≡ Menu

Scrisoare întredeschisă adresată prietenului Marius Oprea

68

Dragul meu Marius,

Apelez la formatul “scrisoare întredeschisă”, fiindcă, de o bună bucată de vreme, ești incommunicado – nu mai răspunzi la mesajele private sau la cele lăsate pe telefon. Vei fi fiind extrem de ocupat (și asta mă bucură) sau îți vei fi schimbat adresa de e-mail și prefixul la prieteni, fără să-i anunți pe cei rămași fără prefix (și asta nu mă bucură).

Nu am nici pe departe expertiza ta în analiza crimelor comunismului – nici instituțional, nici în bibliotecă, nici în mijlocul naturii. Cum nu am, tot nici pe departe, talentul și acribia ta de a scrie despre toate celelalte care țin de comunism – doctrină, ideologie, nomenclatură, teroare, false iluzii, trădare, fățărnicie sau colaboraționism.

Deși mă feresc de certocrați ca de dracu, am totuși certitudinea că am învățat să citesc  la timp și că am deprins chiar o anumită dibăcie în a înțelege ce citesc. Pe vremea când am învățat eu să citesc (poate chiar și tu) despre lucrurile evidente se spunea ”scrie acolo – negru pe alb.”

De când cu apariția computerului și a programelor de scris în mai toate culorile curcubeului, pe tot felul de fonduri colorate, ”negru pe alb” și-a pierdut din autoritate. Acum merge de minune și  “scrie acolo – roz pe negru”, ”scrie acolo – alb pe albastru” etc. Cum s-ar zice, a apărut ”drama opțiunii.”

Două opțiuni care nu mi se par amuzante sunt ”scrie acolo – negru pe negru” și ”scrie acolo – alb pe alb.” Asta pentru că ele nu sunt altceva decât eufemisme pentru ”nu se înțelege nimic din ce scrie acolo.”

Nu pot respinge ideea că au existat și ofițeri de Securitate mai cumsecade decât alți ofițeri de Securitate. Nu exclud posibilitatea ca niște oameni cumsecade să fi nimerit în Securitate din prea puțină informație despre structura respectivă, numai că, dacă au rămas acolo și după ce au văzut care era ”profilul de activitate” asta ridică un anume semn de întrebare măcar în legătură cu puterea de discernământ  a acestor oameni.

Că tu sari în apărarea unui fost ofițer de Securitate este o opțiune pe care nu am dreptul să ți-o refuz. Ce mă pune pe gânduri este că, din demersul tău ca și din pledoaria ta, nu am putut descifra, vorba unui personaj celebru, ”pe ce te bazezi.” Gândindu-mă la tot ce ai făcut pentru descoperirea și analizarea unor crime ale comunismului, cred că a venit momentul să ne dai și o carte care să fie nimic altceva decât o metodologie de aplicat în cercetarea sus-pomenitului subiect.

Nu pot să-ți contest nici dreptul de a considera că informațiile privind situația dlui profesor Dinu C. Giurescu indică lipsa colaborării cu Securitatea. Numai că, dincolo de unele dintre meritele pe care i le recunoști venerabilului nostru istoric (absolut reale și care nu pot fi trecute cu vederea fără a greși față de dl Giurescu și în fața istoriei), alte lucruri nu pot fi citite și înțelese decât ”negru pe alb.”

Dacă pentru tine ”a acceptat colaborarea, însă a insistat ca despre acest lucru să nu se știe la M.A.E” și nici să nu se facă vâlvă; ”Din luna iulie 1979 sus-numitul a fost folosit de Serviciul 320 din Securitatea Municipiului București”/…/”iar ulterior de Direcția a III-a”; ”A furnizat un număr mare de note informative” nu înseamnă colaborare cu Securitate, cam ce altceva înseamnă a colabora cu Securitatea?

Scrii: “CNSAS se pare că nu are grija ofiţerilor care l-au anchetat de Dinu C. Giurescu, nu are grija activiştilor care i-au dat paşaport şi i-au spus scurt: ‘cară-te!’ “

Dragul meu Marius, hai să-ți împărtășesc un mare secret – pașapoartele nu erau înmânate de activiști. Crede-mă.

Și-apoi, documentele dovedesc altceva decât acel “cară-te!” menționat de tine. Iată: ”A fost instruit și trimis cu sarcini în exterior în anul 1980 (S.U.A – sub controlul Direcției a III-a), 1981 (Anglia și Franța), 1985 (RFG, din ordinul U.M. 0544)” . Din nou, dacă nici asta nu înseamnă a colabora cu Securitatea, cam ce altceva înseamnă a colabora cu Securitatea?

Știi altceva decât mine despre anumite structuri? Era cumva Serviciul 320 din Securitatea Municipiului București un azil pentru bătrâni fără familie? Era Direcția a III- a Securității o pensiune pentru copii ai celor omorâți la Canal? Era cumva U.M. 0544 o cantină pentru văduvele de război? Scoate-mă, rogu-te, din bezna neștiinței.

12

Ce e rău în îngrijorarea unui ziarist față de ”morala Academiei Române”?

Dragul meu Marius, pute năprasnic dinspre conacul ”nemuritorilor” români de azi. Îmi aduc aminte că, nu cu multă vreme în urmă, îți puneai și tu batista la nas când treceai prin dreptul instituției respective. Chiar ai uitat sau în zilele acestea adie pe lângă clădire a Eau Sauvage?

Te turna la UASCR, în timpul facultății, dna Germina Nagâț, astăzi șefa departamentului Investigații de la CNSAS? Deconspirare spectaculoasă. Ai și probe? Nu de alta, dar nu trebuie să-ți explic tocmai ție de ce, în lipsa probelor, o asemenea afirmație ar fi descalificantă. Și nu pentru dna Germina Nagâț.

Mă întristează să te văd acuzând CNSAS că nu e preocupat și de securiștii care racolau informatori sau terorizau obiectivele Securității. Am primit eu însumi o listă cu numele a peste 30 de ofițeri de Securitate (de la generali, șefi de direcții și unități militare la căpitani și locotenenți) care aveau o sarcină comună – să mă distrugă.  În câteva interviuri excelente, dna Nagâț a demontat, cu date irefutabile, acuzația nedreaptă că CNSAS nu își face datoria în legătură cu foștii ofițeri de Securitate.

