≡ Menu

Sanchi! Sau cum îi face Hayek cu oakeshottul lui Gellner

A  scrie  discursuri  pentru  oameni  politici este o îndeletnicire foarte onorantă. Judson T. Welliver a scris pentru Calvin Coolidge, William Safire pentru Richard Nixon, Peggy Noonan pentru Ronald Reagan, Michael Gerson pentru George W. Bush, foarte tânărul Jonathan “Jon” Favreau pentru Barack Obama iar legendarul Theodore ”Ted” Sorensen pentru John F. Kennedy. Întrebat dacă el este autorul acelui ”Ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country” din discursul inaugural al preşedintelui Kennedy, Sorensen nu a dat niciodată alt răspuns decât ”Ask not.” Semn că discreţia este una dintre calităţile unui speechwriter.

O altă calitate a unui autor de discursuri este aceea de a-l face cât mai plauzibil pe cel ce rosteşte cuvântarea. Discursul rostit recent de preşedintele României la Londra (London School of Economics) oferă cel puţin două surprize. Una reconfortantă, alta – de mari proporţii. Cea dintâi – familiaritatea cu numele lui Ghiţă Ionescu, pe care dl Ion Iliescu îl credea cândva un extremist de dreapta. Cea de a doua – familiaritatea cu opera unor Friedrich Hayek, Ernest Gellner şi Michael Oakeshott. Un Traian Băsescu de zile mari şi în drum spre câteva academii.

Mă întreb când vom afla că: Marian Vanghelie nu se culcă până nu citeşte zece pagini din Kant, Gigi Becali îşi petrece sâmbetele recitind Diderot şi duminicile conversând despre Descartes, Oana Niculescu-Mizil foloseşte doar şamponul de păr Derrida şi crema de faţă Roland Barthes, Irina Loghin ascultă cu sfinţenie Pierre Boulez, iar de la Dan Iosif s-au păstrat numeroase note de lectură din Sfântul Francisc de Assisi.

Măcar din când în când, un beneficiar al serviciilor de speechwriting ar trebui să le şoptească autorilor de discursuri: ”Nu-mi răpiţi şansa de a rămâne autentic. Ajutaţi-mă să fiu cât mai convingător.”

Ilustrație @ Copyright 2011 - Alex. DIMITROV

Cea mai amuzantă prestaţie dintre cele implicate în asemenea situaţii este cea care îmi aminteşte de o glumă de pe vremuri. Întrebare: cine este cel mai cinic român? Răspuns: Dumitru Popescu – ”Dumnezeu”. Întrebare: de ce? Răspuns: pentru că întâi scrie discursurile lui Ceauşescu, iar când acesta le rosteşte, ia note cu febrilitate.

Recordul respectiv a căzut. Azi lăudăm cu voci sugrumate de emoţie discursurile pe care le scriem pentru alţii, cu iluzia că suntem chiar ei. În felul acesta, nici ei nu mai sunt ei, nici noi nu mai ştim cine suntem. Şi aşa devenim, cu toţii, chiar mai interesanţi decât părem.

  • @) Dorin Tudoran

    Frumoasa bijuterie! Ti-a facut bine calatoria, chiar daca te-a purtat de la W DC la Bucuresti, prin Londra, si retur. Dau de veste ca ai revenit la “munci si zile”.

  • Florin Iaru

    Ha ha ha, am avut exact aceeaşi surpriză de mari proporţii, condimentată cu un ridicol scolastic…
    Stăi să vezi ce reproşuri urmează: Ce te bagi, bă, în supa noastră? Dacă nu-i cult la cap, nu-i bine, dacă e supercoolt, iar nu-i bine… Nu vă mai satură Dumnezeu! (şi un îndemn scurt: huooo, la muncă, bugetari graşi!)
    Est modus in rebus. 🙂

  • victor L

    In sfirsit. Nu stiu daca vizita pe plaiurile natale a fost revigoranta, dar ati revenit la marota dvoastra: Tismaneanu.
    Vizita pe plaiurile natale v-a revigorat si placerea bascaliei. Care la origine era “anecdota primeaza”.
    Ma intreb: daca era un text de toata jena, ce hahahahaha-uri mai scotea Iaru?
    A fost bun textul, dar dece l-a citit dictatorul? trebuia un text de doi bani ca sa se faca si Basescu si Tismaneanu de ris.
    (Propun lui Iaru sa scrie un text pe masura si sa il dea lui Crin sa-l citeasca. Sper ca ii da voie Felix.)

  • dinu adam

    Florine, rebus-ul la care faci apel este pentru consumatorii de integrame de la Cotroceni precum sahul pentru jucatorii de table. despre modus nici nu mai poate fi vorba.

  • Dorin Tudoran

    @victor L

    Nu am marota respectiva.
    Continuu sa cred ca excesele fac rau. Dl Basescu are destule calitati pentru a i se construi un discurs la fel de bun dar plauzibil.

  • vasile ernu

    Cei de fata zic ca toata echipa de consilieri nota de zor… 🙂 cu toate ca aveau si textul tiparit in fata… dar Hayek suna altvel live din gura presedintelui,,,,
    v.e.

  • Radu Humor

    Si la ce i-a folosit ?!
    Dupa cum arata…ecourile din massmedia externa (in prima zi n-am vazut nimic, iar in a doua n-am mai urmarit) , s-ar parea ca nimic nu mai poate schimba impresiile deja formate !
    Cred ca o primire la Palatul Buckingham facea mai mult decat toate vorbele la un loc 😉
    N-a fost sa fie si cred ca nici nu va mai fi :roll:

  • E cam la fel cu a pune în gura Cicciolinei un discurs demn de Papa Benedict…

  • Ancelin Roseti

    Da!
    Aici ar mai trebui amintiţi şi seralistul ministru trOian Igaş, absolvent al mult prea înaltei şcoli profesionale de miniştri, la cursurile de fără speranţă, şi agramaturistica tanti Nuţi din Pleşcoi, şi cheferista fantomă Boagiu, vorbitoare prin somn la Gara Ancuţei, şi folclorist-măscăriciul lălăitor Bălălău Dolănescu, care a spus că, în Parlament nu va vota nicio lege, deoarece Constituţia a fost votată, şi SocaNciu Balalaică, care s-a trezit apărând limba română, pe care, deşi nu ştie să o vorbească, totuşi, o fluieră (culmea prostie e că, atunci când a fost să voteze, s-a încurcat şi a votat împotrivă), şi câte şi mai câte alte somNităţi ale neamului…, demnitari nu alta.
    O!, dar să n-o uităm pe europarlamentăriţa lu’ tata, de la care am învăţat că “pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine”, deci n-ai “succesuri” la ei.
    Cât despre ”Ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country” mi se pare o mare tâmpenie, indiferent cui i-a aparţinut, dacă este luată de bună — chiar şi atunci când suportă metamorfoze parafrastice.
    Un Gârbovnic din USR, nu de mult, mă ameninţa, spunându-mi: “lasă că mă voi interesa eu să văd câţi bani ai adus tu Uniunii”-- asta la nici o oră după ce am scris, referindu-mă la impostură şi la sforile trase de găşti şi de şefi, că, în curând, scriitorilor li se va spune “nu întrebaţi ce a făcut Uniunea pentru voi, ci ce aţi făcut voi pentru Uniune”.
    Păi, nu degeaba am ieşit, ca popor, cu coeficientul de inteligenţă cel mai scăzut din Europa! Dacă s-ar extinde măsurătorile, nu-i exclus să fim pe chiar pe ultimul loc în lume.

  • Niels Schmecker

    Ce calitati?! Numiti, va rog io, macar trei, da’ sa fie… valori universale, din alea care sa ne foloseasca si noua, nu numai Lui si clanului personal… 😀

  • Florin Iaru

    Cînd Obama a citit de pe prompter, fără să clipească, discursul altuia, lumea a rîs. Aşa e şi normal…
    Ale dracu’ marote. Al dracu’ dom’ Mitică!
    Eu cred că discursul se construieşte pentru o persoană, nu împotriva ei. Asta se cheamă adecvare…

  • Radu Calin Cristea

    Asta imi aminteste de Crin Antonescu care a fost balacarit pentru ca nu si-a terminat doctoratul inceput, culmea nerusinarii, tocmai cu Zoe Petre. La cit de doct e discursul Presedintelui inteleg abia acum cit de just era reprosul. Mi se pare imposibil sa nu aiba niste doctorate ascunse. Tot e bine ca dl. Basescu accepta sa citeasca asemenea texte cu detenta academica, Andrei Plesu abia daca reusea sa-i strecoare niste biletele la scara avionului

  • Florin Iaru

    Victor L, reaua intenţie se pedepseşte. Ştiaţi?
    Dacă preşedintele îmi cerea un text, i-aş fi cerut şi eu un sfert de oră, să-l descos: ce vrea să spună? Cui se adresează? Ce aşteaptă oamenii aceia de la el?
    Apoi l-aş fi măsurat din ochi: ce discurs credibil, personalizat să-i construiesc?
    1. Cu umor reţinut, dar cu poantă.
    2. Să sugereze sălii că omul e sincer şi bine intenţionat.
    3. Citatele să nu abunde, să fie simple şi la îndemîna unui preşedinte care nu s-a prea omorît cu şcoala.
    4. Calat pe ideile generale ale reuniunii, la care să pară că aderă şi vorbitorul.
    5. Dintr-o poziţie oficială, de preşedinte (jucător).
    6. O mărturisire personală, care să atragă atenţia unei săli plictisite.
    Să ştiţi, stimate Victor L, că nu e atît de complicat. Cînd un personaj dintr-o carte vorbeşte, scriitorul se apleacă supus şi devotat la nivelul lui. Îi scrie dialogul pe limba lui. Îi repectă construcţia/deconstrucţia intelectuală. Cînd autorul o ia prin porumb, personajul se îneacă la malul lecturii. Dar, mă rog, asta ţine de arta scrisului, nu de ideologie. Ştiu că e greu, prea greu de înţeles. Ce, nu e autorul stăpînul despotic al personajelor?
    Cît despre un discurs al lui Crin, mai întîi aş sta cu personajul o lună, să-l învăţ să vină la muncă, să-şi măsoare vorbele şi să-şi respecte partenerii de discuţie. Mai apoi, aş lucra la caracter, deşi e prea tîrziu. Apoi i-aş scrie (discursul). Dar -- deh -- cine mă întreabă? Cine sînt eu?
    Cînd o să vă aud că mai e de lucrat la caracterul preşedintelui, la vorbele cu care îşi loveşte cetăţenii, cînd o să fiţi nemulţumit măcar cît negru sub unghie că nu respectă jocul democratic şi nici legile societăţii, da, aş putea să vă creditez şi cu niscaiva încredere… Pînă atunci, nu!

