≡ Menu

Rișărd Burtăn & Leanța Taior

 

Desen & Copyright 2013 - ION BARBU

Relația dintre tatăl vitreg, Traian Băsescu, și fiul său adoptiv, Petre Dumitru, zis și al lu’ Liberalu, e la fel de tumultoasă ca dragostea cu năbădăi dintre Silviu Prigoană și Adriana Bahmuteanu, acești Rișărd Burtăn și Leanța Taior autohtoni. Înregistrat la Palatul Pionerilor din dealul Cotroceni sub pseudonimul PD-L, pentru a păcăli atenția papă-rațelor, micuțul venetic ideologic a produs multe recățărări în arbori doctrinari neașteptați.

Cumpărându-și permis de parcare la Clubul Adevărații Arnoteni, PD-eul ăl’ mic și stângaci a devenit, peste noapte, PD-Lică ăl’ mare, încruntat și hrăpăreț. Dreptaci, când e vorba de gargalogie, și ambidextru, când  “Dragă Stolo” dă semn că tot ce este pe masă poate fi ras. Și ras este.

Speriat că rămâne fără pensie de protocol (vila de serviciu – 7 camere, 4 băi, și dependințe pentru personal ajutător – rămânând nu RA-APPS-ului, ci doamnei Mioara Roman), dl Petre Roman, tatăl biologic al mofluzului PD-ică, și-a făcut “implant domnesc” și acum este os de Brătian, devenind, asemeni fiului PD-ică al lu’ Liberalu, om de dreapta, mă-nțelegi, liberal. Numai că în vreme ce fiul său, PD-ică, își poartă liberalu’ pe stânga, dl Roman și-l poartă pe dreapta. Ce vreți, există și printre croitori școli de gândire diferite.

Deși cam târzioară, fiindcă liberalismul de sorginte PNL tocmai înflorește în buzunarele mediatice, de stânga, ale dlui Dan Voiculescu, iar cei câțiva nehotărâți joacă table la Palatul Becali cu propietarul Stelei care’a răsărit, tot pe dreapta, apostazia dlui Roman pare că a fost inspirată. Nimeni nu-și mai amintește nici cântecul de leagăn șoptit românilor de șenilele tancurilor sovietice ale Diviziei Tudor Vladimirescu și “remixate” de Constantin Tănase — “Davai ceas, davai palton/Davai ceas, davai moşie/Haraşo tovărăşie.”  –, nici de “legionarii” demascați de premierul Petrică la reintrarea în legalitate a partidelor istorice, PNL și PNȚ.

Nici măcar politologul tuturor apostaziilor nu-și mai amintește nimic, fiindcă ai săi au venit cu trenul, nu cu șenila, deși de venit, au venit exact pentru ce veniseră și ăi sosiți cu șenila. În plus, o apostazie nu o crede pe cealaltă, iar a treia se îndoiește de autenticitatea primelor două, dacă apostatul nu își uită tot trecutul și nu se delimitează public de 99.9% din propriul viitor, după care se retrage la mănăstirea Mancurtu, și își ia numele duhovnicesc de Fratele Când mai Mare, Când mai Mic.

Citim cu toți aceeași declarație de presă, urmărim cu toți, în direct, același interviu etc., dar pentru fiecare dintre noi accentul pare să cadă pe alt termen al propoziției. De aceea politicianul meu preferat rămâne dl Traian Băsescu – președintele vorbește pe înțelesul tuturor. Fie că e vorba de Blaga, fie că e vorba de bleaga. Când spune “Pentru mine PD-L nu mai este un instrument politic. Până îmi termin eu mandatul, nu mă mai poate ajuta în realizarea obiectivelor”, dl Băsescu face nulă și neavenită orice interpretare de tip post-modernist, deconstructivist și ia în derâdere, aprioric, orice inițiativă de interpretare tip Derrida.

 

Desen & Copyright @ 2013 - DION

Când, după ce dl Băsescu declară că susține candidatura dnei Elena Udrea la conducerea PD-L, analiști firoscoși încearcă, totuși, să găsească în această declarație limpede ca cristalul tot felul de dedesubturi, mesaje codate ori tangouri subliminale,  dl Băsescu revine și clarifică lucrurile definitiv și irefutabil: “Dacă rămâne Blaga, între mine și PDL nu poate exista un dialog.”

Mai limpede decât așa nu se poate: partidul a fost înființat pentru rolul de instrument, de vehicul. Vehiculul este al dlui Băsescu, și-a încheiat ultima și cea mai importantă misiune, vara trecută, când, cu ajutorul dlui Blaga și grație lipsei “din peisaj” a dnei Udrea, l-a cărat înapoi la Cotroceni pe dl Băsescu. Viu, deși ciuruit de peste șapte milioane de buletine de vot. Peste doi ani începe era post-Băsescu și nu vehiculul decide pe ce roți merge și cine-l conduce, ci dl Băsescu decide toate acestea. Și multe altele. Refrenul lui Tănase se uită greu:  “Davai ceas, davai palton./ Davai ceas, davai soţie,/ Nicego tovărăşie!”

