≡ Menu

Rodica Palade – Dorin Tudoran: “Turnătoria ca vocaţie irepresibilă (I)”

O discuţie în revista “22”

http://www.revista22.ro/turn259toria-ca-voca355ie-irepresibil259-i-9216.html

  • mihai rogobete

    Nu l-am cultivat pe Mircea Iorgulescu: o dată ne-am dat mâna pe holul care unea redacţiile Luceafărul cu Rom. Lit., mai vorbind apoi, la telefon, când -- prin oct. 1984 -- mi-a spus că i-a lăsat pe birou, lui Corneliu Leu, care-l înlocuise la secţia proză, textul pe care mi-l reţinuse spre publicare. De ce, haut Iorgulescu? A fost, cumva, un comunist romantic dezamăgit? (Ca Croh-ul?) Ca reacţionari/conservatori nu s-ar justifica niciunuia deschiderile literare dovedite. Troţchismul Croh-ului promovat prin Desant ’83, ( în care m-am trezit ca musca-n lapte) explică muţenia sa politică post-decembristă; vocalismul dlui. Iorgulescu pare să evidenţieze un răzgândit.
    Fără ludicul intrinsec, modernitatea gândirii dlui. Antohie nu poate fi judecată; vă felicit reticenţa.

  • Dorin Tudoran

    Nu stiu… Istoria asta cu MI nu-mi intra in cap… Sper s-o lamureasca intr-o zi…

  • Florin Iaru

    Uimitor, dragă Dorin, e că şi la capătul acelui articol eşti vînat pentru delictul de opinie. Eu nu mai înţeleg nimic. Am cunoscut un poet hotărît antipartinic, dar se jelea că partidul ponegrit nu-i oferea întreaga şi irefutabila consideraţie. Sau un alt poet care l-a urît o viaţă pe Nichita. După ce-a murit Nichita, a făcut pe dracu’n patru să ia premiul cu acel nume.
    Omul e un animal ciudat.

  • Dorin Tudoran

    Nici porcul nu e mai putin ciudat. Ma voi uita mai pe seara…
    Cred ca stiu cine este cel de-l ura patologic pe Nichita…

  • Gheorghe Campeanu

    @ D Tudoran #2

    Re M.I. si ce-l putea inspira sa scrie despre atitudini anticomuniste in notele informative, poate ca ipoteza avansata de Michael Finkenthal in ultima lui ‘intersectie’ din ObsCult are un simbure de adevar. Odata intrati in jocul sinistru al colaborarii, santajati/amenintati sau din alte motive, cei cu darul scrisului incepeau sa se simta eliberati de auto-cenzura, si deveneau autori de texte lipsite de teama de a spune ce ‘nu trebuie’. Iata link-ul

    http://www.observatorcultural.ro/INTERSECTII.-Despre-adevarurile-noastre*articleID_24436-articles_details.html

  • Radu Humor

    Imi pare rau ca am lipsit de la o asemenea interesanta postare, dar ma bucur ca va avea continuare, asa ca voi avea atunci sper ocazia sa spun cateva vorbe mai ales ca nu s-ar spune ca subiectul imi este necunoscut !
    Pana atunci vreau doar sa remarc istetimea raspunsurilor si navala debordanta a fiecarei intrebari, de crezi ca nu va mai avea ocazia sa puna o alta !
    Pana la urma oricat de lunga ar fi intrebarea, raspunsul am impresia ca tot acelasi ar fi, ba cred ca uneori mai exact !

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor # 6

    Mi-au placut foarte mult intrebarile. De aceea am si raspuns cu placere.

  • Niels Schmecker

    Despre “turnatoria ca vocatie irepresibila”, poate v-ar folosi sa cunoasteti o amintire culeasa de pe net. Nu de alta, dar astfel de personaje “vocationale” am intalnit multi dintre noi, de-a lungul vietii. Din pacate, tot astfel de personaje ne bramburesc acum destinele celor ramasi in Romania.

    “Am fost coleg de facultate cu chiombu cu doi ani mai mic decat el. Tipu’, mediocru la invatatura, dar tare-n militarie, PCR si biroul CI, ne-a fost numit incheietor de batalion. Langa institutul de marina era o bodega, Anghelina ii ziceam noi, unde inainte de apelul de seara, dupa ce saream in prealabil gardul mergeam si beam bere. La mai toate iesirile mergeau si gradatii cu noi, le faceam cinste, mai ne lipeam si noi de cate o invoire. Tata la gradati era inculpatu’chiomb, care era cinstit si omenit cum se cuvine. Dupa o astfel de escapada, un coleg de-al nostru (nu-i dau numele din motive de basism, insa traieste bine multumesc si poate confirma), in timpul apelului de seara, nemaiputand sa-si tina berea depozitata in vezica, a iesit din formatie si s-a dus dupa un tufis sa se usureze. Chiombu’, chiomb de chiomb da’ l-a ginit, l-a adus in fata formatiei si Doamne! ce ocara ne-a fost dat sa auzim cu acuze gen: iti bati joc de tricoloru’ tarii, sari gardul si bei bere si apoi te pisi in formatie (neadevarat), partidu’ plateste ca tu sa faci scoala gratis, iar tu iti bati joc, tribunalul militar te mananca etc numai noi stim. Cu greu l-au potolit cei doi incheietori de companie, colegi cu el, Diaconescu Dan si Suteu Titi, sa nu-l duca la OSI si sa-i prezinte acestuia “cazul” asa cum ni l-a prezentat noua, ca nu se stie ce-ar fi iesit. Inutil sa precizez ca la plata berii lui contribuise si colegul respectiv, iar gardul il sarisem in formatie.”

WP Admin