  • Niels Schmecker

    Pe cuvint ca cererea mea… imperativa a fost foarte… retorica! Uite, in semn de… penitenta, ii gasesc eu preopinentului o “calitate” ultraliberala: este cel mai dibace jongleur cu principiul “Tot ce nu este interzis este permis”, inclusiv in interpretarea Constitutiei Romaniei, dar nu numai… Va dati seama ce ar face unul asa performant, daca ar fi lasat sa interpreteze alte constitutii si mai… tolerante decit a noastra?! Macel! Nu i-ar trebui mai mult de un mandat pina cand tot ce nu este interzis sa devina obligatoriu… 😀

  • Dorin Tudoran

    @Ancelin Roseti

    Nu cred ca “Ask not what…” este o tampenie. Ideea era cea a participarii. O idee foarte importanta.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    Exact! Textul meu era, in fond, despre adecvare vs. inadecvare.

  • Dorin Tudoran

    @Radu Calin Cristea

    Nimic rau in faptul ca presedintele are cativa consilieri si autori de discursuri in care are incredere. Inca o data: problema este cum sa-l faci credibil, convingator, construind un mesaj pe elemente plauzibile nu pe fantasmagorii.

  • Dorin Tudoran

    @Niels Schmecker

    Boala veche schimbarea legilor, promulgarea unui potop de legi noi etc. Inainte de a te gandi la schimbari, e intelept sa vezi cum sunt folosite legile in vigoare. Degeaba ai legi, daca nu sunt aplicate. Degeaba vii cu alte legi, daca si ele raman doar pe hartie. Degeaba schimbi un punct ori altul din Constitutie, daca “legea fundamentala” constituie pentrun prea multi doar o vorba pe hartie.

  • Consilierul lui peste prajit

    Dle Tudoran de ce nu spuneti adevarul pina la capat? Stiti bine de citi ani calatoreste ca un rege Tismeniski in lume pe banii gastii lui de la ICR sau de la Cotroceni si ca nu e loc in care sa nu isi bage nasul si sa nu fie el motul prajiturii. La Londra e carat mereu cu masina ambasadei de parca e oficial de prim rang. Un lingau nenorocit. Si mai ales ca nu-l doare pe el in cot de Basescu, face totul pentru propria glorie. Scrie textul lui Basescu, lauda textul si ne anunta ca va publica si comentariul sau la textul lui Basescu. Care o fi diferenta intre (…) Christi si Tismeniski? Nici la Ateneu nu ati spus adevarul pina la capat. De ce nu ati amintit de agentul “Somesanu” care apare si in cartea dvs? Sau v-ati luat dupa Manolescu ca nu e frumos sa spuneti ca “Somesanu” este Nicolae Balota? Turnator inca din puscarie si infiltrat in cercul celor de la Europa libera ca sa raporteze totul la Bucuresti. Ati citit ce spune Pelin in cartile lui despre acest nenorocit. Ori spuneti adevarul pina la capat ori lasati-o balta. Cu stima.

  • Niels Schmecker

    In ceea ce priveste discursul inspirational al lui T.B., eu as zice sa asteptam si inregistrarea video, care s-ar putea sa fie si mai… elocventa decit am putea noi presupune, cunoscind personaju’… 😀

  • napocitaniu

    bine atzi revenit pe meleaguri blogeriste, dom’ tudorane!

    acuma, ce sa zic, nu pot sa ma pronuntz asupra inadecvarii discursului basescian, ca nu sint “la curent” (nici macar 380V), asa ca n’am de ce sa nu va cred pe cuvint…
    n’am reusit sa aflu nici daca dictatoru’n functzie o reusit sa se urce macar pe capra calestii care l’o onorat pe ceashca, da’ nu crez ca niste amarite de furnituri pentru niste fregate achizitzionate de altzii “mai cu oo” l’or indreptatzit sa aspire la asa ceva.

    maximu’ pe care pot sa’l mai sper e ca respectivu’ sa se tzie de cuvint si sa nu inceapa sa publice cartzi!

    chit ca s’ar gasi destui amatori sa i le scrie.

    in alta ordine de idei (putzine…): cind vedem si noi ce atzi vorovit cu dom’ manolescu, ca n’am izbutit sa intru la ateneu (imi era smokingu’ la curatzit!)?

  • Dorin Tudoran

    @Consilierul lui peste prajit

    1. Spre deosebire de dumneavoastra, eu nu cunosc amanunte in legatura cu felul in care calatoreste dl Tismaneanu si ce masini i se pun la dispozitie unde calatoreste. O precizare: pe dl Tismaneanu nu l-a chemat niciodata Tismeniski. Pentru o discutie civilizata e nevoie sa respectam macar cateva reguli, da?
    2. Cred ca textul citit de presedintele Basescu la LSE are mai multi autori. Discursurile unui sef de stat trec prin mai multe perechi de maini; rareori exista un singur autor al unor asemenea discursuri. Inca o data, nu la calitatea discursului, in general, m-am referit ci la inadecvari ce pot arunca un efort laudabil in ridicol…
    3. V-am cenzurat usurel: (…). Zau, nu se face, Orice ati crede despre doamna respectiva.
    4. Discutia de la Ateneu nu a avut drept scop numirea tuturor informatorilor, turnatorilor etc. Da, am citit ce a scris Mihai Pelin. Am citit si un document prin care CNSAS raspunde la cererea cuiva indicand ca informatorul “S” este dl Nicolae Balota. Intr-o discutie mai veche pe acest forum s-a mentionat existenta acelui document, dar nu este rolul meu de a lansa o discutie pe aceasta tema. Desi informatorul “S” apare si in dosarul meu, eu nu am primit un document din partea CNSAS prin care sa fiu informat ca este vorba despre dl Nicolae Balota. Este dreptul conducerii Uniunii Scriitorilor sa discute ori nu acest caz, asa cum este dreptul persoanei (sau persoanelor) ce au primit de la CNSAS confirmari ca informatorul “S” este dl Nicolae Balota sa lanseze o asemenea discutuie si sa publice dovezile respective. Ca sa nu mai spun ca este dreptul dlui Balota sa infirme public ca este informatorul “S”.
    5. A spune adevarul “pina la capat” nu inseamna sa vorbesti despre tot si despre toate in orice imprejurare sau sa faci afirmatii de a caror autenticitate nu este sigur…
    6. Cum ziceati, cu stima…

  • Dorin Tudoran

    @napocitaniu

    1. multam. de revenit, am revenit pentru scurta vreme, fiindca abia acum ma pregatesc sa stau si eu un pic “la umbra”, ca e tare cald peste tot.
    2. de ce sa nu scrie carti? o carte de memorii, scrisa candva in liniste, poate ne-ar lamuri in legatura cu lucruri pe care pretindem ca le stim. chiar ajutat de “negri” (cum sunt numiti autorii de carti scrise pentru altii), un presedinte poate lasa pagini foarte interesante in urma sa. sunt foarte putini oamenii politici (ce sa mai vorbesc de actori sau sportivi) care isi scriu singuri cartile. importanta ramane ocolirea ridicolului, lipsei de plauzibilitate.
    3. nimic incrancenat, cu scantei sau foarte spectaculos in discutia de la Ateneu. o discutie linistita… stiu ca a fost inregistrata, dar habar nu am daca va fi transmisa ori nu. cum zicem — nimic monumental.
    4. nici eu n-am avut smokingu’ cu mine…

  • Radu Humor.ro

    E o vorba (tziganeasca ?) cu “batista pe tzambal”, care functioneaza culmea!, cu atat mai bine, cu cat sunt cercurile mai inalte si elita mai dependenta de (re)sursele puterii politice !
    Grija asta de a nu calca in strachini, sau pe bombeurile unor vremelnici sefi, duce in derizoriu orice discurs serios despre lucruri la fel, dar mai are darul de a evidentia tocmai ce n-ar vrea cel in cauza 😉 !
    Abilitatea cu care se sare sau se omite ceva ce ar putea avea urmari in plan profesional sau social, ii face pe multi sa fumeze una si sa spuna alta 😉
    Si totul pleaca de la incercarea, niciodata reusita (sau pentru prea putin timp) de a ascunda mirosul de usturoi …. :roll:
    Numai ca astfel, nu este nici opozitia deplin lamurita cu cine are de-a face, nici puterea lasata sa doarme linistita :roll:
    In schimb este destul loc de intors, functie de desfasurarea ulterioara a evenimentelor, pentru cei in cauza 😉

  • victor L

    Ei bine, ipocritii se intreaba cum de scriitorii X Y Z (mai precis un intreg alfabet) au putut pactiza cu monahii de la manastirea Secu. Urmarind azi, in timpul dicaturii marinarului, pe intelectuali, nu ai dece sa fii ipocrit si sa nu recunosti lastarii. Ca sa nu spun vorba aia.

    Concluzia unora: nu trebuie sa citesti ceva scris de cineva mai inteligent decit tine. Te faci de ris.
    Tismaneanu trebuia sa scrie ceva banal despre Ghita Ionescu, ceva la nivelul marinarului.

    @ Florin Iaru,
    nu te catara pe catedra, intii sa produci texte la nivelul lui Tismaneanu (la iRealitatea esti as), dar nu din cele care se invirt in jurul ideologiei “jos Basescu”.
    Maryland nu e totuna cu iRealitatea. Si nici Europa libera nu se aseamana cu depozitul de carti a librariei Sadoveanu. Iar cind Herta Muller isi exprima dispretul fata de scriitorii tacuti, te includea si pe tine, nu doar pe Liiceanu ori Manolescu.
    Crin si Felix iti sînt suficienti. Ti-l las si pe poetul Vintu.