Dna Elena Udrea are suficiente calități spre a candida la șefia partidului. Are însă și o problemă: la alegerile din PD-L nu se folosește același sistem electoral utilizat la alegerile parlamentare din decembrie 2013. Anul trecut, dna Udrea nu a candidat, cum era normal, în București, spre a nu-și umili colegii de partid printr-o victorie à la Austerlitz. Și-a mutat oferta electorală în Moldova, undeva aproape de aripa protectoare a voievodului pidilist Pinalti. Deși a pierdut alegerile în fața unui novice într-ale politicii, dna Udrea a intrat, glorios, în Parlament prin redistribuire. Și de atunci țipă “Rușine neredistribuiților!”

Dacă, Doamne ferește!, dna Udrea iese pe locul doi și la alegerile din PD-L, se va folosi și aici redistribuirea?

Dacă răspunsul este, “Da, se va folosi”, întrebarea următoare este “Cine va fi redistribuitorul?”

Aha, omu’ cu distribuitorul la purtător. Am înțeles.

Dl Silviu Prigoană are o proteză de care obișnuia să se descalțe și să o pună chiar pe pupitrul de parlamentar. Să fie dna Elena Udrea proteza dlui Traian Băsescu și, în cazul unei neașteptate insurgențe în PD-Lică va scoate președintele-jucător proteza din teacă și-i va altoi cu ea pe spinare pe complotiști?

Cred că dl Băsescu se înșeală când consideră că, spre a reuși, “Doamna Udrea ar trebui să mai lase din poşetele acelea cu care a venit în politică, să mai descalţe pantofii cu toc înalt.”

Mi-e teamă că descălțată și fără poșetele Vouitton, dna Udrea ar fi, ca politician, cam cât Adriana Bahmuteanu, adică o pradă ușoară pentru dl Vasile Blaga, ori pentru alți candidați, cum ar fi, să zicem, rafinatul domn Teodor Baconschi.

Epuizanta neclaritate în legătură cu ce vrea să zică rolul de “președinte-jucător” asumat de dl Traian Băsescu, deși pe Biblie a jurat doar pentru rolul de președinte al tuturor românilor,  este explicată de dl Dan Tăpălagă, care nu e cunoscut tocmai ca un antibăsist fioros. Domnia sa trece de sfera îngustă a nedumeritorului “președinte-jucător” pentru a clarifica, definitiv, ce vrea să zică oximoronul național “arbitru-jucător”: “Președintele Traian Basescu arbitrează meciul, în calitate de președinte jucător, intrând pe teren ca susținător deschis al Elenei Udrea.”

Așadar, dl Băsescu intră pe teren în calitate de arbitru, dar, odată ajuns pe gazon, joacă pentru una dintre echipe, marchează golul victoriei, iar la finalul meciului iese de pe teren așa cum a intrat – negru și imaculat. Adică, arbitru.

Totuși, fie ea și cinică, sinceritatea dlui Băsescu mi-a plăcut întotdeauna mai mult decât fonfăiala principială a multora dintre dușmanii săi politici. Lucrurile sunt simple, domnii mei: când președintele Traian Băsescu spune adevărul, restul României minte.

 

Copyright 2013@ziarul gandul

Și-acum, la o parte, că trece instrumentul, vine vehiculul!

Asta dacă nu cumva sunteți sadomasochiști și țineți cu tot dinadinsul să vă calce cu gondola dna Elena Udrea, președinta vehiculului-instrument PD-Lică, care cade-n sus, deci se ridică!

  • Florin Iaru

    Dragă Dorine, rîzînd cît putem rîde, și mai mult decît atît, nu mă pot abține a-ți zice ce umblă vorba pe-aici, prin tîrg. Dacă se-alege Blaga, se sparge PDL-ul. Dacă se-alege Udrea, iar se sparge PDl-ul. Iar de va veni Ioana d’Arc (adică Messia à la roumaine, Monica), se va desființa PDL-ul.
    Rîdem noi, rîdem, da’i mai rău fără rău, că li se urcă actualilor la cap și nu mai scăpăm de ei!
    Ce ciudată e istoria: cînd a preluat Băsescu PD-ul, avea 8%. Cînd se va întoarce, va fi arc peste timp (îți place expresia?). Într-un an, nu mai mult, au pierdut tot. Da’ tot.

  • ventuza pi-scopesco

    dom’ tudorane,

    natzia asta’i un izvor nesecat de oameni infinit de decentzi.

    d-voastra vretzi sa’i intrecetzi in infinitatea lor?

    am intzeles, maneaua nu’i o contributzie autohtona la patrimoniu’ culturalnic universal, da’ nici doina (c’asa am intzeles de la d-l dan alexe de la brussssel)?

    haidi, dom’le, ca pina si turturica o fo mai dur ca d-voastra!

    haidi steoa!