Amintești că i-ai fost asistent dlui Constantin-Ticu Dumitrescu.

Ești printre cei mai potriviți să vorbească despre ce intră în atribuțiile celor de la CNSAS și ce nu intră. Că legea pe baza căreia funcționează întregul mecanism al cercetării activității Securității – inclusiv activitățile informatorilor acesteia – este o glumă proastă nu e vina CNSAS.

Legea nu arată așa din cauza incompetenței legiuitorilor sau din întâmplare. Arată așa, fiindcă partidele politice românești așa au dorit să arate această lege. S-a pus foarte multă competență dirijată în alcătuirea acestei legi. Ar trebui să-ți amintești că, în anul 2008, când dl Constantin-Ticu Dumitrescu era încă în viață, mesajul politic referitor la această lege a fost ”Ziceți mersi că o aveți și așa.”

Scrii despre Adeverința emisă de CNSAS: Răspunsul dat în legătură cu profesorul Giurescu este, în fond, corect. Adică, se spune că Dinu C. Giurescu nu a colaborat cu Securitatea, dar pînă să se ajungă la această concluzie, sînt aduse în faţa oamenilor toate prezumpţiile de vinovăţie posibile. Că, la sfîrşit, „nu reiese“, e clar. Dar pînă acolo, ce este?

Te înșeli, dragul meu Marius.

Răspunsul dat nu este nici corect, nici incorect. Este doar pe atât de corect, pe cât îngăduie o lege-cacealma. Războiul tău ar trebui să fie cu legiuitorii, care refuză – în bloc – să amendeze cacealmaua și să o transforme într-o lege pe măsura responsabilității uriașe a CNSAS de a se pronunța în asemenea cazuri.

Bugetul pus la dispoziția CNSAS nu este prea generos. Și aici, dă-mi voie să mă îndepărtez de date exacte și să recurg la o supoziție care ar putea să-i nemulțumească chiar pe cei de la CNSAS. Simplă aventură de hermeneut amator.

Trimiterea unor cauze în instanţă înseamnă, uneori, pierderea procesului, plata cheltuielilor de judecată, eventual plata de daune, şi exonerarea definitivă a celor vizați printr-o sentinţă care îi transformă în eroi. Cred că știi că s-a întâmplat astfel chiar în cazuri de colaborare foarte clare, cauze pierdute definitiv. Bănuiesc că unele “victime” au cerut daune morale de zeci de mii de euro. Nu sunt greu de imaginat consecinţele pentru CNSAS, după ce câteva procese de acest fel sunt pierdute în instanţă.

Când o instituție operează pe baza unei legi-cacealma, cea mai ușoară cale de a închide gura adevărului pe care încearcă să-l scoată la iveală instituția respectivă este să o arunci cât mai repede în faliment financiar. Apoi o acuzi de faliment moral.

Între un proces pierdut, pe o definiţie idioată şi ticăloasă dată de o lege-cacealma, şi o deconspirare, fie ea şi prin textul unei adeverinţe, probabil că e de preferat a doua variantă. Uneori, singurul lucru la care putem spera este să ne alegem cu un adevăr nerostit până la capăt, dar pe care legea morală din noi îl poate imagina până la capăt.

Cu alte cuvinte, dragul meu Marius, ai dreptate. Grație legii în vigoare – și unde-i lege, nu-i tocmeală – oameni ca dl academician Dinu C. Giurescu nu au colaborat cu Securitatea. Legea morală – care nu are putere juridică – poate ajunge însă la un alt verdict.

În sfârșit, dacă-mi dai voie, o recomandare.

Mai odihnește-te, dragul meu Marius. Muncește mai la pas. Fă-ți mai mult timp liber. Relaxează-te. Mai citește și altceva decât “cărți de specialitate”. Recitește, de pildă, un Elias Canetti – “Orbirea”.

Există șansa să redescoperi că literatura de ficțiune bate “literatura de specialitate” exact la ce aceasta din urmă pare în avantaj – realitate vs pseudorealitatea impusă de niște psihopați.

 

Cu prietenie,

 dt_signature2-e1270748737227[1]

  • @) Dorin Tudoran

    Extraordinara scrisoare! Nu stiu daca i-ai trimis link-ul si lui Marius, dar fiind intre-dechisa, o sa i-l trimit eu. Problema este daca Marius de acum, atit de diferit de cel pe care il aparam, cind boii ailalti l-au dat afara de la Centrul pentru Investigarea Crimelor Comunsimului, va intelege mesajul… Eu am citit ultimul sau articol cu parul maciuca!

  • Draga D-le Tudoran, mi-a parvenit acest articol intr-un feed.
    Si nu pot sa ma abtin de la citeva obesrvatii: Eu nu l-am cunoscut pe D-l Marius Oprea personal, da il stiu din auzite, fiindca era bun prieten cu un prieten de-al meu. Si am urmarit ce scria el la inceputurile sale de vinator de securisti, si mi-a placut ce scria. Si acum, cind am dat de articlul asta, mare MARE intristare m-a apucat. D-l Tudoran, nu numai ca aduceti ASA DE MULTE ARGUMENTE NEGRU PE ALB, da percep si cit de mare trebuie sa fie oboseala pe care o simtiti facind asta. Nu stiu cit de des o faceti, cit de des publicati…da percep oboseala. O MARE OBOSEALA SI O MARE TRISTETE.
    Si mi se rupe inima citind…si tit ce pot sa fac este sa va scriu o scrisorica de amor si sa va zic ca in inima mea sunteti UN EROU.
    Huana-Maria Radoi, Facebook, UK

  • trist. extrem de trist.

  • @Oana Brandus

    Pacatele mele, numai erou nu sunt. Sunt doar un om care scrie ce crede si crede in ce scrie.
    Obosit, da, cam sunt. In curand imi iau o vacanta de primavara… anticipata. Ca alegerile anticipate.
    Numai bine.