  • Ancelin Roseti

    @ Dorin Tudoran

    Am priceput că ideea era cea a participării, însă, dacă încercăm să-i simulăm practica, cred că ne vom împotmoli foarte repede: ba în doctrine politice, ba în bresle, ba în resurse şi strategii economice, ba în mentalul social, ba în păturile sociale, ba în atitudini demagogice, ba în lungi croaziere în jurul cozii, etc.
    De ce? Fiindcă lucrăm cu abstracţiuni: ţara, statul, patria etc. Ce e ţara? Ce e statul? Ce vor ele? — în raport cu ceea ce vor oamenii. De cine sunt ele reprezentate? Cine sunt cei care le reprezintă şi ce vor ei cu adevărat?
    Să mă întreb ce am făcut eu pentru ţară, adică pentru cine?
    Să admitem, de pildă, că eu sunt scafandru. Ce să fac eu pentru ţară (adică, pentru cine?), să mă scufund mai adânc, să mă scufund un timp mai îndelungat, să mă scufund mai des, să ignor timpii de decompresie? Eu îmi fac (şi trebuie să-mi fac) meseria conştiincios, iar pentru aceasta doresc un trai mai bun, condiţii mai bune, recompense pe măsură etc.
    Ei, şi întreb, la un moment dat, de ce lucrurile merg spre rău şi nu spre bine, aşa cum aş dori, aşa cum ar fi normal, iar la această întrebare Politicianul X mă îndeamnă să mă întreb ce-am făcut eu pentru ţară, nu ce a făcut ţara pentru mine.
    Eu mi-am făcut meseria. Ce ar trebui să mai fac, şi pentru cine, şi-n avantajul cui? Politicianul X şi-a pus această întrebare? Şi care ar fi răspunsul?
    Personal eu nu ştiu ce este ţara, ce este statul, ce este patria etc. Eu ştiu că nişte oameni reprezintă aceste abstracţiuni.
    Şi acum ce trebuie să fac? Să mă întreb ce am făcut eu pentru aceşti reprezentanţi şi să nu-i întreb ce au făcut ei pentru mine? — că doar pentru asta au fost numiţii/aleşi în funcţii, că doar pentru asta au intrat în politică.
    Vedeţi? ne cam împotmolim numai imaginându-ne o situaţie simplă/simplistă. Ni se dau peste cap busolele. Începem să confundăm stânga cu dreapta, materia cu ideea ş.a.m.d. Apoi apar ipocriziile, unghiurile de fugă ale politicienilor, doctrinele care îţi arată pe unde să scoţi cămaşa şi lista continuă.
    Ei…

  • Dorin Tudoran

    @victor L

    Spuneti: “Tismaneanu trebuia sa scrie ceva banal despre Ghita Ionescu, ceva la nivelul marinarului.”
    Eu nu asta spuneam/sugeram. Vorbeam doar de o anumita inadecvare. Nu neaparat a discursului, in general, ci a inserturilor de nume si citate greu de crezut ca tine de lumea lecturilor presedintelui.
    Mai mult, nu afirmam nici macar ca autorul discursului este neaparat Vladimir Tismaneanu…

  • Radu Humor

    Cel mai interesant mi se pare de aflat ce ii pun aia care-i fac discursurile in locul hahaiturilor si a mhaurilor ! :roll: 😉
    Se zice ca cineva i-ar fi scris discursurile lui Ceausescu cu “rrrr-uri” rrrrrepetate pentru a-l face atent si Nea Nicu nu s-a suparat deloc :roll:
    S-au suparat in schimb altii si l-au zburat pe inventivul indraznetz :roll:
    (tot el ii facuse scrierea cu literele alea uriase )

    Pentru mine dezamagitor a fost aspectul fizic al presedintelui mrgreen: , dar englezii care au avut un ministru, de-adreptul sinistru (paremi-se Cox, sau asa ceva) la externe, se pare ca au trecut usor cu vederea acest amanunt (probabil de asta si-au protejat si Regina Mama ).
    Nu va trece mult pana cand Basescu va simti nevoia sa fie acompaniat/insotit doar de unii ca Boc, Funeriu, Oprea (l-ati vazut ce nostim se stramba cand vorbeste ) , Igas (pentru vasta lui cultura) sau Tabara, pentru rezonanta numelui 😉 si nu doar de Tismaneanu sau Patapievici :roll:

  • victor L

    dle Tudoran,
    n-o mai dati cotita; marinarul o fi el cam incult si nu se ridica la nivelul intelectual al multora, dar el citea un text, ca Presedinte al tarii, nu ca specialist, in onoarea unui om.
    “Pentru noi, românii, profesorul Ionescu a fost un reper major al exilului intelectual”, ca atare dictatorul nu vorbea in numele sau.
    Si clar, marinarul nu putea sa fie afin cu specialistul
    Ghita Ionescu, dar Tismaneanu?

    Cit despre: “Mai mult, nu afirmam nici macar ca autorul discursului este neaparat Vladimir Tismaneanu…” manastire-ntr-un picior…

    Acum va salut si toate cele bune: m-a trimis soacra sa cinez in oras.

  • InimaRea

    Mon dieux, da’ ce aplomb plumburos are Lictor! O fi de la caniculă, şi că nu şi-a pus şapca. Cum care şapcă -- aia de căpitan de vapor, la mare modă acu’ un an, în Bucureşti şi-n Portocalia.
    Lictore, poţi avea oricît de proastă părere despre Iaru -- e dreptul tău, pe măsura gustului tău. Dar nu-l poţi trata băsescian, oricît ai fi tu de celebru ca anonim pe blog, iar el de anonim prin gazete, librării şi biblioteci (ştiu, e naşpa dar aşa-i -- e de găsit şi-n biblioteci, acolo-i prafu’ cît casa!) Sau poţi dar suferi de inadecvare -- tema discuţiei de aici.
    Eu zic că Băsescu a ajuns la capătul puterilor Ori, cum se zice în alte părţi, şi-a atins limita competenţei, dincolo de care e doar, numai, “decît” incompetenţă căci inadecvare. Dacă a ajuns el să facă frumos numai ca să dea bine-n public sclifosit, e semn de iremediabilă oboseală (fizică, oameni buni, căci neuronii aceia sînt fizici, nu intelectuali, chit că li s-a dus lor vestea că ar fi sine-qua-non-ul inteligenţei la oameni. Aiurea! Sînt “decît” nişte circuite, acolo. Abia ceea ce circulă pe-acolo-i condiţia inteligenţei. Ia să le bage careva freon, să vedem -- mai sînt ei aşa inteligenţi? Uitaţi-vă la Lictor şi dumiriţi-vă!)
    PS: Faimoasa vorbă a lui JFK n-o fi chiar tîmpită dar paralogică tot e, cînd socoteşti cine mama supărării e America, la urma urmei. Dar, ţintind faimoasa naturelul patriotic simţitor al americanului, a avut o soartă excepţională, de unde mai avea la un fir de păr să pice de băşcălie într-o ţară în care se moare în masă -- şi de veacuri -- de grija aproapelui. Culmea e că JFK chiar a făcut ceva pentru America -- a inaugurat războiul din Vietnam, printre altele. Dar nici America nu i-a rămas datoare.

  • Dorin Tudoran

    @victor L

    Nu, domn’ Victor. N-am obiceiul diplomatic de-a o da cotita. Vorbeam despre o mentalitate, despre inadecvvare etc. Daca simteam nevoia sa dau nume, le dadeam. N-am simtit nevoia cu pricina. Ati simtit dumneavoastra. Foarte bine, dar va si priveste.

    Marota… Ma tem ca nu eu sunt cel cu marota, ci dvs. -- cum e vorba de dl Basescu si comentariile nu sunt neaparat favorabile, va suparati.

    Poate dati si alte citate, nu doar cel despre Ghita Ionescu… Parca mai erau niste nume, nu?

  • Dorin Tudoran

    @InimaRea

    Nu sunt un fan al lui JFK, dar a facut si alte lucruri in afara razboiului din Vietnam. De-un “parezamplu”, artele n-au avut multi suportori de calibrul sau. Kennedy Center din Washington e o superbitate etc.

  • Daca_nu_nu

    Aparte:
    Soacră? Aoleo… Ăsta-i Victor! Din somn sculatu-m-am, de tastatură apucatu-m-am, că, de soacră auzind, rău de tăt spăriatu-m-am…
    Tare:
    Măi Victore, eu nu ştiu cum Dumnezeu se face de un bărbat ca domnia ta se află bine-mersi la cheremul unei soacre ajunse -- iertare! -- la o vârstă, cred, matusalemică. Dacă-ţi dă soacra bani de coniac, bei; dacă_nu_nu. Dacă-ţi dă bani de pâine, cumperi; dacă_nu_nu. Dacă te trimite să mănânci în oraş, te duci. Păi, dacă nu? Eu nu vreau să-ţi bag mortu-n casă, nici să-ţi stric relaţia cu soacra, dar mă întreb şi eu aşa, ca o muiere cu minte puţină, tu nu te revolţi niciodată? Acuma, se poate ca domnia ta, ca un ginere cumsecade, s-o fi auzit pe aia cu soacra care-o zis: „Bagă de samă că io-s muierea dracului. Când m-i vedea cu năframa pe partea dreaptă, să ştii că-s cătrănită. Când m-i vedea cu năframa pe partea stângă, să ştii că-s foc şi pară. D-apoi când m-i vedea cu năframa pe frunte, să ştii că tăt-tăt-tăt te-o trăznit!!!” Da io în locul dumitale, aş încerca-o şi pe aia: „Auzi, tu soacră: când m-i vedea pe mine că dau odată cu şapca de pământ, să ştii că nu mă doare nici la bască de cum îţi pui tu năframa!”.
    Nu de alta, Victore dragă, dar n-aş vrea să ajungi a crede că ăi de nu facem cum zice soacra lu matale suntem duşi cu pluta…

  • napo_calu

    as prefera sa nu, dom’ tudorane, adica ar fi ideal ca macar in directzia asta dom’ piratu’ sa nu’i imite pe ceilaltzi conducaretzi ai natziei!
    din motive nu numa’ ecologice, zic, c’altfel cine stie ce “contrarevolutzie si reforma” ne paste (in “n”-spe volume), cu prefatza, introducere, note bibliografice, note biografice plus postfatza de susnumitu’ titzminenski, care o sa se prefaca, iarasi, ca n’are nici in clin nici in mineca cu “cuprinsu”.

    de altfel, mi’am dat silintza sa aflu daca patria ii este (si ii este, dupa cum se vede 🙂 recunoscatoare, in avans, ca postum nu se stie niciodata.
    te pomeni c’or sa inceapa sa’i scrie si astuia numele cu litera mica (la mine nu se pune!)!

    conced placut!

  • mihai rogobete

    @Ancelin Roseti: Şi generalul Pleşiţă “şi-a făcut meseria”.

  • Pingback: Sanchi! Sau cum îi face Hayek cu oakeshottul lui Gellner | Critic Atac()

  • m anton

    Pornind de la textul de mai sus, as observa (cu siguranta, nu sunt prima) ca, oricat ar suna de stupid (si suna stupid!) numele unui Oakeshott sau al unui Hayek in gura lui Traian Basescu, trebuie sa recunoastem ca acesta din urma, gratie vulgarizatorilor, talmacitorilor romani, s-a regasit -- ca om politic -- in abc-ul, mai bine spus, “marxism-leninismul”, “cursul scurt al istoriei VKPb-ului”, (adica forma rudimentara de expunere) al ideilor (ideologiei) celor doi mari ganditori.

    Fara a intra in contradictie cu dl Tudoran, as afirma ca numele “Oakeshott” in gura lui Traian Basescu suna ca numele “Marx” (un mare ganditor) in gura lui Nicolae Ceausescu sau al lui … Leonid Brejnev (nu spun Stalin, pentru ca acesta a fost el insusi un subtil creator de ideologie pe care a prezentat-o sub denumirea de “marxism-leninism” sau “cursul…”). Intrarea in banalitate a “cum îi face Hayek cu oakeshottul lui Gellner” ar fi asigurata de cateva preambuluri de tipul conferintei de la LSE la fiecare aparitie a presedintelui in fata natiunii sau in fata guvernului. Si atunci o sa auzim de “oakeshottismele” (ca parte integranta a “basescianismului”) de la sedintele consiliilor judetene de la Suceava sau Bistrita sau de la fiecare lansare de telegondola de la Petrosani sau Sinaia sau de la fiecare cursa de cai sau biciclete sau telegute sau trancarice cu “concursanti” (pardon, “discussanti”) imbracati in costume maramuresene.