  • @ ventuza pi-scopesco

    cand il revedeti pe dl dan alexe salutati-l din parte-mi. sper ca-si aminteste cine sunt, macar pentru ca i-am publicat piesa de teatru “ramaienii” in secolul trecut, inaintea mortii “rapostaului” si a doamnei sale “raposata”…
    dl turturica a fost, este si va fi mereu mai dur ca mine, fiindca asa e dansul…

  • Daena

    Apropo de doinele lui Ban Alexe. Alt plagiator (rafinat) -- ia din Hasdeu si zice ca a scris el. Foloseste aceleasi argumente ca Hasdeu! Mai mult, zice ca el, Ban Alexe, e singurul care face lumina in privinta originii cuvantului “doina” (cand Hasdeu dedicase deja acestui cuvant vreo 20 de pagini).

    Hasdeu: “[…]Românii şi litvanii cată să fi trăit odată în vecinătate, deşi în relaţiuni ostile unii cu alţii, de vreme ce limba noastră exprimă până astăzi ideea de inimic şi de păgân prin “liftă rea”, “liftă păgână”, “liftă spurcată”. […] Filologii n-au cunoscut vorba română daină. Ei s-au mărginit, prin urmare, a cerceta originea dainei litvane etc.”

    Ban Alexe: “Nimeni nu a indraznit pina acum sa se lege de aceasta presupusa unicitate a doinei (o fi fost din nestiinta, din piosenie, n-are importanta)… Adevarul e insa ca genul -dar si cuvintul- exista la alte popoare est- si indo-europene, la lituanieni si letoni: “daina”, trista lor muzica nationala !… Fara ca ei sa-si faca din asta un motiv de fală cosmică. Lituanienii si litvanii, al caror imperiu paganesc s-a intins vreme de secole de la Marea Baltica la Marea Neagra, si al caror etnonim: litve a dat in româna „lifte (pagâne)“ ne-au lasat o gramada de chestii in vocabular si moravuri, in special multe lucruri care tin de viata in padure.”

  • Ontelus Dan Gabriel

    La o adică, toți suntem o apă și-un pământ. Dar una este să mărești suprafața mocirlei și să fii invidiat și admirat pentru aceasta, și altceva este să te joci cu găletușa în nisip, fiindcă atâta știi/poți/vrei, fără ca pentru aceasta să fii invidiat și admirat, ci eventual să fii compătimit ori ironizat.

  • Ivi

    …cand “râsu-plânsu” post-post-levantin dispare odată cu ”Iaru-iana grijă” de ”rău cu rău, dar mai rău fără rău”, te ”întrebi Li(i)ceanist”, dar cu ”pupinii VT-uști, MM-uiști, AP-oriști ce-ați avutu” că-s ”răi de buni și plini de Z(eus)oioasele troiane” acum când ”Zeusul dispare și spuma nu-i decât lă(tră)turi suine”

  • Ivi

    …cand “râsu-plânsu” p(r)ost-post-levantin dispare odată cu ”Iaru-ia(r)na grijă” de ”rău cu rău, dar mai rău fără ăl rău”, te ”întrebi Li(i)ceanist”, dar cu ”pupinii VT-uști, MM-uiști, AP-oriști ce-ați avutu” că-s ”răi de buni și plini de Z(eus)oioasele troiane” acum când ”Zeusul dispare și spuma nu-i decât lă(tră)turi suine”

  • InimaRea

    Apropo de alegeri, transformări, reaşezări şi repoziţionări (care nu-s tot aia, credeţi-mă!) un bănculeţ din bucolica lume bolşevică:
    Un băieţel de 5 ani se joacă în nisipul rămas de la construcţia blocului în care s-a mutat cu familia. Vine un vecin -- nenea miliţianu’ -- îl vede şi-l întreabă binevoitor: Ce faci, bă, aici?
    -- Fac un miliţian, nene.
    -- Şi cum îl faci?
    -- Pun apă, nisip şi-un căcăţel-de-căţel.
    -- Bă, Paştele ‘mă-ti, să nu te mai prind că-ţi rup urechile!
    În altă zi, puştiul -- tot la nisip, miliţanul -- tot spre casă:
    -- Ce faci, bă, aici?
    -- Fac un pompier, nene.
    -- Şi cum îl faci?
    -- Pun apă şi nisip.
    -- Da’ căcat de cîine nu pui?
    -- Ce, nene, iar vrei să iasă miliţian?

  • andrei i

    Poate ca Basescu are o strategie mai subtila decat ni se pare noua: poate vrea sa castige Udrea ca sa dispara pdl-ul (sa dispara sub pragul electoral, adica) si sa apara alt partid (mai credibil) capabil sa adune voturi de la “pro-europeni” si “pro-reformisti” (care in general au stat acasa la alegerile din ultimul decembrie). In orice caz, pdl-ul nu doar ca nu e credibil si ca nu face nici un fel de opozitie, dar s-a predat neconditionat si rusinos la ultimele alegeri (in schimbul intrarii in Palavrament a liderilor sai) -n-a avut nici un fel de campanie, n-a putut (de fapt, cred ca n-a vrut) sa speculeze puciul parlamentar si tendintele anti-occidentale ale adversarilor si nici reformele (reale, totusi) pe care le-a realizat guvernul Boc (justitie, DNA, educatie, codul muncii). Drept pt care ar fi cazul sa ne lase, ca altfel usl-ul n-are adversar nici in 2016.