  • @) DT

    Ai observat desigur ca Marius ii considera pe cei care-l socotesc pe academician colaborator al Securitatii niste prosti, prin urmare si pe noi doi… Problema este ca el doreste sa aiba corespondenta cu prostii… Poate din acest motiv nu raspundea la semnalele tale!

  • Erata: daca, nu ca…

  • @Liviu Antonesei

    Am vazut, cum sa nu vad o asemenea eticheta, dar mi-am zis ca nu are rost sa ma opresc la ea.
    Nu vrea sa mai “tina legatura” cu “prostii”, are atatia destpti care abia asteapta sa-l prosteasca din nou.
    Una peste alta -- am simtit nevoia sa-i trimit aceste randuri; ce va intelege din ele, daca le citeste, sau ce va face cu el, il priveste.

  • @) DT

    Sigur ca te inteleg… Cind am citit articolul lui, am simtit nevoie sa-i trimit o scirsoare, insa nu deschisa, intredeschisa, ci privata, dar n-am avut puterea. Abia am reusit sa citesc scrisoarea ta si s-o postez pe pagina mea de FB… Si, pina la urma, daca chiar sintem niste prosti? Nu vezi ce se tot intimpla? O sa ramine singuri pe o insula pustie…

  • @Liviu Antonesei

    Nu (re)propuneam eu chiar pe acest blog infiintarea unui partid serios -- Partidul Prostilor?
    Fug la treburi, Vorbim peste cateva ceasuri.

  • @) DT

    Poate a venit vremea sa-l facem! Mergi cu bine.

  • Gust de lesie.Confuzii morale grave-intamplatoare?…-de la un specialist ca Marius Oprea…Rationamente voit alambicate:perdele de ceata…Doar mie mi se pare ca ne cufundam,continuu,intr-un vid moral fara sfirsit?

  • Luke O’Pitsoo

    @DT, LA
    S-ar intrista mult Sandu Musina si Gheorghe Craciun, ehehei, dac-ar mai gindirostivietui printre noi si nu ar fi repliati, pina la judecata de apoi a dreptilor cu strimbii, pe tarimul fara manele. Il banuiesc, dara, pe Marius ca a profitat binisor de absenta lor… spre a perpetra acel surprinzator FAUX PAS despre care faceti vorbire pe ist blog.

  • Umblatul cu ocaua mica mare mestesug de sminteala este la romani. Se intampla si la case mai mici, si la case mai mari. Cand folosim ocaua CNSAS, vorba unui distins intelectual: “să nu uităm, totuşi, de valoarea profesională“ a celor cantariti de CNSAS, adica de faptul ca unii sunt niste “somităţi ale ştiinţei”.

  • Domnule Tudoran. Este evident ca domnul Oprea a inceput sa traga “hais” desii este o surpriza neplacuta pentru mine nu pot comenta prea mult. Doar o alta dezamagire din cei pe care-i consideram candva “modele” de urmat sau macar de apreciat.

    Nu o cunosc pe doamana Germina Nagâț dar constat cu amaraciune ca UASCR-ul a devenit o pepiniera importanta pentru “anticomunisti” . Nu trebe sa fie luata ca o acuzatie ci doar ca o constatare (acu ca am avut si prim ministri care erau membri ai acestei odioase organizatie )

  • @virgil
    Nu stiu daca dna Nagat a fost activista UASCR. Nu se intelege din textul lui Marius. Multe nu se inteleg. E destul ceata ca sa mai adaugam inca un strat.

  • Ultor

    Situatia mentionata de DT este destul de incomoda pentru Marius Oprea. Cu toate acestea f. putini romani in viata au calitatea morala de a-l critica. Unul dintre ei este, intr-adevar, si titularul acestui blog. Dar sa nu uitam ca in anii’90, si chiar si la inceputul anilor 2000, foarte putini istorici, cvici, etc., se infruntau cu ” Mostenitorii Securitatii”: se uita de multi, cu prea multa nonsalanta, cata uzura a insemnat activitatea lui Marius Oprea in toti acesti ani. Sa nu uitam, iarasi, cata ipocrizie ascund atacurile la adresa lui Marius Oprea din partea anticomunistilor sinecuristi. Nu-l poti critica pe Marius Oprea sustinandu-l in acelasi timp, politic si moral, pe Traian Basescu. Nu poti acuza pe cine va de infirmitate morala pentru o eroare, facandu-te ca nu vezi raul structural girat de regimul pe care-l… girezi. Sunt curios cum pot explica ( de ex. cei din GDS ) prezenta in fruntea tuturor institutiilor de forta din Romania a unor progenituri directe ale fostilor securisti. Si asta dupa 9 ani de guvernare in spirit “anticomunist”…In rest totul e bine in spatiul mioritic, am “lamurit” si cazul Marius Oprea.

  • Ontelus DG

    Rămân la opinia, evident limitată, că nu avem dreptul să judecăm pe nimeni. Este firesc să ne pară rău dacă un prieten ne dezamăgește. Sigur, putem obosi și ne putem întrista dacă asemenea experiențe se înmulțesc, transformându-ne în mizantropi. Nu știm niciodată ce este cu adevărat în sufletul celuilalt. Când faptele sunt fără echivoc, nu ne rămâne decât să constatăm. Realitatea pământească înseamnă nenumărate nuanțe de gri, din punct de vedere moral. Fiecare îndură cât poate, cât îi va fi fost dat să poată îndura. Să mulțumim Cerului, dacă suntem teiști, ori să ne mândrim, dacă suntem agnostici, atunci când putem răbda: indiferență, prostie, ticăloșie. Dacă nu mai putem răbda, probabil că ne așteaptă multe dezamăgiri și, din păcate, chiar nefericirea. Cer iertare dacă am vexat pe cineva cu aceste gânduri, exprimate public!

  • @Ultor

    Nu-l critic pe Marius; ma minunez cu intristare. N-am uitat niciodata (nici acum nu am facut-o) ce reprezinta numele lui [n lupta impotriva mostenirii raului. Cand s-a urzit un complot mizerabil impotriva lui, i-am stat alaturi cu scrisul meu. Tocmai de la oameni ca Marius asteptarile sunt mai mari. Sitocmai dezamagirile venite din parte unor asemenea oameni sunt mai dureroase.

