotat/ cu cît ei au trecut mai de mult în lumea umbrelor/ s-ar putea să rîcîi/ peste un timp în neştire lespedea ce-ţi/ guvernează/ putrefacţia şi/ ceea ce/ voi scrie va fi o cîntare tristă/ de iubire filială începută/ cu capul pe masă-ntre flori acum”

  • DG Ontelus

    regulament// de organizare și funcționare/ a poeziei/ articol unic/ cuvintele și tăcerile/ se supun regimului juridic/ al imunităților competențelor/ și incompatibilităților/ creatorii receptorii/ citesc ascultă înțeleg se frământă scriu/ lumea trece viața trece/ înțelesurile rămân

  • DG Ontelus

    jurnal// ziua luna anul/ ziua luna anul/ ziua luna anul/ noaptea soarele nul

WP Admin