  • Din opt l-a suta s-au intrupat la opt la suta se vor fi inturnat, dupa ce mult prea mult, prin scumpa (la propriu) propaganda, va fi fost umflat. Un cuplu picaresc, traiano-udresc, va da ceva bataie de cap istoricilor munciti de chemarea de a deslusi sentimentul romanesc al politchiei.

    Sic transit gloria… Dar, sa nu ne grabim cu prohoditul ca fabulospiritul autohton multe miracole mai poate naste inca. Nu ca arhanghelul cu usturoi ar fi unul dintre ele.

  • Nick O’Steve O’Peter

    @All Inclusive
    Poetul Adrian Alui Gheorghe, creangolog in timpul liber, a decelat, printre scrisurile rare ale Omului din Humulesti — aflate, unele, la Biblioteca ”G.T.Kirileanu” din Piatra --, si o strigatura curioasa ( curioasa, curioasa dar… buna de metaforizat relatia Prezidentului cu… vehicolul birotat ce-i cara spre victorie instrumentul politic de cotrocenizare):”Hup! zup,zup,//De-abia mi-o duc//Si mi-o duc cu mestesug//Pe doua roate de plug!”

  • Le Scopit.Roman russo-bulgare

    @Daena + Venzuza Pi.Scopesco
    ”Ramaienii”, drolatica piesula a lui Dan Alexe-Bruxelles, a trecut, abia anul trecut, din revista internationala ”Agora”, scoasa, nainte de Lovilutie de Dorin Tudoran Himself (sprijinit intelectualiceste de Eugene Ionesco, Jean-Francois Revel si altii, cam tot din aceeasi familie), a trecut, unde? Direct in volumiorul sau teatral, de peste trei sute de pagini, aparut la Editura Opera Magna din Iasi, intitutal ”Lumea ca spoiala si impovarare”. Acolo, in piesula respectiva de experiment literar, se tematizeaza, intre altele, la nivelul unui sat moldovalahotransilvan, si efectele caraghioase ale nationalismului ceausist, dacizarile fortate, zalmoxismele de balci. Unul propune ca sa li se spuna ”tarabostes” activistilor de partid. Etc. In asemenea context se discuta si despre ”doina” vs ”daina” litvana. Nu in articol stiintific publicat in vreo revista de specialitate. Slavist la baza (vorbitor de rusa, sirbo-croata si chiar poloneza), ”Banul Alexe” il stie pe Hasdeu, ”Cunentele den betran” + ”Etymologicum Romaniae Magnum” si le da cinstirea cuvenita, dar… nu in piesulele sale drolatice, unde pina si Creanga ii reproseaza lui Eminescu ”LINGAMentul” din ”Kamadeva, zeuL INDIC”.

  • Ioan Costea

    Domnilor, trebuie să recunoașteți că fotografia cu lansarea Ud(r)ei la apă între „Traiane nu ești singur”, că „Clujul te iubește” și „Tărcaia votează Băsescu” e îmbătătoare, ce mai, monopol (electoral) curat!

  • DAD

    Un punct de vedere postat acum o oră pe blogul meu, poate se “pupă” cumva cu al dvs., poate-l completează:
    Războiul pe un cal mort
    Cei din fruntea PDL se bat pe viaţă şi pe moarte pentru conducerea partidului. S-a dus dracului şi respectul faţă de tătucul lor Traian Băsescu! Îl mai respectă doar Elena Udrea, cam aşa cum îl respecta Elena Lupescu pe priapicul Carol al II-lea (aici vă recomand drept bibliografie la prima mână “Cronică de familie”, romanul lui Petru Dumitriu şi “Memoriile mandarinului valah” Petre Pandrea!). Şi ce mare bătălie se poate duce pe un cal mort? Poate doar pentru a-l tranşa şi a-i vinde carnea drept carne de vită.
    Este limpede că marinarul vrea să facă partidul ţăndări, că oricum formaţiunea nu mai contează pe scena politică. Iar la sfârşitul lui 2014, liber (ne)profesionist fiind un nume de Traian, va suna adunarea, va pune cioburile la loc şi va salva încă o dată partidul, mai ales că atunci va fi momentul, apropiindu-se anul electoral, pe de o parte, iar pe de alta, USL fiind deja erodată, pentru că desigur va face o mare parte din prostiile pe care le-a făcut şi PDL la 2010-2012. Că aşa-i la noi, puterea e bolnavă mereu de Alzheimer, iar opoziţia -- indiferent de culoare -- de Parkinson, cum scriam zilele trecute.

  • Din opt l-a suta s-a intrupat, la opt la suta se va fi inturnat, dupa ce mult prea mult, prin scumpa (la propriu) propaganda, va fi fost umflat. Un cuplu picaresc, traiano-udresc va da ceva bataie de cap istoricilor munciti de chemarea de a deslusi sentimentul romanesc al politchiei.