  • @Ontelus DG

    Parca incepeam acest text prin a spune ca sunt nevoit sa recurg la aceasta modalitate de a comunica cu Marius pentru ca celelalte cai par a duce nicaieri. Si nu sunt singurul prieten al lui Marius care a constata ca e “incommunicado”. Si-apoi, scuzati-mi “duritatea” — in chestiuni de felul acesta, nu conteaza ce este in sufletul cuiva (in cazul de fata, in sufletul lui Marius), conteaza o miza cu mult mai mare. Sau, conteaza ce este in sufletul lui Marius, dar nu mai mult decat miza aflata in joc.Nu ati vexat pe nimeni, dupa opinia mea.

  • H. Harper

    It appears that he just wants to play ball and be left alone.

    Ceva in genul acestui lamento american la o bere:
    “Prin 79 sau 80 am discutat tête-à-tête cu un 2nd term congressman la un meeting al tinerilor republicani (da, intr-o vreme eram unul din idiotii aia). L-am intrebat cum se simte in Congress etc. Raspunsul lui m-a socat. Zicea ca, atunci cind a fost ales, a plecat la Washington cu gindul sa schimbe lucrurile. Voia sa schimbe felul in care Congress-ul cheltuia banii, facea legi si mai avea o intreaga lista de alte lucruri de pus in masina de spalat. Ceea ce a gasit a fost the “Power Structure”, care l-a luat, impreuna cu alti noi veniti in Congress, si le-a explicat regulile jocului. Daca era dispus sa intre in joc, urma sa fie recompensat cu citeva numiri misto in comitete k lumea, baietii il vor ajuta sa adune fonduri pentru campaniile viitoare etc. Daca nu era dispus sa joace dupa regulile lor, nu era sigur ca va mai fi nominalizat si la alegerile viitoare. Rezultatul e ca cei din Congress nu vor schimba niciodata lucrurile pentru ca vor dori mereu sa ramina in joc (“play ball”) si sa mentina status quo-ul.”

    Orice stat, cit ar fi el de nenorocit, isi are propria “Power Structure” invizibila pentru omul de rind si multi saliveaza pe la portile ei in speranta ca li se va permite sa dea si ei in minge macar pina aduna primul milion.

  • ioan g. r. osan

    dom tudorane,

    n’are nici o legatura cu scrisoarea d-voastra intredeschisa, dar mie mi’au revenit in minte secventze dintr’un film document in care erau prezentate, pas cu pas, tratativele dintre cadrele de nadejde ale partidului/partidelor comuniste din yugoslavia care aspirau la conditzia de diktatori peste popoarele lor pe care noi nici acum nu intzelegem ce le’ar deosebi de popoarele oltenesc sau banetzenesc (sa nu zic de cel moldovinesc -- ca sa nu sporesc si mai mult confuzia din capu’mi).

    acolo d’alde milosevich si tudjman & altzii se lasasera filmatzi chiar in momenele cind hotarau daca niste sute de mii de insi, in numele carora se laudau ca vorbesc, vor mai trai sau nu.

    la noi, d’alde ilici, brucan, petrica & militaru au lasat opereta filmata doar pina la punctul in care incepusera sa’i i gura pe dinainte (”fsn exista de sase luni”), dupa care s’au refugiat in buncarele de la mapn sa ne transeze viitorul.

    adevarat ca, fiind noi ceva mai blegosi decit sirbii, nu ne’am macelarit intre noi decit citeva zile, ca ne coplesea somnul cel de moarte, din adormitorul nostru himn, pe care multzi, cita frunza si iarba, l’au compensat cu fuga spre unde au vazut cu ochii de le’au sfiriit talpile, dupa ce s’au mai trezit si nu le’a placut ce au vazut.

    sa fim noi, prin conducatorii (si -- iata! -- informatorii) nostri, asa, mai rusinos,i si ne ascundem chiar si atunci cind nu ne (mai) cauta nimeni, precum se zicea despre membrii unui anumit partid, c’altfel eu nu’mi pot imagina cum de atit de putzini dintre cei pe care odioasa institutzie ii obliga sa dee relatzii cit se poate de benigne despre colegi, rude, cunostintze & pretini s’au gindit sa impartaseasca cu noi experientza lor traumatizanta?

    nu putem noi crede ca majoritatea dintre ei au tzinut sa fie oameni de honoare pina la capat, tziindu’si angajamentul de discretzie, daca nu si de fidelitate, fatza de organili in fatza carora vor sa ne convinga ca nu l’au dat?

    despre marius oprea, ce sa zic decit ca sint mai marcat decit el insusi, care e foarte marcat, dupa cum am vazut zilele trecue, inainte sa aflu de actualele desfasurari, cind am citi pe un sait al romanilor din germania un intrviu cu d-sa care m’a lasat masca

    d-l hurezeanu stie de ce!

  • UnOarecare

    Si eu m-am intrebat daca schimbarea greu de inteles e cauzata de santaj sau de dorinta adunarii primului milion…