    Desi impartasesc atitudinea critica pe care dl Tudoran a exprimat-o in textul sau (chiar este un text foarte bun), totusi, debutul lui Traian Basescu la catedra de inalte studii politice mi se pare interesant. Mai ales in perspectiva: “Întrebare: cine este cel mai cinic român? Răspuns: Dumitru Popescu – Dumnezeu. Întrebare: de ce? Răspuns: pentru că întâi scrie discursurile lui Ceauşescu, iar când acesta le rosteşte, ia note cu febrilitate.”

  • lucid

    Vazand catzi ‘telectuali au saritara de grija lui Basescu nu pot decat sa le recomand sa evite drumurile lungi.

  • Florin Iaru

    Victor L
    Atît: eşti un nesimţit care nu poate răspunde cinstit. În “ba p’a mă-tii” n-aş vrea să ne batem. Nu-mi plac ciorapii foarte uzaţi scoşi spre mirosire din cizme pline de c…
    1. N-am nici o treabă cu Felix (Dan Voiculescu)
    2. N-am nici o treabă cu Vîntu. (lămuriri pentru public: sînt angajat ca tehnoredactor la Caţavencu -- şi atît)
    3. N-am nici o treabă cu Crin.
    4. Nu sînt plătit de RTV.
    Nu scriu discursuri prezidenţiale şi sper să n-o fac niciodată. Bănuiesc că discursurile prezidenţiale din toată lumea sînt scrise de experţi în economie, politologie, fizică, matematică şi astrologie. Slavă domnului, nu sînt.
    Te-aş invita (dacă ai fi CINSTIT) să probezi cele afirmate! Îţi dau o lună de căutări! Două. Un an. Găseşte un citat. Găseşte o dovadă. Altfel, conchid că eşti doar o vuvuzea portocaliu-prezidenţială, un lingău, un … cu moţ. Ai toată libertatea să mă înjuri pe toate site-urile, pentru că altceva (logică, bun simţ şi idei) n-ai.
    Repet: cînd o să te aud reproşîndu-i preşedintelui desele încălcări ale legilor şi bunului simţ, poate am putea încropi o discuţie. Dar, pentru fanatici nu se pune, soarele nu are pete.

  • Dorin Tudoran

    @lucid
    Multumim pentru recomandare. Pe unde calatoiriti in aceste zile? Oriunde ati fi, vacanta placuta!

  • Florin Iaru

    Erată: “şi ale bunului simţ…”
    Scuze tuturor, e de la nervi. M-am săturat de acuzatorii care aruncă cu căcat şi nu dau socoteală.

  • victor L

    @ Daca_nu_nu,
    ce sa zic?! te credeam cu ceva umor.
    Se pare, daca gresesc imi cer scuze, ca tu ai ceva mai mult, ai umori.
    (Nu vreau sa ma repet, dar iti amintesc ca-ti explicasem mai demult despre soacrele mele; dar si uitarea face parte din legile-omenesti.)

  • lucid

    D T: nu, nu e vacantza, lucrez de zor la un mare laborator langa Padova lui Galileo. E o vreme stranie -- frig si plaoie, luni m-a prins un potop in Chioggia lui Goldoni de nu am stiut cum sa ma ascund sub arcadele de secol XVII.
    Deoarece nu prea am timp acum, doar inca o remarca: cineva vorbea de saracu’ porumbacu care nu a TERMINAT doctoratul. Corect este EXMATRICULAT pentru ca nu si-a dat examenele. Si apropos de Zoe Petre -- sunt curios daca septuagenara ex- condoritza rais cederista mai ramane dupa adevarata reforma a gunoiului universitar din rrrominika demarata anul acesta “director”al scolii doctorale de istorie a sorbonichii dambovitzene, cand singura sa legatura cu istoria este cea cu istoria comunista cand il insotzea pe “Victor” in misiunile din Italia (bibliografie: Ioan Opris Ïstoricii romani si securitatea” vol 1).

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Vremea e stranie mai peste tot. Zece zile cu soare in Anglia, nu-mai-stiu-cate zile cu ploaie la… Bucuresti.
    Santeti rau/rautacios/nedrept cu dna Zoe Petre. Chiar nu are nici o alta legatura cu istoria decat cea indicata de Ioan Opris? Sa fim rezonabili. Nu de alta, dar poate asa vor fi si altii rezonabili in ceea ce ne priveste: visul de aur al omenirii. Spor la treaba!

  • Daca_nu_nu

    Aparte:
    No, ca să vezi pocinog. Se ceartă cu Iaru şi se descarcă pe mine. Şi eu care voiam să-l îmbărbătez un pic. Mai bine tac.
    Tare:
    Da, Victor, tocmai pentru că mi-ai explicat cum devine treaba cu soacrele, mă mir că n-ai nicio nemulţumire. Înseamnă că-ţi merge bine acolo.
    Aparte:
    No aşe, că am tăcut. Şi colac peste pupăză, taman când mă bucuram că-l văd pe Lucid şi mă pregăteam să-i spun că aici, la noi, suntem în febra ierarhizării universitare, o luă şi el pe arătură… Avem şi bibliografie. Mă duc să mă culc. M-au cam lăsat umorii…

  • Ancelin Roseti

    @mihai rogobete

    Perfect! Vedeţi?
    Pentru cine şi-a făcut “meseria” Pleşiţă, pentru ţară? Cine i-a cerut să-şi facă “meseria”? Ţara? Cine e ţara?
    Dacă ar fi fost întrebat (şi cred că a fost), ar fi răspuns că şi-a făcut datoria faţă de ţară. Fals. La fel de fals ca şi în cazul soldaţilor care afirmă că “au plecat ca să-şi servească patria”, că “s-au pus în slujba ţării” etc. Fals. “Şi-au servit patria” pentru că au fost obligaţi de legile în vigoare, altminteri le-ar fi suportat rigorile. În schimb Pleşiţă nu a fost obligat de nimeni ca să îmbrăţişeze “nobila meserie”. Şi-atunci? De aceea spuneam în comentariul de mai sus, printre altele, că s-ar putea să ne angrenăm în lungi croaziere în jurul cozii.
    “Ideea participării”, pe care o amprenta şi domnul Dorin Tudoran, sună frumos, însă nu cred că poate fi funcţională în zonele abstracţioniste. Ea ţine de latura ideatică, ba chiar aş spune că, într-un fel, dacă nu în toate, frizează idealul biblic.
    Schopenhauer spunea despre patriotism că ar fi sentimentul proştilor. Nu ştim dacă e sau nu aşa, dar cu siguranţă n-a minţit.
    Lumea e condusă de bani/averi şi, din nefericire, motorul său turat la maxim este vanitatea. Născându-ne şi murind personal, esenţa tare a lumii rămâne până una alta egoismul/individualismul. Restul e ipocrizie, iar zgomotele patriotarde sunt strategii interesate.
    Se spune că istoria este scrisă de învingători — şi poate că, de cele mai multe ori, este scrisă şi frumos, dar asta nu înseamnă că de-acum trebuie să acredităm cu valoare de adevăr toate înscrisurile ei, mai ales cele care vizează abnegaţia patriotică.
    Ştefan cel Mare, de pildă, şi-a apărat ţara, nimic de zis, numai că aici trebuie făcută o mică menţiune şi anume că o mare parte din ţară a coincis cu moşiile şi interesele sale, iar cealaltă parte cu moşiile şi interesele boierilor vremii. Aşa da patriotism! Plebea era luată cu arcanul la luptă — probabil din acest motiv Istoria a uitat să ne vorbească şi de voltajul patriotic al plebeilor, iar dacă a făcut-o, totuşi, asta ţine de literatură, de artă, de beletristica limbă a coanei istorii, preconizată mai sus.
    Invers, pe monumentele funerare ale celor căzuţi în diverse războaie, la care au participat luaţi de avântul arcanului patriotic sau de nu ştiu ce străveziu vis funciar, care de cele mai multe ori s-a dovedit a fi un adevărat coşmar, stă scris: “Ţara vă va fi recunoscătoare.” Întreb eu, concret: adică cine şi în ce fel?
    Altfel, sportivul medaliat spune că a participat la întrecerea sportivă pentru ţara/patria sa. Lozincăraie…
    Ia luaţi-i primele de joc şi salariile uriaşe, mediatizarea, alte avantaje, sau faceţi-i o ofertă pe bani mai mulţi şi avantaje mai mari la echipa unei alte ţări să vedeţi ce se întâmplă cu patriotismul!
    Mă rog, discuţia e lungă şi foarte ramificată — am amintit deja, în primul comentariu, câteva obstacole de care ne-am lovi atunci când am încerca să punem în practică această idee sau să-i verificăm funcţionalitatea chiar şi la nivel teoretic.

  • mariana

    @ Lucid

    Am uitat multe, foarte multe lucruri dar cate ceva a mai ramas…
    Padova, oras mult iubit de pisanul Galileo.
    Chioggia, oras prin care a trecut venetianul Goldoni.

  • mihai rogobete

    @Ancelin Roseti:
    Instinctul de conservare colectivă diferă de la adunătură la adunătură. Averea/moşia şi cosangvinitatea, garante supravieţuirii stirpei tribale, când sunt ameninţate; teritoriul, credinţa şi limba, pentru colectivitatea socială. Primul tradiţionalist, al doilea conservator. Dacă spiritul conservator, de ex., îl învinge pe cel tradiţionalist, produce istorie, adică o face. Abandonând mecanicismul viziunii observatorului independent de evenimentul vizat, influenţându-l, orice notiţă “marginală” face, prin contribuţia la istoria domeniului implicat, istorie propriu zisă. Nu… numai istoricii fac istorie: Aţi “face meseria” înseamnă a face-o în perspectivă. Nici Ceauşescu, nici Pleşiţă nu şi-au făcut-o, ci Goma, Tudoran, Paraschiv etc.

  • Radu Humor

    Interesanta ducerea aceasta in derizoriu a unui sentiment care , cel putin in cazul nostru , al romanilor, a contribuit decisiv la dainuirea prin spatiu si timp, in ciuda tuturor vitregiilor.
    Si mai interesant e ca cei care nu au o tara a lor, in loc sa lupte pentru a o avea, lupta din rasputeri, perfid si obraznic pentru distrugerea celorlalte, in speranta desarta ca poate asa vor putea sa se simta si ei egali cu cei fericiti ca au ceea ce lor le lipseste cel mai mult !
    Dorul de tara, sentimentul acesta sublim care le lipseste unora, provoaca in suflete sarace ( numai banii n-aduc fericirea ) acele schimonoseli ale urii ce descalifica pana la cea mai de jos conditie umana :roll:
    Dispret si mila, dar si multa sila 😉
    E tot ce se intoarce la voi in urma acestui demers natang si prostesc …..