    Sic transit gloria… Dar, sa nu ne grabim cu prohoditul, ca fabulospiritul autohton multe miracole mai poate naste inca. Nu ca arhanghelul cu usturoi ar fi unul dintre ele.

  • Daca_nu_nu

    „Ce-i drept, io am memorie, numa nu țîn minte unde-o țîn…”

    rel="nofollow">

    „Dacă doctorii m-or prinde, știu ce mi-or propune-amu:
    Ori trăiesc puțîn, da bine, ori mai mult, da bine nu!!!”

  • Daca_nu_nu

    „Io nu știu unde mai încape atâta votkă și lichior
    Și nu știu tăți di ce să uită de parcă-aș be din banii lor…”

    rel="nofollow">

    „Eu n-am știut că dacă ești bat
    Te faci deodată acrobat…
    Să șadă tăți cum io am șăst
    Să vadă tăți ce io am văst…”

    „Io pot să mă țîn și-ntr-un chișior
    Cu-o mână dacă-s pe ulșor…”

    „Ce-nteresant să uită tăți..”
    🙂 🙂 🙂

    Da de-a da Bunul Dumnezeu olecuță de trezie-n politichia noastră, c-ar cam fi vremea. Nu că spun, da numa zic.

  • @DAD

    Da, Dt…

  • @ Le Scopit.Roman russo-bulgare

    primit “lumea ca spoiala si impovarare”. citi.placut. multzumit expeditorilor. urari: succes in ramura!

  • @ Nick O’Steve O’Peter

    apoi humulesteanul era (desftul de) cunoscut pentru strigaturi; de s-ar fi nascut mai la sus-vest ar fi fost cunoscut pentru “tzipurituri”…

  • Geo Polipticu

    @Bessarabie-mon-amour
    ”Am plecat la Moscova/Cu trei mere in basma/Sa-mi caut ibovnica://Basarabia-o o cheie,/Vine rusul sa mi-o ieie./Basarabia-i o floare,/Vine rusul sa mi-o taie(…)/Iar din chelea lui Stalin/Facem cizme la Berlin,/Din chelea lui Molotov/Facem cizme la Brasov”. Etc. O am ascultat cindva, melodia ostaseasca de trecere a Prutului, mergind la bojdeuca lui Mihai Ursachi de linga autogara ieseana (unde, acum, se inalta supermarchetul Billa), melodie cintata de un grup de amici ai sai, toti pilangii de vita veche. Din pacate, azi, Transnistria-o cheie,/Iar muscalii oastea din ea nu par a avea de gind s-o ieie/Oricite le-ar promite Angela Merkel,/Admirabila fumeie.
    AS FOR Pavel Stratan, daca el o ia tot la vale, spre Mercedes, dus de valul istorial, s-ar putea s-o ia spre deal, in amontele Nistrului (cu sanse, macar imaginare, de a ajunge-n Mitteleuropa), Cleopatra, eleva sa filiala. S-au mai zaut din astea. Maria Cebotari, diva din ”Odesa in flacari”, a ajuns la Berlin si Viena… prin Moscova staleniniana.

  • Daca_nu_nu

    @) Dorin Tudoran # 21
    Fain! Și exact. Se descrie pe el, numai că, mai nou, în loc să-l dăm pe el după noi, ne-am pomenit c-o luăm noi pe arătură, câtă vreme „avem memorie numai nu știm unde-o ținem”, ca să zic așa…
    Iaca, de-un exemplu, doamna Macovei, în loc să avanseze înainte, se întoarce-napoi să aducă inovații noi în reminiscențe rămase…

    http://adevarul.ro/news/politica/monica-macovei-si-a-anuntat-candidatura-sefia-pdl-1_5129f4da00f5182b85997c58/index.html

    Cu taior!
    Afum-o, Pamfile!

  • Daca_nu_nu

    Cât despre freză:

    http://www.gandul.info/international/indreptarul-comunist-de-coafura-cele-28-de-frizuri-oficiale-ale-coreei-de-nord-10594328

    „Să ne tundem în concordanță cu stilul de viață socialist…”
    Doamne ferește!!!

    (Paranteză: Lui fiu-meu tocmai i-a pus un prof 10 lei pe bancă și l-a trimis să se tundă. În anul de grație în care ne aflăm.)