  • InimaRea

    Secu’ are o posteritate fabuloasă. După ce a fost la un fir de păr să fie măcelărită, s-a ascuns ca apa în nisip, şi-acum cresc portocali în loc de ciulini, intr-un loc ce m-aş fi aşteptat pustiu să fie. Cinstit vorbind, cred că şi-aici funcţionează dulcea impostură românească -- îşi arogă calitatea de fost securist oricine-a avut măcar atingere cu fenomenul, fie şi din postura de rudă, dacă tot e aşa mişto să fi fost. Şi pare că e fiindcă legenda -- urbană, în primul rînd -- e că tot ce mişcă-n ţara asta, de fosta e hotărît. Oricum, media au mare grijă să-ntreţină legenda.
    Că veni vorba de legendă, nu-mi dă pace o-ntrebare: Unde e dosarul lui Băsescu, de la Secu’. Şi dacă nu mai e, de ce nu mai e?
    Să fie clar, nu zic că omu’ a fost securist -- deşi instruit la Dunărea a fost, ştiu din sursă sigură. Dar zic că şi de n-ar fi fost, la ce răspundere a avut el, nu se putea să nu fi fost încadrat informativ. Numai la Biruinţa, dacă ne gîndim -- şi-l vedem ca pe-un fel de amiral al flotei oceanice, grad corespunzător celui de general, pe uscat. Or, aceşti stîlpi ai regimului comunist erau cu mare grijă protejaţi (c-aşa se chema acţiunea aia contrainformativă, cum şi azi se cheamă, pe bune -- protecţie) iar despre protejarea lor se-ntocmeau rapoarte, care se-adunau în dosarele lor, nu în ale altora. Membri ai echipajului pe care-l comanda dădeau note informative despre comandantul lor, care-ar trebui să existe undeva, orice-ar fi spus despre căpitanul Băsescu -- de bine ori nu chiar. Securistul care-l avea-n parohie trebuia să dea rapoarte despre el, ca să se ştie mai sus dacă mai era sigur, dacă n-avea de gînd s-o taie-n Vest; ori dacă i se puteau încredinţa sarcini atît de delicate, că de-a dreptul periculoase, la o adică, de trebuia să dea foc unui port (Toulon, dacă ne-amintim) mai curînd decît să le deconspire natura.
    Astea cum de nu s-au păstrat? Nu i-ar fi priit viitorului preşedinte al Ro să dea la iveală pagini din care reieşea că era urmărit non stop de Secu’? Dimpreună cu toată familia, plus rudele pînă la gradul IV, măcar? Ba chiar şi tovarăşi de pahar, la ale căror reuniuni se dezlegau limbile mai abitir?
    Şi dacă, totuşi, aşa ceva nu există -- de ce nu (mai)?
    Zilele astea, Felix porni o acţiune piezişă. În presă apăru apelul său către Băsescu -- Ajunge, gata, trebuie să-ncetezi!
    Apoi, un jurnalist de-a’lui se duse la conferinţa de presă numa’ ca să-l întrebe de Gazprom -- că de ce a ales-o taman pe notăriţa de fie-sa pentru amar de acte făcute-n Ro, pe bani grei -- nu aşa!
    La care, poate-aţi citit -- e şi pe FB -- reacţia lui Băsescu fu uimitoare: nu-l lăsa pe omu’ ăla să-şi pună întrebarea, pînă ce nu lămurea el însuşi că Antenele erau mincinoase -- atît şi nimic mai mult. Cu toate că reieşi că nu erau chiar aşa mincinoase, Ioana Băsescu chiar e notarul preferat al Gazprom.
    De ce amintii eu toate astea, aparent of topic? Fiindcă-mi închipui că jocul ăsta cu Securitatea -- cum ăl cu moartea, al lui Zaharia Stancu (cît pe ce să fie o carte mare, parol!) -- îl poate zăpăci de cap pînă şi pe-un om ca Marius Oprea. Care să plonjeze disperat în împuţita realitate că prin securişti se mai înţeleg şi alţii, unii chiar apropiaţi sufletului său generos. Şi-atunci, bietul om ce să facă -- s-o ţină-nainte cu condamnarea de plano a securiştilor şi securicilor, ori să-şi nuanţeze poziţia, să descopere nuanţele Alb-ului şi Negru-lui, în gri?
    Mi-aminesc că-n tinereţe, aveam şi eu o slăbiciune pentru gri-fer şi bleu-petrol, deşi toată lumea-mi spunea că cel mai bine-mi stătea-n maro. Poate că Marius Oprea pleacă urechea la sfatul modiştilor, care au sursele lor de ştiu că maro e culoare de mare viitor.

  • @UnOarecare

    nu cred ca e voba nici de una, nici de alta

  • @InimaRea
    Am vazut si campania inceputa de DV, si cum i-a pus pumnul (simbolic!) in gura presedintele Basescu jurnalistului cu intrebarea. Vai de mama lor de oameni politici.

  • Paul

    și complicate și triste problemele astea… dacă e o lege-cacealma, atunci bunul simț ne pune în afara legii… și atunci, aici, e foarte dificil, iar articolul lui Oprea arată că mai degrabă te faci de minune, ciuca batăilor, decît să reușești să spui ceva întradevăr limpede… și apoi, dar dacă este un loc chiar și mai greu de suportat, de data asta chiar în afara legii morale, și unde tot un bun simț și respectul față de adevăr ne duce?… n-are loc locul ăsta în lumea oamenilor?

    Marius Oprea mușcă acum țărâna, iar pe spinarea lui joacă veseli și scrâșnind din dinți copiii pizdei…

  • Dezideriu Dudas

    Cum scriati, chiar am devenit pleonastici…Demonstratia ref. la Marius Oprea si “pleonasmele”noastre in ceea ce-l priveste :

    1.PREZENT SI VIITOR : Ultima “smecherie” pare a fi sa i se puna in carca totul lui Traian Basescu. Burepista poate depune marturie…Marius Oprea trebuie sa treaca la “aïa bunii” ( fostii oameni de bine ), cu “aerul” furat de la “banditi”…. Ref. la aer, cred ca si vantu poate sa toarne ceva…

    2. TRECUT-PREZENT. In comentariul 34, pct. 5 de la “linkul banditesc” de mai jos, eu il demascasem, “tandru” ( era “de-al nostru” atunci… ) pe Marius Oprea, ca de fapt cartea lui impotriva lui TB era o demonstratie a autoritatii de care se bucura presedintele in “randul lor”…Nu mai caut, dar parca aveam si un comentariu mai explicit, chiar dupa ce i-am citit cartea lui MO.
    http://www.dorintudoran.com/iarna-sporovaielii-noastre/

    3. TRECUT. Cand faceam parte din categoria prostii-prostilor, adica a oamenilor de afaceri, ii facusem o vizita lui MO la institutia de stat pe care o conducea. Fiind o institutie anticomunista, nu putea primi un capitalist, “neverificat” anterior ca este si anti-comunist…Detalii in comentariul 19 la “materialul banditesc” din linkul de mai jos . De mentionat profunda mea greseala, ref. la “valorile divine” ( putin mai jos, dupa Nicholas Georgecu-Roegen ) care au inflorit in justitia romana ! :
    http://www.dorintudoran.com/un-tavitian-%C8%99i-c-un-tudoran/