  • divanuriletomitane

    Intru si eu la « miuta » cu « Brazilia »…Ca intotdeauna, cu sperante mari in campionatul viitor….

    Intrand spre final, ma fac ca preiau o actiune pe cont propriu prin care vreau sa-l depasesc, amical, pe « Ronaldo », fac un « un-doi » cu Mihai Rogobete ( inceput din campionatul trecut…) si, plecand de la insistenta lui cu tribalismul, trag un sut la poarta…. in comentariul urmator.

    PS. 1 De ce as fi ales solutia buna ? Poate, din relationarea viitoare ( in « campionatul » 2011-2012 ) cu titlul acelui interviu luat de d-nul Dorin Tudoran lui J.F. Revel ( D-LE TUDORAN, NE PUTETI OFERI ACEL INTERVIU, atat timp cat, o noua « cunoastere inutila » pare a se infiripa ? ) : « Ne indreptam, probabil, spre o noua forma a Dreptului international » ( din selectiunile din « Meridian » postate in comentariul anterior de d-nul Tudoran….).
    Dupa 20 de ani putem spune ca inca ne strambam, parca mai rau ca inainte, dar nu pierdem speranta in indreptare….

    PS 2. De ce nu ma ascund totusi « dupa cires », atat timp cat era vorba de « voda » ( din categoria « carmacilor » )… si « dibacii » lui ? Deoarece afirm ca, Vladimir Tismaneanu, cand Romania avea nevoie de ordine si inventivitate in economie, l-a adus in Romania pe Mattei Dogan ca specialist in drept constitutional ( desi ar fi fost extrem de util ca specialist in economie si in drept, in domeniul privatizarii si post-privatizarii ), intr-una din celebrele « comisii ….», iar acum, cand « tara fierbe » de « constitutionalism », l-a uitat pe celebrul profesor francez de origine romana. Au fructificat oportunitatea « specialistii in drept » ce se exprima public, care, aproape ca i-au eliminat pe Ogica, Tolea…, Oana si Pepe, Irinel si Moni, de pe televiziuni….Nu-i drept, fata de cate eforturi au depus acestia din urma in lupta pentru propasirea capitalismului, pe noi culmi…. !

  • divanuriletomitane

    « SUTUL LA POARTA » :

    BOSIMANII

    pag.123, “Agresivitatea umana” de Irenaus Eibl-Eibsfeldt, Editura TREI, 1995

    O forma particulara a agresivitatii care mentine norma urmareste sa atenueze deosebirile de proprietate dintre membrii grupului. Ea joaca un rol important in special in grupurile mici ale populatiilor arhaice. Cel care poseda mult este invidiat si supus unei unei presiuni agresive care-l constringe sa-si imparta bunurile cu ceilalti. Invidia este,…, motivul dominant in societatea bosimanilor . Schoec ( 1966) care a studiat acest fenomen, aminteste de atacurile muru care au loc la populatia Maori din Noua Zeelanda. In limba maori, muru inseamna a prada. Atacurile sunt indreptate impotriva membrilor comunitatii care chipurile s-au facut vinovati de crima impotriva comunitatii. In general, este vorba de un pretext. In realitate, orice membru al comunitatii care are o proprietate mai mare trebuie sa se astepte la muru. Orice abatere de la norma vietii zilnice, orice exprimare a individualitatii ( !!! ), chiar un accident care-l transforma pe respectivul in invalid constituie pentru comunitate un motiv suficient pentru a-l ataca pe nefericit si averea sa.
    Faptul ca pe unul l-a inselat nevasta, ca altuia i-a murit copilul sau ca unui al treilea i s-a intamplat sa incendieze odata cu pasunea sa si iarba dintr-un cimitir -- toate acestea pot constitui motiv pentru a declansa actiunea de pradare din partea comunitatii. Cel atacat nu se apara, caci in caz contrar ar fi ranit si i s-ar interzice sa ia parte la urmatoarea actiune muru. Membrii comunitatii se lasa pradati in speranta ca vor putea la randul lor sa ia parte la pradare cu proxima ocazie. In acest mod, proprietatea mobila circula din mana in mana si devine treptat proprietate publica.

  • Ancelin Roseti

    @Mihai Rogobete

    Realitatea e lângă noi, trecutul şi viitorul de asemenea — aşadar pe mine mă conving faptele şi nu vorbele.
    Vorbeaţi de credinţă. Credinţa în ce? Credinţa în Dumnezeu? Ea nu există, ea este doar invocată, în scop egoist şi interesat. Dacă ar exista, cu adevărat, în oameni, atunci când am scoate capul în lume ar fi ca şi cum am scoate capul în rai. Or, realitatea e fix la 180 de grade. Supriză!: trăim între oameni, nu între Isuşi Christoşi, nici măcar între apostoli, aşadar iubirea aproapelui…, nici vorbă de ea. Avem în schimb dorinţa de putere, vanitatea, lăcomia, ipocrizia, invidia, ura ş.a.m.d., indiferent de neam, indiferent de rasă, indiferent de clasă socială, indiferent de profesie.
    A-ţi face meseria înseamnă a te gândi la tine, nu la neam, nu la ţară. Restul sunt vorbe goale, adică patriotism.
    Aş fi curios să aflu câţi dintre „patrioţii” lumii ar umbla, la o adică, să-şi aranjeze clasarea fiilor lor, scoţându-i inapţi pe timp de pace şi de război. Aş fi curios să aflu câţi dintre „credincioşii” lumii şi-ar împărţi averile cu săracii sau ar adăposti în caselel lor copiii străzii. Aş fi curios să aflu câţi şi-ar sacrifica odraslele pentru binele patriei. Aş fi curios de inversul tuturor ipocriziilor şi demagogiilor lumii.

  • mihai rogobete

    Crezând că nu cred, şi ateii sunt credincioşi. Între pâlpâirea credinţei egotiste şi curcubeul celei mai generale nu-i loc de ac. Numai marginile umilinţei sau gloriei colective, care o restrâng sau extind. Nu numai formula piramidal-sistemică e îngenunchiată, acum, ci şi crezurile ei. Perspectiva face religia, şi religia perspectiva.

  • InimaRea

    Da’ ce nihilism bîntuie p’aci! Nu există Dumnezeu, patrie, popor, patriotism şi credinţă -- totu-i vrăjeală la Nasolu’, bună pentru troglodiţi.
    Asta-mi aminteşte de un banc cu nebuni: Era unu’ care se credea bob de grîu -- îl îngrozeau păsările, nu mai ştia unde să se ascundă de o vrabie, un guguştiuc, o cioară. Pînă la urmă, părea că dădea semne de-nsănătoşire, nu mai fugea de păsări. Doctorul său curant îl supune ultimului test: înaintea externării, îl trimite în Cişmigiu singur, să se plimbe-n parc. Înainte de asta, un dialog:
    -- Ştii că nu eşti bob de grîu.
    -- Ştiu, don doctor, sînt om -- nu bob de grîu.
    Pleacă pacientul dar revine cam repejor şi-şi caută medicul:
    -- Don doctor, eu ştiu că nu sînt bob de grîu dar porumbeii ştiu că eu nu sînt bob de grîu?
    Chiar aşa: Eu ştiu că nu există Dumnezeu dar Dumnezeu ştie că nu există? Dar Ahile-cel-iute-de-picior, Ulise, Hamlet, Don Quijote ştiu că nu există? Ori chiar nu există?
    Tot ce ţine de mentalul colectiv există ori nu? Dar mentalul colectiv există? Dar mentalul, ca atare? Dar noi?
    Eu cred că nici noi nu existăm, sîntem nişte închipuiri -- semne ale unui virtual care nu există decît virtual. Din care cauză, e al dracu’ de independent de real/virtual -- neavînd el alternativă. Altceva ar fi dacă noi chiar am exista, dacă virtualului i s-ar putea opune realul. Atunci, ar exista şi mentalul, şi-n varianta “colectiv”. Da, dar atunci ar exista şi Dumnezeu, patriotism -- toate aberaţiile. N-ar fi bine, părerea mea…

  • victor L

    @ Daca_nu_nu,
    eram grabit si am fost confuz. La: “Se pare, daca gresesc imi cer scuze, ca tu ai ceva mai mult, ai umori.” Trebuia sa mai urmeze un ceva, caci despre ele era vorba: (ai umori) de soacra.
    Si o atentionare: o femeie inteligenta nu poate face pace intre doua dobitoace.
    Apropo celui ce m-a facut nesimtit. (Istericilor nu le raspund.)

    Pentru Lampedusa di Carpati nu am timp; el considera ca sint tebecist.
    Tam-nesam il evoca pe JFK; eu ii voi da un citat al unui literat dimbovitean si care stiu ca o sa-l sufoce:
    “Emil Boc
    Omul acesta şi-a pus în joc cariera politică luând nişte măsuri care nu au plăcut. Se spune că l-a obligat Băsescu. Hai să fim serioşi. Ele erau necesare, nu că l-a obligat Băsescu. Că trebuiau făcute bine, la timp, altă poveste. S-a dus până la capăt riscând, am toată admiraţia pentru chestia asta. A ţinut-o pe a lui. Nu a ţinut cont de faptul că nu va mai fi ales, când va cădea PDL de la putere. Dacă ţinea, renunţa.

    NB,
    indicat sa nu citeasca poetul Iaru.

  • Radu Humor

    @Anceline
    Esti tu curios dar nu indeajuns !
    Altfel ai fi aflat ca sunt Oameni care au si facut gesturi de caritate asemanatoare celor pe care nu le vezi tu niciodata indeplinite !
    Numai ca din pacate astea sunt exceptiile si nicidecum regula sau macar majoritatea !

  • Irina Popovici

    @Ancelin Roseti:
    Stimate domn,

    Protestul dvs. este plin de confuzii si de ranchiun pe tot si pe toate.

    In primul rand, faceti o mare confuzie intre meserie (profesie) si ocupatie. Nici Plesita si nici altii ca el, inclusiv politicienii de orice rang, nu si-au facut “meseria”, ci au indeplinit sarcinile ocupatiei lor, care pot diferi in timp, dar fara nici o legatura cu o profesie. De exemplu, in anii ’70 securistii erau recrutati de pe bancile facultatilor, dar nu profesau, ci primeau o “ocupatie” care avea sarcini clare, fara nici o legatura cu profesia pe care obtineau o diploma.

    In al doilea rand, confundati credinta cu binefacerile personale. Va preocupa cat de mult se poate obtine prin bunavointa altora, prin impartirea averilor altora (reale sau inchipuite) , decat prin “participatia” personala. Ce parere puteti avea despre raspunsul unui tanar care cersea, la intrebarea unei doamne -- dece nu muncesti pentru a te intretine -- foarte urat vorbiti doamna!

