≡ Menu

Saunders, Trump & Lincoln

Photograph by David Crosby/Penguin Random House

Photograph & © David Crosby/ Penguin Random House

George Saunders (58 de ani) este unul dintre cei mai apreciați autori americani de proză scurtă – CivilWarLand in Bad Decline (1996), Pastoralia (2000), The Very Persistent Gappers of Frip (2000), The Brief and Frightening Reign of Phil (2005), In Persuasion Nation (2006)  și Tenth of December (2013).

Potrivit revistei TIME (27 februarie – 6 martie, 2017), primul roman publicat de Saunders, Lincoln in the Bardo (2017), ar putea fi cel mai apreciat debut al unui romancier al acestui secol.

TIME publică o cronică a cărții semnată de Nate Porter și un interviu cu Saunders din care nu lipsesc întrebări referitoare la Donald Trump.

Pentru unii dintre cititorii lui Saunders răspunsurile acestuia ar putea constitui o surpriză. Pentru mine, nu.

Deși ideea unui președinte Trump i s-a părut imposibilă, Saunders recunoaște azi că mișcarea Trump a fost (“sadly, to me“, adaugă el) “more mainstream than I’d been able to imagine”; că, deși s-a aflat într-un “dezacord vehement” cu suporterii lui Trump, cei pe care i-a întâlnit ”were very nice, mainstream people – not the fringe types I’d been led to expect”/…/”they were affable and happy to talk with me and not rabid or particularly angry.”

Foarte interesantă este și opinia lui Saunders despre sensul peiorativ injectat termenului ”elită” de către jurnaliștii de dreapta. Despre ce a adus America în starea de furie în care se află azi, opinia lui Saunders este necruțătoare:

“I think what’s happened in our country is pretty simple: The money went up, up, up. The middle class got decimated. Slight animosities got exaggerated. “

Nu mai puțin interesant este răspunsul lui Saunders la întrebarea de ce oamenilor le place să citească despre târgurile și compromisurile politice din epoca lui Lincoln, dar nu le place să audă despre aceleași lucruri, atunci când ele se întâmplă azi.

În fotografia paginei în care apare interviul cu Saunders am încercuit, cu roșu, întrebările și răspunsurile referitoare la mișcarea Trump și furia față de elite; cu albastru —  întrebarea și răspunsul referitoare la diferențele de atitudine față de compromisurile politice de azi și cele din timpul lui Lincoln.

SAUNDERS

Într-un moment marcat de patimi incontrolabile (nu doar în America), este reconfortant să vezi că se poate vorbi rațional despre oameni și acțiuni cu care te afli într-un “dezacord vehement”.

Poate că succesul lui George Saunders, prozator atât de preocupat de istorie, vine nu doar dintr-un talent cu adevăarat remarcabil, ci și dintr-un acut, autentic simț al Istoriei.

Cu atât mai jenante sunt “civismele” de două parale, care se înmulțesc (nu doar în America) precum ciupercile după ploaie printre “artiști, autori-gânditori” al căror singur gând este cum să iasă mereu în frunte, asemenea păduchelui, și să se reinventeze la nesfârșit în conștiințe absolute ale neamului, în speranța că într-o zi le va cădea în poală universalul măr de aur.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

  • DG Ontelus

    acuarelă// am înțeles demult că nu se poate face nimic/ numele pe care le dăm lucrurilor asigură o minimă funcționare a lumii/ dar pe fond nimic nu este clar căci genele și contextele fac din libertate/ o pioasă metaforă oamenii administrează neantul de fapt/ savanții îl descriu filosofii îl justifică artiștii îi sunt agenți de publicitate/ funcționarii îl operaționalizează iar antreprenorii îl multiplică/ viața este totuși o binecuvântare dar nu încerca să-i deslușești misterul/ fiindcă nu îți va fi bine așteaptă cuminte sfârșitul el vine oricum