  • @Dorin Tudoran

    Emotionant articolul dvs. despre Moldova!
    Am avut, intr-un timp, intense relatii profesionale cu omologii mei din Moldova si, astazi poate parea o fiţă, initial am optat sa sa comunicam in engleza. Nu dintr-un moft al meu ori al colegilor moldoveni, ci dintr-o necesitate pragmatica, dat fiind ca toate “aranjamentele” noastre trebuiau incheiate contracronometru. Si cum altfel cand limba lor, oprita din evolutie prin supunerea fortata la rusificare, era acum 10 -15 ani de un arhaism induiosator, specific tuturor comunitatilor izolate cultural un timp indelungat? Aveam sentimente amestecate -- de revolta, durere, inclinatie spre ironie si stupefactie cand, vorbind uneori romaneste, ei veneau cu expresii vernaculare ce ma lasau bouche-bee: “vine acushica dereticăreasa ca să scoată caseta sa o depănăm” (derulăm, desigur) sau “vreţi si urechelniţă?” (cască audio, adica), “vă dăm şi gălăjie” (sunet ambiental, of course). Nu pot uita un jurnal de actualitati transmis de televiziunea lor nationala intr-o zi de 15 septembrie: ‘Astăzi, in scolile din republică a rasunat din nou tălănguţa. Ion Ciubuc a făcut o vizită in republică, ca să lupte cu economia tenebră! (Ciubuc era premierul Moldovei la acea data iar “economia tenebra” era, desigur”, economia subterană. Ca nimeni altul decat Ciubuc era preocupat de “economia tenebra”, era de un umor caragialesc de exceptie, involuntar insa!). Dar, partea “tare” de abia vine. Dupa prezentarea head-line-urilor, crainica a intervenit cu o solemnitate perfect acordata cu exprimarea pompos-lemnoasa -- neologismicoasa: “Au răsunat pilonii pe care vom edifica ediţia de astăzi a jurnalului nostru!”.
    In timp, “limba moldovenească” a evoluat mai ales gratie sprijinului consistent primit din Ro, astfel incat, pe masura derusificarii si importului accelerat de neologisme, a ajuns, in sfarsit, sa sune foarte romaneste. (Curat moldoveneasca!).
    Protocoalele de infratire culturala, licitatiile in duplex, initiativele unor galeristi au facut posibila si “minunea” de a le cunoaste pictura, pentru ca, asa cum ati spus, au cativa pictori tineri foarte talentati, racordati la momentul artistic european. Moldova ramane insa, ca in filmul lui Resnais, o dragoste impartasita, condamnata la neimplinire.

  • Daca_nu_nu
  • @Dorin Tudoran # 21

    Emotionant articolul dvs. despre Moldova!
    Am avut, intr-un timp, intense relatii profesionale cu omologii mei din Moldova si, astazi poate parea o fiţă, initial am optat sa sa comunicam in engleza. Nu dintr-un moft al meu ori al colegilor moldoveni, ci dintr-o necesitate pragmatica, dat fiind ca toate “aranjamentele” noastre trebuiau incheiate contracronometru. Si cum altfel cand limba lor, oprita din evolutie prin supunerea fortata la rusificare, era acum 10 -15 ani de un arhaism induiosator, specific tuturor comunitatilor izolate cultural un timp indelungat? Aveam sentimente amestecate -- de revolta, durere, inclinatie spre ironie si stupefactie cand, vorbind uneori romaneste, ei veneau cu expresii vernaculare ce ma lasau bouche-bee: “vine acushica dereticăreasa ca să scoată caseta sa o depănăm” (derulăm, desigur) sau “vreţi si urechelniţă?” (cască audio, adica), “vă dăm şi gălăjie” (sunet ambiental, of course). Nu pot uita un jurnal de actualitati transmis de televiziunea lor nationala intr-o zi de 15 septembrie: ‘Astăzi, in scolile din republică a rasunat din nou tălănguţa. Ion Ciubuc a făcut o vizită in republică, ca să lupte cu economia tenebră! (Ciubuc era premierul Moldovei la acea data iar “economia tenebra” era, desigur”, economia subterană. Ca nimeni altul decat Ciubuc era preocupat de “economia tenebra”, era de un umor caragialesc de exceptie, involuntar insa!). Dar, partea “tare” de abia vine. Dupa prezentarea head-line-urilor, crainica a intervenit cu o solemnitate perfect acordata cu exprimarea pompos-lemnoasa -- neologismicoasa: “Au răsunat pilonii pe care vom edifica ediţia de astăzi a jurnalului nostru!”.
    In timp, “limba moldovenească” a evoluat mai ales gratie sprijinului consistent primit din Ro, astfel incat, pe masura derusificarii si importului accelerat de neologisme, a ajuns, in sfarsit, sa sune foarte romaneste. (Curat moldoveneasca!).
    Protocoalele de infratire culturala, licitatiile in duplex, initiativele unor galeristi au facut posibila si “minunea” de a le cunoaste pictura, pentru ca, asa cum ati spus, au cativa pictori tineri foarte talentati, racordati la momentul artistic european. Moldova ramane insa, ca in filmul lui Resnais, o dragoste impartasita, condamnata la neimplinire.

  • @ Daca_nu_nu

    Eu nu iau nimic in tragic, pana nu-si anunta candidaturile si dnele Dana Grecu, Adriana Bahmutean, Oana Zavoranu si Mama Omida.

  • Test, test, test, cred ca mi-a mers un comentariu in spam. L-am trimis si pe al doilea, cu o insignifianta modificare, doar ca mijloc de testare, dar se pare ca a cazut si el in captivitate…

  • @No Name / DP

    Mi-l amintesc foarte bine pe premierul IC; ca si pe ceilalti premieri de la Chisinau.