    P.S. : Reinhard Gehlen, dupa ce a reusit sa-i convinga pe americani ca serviciul secret al lui Hitler, partea externa, proiectat impotriva rusilor, este bine sa-si continue activitatea atat timp cat sensul si directia erau bune, la un moment dat, din prea mare incredere in “gindirea sa divina”, a inceput sa-i spioneze la greu si pe oamenii de afaceri germani de anvergura….Nu stiu daca “americanii”, sau “germanii” insasi, i-au scos “divinitatea” din cap ( as afla daca m-ar ajuta procurorii romani, mai curajosi, sa-i puna sa jure pe biblie, pe “capote” transatlanticelor sau a autocarelor care duc romani la munca prin Europa ) …Ramas pe-afara, Gehlen a devenit pastor neo-protestant…Grea poveste asta cu “divinitatea” ! Saracu’ “Zamolxe” se poate uita doar prin gard la astfel de ayatollahi, in plus, si cu “ciocu-mic”…Da, da’ face dupa aia “un gat” la “ai lui”…., CA CA EL nu mai e ! Si cu si fara diacritice, tot un Drak’…

  • berenger

    sincer, nu inteleg transformarile astea. de fapt, ma intreb daca sunt transformari sau oamenii au fost dintotdeauna asa. sunt capabil sa inteleg optiunile politice daca respecta un set de valori ce pun in prim plan fiinta umana, dar deja aici vorbim de o degradare morala ingrijoratoare. de fapt, ultimul nr din `ob` parca e mai decazut ca niciodata. cand horasangian ii pune pe voiculescu si pe macovei in aceeasi oala a luptei pentru domnia legii, cand bianca cernat se da peste cap sa scoata curata puterea politica in fata unui gest de revolta a unui poet premiat, atitudinea lui oprea e de inteles: exista deja o pozitionare foarte clara ca optiune politica total indiferenta la zgomotele de fond, absolut inutile, ale ratiunii si moralei.

  • Dana

    http://ohanesian.wordpress.com/2013/12/12/2484/
    Nu stiu daca este adevarat, dar daca este, putem avea un esantion a mizeriei in care se balaceste politica in Romania. O radiografie a parvenirii unor familii care au facut parte din aparatul represiv al regimului comunist si care conduce si in capitalismul care flutura steagul “anticomunismului” de fatada si justificare ipocrita a parvenirii lor. Cum comenteaza dna Monica Macovei, domnul Tismaneanu, domnul Cornea de la rev. 22, alti domni si doamne de la aceasta revista si de la Contributors care sint tot timpul cu reforma si anticomunismul in gura, cum comenteaza emisarul SUA astfel de biografii si fapte, astfel de personaje care reprezinta institutii condiderate piloni ai statului de drept si mult laudate la Ambasada Americana? Si in timpul acesta victimele comunismului sint umilite in toate formele, prin marginalizare. In toata tara familiile fostilor securisti sau profitori intr-o forma sau alta a regimului represiv comunist au parvenit dupa 90. Intr-un fel era si firesc, ei erau oportunistii, hraparetii, imoralii care aveau sa stie sa dea din coate si sa calce pe cadavre intr-o societate in care se puteau umple de bani repede, necinstit. Ei au facut o legislatie care a devalizat economia si au preluat-o ca patroni a unor puzderii de societati comerciale tip capusa, se insurubau in politica, prindeau numiri in diverse consilii de administratie si AGA din care ani buni aveau venituri substantiale, acumulau prin tertipuri actiuni si capital. Si odrazdele le continua afacerile. Afaceri de familie… de te apuca disperarea daca nu o mare lehamite. Pentru ca genul acesta de mutatii care pe linga ticalosie, aroganta, nesimtire, determinare mai au si bani, chiar nu mai pot fi urniti din locurile unde sint plasati.Vom vedea si la alegerile pentru Europarlamentare cum se va selecta competenta, bunul simt ,cei care au un proiect si capacitatea de a-l realiza sau nesimtirea si impostura.

  • Dana
  • Am citit articolul și mi se pare că e străbătut de un maniheism cam grăbit. La sfârșitul lui aproape că puteai trage concluzia că însuși Marius Oprea ar fi colaborator al Securității…
    Îl cunosc pe Marius Oprea și recunosc că nici eu nu înțeleg povestea cu securistul Paraschiv. Dar de la a nu înțelege și până la acuze e o distanță pe care nu mă încumet să o parcurg având în vedere distorsionările practicate de presa românească.
    Cu riscul de a deveni complet neplăcut, îmi aduc aminte de nuanțările făcute de Dvs., d-le Dorin Tudoran în cazul lui Dan Voiculescu. Nuanțări pe care le-am crezut și le cred, deși pentru mine, Voiculescu rămâne, dacă nu un colaborator al Securității, sau vreun făcător de poliție politică, atunci cel puțin un colaboraționist al regimului comunist.

  • @Despre deminitate
    Nu stiu in ce dispozitie erati pe cand citeati acest text, dar ca finalul lui ar putea sugera ca Marius ar fi fost colaborator al Securitatii mi se pare aberanta.
    Care sunt acuzele pe care i le aduc lui Marius in legatura cu apararea fostului ofiter de Securitate Paraschiv? Nu fac decat faceti si dvs -- spun ca nu inteleg demersul lui Marius, ca pledoaria lui este neconvingatoare.
    La ce nuantari ale mele in legatura cu dl Voiculescu va referiti? Pozitia mea a fost urmatoarea: pana la aparitia probelor am respectat prezumtia de nevinovatie. La aparitia probelor, ams scris ce am scris chiar in Jurnalul Natiional. Puteti oferi altfel de “nuantari” pe care le-am facut?
    Nu imping pe nimeni sa gandeasca asa cum gandesc eu. Spun doar ce si cum gandesc: sa-ti inchipui ca daca spui Securitatii “Colaborez, dar nu faceti rau oamenilor despre care va dau informatii” este, cel putin, o naivitate. Responsabilitatea celui ce dadea informatii era ca pune la dispozitia aparatului de represiune munitie. Daca aparatul folosea ori nu munitia era alta chestiune.