  • Dezideriu Dudas

    Nici vegetalul nu mai e ca alta data…Gravitatia ii joaca feste. Mai degraba « cade pamantul in sus » ca nu cumva merele de aur, a carui uncie a devenit mai ieftina ca « paraua bitcoin », s-ajunga pe pamant….Newton n-ar mai intelege nimic din mecanica galactica iar Einstein ar relativiza totul sa-l salveze macar pe Charlie Chaplin care e inca in pericol….Intre timp, altii au inteles mai bine farmecul galactic al mizeriei de pe pamant ( nici Ovidius n-a putut fugi odata in galaxii ) si au infiintat si academii pe ramura…. « Banii » romanesti insa, mai nuanțați fata de « gandirea judokana », par a intelege ca n-are rost a te opune fortei….Cand au identificat «Zidul», i-au spus Moebius si « bandele » au inceput sa simta din nou ca ar fi posibil să se revina la G=m*g. Nimeni n-a vazut vreodata un copac revoltandu-se dar nici o « banda » la vreo slujba bisericeasca, exceptand bineanteles « biserica neamului », marca inregistrata…Citesc la nea’Andrei ca unul din punctele lui Andrei Scrima ( din trei – voi reveni odata…) prin care-si propunea renasterea ortodoxiei era un fel de cladire de biserici pe langa fiecare copac….Nu vad de ce n-ar participa la ceremonii si « parintele Moebius »…Tot isi numara diviziile si vede ca nu-i iese. Poate aceasta constienta va fi izbavitoare si marul ‘cela, universal, va cadea in sfarsit spre salvarea mecanicii…., nu de alta dar daca la forte stam bine, prea bine, la LUCRU (« mecanic » -- L = F*d ) totul e « SUSPENDAT ». In « fenomenologia » lui Neamtu’Tiganu, probabil inca dă femeia de serviciu cu matura….
    P.S. Arnold « s-a concediat » de la « Ucenicul ». Probabil abia acum Donald a inteles ca daca ai forta nici nu mai e nevoie sa te obosesti sa spui in fata natiei formula magica, « esti concediat », ceea ce de cele mai multe ori in mecanica uoamenilor normali poate insemna cădere…. ! Nu mai are Arnold de LUCRU ? Da’ a avut nevoie ?

  • DG Ontelus

    uneori// mi se pune un junghi în suflet dar îmi trece repede/ este așa ca un fulger nici nu ai timp să-ți dai seama ce-i și deja nu mai e/ vorbind și cu alți oameni am înțeles că îi mai încearcă și pe ei așa ceva/ va fi fiind o tainică prescripție în fișa postului de om/ atât mă îngrijorează nu cumva aceste junghiuri să se înmulțească/ dacă se va întâmpla și asta va trebui să mă obișnuiesc/ se pare că gradul de toleranță la suferință este variabil de la caz la caz/ în fine prostii de orășean nostalgic unde-ai pus chestia aia hai odată

  • Dezideriu Dudas

    De fapt, in context, ideea din Andrei Scrima de mai sus este structurata pe toate cele 3 puncte pe care el isi imagina “reasezarea crestinismului -- si mai ales crestinismul romanesc ” ( “Noutatea autentica e un sentiment proaspat al originalului , e reasezarea libera in spatiul traditiei ” ) :
    1. Noutatea limbajului . ” Este inadmisibil ca o religie a Logosului sa accepte cu atata frivolitate anemierea cuvantului, adormirea lui sub rutina, inflatia stereotipiilor dulcege, jargonul “popesc” “…
    2. Recuplarea discursului teologic la metabolismul culturii.
    3. Deschiderea lui inter-religioasa.

    Care ar fi legatura celor “3 puncte ale lui Andrei Scrima” cu Saunders, Trump, Lincoln ? Este prima data cand pot explica acel timp “ocupat cu faptul ca suntem romani”, timp inexistent in universul neoprotestant….La neoprotestanti prin excelenta “punctul 1” de mai sus nu-si are fundament iar “punctul 3” este abordat chiar in sens invers de neoprotestantism, in sensul in care este o religie care se relationeaza pe sine cu altele si n-are nevoie de vreun “manifest” pentru aceasta….”Punctul 2″ poate fi demonstrat indirect. Neoprotestantismul fiind preocupat, cel putin manifest, in mod special de realitatile cu care se confrunta enoriasii, in mod subsecvent “metabolismul culturii”, cea care este perceputa de oameni mai aproape de ei, nu este prea indepartat de discursul public si actiunea asociata lui….