  • Mara

    @ “A-ti face meseria inseamna a te gindi la tine, nu la neam, nu la tara. Restul sunt vorbe goale, adica patriotism”…
    Am urmarit recent emisiunea Articolul 7 ( inregistrarea pe TVR, din 7.06.2011)
    avindu-i invitati pe prof. Dan Dungaciu si dl. Eugen Popescu in legatura cu alegerile din R.Moldova. Nu-i suspectez de ipocrizie, demagogie si impostura. Dimpotriva, cred ca pentru prima data s-a spus pe postul national realitatea despre aceasta problema. Fara subtilitati si zorzoane inutile.
    Si atunci daca cineva isi pune problema ca Romania merita o soarta mai buna, ca trebuie sa se consolideze si sa-si rezolve problemele frustrante, se chema ca este patriot? De exemplu, eu in naivitatea mea doresc ca Romania sa se maturizeze politic. Ar trebui sa existe doua partide mari, unul de drepta si unul de stinga.Asta pentru a evita sistemul de coalitii “toxice” care nu au fost eficiente pina acum la noi. Votul pe motive etnice este o aberatie, optiunile minoritarilor trebuie sa mearga tot spre cele doua poluri. Basarabia este bine sa revina Romaniei, asa ciopirtita cum este pentru ca asta ar detensiona situatia in zona si ar alimenta cu ceva nou si dreapta si stinga din Romania.
    Romania trebuie sa inceapa sa produca si sa proceseze mare parte din produsele care acum se importa masiv. Trebuie incurajate produsele romanesti. O strategie nationala pentru independenta energetica si existenta unor alternative la gazul rusesc, care fac posibila negocierea si elimina monopolul.
    Dupa parerea mea sint lucruri de bun simt la care multi romani se gindesc.

  • InimaRea

    Lictore, tu nu te poţi abţine de la a respecta -- de la soacră, la premier. Ai un suflet bun, o inimă caldă, aşa că respectul tău evoluează rapid în afecţiune -- îţi iubeşti şi soacra, şi premierul. Mai mult, eşti statornic -- continui să-i iubeşti orice ţi-ar face -- fiindcă-i respecţi (“prea mult”) probabil.
    E paroxism să-nglobezi premierul (preşedintele, patriarhul, primarul ori prefectul) în propria-ţi familie, pentru a-ţi putea consuma prea plinul afectiv. Dar nu e vina ta, aşa eşti tu -- simţi enorm. În faţa unui aşa bun creştin, chapeau bas! În faţa unei aşa aberaţii comportamentale, ridic din umeri.
    Tot ce-mi doresc acum, apropo de această temă, este să mai vorbim şi peste 5 ani despre “eroismul” bocului. Ori peste 10 ani, dacă măcar atunci se va reforma cu-adevărat ţara asta. Eu, unul, mai mult n-am timp s-aştept, mai am şi alte socoteli.

  • Ancelin Roseti

    @Dorin Tudoran
    Vă rog să mă iertaţi pentru acest comentariu lung.
    Vă mulţumesc!

    @Mihai Rogobete
    Numai că religia e una şi credinţa e alta.

    @ InimRea

    Nu a fost nici o clipă vorba aici de existenţa sau de inexistenţa lui Dumnezeu.
    Cât despre patriotism…, dacă el există, cu adevărat, în aorta zgomotos autointitulaţilor patrioţi, aşteptăm, din partea dumnealor, fapte şi nu ipocrizii de vitejie. Atâta doar că s-ar putea să aşteptăm mult şi bine.

    @ Radu Humor

    Eu nu am spus că nu au fost astfel de oameni. Eu am întrebat, bineînţeles, retoric, câţi sunt. Chiar dv. spuneţi “numai că din păcate astea sunt excepţiile şi nicidecum regula sau macar majoritatea!”.
    Şi dacă ne gândim sau admitem că menirea excepţiilor nu este alta decât aceea de a întări regula…, ajungem foarte rapid exact în punctul de unde am plecat.
    Când într-o clasă, de pildă, cu 40 de elevi 3 dintre ei sunt buni, iar restul sunt slabi, clasa aceea se numeşte slabă. Sau nu se numeşte aşa? Sau se numeşte o clasă cu 3 elevi buni şi 37 slabi? Ei, dacă voi spune despre acea clasă că este slabă, va veni, cu siguranţă, cineva, binevoitor şi dezinteresat, care să-mi explice căderea în abis, atenţionându-mă că lucrurile nu sunt aşa cum le văd eu şi că mai sunt, totuşi, şi elevi silitori în acea clasă, nu toţi sunt o apă şi-un pământ.
    Când spun, de pildă, că suedezii sunt înalţi, inevitabil se va găsi cineva care să mă tragă de mânecă şi să-mi spună că lucrurile nu stau chiar aşa, că nu trebuie să generalizăm, pentru că în Suedia nu toată lumea este înaltă şi că mai sunt, totuşi, şi persoane mai scunde (dar au fost bolnave în copilărie). Adică veşnica şi caragialesca RAPIŢĂ.

    @ Irina Popovici

    Dumneavoastră bateţi, fără pic de graţie, sofistic când bărbuncul, când câmpii.
    Credinţa în Dumnezeu începe cu iubirea aproapelui (fie el duşman), iertarea, smerenia, Altruismul, efortul de a semăna cu Dumnezeu prin sfinţenie, apropierea de dânsul prin dragoste şi puritate ş.a.m.d. Adică să faci ceea ce a făcut şi Isus, mai pe scurt şi cu alte cuvinte.
    Câţi oameni de aceştia aţi cunoscut?
    Ei, dacă aţi cunoscut, aceştia sunt cei cu credinţă în Dumnezeu.
    Sunteţi cumva aşa?
    A-ţi iubi aproapele înseamnă a-ţi iubi semenii (unii dintre ei fiind chiar criminali, hoţi, etc.), nu a-ţi iubi apropiaţii, relaţiile, prietenii.
    Credinţa în Dumnezeu nu înseamnă, aşa cum aţi crede şi dumneavoastră: să faci cozonaci şi să vopseşti ouă de Paşti, să mănânci sarmale de Crăciun, să mergi duminica la biserică pentru a socializa/bârfi cu babele de pe acolo (de altfel, atât de credincioase încât nu de puţine ori putem auzi din gura lor replici, care vizează „aproapele” pe care i s-a pus pata, de genul: „când i-oi aprinde eu câteva lumânări la biserică, în 40 de zile se va alege praful şi pulberea de el şi de familia lui”), să nu mişti un pai duminica şi în zilele de sărbătoare, sub pretextul că e păcat (o altă minciună inventată de aşa-zişii credincioşi), să-ţi sărbătoreşti ziua onomastică, să spui „Dă-mi, Doamne!”, atunci când ai nevoie de câte ceva care să-ţi asigure trufia sau lăcomia (cineva spunea că şi hoţii când merg la furat spun: „Dă, Doamne să nu mă prindă!”, că şi ei sunt doar, nu?, credincioşi), să dai bani la biserică, în speranţa că Dumnezeu ţi-i va întoarce, cu vârf şi îndesat, să primeşti popa cu Boboteaza şi să-l plăteşti (că de asta a şi venit, practic, iar popă s-a făcut tot din credinţă – dar, cică, să nu faci ceea ce face el, ci ceea ce spune el) un întreg lui şi jumătate dascălului, că e mai fraier – iar dacă-i dai prea puţin s-ar putea să-ţi lipsească de la botez sau de la înmormântare, să-ţi faci cruce pe vreme de furtună, atunci când fulgeră şi trăsneşte, să nu mănânci carne în zilele de post (că de detoxifierea spiritului nici n-ai auzit), dar să fii primul la vreun pont, măcar şi de vreo 100 de euro, în detrimentul aproapelui, autoiertându-ţi rătăcirea cu „lasă că Dumnezeu mă iartă pe mine, că vede că am nevoie de bani”, să-ţi faci cruce în faţa bisericii (dar să-ţi însuşeşti banii din eventualul portofel găsit pe stradă sau, în lipsa acestora, să nu-l predai poliţiei sau să-i cauţi proprietarul pentru a i-l înmâna personal, astfel ajutându-l să-şi recupereze actele — că doar ce, altul în locul tău ar fi făcut asemenea gest), să săruţi sârguincios icoanele, dar să invoci tot timpul chestiunea cu „facerea de bine…”. Şi dacă vreţi lista cu „virtuţile” credinţei poate continua în voie.

    Spuneţi: „Ce parere puteti avea despre raspunsul unui tanar care cersea, la intrebarea unei doamne – dece nu muncesti pentru a te intretine – foarte urat vorbiti doamna!”.

    Păi, dumneavoastră ca „credincioasă” ar trebui să ştiţi că Isus l-ar fi ajutat. Chiar el ne avertizează că atunci când vedem un cerşetor, un orfan, un năpăstuit etc. să ştim că el este acela.
    Cât priveşte doamna din poveste, altă „credincioasă”, probabil, ar fi trebuit să ştie, la fel cum şi dumneavoastră ar fi trebuit să ştiţi, în calitate de „credincioasă”, că numai Dumnezeu are voie să judece — noi, oamenii, nu. Aşadar, putea să-i dea (dacă era cu adevărat credincioasă) sau să nu-i dea bani, dar nu să-l judece.
    Vedeţi? Despre ipocrizie vorbeam. Prin urmare „protestul” meu nu este „plin de confuzii si de ranchiun pe tot si pe toate”, aşa cum vi se năzare, din pricina foarte multor verigi lipsă.
    La chestiunea cu „meseria” nu vă răspund, deoarece, vorba unui clasic în viaţă, „sunteţi degeaba”.
    Dar dacă tot mi-aţi cerut o părere, în legătură cu povestea atârnată mai sus, daţi-mi voie să vă dau şi-un sfat, în legătură cu dumneavoastră: V-ar fi de un mai mare ajutor dacă aţi lăsa comentariile pe blog-uri şi aţi mai deschide câte o carte din când în când – aţi mai recupera una, două din verigile lipsă. Tot e ceva, decât deloc!