  • Dan, copitan de PLAY

    @Dana
    Frumos textul liicean. Ca de obicei. Si nici comentariile postacilor sai, antilichelisti cu totii, nu sint rele.

  • Coca Larry

    @Marius Oprea, Dorin Tudoran ET ALII
    Nu cumva domnul AGAdemician Dinu Giurescu e cel ce a descoperit, in istoria Munteniei, un boier luminat si progresist si pasoptist -- cu numele de Radu Ceausescu -- din care alti ”istorici de serviciu ai Geniului Carpatin” urmau sa faca, discret, un stra-strabunic al cui banuim? Tot asa cum Patriarhul cutare, tot de atunci, o calendarizase pe tzatza Alexandra, muma presedinteasca, trecind-o pe sestache intre sfintele si sfintii bisericii pravoslavnice. Ehehe, behehe…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Laurentiu Pepsi #34

    Cu ilustratiile mesterului Hatmanu sau ale lui Sabin Balasa?

    @ Dorin Tudoran # 32

    Ar fi posibil ca o parte din vitriolul dl-ui. Oprea impotriva doamnei Nagat sa fi fost cauzat (si) de intervew-ul dansei in care-si exprimase surpiza legata de marturia celui dintai in cazul Paraschiv?

  • @ Gheorghe Campeanu

    Nu stiu ce este in capul lui Marius, fiindca s-a dat cu capul la fundul apei — cel putin in “comunicatiile” cu mine si, inteleg, alti mult prieteni ai sai.

  • T. Bucur

    Cu toata tristetea pe care mi-o cauzeaza aparitiile domnului profesor Dinu C. Giurescu la A3 (pot accepta explicatia ca e foarte bine platit si o astfel de oferta nu poate fi refuzata), nu pot fi de acord cu acuzatiile ce i se aduc de unii, cum ca ar putea fi considerat colaborator al fostei Securitati.
    Fiind fiul unui fost colaborator al autoritatilor hitleriste din Romania in timpul regimului Antonescu si care apoi a suferit consecintele din partea regimului comunist, dar care prin anii 70 fusese reabilitat, Domnul Dinu nu se putea expune riscului de a i se inchide toate portile afirmarii ca tanar istoric. Dupa multe incercari de a se eschiva, a trebuit sa accepte, dar conditionat: fara a pune in pericol conationali. Ca a dat informatii despre straini, asta era o obligatie legala pentru toti cetatenii romani care, intr-un fel sau altul, intrau in relatii cu strainii. Puteai sa nu respecti legea, dar daca se afla, viitorul iti era inchis. Oricum, strainii nu puteau suferi consecinte din partea Securitatii.
    Am vazut informatiile pe care le-a dat si despre unii colegi, de ex. despre G.G.P. (recte tanarul, pe atunci, George G. Potra), dar sunt informatii clare in favoarea lui G.P., care, si el, un tanar istoric foarte bine pregatit si talentat, avea un dosar nefavorabil din cauza familiei.
    Nu cred ca cineva a avut de suferit din cauza informatiilor date de dl. Dinu C. Giurescu.
    Urmarea: am fost lasat in pace, dar nici nu am fost avansat profesional pana in anul 1990.
    Un aspect sensibil ar fi acela ca dl. D.G. “a fost instruit si trimis cu sarcini in exterior in anul 1980” (SUA, Anglia, Franta, RFG). CNSAS nu spune insa despre ce sarcini e vorba si ce a raportat apoi. Cred ca sarcinile au fost de tipul sa incerce sa sustina tezele istoricilor romani in privinta evenimentelor istorice sensibile, sa incerce sa-i castige pe interlocutori de partea tezelor respective.
    Sunt convins ca, in sinea lor, cei care vor sa-l aseze pe dl. D.G. la rand cu turnatorii-lichele o fac numai ca reactie la aparitiile d-lui profesor la A3, ceea ce, desigur, il pune intr-o lumina extrem de urata, dar am putea intelege ca si varsta isi spune cuvantul.

  • T. Bucur

    Cu toata tristetea pe care mi-o cauzeaza aparitiile domnului profesor Dinu C. Giurescu la A3 (pot accepta explicatia ca e foarte bine platit si o astfel de oferta nu poate fi refuzata), nu pot fi de acord cu acuzatiile ce i se aduc de unii, cum ca ar putea fi considerat colaborator al fostei Securitati.
    Fiind fiul unui fost colaborator al autoritatilor hitleriste din Romania in timpul regimului Antonescu si care apoi a suferit consecintele din partea regimului comunist, dar care prin anii 70 fusese reabilitat, Domnul Dinu nu se putea expune riscului de a i se inchide toate portile afirmarii ca tanar istoric. Dupa multe incercari de a se eschiva, a trebuit sa accepte, dar conditionat: FARA A PUNE IN PERICOL CONATIONALI. Ca a dat informatii despre straini, asta era o obligatie legala pentru toti cetatenii romani care, intr-un fel sau altul, intrau in relatii cu strainii. Puteai sa nu respecti legea, dar daca se afla, viitorul iti era inchis. Oricum, strainii nu puteau suferi consecinte din partea Securitatii.
    Am vazut informatiile pe care le-a dat si despre unii colegi, de ex. despre G.G.P. (recte tanarul, pe atunci, George G. Potra), dar sunt informatii clare in favoarea lui G.P., care, si el, un tanar istoric foarte bine pregatit si talentat, avea un dosar nefavorabil din cauza familiei.
    Nu cred ca cineva a avut de suferit din cauza informatiilor date de dl. Dinu C. Giurescu.
    Un aspect sensibil ar fi acela ca dl. D.G. “a fost instruit si trimis cu sarcini in exterior in anul 1980” (SUA, Anglia, Franta, RFG). Nu se spune insa despre ce sarcini era vorba si ce a raportat apoi. Cred ca sarcinile au fost de tipul sa incerce sa sustina tezele istoricilor romani in privinta evenimentelor istorice sensibile, sa incerce sa-i castige pe interlocutori de partea tezelor respective.
    Sunt convins ca, in sinea lor, cei care vor sa-l aseze pe dl. D.G. la rand cu turnatorii-lichele o fac numai ca reactie la aparitiile d-lui profesor la A3, ceea ce, desigur, il pune intr-o lumina extrem de urata, dar am putea intelege ca si varsta isi spune cuvantul.
    Acum, ce am trait eu: prin anii 70 ma cheama la el CI-stul (securistul) institutiei si imi propune sa devin informator, bineinteles dupa o introducere bla-bla.
    Ar fi fost un afront de neiertat sa-l refuz direct. Dimpotriva, m-am aratat incantat de increderea lui, i-am spus ca, daca voi afla ca vreun coleg actioneaza impotriva statului roman, il voi informa de indata. Am facut insa urmatoarea precizare: sa nu-mi ceara sa initiez discutii pe teme date de el, dupa care sa raportez rezultatul discutiei respective. Replica sa: “Pai asta e important, sa aflu ce gandeste respectivul despre problemele de interes pentru Securitate”. Nu mai m-a abordat, dar nici nu am mai fost avansat pe linie profesionala pana in 1990. Gustul amar e insa acesta: informatorii-lichele te abordau pe teme indicate, special pentru a afla cum gandesti si a informa. Ceea ce nu e cazul d-lui Dinu Giurescu.