  • Gata!!! Multumesc. A fost eliberat. M-a derutat si faptul ca nu-mi aparea nici in stand-by-ul pentru moderare.

  • @Daca_nu_nu & Dorin Tudoran # 25 & 27

    Nimic nu se pierde, nimic nu se catiga, totul se… transfera prin dialectica acumularilor cantitative care duc la un salt calitativ. Bineinteles ca, macar in unele dintre cazuri, lucrurile par a se supune mai degraba logicii hegeliene decat celei marxiste.

    Asadar, pe principiul simetriei, din “celalata parte a presei” surpriza ne vine de la Robert Turcescu, cantautor inscris in concursul national pentru Eurovision Song Contest:

    rel="nofollow">!

    Poate ii va urma exempul si Andreea Pora. Macar sa puna cu el de un duet!

  • @ No Name / DP

    Robert canta de foarte multi ani. Am eu insumi doua piese ale sale pe o caseta de magnetofon. Ii doresc succes.

  • Ion Ciubucaru

    @NO NAME/DP
    Nici nu e rau sa spui, in spiritul lui Aron Pumnul ot Cernauti, ”urechelnita” in loc de ”casca”, ”galajie” in loc de ”zgomot ambiental”, ”virtalau” in loc de ”elicopter”. Excesul de neologisme neadaptate, grafic si fonetic, limbii romane va duce, cindva, daca nu stam cu parul pre el -- pre dinsul, pre exces -- la prechimbarea graiului nostru in dialect romglez, cu algebroza garantata le cheie, de nu se va mai intelege om cu crestin decit prin semne si gesteme deocheate. Spre disperarea poetilor inca nedati pe brazda postmodernitatii. E drept ca unul din scopurile politicii moscovite, in stradania ei neabatuta de modelare a unui HOMO SOVIETICUS, era si mancurtizarea basarabenilor (a bietilor basarabeni, basaraBETZI si basaraBIETZI) prin reslavizarea limbii, mentinerea locuitorilor intr-un stadiu ruralo-pastoralo-poetic, rusificarea prenumelor s.a.m.d. La radio si tembeliziune erau promovati trasnistriaci cu puternic accent muscal si obligatia de a folosi, sa zicem, NOROD in loc de POPOR, JELANIE in loc de DORINTA, NAUCA in loc de STIINTA. Etc. Iar unele clisee propagandistico-ideologice supravietiesc regimurilor politice. Am auzit -- cu propriile mele urechi, inca neparoase -- o spicherita chisinoveata graind, si inca dupa destramarea URSS, despre ”hoardele fasciste care au organizat olimpida de la Berlin in 1936”. Da, dar… la noi vorovesc jurnalistii, spicherii si alti gazetari chiar si in anul de gratie 2013 despre ”trecerea in nefiinta” a cutarei sau cutarei personUlitati -- de parca toti romanii ar fi bezbojnici, atei militanti ori simpli matori iehovini (ca nici aistia nu recunosc teologema nenumuririi sufletesti). Revenirea la alfabetul latin a fost lovitura de gratie data mancurtizorilor lingvistici in Basarabia, nu si in Turkmenistan ori in Kazahstan, unde Leninostalinienii le-au impus definitiv, irevocabilmente, si alfabetul chrilic si numele de familie in OV sau EV. Mai vorbim, ca nu dau nohaii…

  • dgdh

    Ion Ciubucaru sigur ii un “critic literar” basarabean. Pute de la o posta. Se vede ca vrea sa epateze cu formulari de soiul “intr-un stadiu ruralo-pastoralo-poetic”. S-apai da, scrie cu Î din I. Cu siguranta, isi scrie mesajele cu dictionarul de sinonime alaturi.

  • Shadow

    @Daca Nu Nu
    Bogat profesor sa plateasca el pt tunsoarea “aluia micu”. Eu am prins-o pe aia “veche”:
    Sa vii maine cu “tac-tu tuns” si oricat am incercat eu sa-l induplec pe “al batran” ca de el era vorba in “fraza” sau in “freza” tot “io” sufeream “decapilaritatea” :-p
    Ca asa era “in tennis”… 🙂

  • @dgdh

    Cred ca v-ati asumat un risc exprimandu-va presupunerile asupra dlui care a semnat acum si aici cu nick-ul Ion Ciubucaru. In opinia mea, dumnealui e un polemist de tip floretist si un UBU-covinean (prietenii stiu de ce!) specialist in jocurile (postmoderniste) de cuvinte.
    Asa ca-l voi parafraza un pic: No, hai c-om mai vorbi, ca doar nu dau nohaii! 🙂