    @ Mara

    Ca să nu ne pierdem în definiţii, vom folosi concretul:
    Chirurgul care operează şi salvează viaţa bolnavului, n-o face nici pentru patrie, nici pentru bolnav. Meseria de medic este pasiunea sa, scopul său prim este câştigul, mijlocul este bolnavul. Modalitatea sa de a câştiga bani este salvarea vieţii oamenilor, aşa cum a tâmplarului este să tâmplărească, a strungarului să strungărească, a zidarului să zidărească ş.a.m.d. Dacă renunţă la meserie nu mai câştigă bani, dacă ar trebui să salveze vieţi gratis, nu le-ar mai salva, s-ar lăsa de meserie.
    Dacă n-ar fi aşa n-am vedea atâţia bolnavi, copii chiar, care, deşi zilele le sunt numărate, nu pot urma un anume tratament, din pricina lipsei banilor. Sunt şi excepţii, dar noi nu vorbim despre excepţii, aşa cum nici medicina nu ia în calcul subiecţii atipici.
    Aşadar, dacă medicul X, care a salvat mii de vieţi, vine şi spune că a făcut-o pentru patrie, este un ipocrit, un mincinos. Şi copilul Y, de pildă, era cetăţean al aceleiaşi ţări, dar totuşi a fost lăsat să moară din pricina faptului că părinţii nu au avut, să spunem, 20.000 de euro pentru a plăti operaţia.
    Şi stomatologul meu, profesionist remarcabil, nimic de zis, căruia i-am plătit 2000 de euro pentru o lucrare dentară a făcut-o tot pentru patrie şi tot din patriotism, ba chiar şi pentru istoria literară şi pentru literatura română.
    Haideţi să fim serioşi!
    Soldatul e mercenar, nu patriot. Şi-apoi e uşor şi simplu să te dai patriot pe timp de pace – că doar nu te doare gura şi nici nu prea ţi se poate măsura voltajul. Mai greu e cu patriotismul pe vreme de, ferească Dumnezeu!, război.

  • mihai rogobete
  • divanuriletomitane

    @ Mara # 57

    Pe « noi » ne omoara atatea drumuri pe care le avem de facut ( o « dezvaluire » facuta si mai sus, chiar daca se referea la « ceilalti », dar bancul respectiv merge si la unii si la altii…..) si dvs. distrugeti farmecul acestora. Unde mai pui, ca, se pare, atentati si la sfanta « rezistenta prin cultura », mai nou, metamorfozata in « rezistenta prin divagatie », de unde departarea continua de subiectele simple si clare care ar trebui sa ne anime, subiecte pe care le-ati enumerat, cu sfiala, in atata harmalaie a divagatiilor ( nu ma refer la si acest blog, care tocmai face posibil si astfel de dialoguri )….Ar trebui sa fiti « condamnata » la un « Bumbesti-Livezeni capitalist » ( in fapt, acest blog, asta pare sa si fie, intr-un sens cat se poate de pozitiv ), sa « va intre mintile in cap », sa nu mai lasati impresia ca atatia oameni de stat ( degeaba – desi, mai rau e cand muncesc….) si « oameni de bine » ( deveniti deodata « mai catolici decat papa » in ale capitalismului…. ), nu sunt conectati la marile REALIZARI in devenire ale capitalismului care pare a o fi luat-o intr-o mare viteza pe Dambovita …. « REALIZARI » care, dupa cum bine remarcati indepartarea infinita, nu se mai pot raporta la ceea ce ar putea insemna in fapt acestea in interes public (d.p.d.v. civilizational ), ci, sunt in fapt schimonoseli globale, nationale, institutionale…., care au marea « calitate » de a putea fi infaptuite de cei « aflati la butoane »…. REALIZARILE ADEVARATE, iata, devenind imposibile in « harmalaia generala » , ne indeparteaza de adevarurile simple, cum bine remarcati. Acestea, nu pot fi infaptuite daca « butoanele » se rechizitioneaza din 4 in 4 ani pentru « ai nostri » ( mai rau, chiar 8 ani, sau prin strategii extinse, posibil si 12….) de diversi « carmaci » care, observam ulterior, sunt doar « opera » unor « dibaci »….ACEASI….

  • Un prieten

    Cum isi permite Manolescu sa vorbeasca asa? Ce aroganta si ce dispret fata de prieteni!

    “Lucrurile seamănă cu argumentul prietenului meu Dorin Tudoran: Culianu a fost, printre altele, asasinat pentru că s-a atins de nişte tabuuri. Numai că s-a atins de ele în articole apărute după ce el fusese asasinat, o spune chiar Dorin, care le-a şi publicat. “

  • Florin Iaru

    @Inimărea
    Să-ţi vînd un pont: ai observat că dragostea prezidenţială şi bocală se lasă cu posturi? Postúrile nasc pósturi grase şi grele. O fi dragoste, cum spui, da’, vorba unuia mai bătrîn, “Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru că de la partidul întreg atîrnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru…”. Tre’ să aibă şi dragostea asta un chichirez, ce p… mea!
    Abia aştept să mai văz înc-un vajnic forumist -- care a lins pînă şi rugina şuruburilor de la nava Biruinţa -- obţinîndu-şi binemeritatul post. Căci îl binemerită, puiul mic.

  • Daca_nu_nu

    @) Victor L
    „La: “Se pare, daca gresesc imi cer scuze, ca tu ai ceva mai mult, ai umori.” Trebuia sa mai urmeze un ceva, caci despre ele era vorba: (ai umori) de soacra.”

    Da? Aşa „se pare”? Păi, se pare rău, Victore tată, că, la vârsta mea, puţină lume a ajuns să fie soacră. Eu nu cunosc, de exemplu, nicio persoană în situaţia aceasta. Am auzit de unele care-au sărit la-naintare, dar m-am ferit să comentez câtă vreme nu ştiu sigur. Propun, aşadar, să fim mai atenţi la păreristică, mai ales când părerile noastre nu pot fi şi probate. Că mai am eu un „client” pe-acilea, care, uitând când m-am născut şi probabil panicat că am început să mă prind de neşte treburi, a lansat şi el un fîsss, convins că mă face praf. Şi când i-am spus că ne-ntâlnim în instanţă s-o dezumflat. Abia aştept să mai deschidă o dată gura şi-l chem la sămădaş să vedem cum stă treaba…

  • Niels Schmecker

    @Victor L -- Te urmaresc discret de multa vreme, in fine, iti urmaresc comentariile pe unde se mai intimpla sa ajung… O vreme, am crezut ca ai un cap personal doar ca sa nu-ti ploua in git… Pe urma, te-am banuit ca ai inventat omuletu’ cu capete intersanjabile: gindesti doar ce-ti spune capul insurubat, cu schimbul, sa nu superi nici unul dintre accesoriile la purtator… Nici capatina sefului ierarhic direct, nici pe-a celui mai puternic din lume, din sat, din guvern, or -- Doamne, fereste! -- taman capsoarele soacrelor din dotare…

    Acum am inteles ca n-ai stofa de inventator, nici de… antemergator, ci doar de ogar cuminte, care a ales in viata calea usoara, de a-i venera si urma orbeste pe cei mai puternici “tovarasi si pretini”, care au piinea si cutitu’… Dar sa-ti spun o poveste:

    “Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane, intre ceea ce vrea si ceea ce stie ca se cuvine. Si ii spunea asa: Exista in fiecare dintre noi doi lupi. Lupul Negru. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul. Lupul Alb. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea. Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba: ”Bunicule si care lup castiga? Batranul ii raspunde simplu: ‘Cel pe care il hranesti'”…

    Despre tine, e clar ca ai ales sa-ti hranesti Lupul negru interior, pentru ca ala este… masculul alfa al sufletelului tau. Poate, totusi, vei intelege si vei accepta vreodata ca altii au dreptul la alternativa: preferinta scuzabila -- parerea mea! -- spre Lupul alb… 🙂

  • Dorin Tudoran

    @Un prieten

    Nu stiu unde a scris sau in ce context a afirmat Nicolae Manolescu cele pe care le citati. Ca am dat citate din articole ce au aparut dupa moartea lui Ioan Petru Culianu e una. Ca tabu-urile au fost atinse de Culianu cu mult inainte (si nu doar in acele articole) de aparitia acelor articole si ca articolele din care am citat circulasera prin multe perechi de maini furioase inainte de a le publica eu e altceva. In sfarsit, are Nicolae Manolescu — in textul sau discutia din care citati — o alta explicatie a asasinarii lui Ioan Petru Culianu? Nu-mi amintesc sa fi avut vreuna pana acum, dar poate a gasit raspunsul la ceea ce ramane, inca, “o crima perfecta”.

  • mihai rogobete

    Fix de aici e citatul prietenului: http://www.revista22.ro/articol-10719.html

    ” (Andreea Pora:) Ar mai fi şi o a patra categorie, a celor care continuă să insiste pe zona conspiraţionistă, şi anume conspiraţionistă politic. Citez din Paul Cernat: „acest demers cu miză politică îi vizează pe adversarii noului establishment anticomunist“. Vedeţi vreo posibilă legătură?
    (Nicolae Manolescu:) Cu ce putea, de pildă, să-i mai deranjeze Doinaş pe cei din acest establishment anticomunist, de vreme ce era mort? Sau Caraion, sau Adrian Marino, care şi el s-a văzut divulgat post-mortem? Să-i luăm pe cei în viaţă. Breban, cum mai poate el să deranjeze? El stă acum mai mult în Spania, continuă să scrie, iar cărţile la care se referă Cernat au apărut când dosarul era deja pe ţeavă. Cărţile astea n-au jucat niciun rol. Lucrurile seamănă cu argumentul prietenului meu Dorin Tudoran: Culianu a fost, printre altele, asasinat pentru că s-a atins de nişte tabuuri. Numai că s-a atins de ele în articole apărute după ce el fusese asasinat, o spune chiar Dorin, care le-a şi publicat. Nu cred că s-a făcut o masă critică suficientă ca Breban să devină un caz politic prin ultimele două cărţi ale lui, ce e drept, vehement polemice, dar în care, să fim serioşi, nici măcar nu e vorba de politicieni sau de scriitori sau de alţi oameni influenţi. E vorba despre Nicolae Breban însuşi, fără nicio legătură cu ce se întâmplă în România. N-are niciun sens toată povestea.”

    Parantezele mele, m.r.

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete

    Aha! Pai, ce sa zic? Cam asa: invocarea de catre Nicolae Manolescu a celor spuse de mine in legatura cu ce ar fi putut crea o masa critica care sa declanseze asasinarea lui Ioan Petru Culianu in contextul discutiei despre situatia lui Nicolae Breban se potriveste ca nuca in perete.

    Cum raspundeam mai devreme, textele din care am citat au aparut dupa asasinarea lui Ioan Petru Culian dar:

    a) unele dintre ele circulasera timp de 10 ani pana sa fie publicat de mine si suparasera, rau de tot, multa lume

    b) Opiniile si atitudinile lui Ioan Petru Culianu (opinii, atitudini si delimitari ce produsesera multa suparare si acuzatii de “tradare”) devenisera foarte cunoscute cu multi ani inaintea asasinarii lui Culianu.

    “Comitetul” de care pomeneam in acel text era o metafora, nu o structura!!! Prin “Comitet” intelegeam o multitudine de de oameni, interese etc. care l-au citit gresit pe Culianu ca fiind de extrema dreapta doar pentru ca era un critic al extremei stangi. Cand atitudinea lui foarte dura si fata de extrema dreapta a devenit publica, multa lume s-a suparat rau si s-a simtit “tradata”. Caz clasic: un critic al extremelor devine urat de oamenireprezentand ambele extreme politice.