  • laurentiucat

    Poate ar fi bine sa ne reamintim:
    Cele zece porunci adresate românului, înfăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a RomânilorLiberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984, sunt:
    1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
    2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
    3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
    4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
    5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
    6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.
    7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
    8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
    9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
    10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.
    Sursa: http://www.gandeste.org
    in concluzie, cred ca scrisoarea asta “nedeschisa” poate… de catre dl marius oprea face mai mult rau decat bine oamenilor ca domnia sa, ca dorin tudoran,ca multi altii care sau batut cu regimul comunist si cu urmasii sai…
    nu doresc clasamente ale anticomunistilor si ale oamenilor inca mai poti constitui repere morale in tara asta ci o unire a lor impotriva raului care se manifesta in tara, impotriva nedreptatilor, impotriva posibilitatii de a mai fi vreodata ce a fost. ptr ca daca ne uitam la nr de oameni saraci si slab educati dupa 23 de ani de la revolutie, vedem ca ptr multi dintre noi, nu e chiar ce am visat…

  • laurentiucat

    erata:in concluzie, cred ca scrisoarea asta “nedeschisa” poate… de catre dl marius oprea, face mai mult rau decat bine oamenilor ca domnia sa, ca dorin tudoran, ca multi altii care s-au batut cu regimul comunist si cu urmasii sai…
    nu doresc clasamente ale anticomunistilor si ale oamenilor care inca mai pot constitui repere morale in tara asta, ci o unire a lor impotriva raului care se manifesta , impotriva nedreptatilor, impotriva posibilitatii de a mai fi vreodata ce a fost. ptr ca daca ne uitam la nr de oameni saraci si slab educati dupa 23 de ani de la revolutie, vedem ca ptr multi nu e chiar ce au visat…
    scuze ptr greseli!

  • @Dorin Tudoran
    Îmi cer scuze n-am vrut să provoc nici o polemică. Am scris “la sfârșitul lui aproape că puteai trage concluzia” nu că la final se sugerează ceva. “La sfârșitul” este o impresie genrală, nu vreun paragraf anume.
    Reformulez: Mi se pare că prea toată lumea a sărit pe Marius Oprea, înainte ca el să fi răspuns într-un fel, explicându-se. M-am simțit dator să fiu împotriva acestui curent.

  • Ontelus DG
  • Alina Popescu

    Domnule Dorin Tudoran,
    Numarindu-ma printre cititorii “Observatorului cultural”care simt uneori nevoia sa-si exprime opiniile am avut surpriza sa va gasesc numele printre “comentatori”; nu am intervenit in polemica iscata de Marius Oprea, insa am avut cu acest prilej placerea de a va citi.
    In legatura cu binevenitul articol al lui Radu Calin Cristea, am considerat ca trebuie apreciat- ceea ce am si facut-, dar mai importanta mi s-a parut prezenta dv.,din nou, printre “comentatori”(ghilimelele au numai semnificatia sublinierii).
    Va apreciez atitudinea pentru ca imi pare rau sa constat ca in foarte slab reprezentata presa culturala -- numeric/calitativ- promovarea autorilor se face straveziu partizan, critica literara demonstreaza uneori superficialitate si deseori o impardonabila suficienta si… colac peste pupaza nu exista un raport
    elegant, onest cu publicul cititor- desigur, cu cel care nu bate cimpii obsesiv si
    fara gratie….
    Pentru multi publicisti -- si din pacate nici “Observatorul”…nu face exceptie-,cititorul onest e ironizat, tratat cu nejustificata superioritate sau ignorant.
    Nu ajungeau luptele intestine din interiorul prea polarizatei bresle scriitoricesti…teritoriul se extinde…
    Va multumesc.
    Alina Popescu

  • Alina Popescu

    Scuzati-ma pentru ca probabil am scris prea mult, insa totusi trebuie sa mai adaug celor de mai sus aprecierea mea pentru modul in care isi trateaza cititorii dl. Radu Calin Cristea- prin ceea ce scrie si pentru modul in care este atent la receptarea articolelor lui.
    Si repet din nou: prezenta dv.este onoranta.
    Alina Popescu

  • Profesorul miliardar Iosif Constantin Drăgan , care a făcut avere în Italia din afaceri cu gaz, simpatizant cu fascismul , Garda de fier și Antonescu și sponsor important al activităților neofasciste și de extremă dreaptă din România de după 1989, a scris o serie de lucrări de pe poziții protocroniste (de ex. Noi, Tracii! ). A devenit un colaborator semioficial al lui Ceaușescu, care i-a facilitat accesul la documente inedite despre Antonescu, în baza cărora a publicat o lucrare apologetică în patru volume despre mareșal și regimul său (publicată în propriile sale edituri).

WP Admin