  • D. Alex

    Dacă nu facem abstracție de contexte democratice(conformism pozitiv, socializarea tipică individualistă) atunci dezacordul este exact ceea ce atrage mai mult discutia, si inca rationala. Consensul, fie și temporar, punctual, asigură plictiseala și rătăcirea atenției.
    Dar ambele fac referință la ceva comun, presupus, indiscutabil.Care acum pare pus la îndoială cam peste tot pe unde democrația mai funcționa în ritmul clasic.
    Dacă aș fi american, eu m-aș întreba serios în ce punct al mașinăriei constituționaale se poate pune o pană de argint, pentru ca tot refulatul civilizației iluministe să transpară cu o vigoare demnă de cauze mai bune. Deex., plaiurile mioritice suferă de fixația într-un stadiu statal-politic vechi de jumătate de secol (acut, că pipota istoriei moderne o regăsește și la pașopt), abuzul. Abuzul în servicii.De aici, cu două puncte de sprijin, și câteva legi ale fizicii, nu se va mai vorbi decât după sfânta torsiune și niște retorsiuni calamitante. De parcă cineva ar putea ști așa ceva, într-o țară de deștepți rău.
    Americanii, prietenii și aliații noștri indimenticabili în tot felul de lupte nepublicabile, pentru că inavuabile, sigur suferă și domniile lor de același sindrom. Al gripării profesioniste, curat constiuționale (deși unii oameni serioși ne asigură ca la ei nici vorbă, echilibrul se restabilește cu regularitatea fluxului). Deși ei au puterea să externalizeze (tocmai!)această acțiune turbionară care nu are nevoie decât de un impuls personalizat și bine dozat la punctul invizibil, dar sesizabil cumva, plus câteva răsuciri de sens abil vândut unui timp prea grăbit, nu aș paria că fizica gândită politic nu-i va aduce daune ireparabile.
    Dacă este cazul, cum zice la teorie, atunci cu adevărat nu va fi timp decât pentru proze foarte scurte.Dar memorabile.
    Atunci poate că vom începe și noi să scriem un capitol întreg într-o carte legată bine.Și nevandabilă.

  • DG Ontelus

    asculți muzică// funcționează ca terapie/ sufletul se dezmiardă/ gândurile plutesc/ amintirile/ acele senzații/ inima bucuroasă/ mintea senină/ încă o zi se duce/ încă o zi seduce

  • DG Ontelus

    Virgil Mazilescu: ,,mîncau la o masă lungă şi bogată// mîncau la o masă lungă şi bogată/ aşa după cum este/ obiceiul prin părţile noastre răsăritene şi/ pot să spun că m-au întîmpinat cu un tulbure salut/ cum să nu mă întîmpine cu un tulbure salut/ mîncau/ ce să facă/ dar mai tîrziu m-au învelit într-un ziar/ și neatenți m-au pierdut pe mare ce să facă şi ei/ visaseră trei zile şi patru nopţi/ insule cu neveste frumoase/ şi nevestele se ştie sînt ca sufletul/ dar mai tîrziu m-au găsit în burta peştelui/ despicau burţile peştilor pe rînd căutîndu-mă/ ce să facă şi ei/ prietenii”

  • DG Ontelus

    liniștește-te// distanța și timpul/ suita de amurguri/ acele amfiteatre/ clipele și nostalgia/ caracterul studios/ diabetul moral-spiritual/ spectaculoasa evoluție/ experiențele nefericite/ grupa a și grupa b/ dar ce faci aici/ recapitulez pentru teză/ astronomie cu miroiu

  • DG Ontelus

    Mircea Dinescu (1989): ,,Ai grijă// Ai grijă să nu faci și tu explozie/ (din înger n-a rămas nici măcar o schijă)/ calcă pe vîrful plopilor cu grijă/ să nu verși sufertașul cu ambrozie.// Sînt zei abandonați ca puii mîții/ prin gropile cerești scîncind de sete,/ sînt arhitecții Domnului, în cete,/ ce-au lins pe urma lui dîra tărîții.// Tu, voiajor al stărilor de transă/ ai grijă de căminul de bătrîni,/ minte-i c-au fost eroi și c-au fost buni/ și că mai au acolo jos o șansă.”

  • DG Ontelus

    Se spune despre ziariști că sunt formatori de opinie. În diverse împrejurări, țin partea unora, în detrimentul altora. Este un risc asumat. Au și de câștigat de pe urma prestațiilor. Pentru a separa, totuși, mai consistent politicul de mediatic, ziariștii fiind, de fapt, niște politicieni ai mentalului public, ar trebui, deși e puțin probabil asta, ca de fiecare dată, în orice situație publică, ziariștii să nu țină partea nimănui, să fie sceptici radicali. Atunci însă și-ar pierde publicul. Dar nu și-ar pierde onoarea, trăsătură pe care mult prea puțini dintre cei care evoluează în spațiul public reușesc să și-o păstreze.

WP Admin