    Nu sunt cunoscut ca admirator al teoriilor conspirationiste. Prietenul meu Nicolae Manolescu si alti surprinsi (sau iritati) de opinia mea in legatura cu ce ar fi putut declansa asasinarea lui Ioan Petru Culianu nu au decat sa ofere propriile rationamente in legatura cu tragedia respectiva.

  • mihai rogobete

    Dezavuarea dv., dle. Ancelin Roseti, îmi tuşa intuiţia prin frustrarea pe care o trăiam -- acum, îmi dau seama -- ca imigrant în propria ţară, când mi se vâra-n cap că toate marile invenţii erau ruso-sovietice şi, aşişderi, cei mai mari artişti, savanţi etc. Triumfalismul scientist -- neo-obscurantist, l-aş numi -- al zilei de azi nu mă mai nelinişteşte, ca orice “deja vu”. Cred că, impardonabil confundat cu pragmatismul, vulgarizat consumist, dincontră, empirismul ştiinţific modern consfinţeşte misterul.

  • Dl.Goethe

    Coane Dorine ce mai tevatura incarcata de politic si conspirationism in legatura cu uciderea lui Culianu cand, in anumite medii, cu care aveti atingere aproape zilnic, se cunoaste foarte bine ca Petru Culianu a fost asasinat de catre un homosexual gelos, manipulat discret de catre VT. De ce umblati cu cioara vopsita?

  • victor L

    @Daca_nu_nu,
    nu ma prinzi, fug de trebonal ca dracu` de tamiie.
    Asa ca retrag. Tot.

    @Niels Schmecker,
    pai, omule smecher, unui gaunos ca mine vrei sa-i spui povesti? (sincer, nu am citit-o).
    Nu esti singurul care “urmaresti” ce scriu; altii au facut-o de pe cind aveam 16 ani, unii o fac acum.
    Dar esti destul de confuz (nu esti singurul) in privinta mea: voi ma credeti de partea cuiva, cind eu ma manifest doar impotriva unora.

    NB,
    ca un mic egzamplu: poate crezi ca am ceva impotriva dlui Tudoran. Nici vorba, insa nu ma potrivesc in unele opinii cu dl Tudoran si nu ma sfiesc s-o spun. Pentru ca, da-mi voie sa ma folosesc si eu de sintagma pe care ai preluat-o de la Vacaroiu: “parerea mea!” Sau ai inregistrat-o pe numele de smecher?

    Voi, unii si altii, nu sinteti atit de suparati pe dictator si guvern, cit turbati de necaz ca ati putut vota un Mihaela, dragostea mea, ori pe Crin_jos_Basescu; si sa te fereasca Dumnezeu de cei carora le e greu sa-si recunoasca ratacirea.
    Asa ca, fara povesti.

  • lucid

    Ia uite domne ce evolutzie: de la Basescu la Nene! Daca shueteza ‘telectualii….
    Eu am dat de Nene intr-un dosar secu din anii…60! Era pomenit doar ca fiu al mamei sale divortzate de atunci, dosarul fiind al unui student al bunicului matern, intemeietor alaturi de Petru Poni al invatzamantului universitar de chimie iesean. Urmarit era si tatal sau -- repet, divortzat inca de atunci. However, din marturii “illinois-iene” (Dan Petrescu este remarcabil de discret in acuzatzii, si bine face pentru memoria cumnatului sau), eu merg pe varianta “crima de drept comun” -- anumitzi dealeri dubiosi contactatzi probabil inconstient pentru furnizarea unor “componente” necesare unor anumite experientze spirituale. Nene cred ca s-a cam jucat cu focul fortzand anumite limite -- sa zicem -- magic-spirituale.
    Ideea ca securitatea rediviva sau -- de tot rasul -- legionari fanatici (in anii 90 ???!!) s-au gasit sa-l omoare pe atat de periculosul Nene e de un ridicol absolut.

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    V-as putea raspunde, facandu-va de tot rasul, foarte usor. Prefer sa n-o fac. O intrebare de principiu: n-ati auzit niciodata de proiecte in care oameni apartinand extremei drepte sa-si fi dat mana cu oameni de extrema stanga? Daca nu ati auzit, zau cititi degeaba dosarele in care tot gasiti informatii despre toata lumea. Tot in principiu: fanatismul nu se “autoprescrie” in timp… Din pacate…
    Marturii “illinois-iene”? “Drept comun”? “Dealeri dubiosi”?

    Exista, cumva, si dealeri nedubiosi? “Marturiile” cui anume? Persoane “onorabile”, nu? Fiindca tot ce vine din “Illinois” e onorabil, nu-i asa? “Furnizarea unor “? Scuzati-ma, sunteti cumva Ion Iliescu?

    Uitasem: “Mortu’ e vinovat”…

  • lucid

    D T: parca spusesetzi ca nu credetzi in conspiratzionism. O fi fost cazul “loviturii de biliard” -- dai cu “stangul” ca “dreptul” sa faca treaba -- in cazul Agca-Wojtyla, dar la Nene e ridicol. Nu se poate sa nu fi aflat ca ipotezele de lucru ale anchetatorilor au fost “droguri”, “homosexuali”, plus unele suspiciuni conturi -- tanara (nu stiu daca era si oficial) sotzie.
    Pacat de (inca) tineretzea lui, dar a-i baga iar amintirea in ciorba securisto-legionara e penibil prin fantasmagoriile emise fara nici un fel de dovada “forensic”.

  • InimaRea

    Nimic nu e ce pare a fi. Bunăoară, “lucid” -- calcă-n străchini de-ai zice că-i somnambul. Am un cunoscut ca el. L-am invitat la mine, l-am omenit, iar el o ţinea langa: N-ai dreptate.
    Acum, nu era aşa important ca eu să n-am dreptate -- ba mi se-ntîmplă să n-am, şi nu rar. Dar era important să nu ne purtăm ca nişte ţărani, modelul Cocoşilă: Vezi că eşti prost?
    Eu am renunţat la contactul acela deşi era un om drăguţ, altminteri.

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Nu, nucred in conspirationism.
    Am aflat, si inca de la inceput, de rtoate ipotezele puse pe masa. Multe dintre ele indicau exact ce sa urmareste si astazi: trimiterea pe cai gresire si inteepenirea cercetarilor intr-o fundatura: droguri, homosexualism, un cont de banca ce urma sa ramana cuiva etc. Nimic “foresnic” care sa sustine vreo asemenea varianta.

    Ciorba de care vorbiti exista. Nu in sensul ca o institutie se intalneste cu liderii unei grupari (si asa risipite) pentru a face un targ. “Foresnic” ce se vede este ca oameni ce aoaprtin unor institutii moarte doa, din cand incand, semne ca sunt vii. Nu-i ghideaza nimeni de la vreun centru, nu le da nimeni o harta unde sa se duca etc. Se actioneaza din ura, din obisnuita si cateodata se reuseste.

    Desi nu-mi face placere, va reamintesc una din “tezele” initiale, “stralucita”, se intelege, chiar daca nu exista nici un fel de dovada “foresnica” : Nene Culianu a plceat din birou fredonand o melodie, era in toane foarte bune, s-a dus la WC, s-a inchis intr-una dintre cabine, si-a dat pantalonii jos, s-a asezat pe scaunul toailetei, a scos un pistol din buzunar si si-a tras un glont in cap…

    Toate bune si inteligente, doar ca”forensic” vorbind teoria s-a dovedit o imensa tampenie tinand cont de ce s-a gasit( adica nu s-a gasit!) la locul “sinuciderii. Cred ca pana si Dl Goe (aka Dl. Goethe) ar putea fi de acord cu mine o data: greu de crezut ca sinucigasul, supa ce a trecut pe lumea cealalata a facut sa dispara toate probele sinuciderii. Sa fim lucizi, domnul meu. A fi destepti nu e de ajuns chiatr intotdeauna. Duminica placuta.

  • lucid

    D T: multzumesc, la fel. E destul de placut la Bucuresti azi, acoperit, racoare, inca nu ploua. Revenind la Nene, intzeleg ca nu atzi fost in Romania in perioade masiv-temporale la inceput de anii 90, altfel atzi fi stiut ca pozitziile lui Culianu pur si simplu nu contau pentru cei de aici, nefiind popularizate si discutate decat in cercuri ultra-restranse. Luatzi colectzia Romaniei Libere -- varful de lance al opozitziei -- si cautatzi-l acolo. Sa fim seriosi: opiniile lui Nene nu deranjau practic pe nimeni AICI, caci nu puteau influentza dpdv electoral. Nu stiu cum era in America, acolo s-ar putea sa fi deranjat vreun labil psihic, dar politzia americana este profesionista, greu de crezut ca nu a putut sa prinda un -- totusi -- amator. Pe cand un “gang” profesionist in a trai “outlaw” putea sa-si stearga mai usor urmele. Parerea mea…..

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Daca macar un sfert din cei care dialogheaza pe un forum ori altul despre tot si despre toate ar fi fost (si ramas), asa cum am fost eu, la curent nu doar cu colectiile unor publicatii dar si cu ce se intampla dincolo de “viata din ziar” discutiile de acum ar fi fost probabil mai articulate.

    Nu intotdeauna hotararea de a suprima pe cineva este direct proportionala cu pericolul PUBLIC pe care acel cineva (ideile si faptele sale) in constituie pentru cineva. Pericolul prezentat de o minte ca lui Nene era (si a fost resimitit corect) mult mai insidios. Dupa ce a inceput sa publice (din pacate la interventia mea; ma rugase sa-i gasesc o publicatie “mai populara”, cele de stiinta nefiind foarte cautate) in “lumea libera” din New York amenintarile la adresa lui au crescut exponential. Si alte reactii — in discutarea carora nu vreau sa ma angajez acum — s-au intensificat semnificativ.

    In America existau si inca excita multe colectii de ceea ce numiti “labil psihic”, si “detinatorii” unor astfel de structuril labile nu se recruteaza exclusiv dintre vanzatorii de marijuana.

    De la bun inceput a fost dificil de inteles “De ce Nene si nu noi, sau dumneata?” ma intreba Monica Lovinescu, dar impingerea discutiei spre ce putea fi — SI NU A FOST DUPA STIINTA MEA -- mult mai usor dovedit “forensic” cand toate acele ipoteze nu au dus la nimic mi se pare nedrept. Un “gang” nu este o structura ce tine exclusiv de “activitati esoterice”, de “relatii sexuale bizare” etc. Exista, vai!, multe gang-uri care traiesc “outlaw” si faptuiesc mizerii dintre cele mai cumplite. Parerea mea…

  • Pingback: Dorin Tudoran: Haimanalâcul fosforescent « Blogul galben al lui Gondolin()

  • Pingback: Contele de Saint Germain()

WP Admin