  • InimaRea

    Ion Ciubucaru: Ba-i rău, megieşe. Urechelniţa e o lighioană care te-asurzeşte de-ţi intră-n ureche. Gălăjia nu-i totuna cu zgomotul -- doar fiinţele vii fac gălăjie, vîntul poate fi zgomotos, ploaia-i zgomotoasă cînd e torenţială dar gălăjioasă nu-i. Iar vîrtălău e comic involuntar.
    Da’ matale tre’ să ştii osebirea dintre neologisme şi barbarisme. Atunci, ştii că primele îmbogăţesc limba, iar ultimele o cam siluiesc. Cum ştii şi că naţiile care aduc o ştiinţă-n lume, o cu terminologie cu tot -- aşa, cu nemţii, englezii, americanii. Ce-ar trebui să facem noi, să ne apărăm limba inventînd altă terminologie -- ca să ne-nţelegem cu cine, noi înde noi? Ai idee cît de comic e souris pentru mouse? La noi, ar fi şoricel, nu? Ori şocîte?
    Basarabia -- nume generic, nu? -- are o istorie tristă dar a scăpat din Imperiul Ţarist. În loc să-şi doar jelească morţii, nu mai bine-şi face timp şi pentru vii, pentru viitor?
    Cît despre teologema nemuririi sufleteşti -- p’aci, se spune nemurirea sufletului -- trecerea în nefiinţă e a fiinţei, nu a sufletului etern (veşnic, poftim, dacă slavismul ăsta-i mai apropriat pentru stilişti). Toţi creştinii aşteaptă A Doua Venire -- iehoviştii mai avan ca alţii, de-aia şi trăiesc cum trăiesc, ca-n paleocreştinism. Dacă n-ar crede în nemurirea sufletului, la ce-ar mai aştepta-o? Pentru cine s-ar face Judecata de Apoi, pentru oale şi ulcele?
    Omeneşte e aşa: Dacă ai cu ce veni la masă, să fie primit! Dacă n-ai, nu-i cu supărare. Dar nu trînteşti parascovenii ca să te afli-n treabă.

  • @InimaRea

    Sunt absolut de acord cu imbogatirea limbii prin neologisme, nu vad ca importarea lor ar primejdui in vreun fel identitatea nationala cum considera unii, de altfel distinsi, lingvisti. Ne plac sau nu, in multe cazuri neologismele sunt un rau necesar, dat fiind ca vin, (cu deosebire din Vestul zis civilizator), cu cate un un ditamai jargonul, odata cu vreo noua meserie ori vreun nou domeniu al cunoasterii. Asta e -- inca un rezultat al marelui decalaj istoric dintre ei si noi, fie ei nemti, francezi iar, in ultimele decenii, cu precadere englezi. Uite asa s-a facut de-am trecut bunaoara de la forspan la promo si de la promo la trailer, ca sa ma refer doar la cinematografie -- ca tot se orcarizara azi noapte cele mai bune productii ale lui 2012. Intr-adevar, nu ar avea niciun rost sa ne prefacem ca reinventam si rebotezam roata ori “soricelul” de computer, ori “gat-legaul”. Dar nostalgia gat-legaului e inca vie in sufletul puristilor.
    Anul trecut circula “o virala’, scriere a unui publicist destul de cunoscut, care amenda din toate pozitiile cuvinte ca mentenanta, locatie s.a. Ne plac sau nu, ele s-au insinuat usor-usor in limba si si-au facut si drept de cetate, fiind consfintite ca atare de lingvistii institutului Academiei. Argumentul publicistului era ca ambele “neologisme” sunt complet inutile, dat fiind ca pentru pentru mentenanta am avea deja cuvantul larg circulat intretinere iar pentru locatie -- locul exact al actiunii. Asa ar fi, doar ca mentenanta se refera strict la sisteme / instalatii tehnice, neputand inlocui cuvantul “intretinere” in cazurile in care am vorbi despre intretinerea sotului, sotiei, copilului. Cum ar suna, de pilda, sa auzi pe cine spunand: “am avut mari cheltuieli cu mentenanta mamei? Ori “ma costa mult mentenanata amantei”… 🙂 In fine, si cu locatia e o problema, dat fiind ca toti se gandesc la primul sens al cuvantului, cel de inchiriere, larg circulat in comunism, (mai ales prin sintagma “locatie de gestiune”), si mai putin la sensul tot mai folosit azi, in special in grupurile profesionale in care comunicarea se face contracronometru -- cu un minimum de cuvinte si un maximum de precizie. Spre satisfactia acestora, lingvistii de la “Iorgu Iordan -- Al. Rosetti” nu s-au lasat impresionati de puristi si au inclus in dictionare si al treilea sens al cuvantului locatie, cel de loc bine determinat.

  • @ No Name / DP & InimaRea

    Eu îi sunct profund recunoscător dlui Petre Roman pentru împingerea în limba română a câtorva cuvințele cum ar “implementare”, “a concluziona” și altele…

  • InimaRea

    No Name/DP: Doamnă, sînteţi de o dulceaţă indicibilă. Şi mizericordioasă cînd acceptaţi neologismele. Dimineaţa, cu degetele ei suave, n-ar fi mai gingaş pictat generozitatea roză a sufletului candid-lilian.
    Gata, mi-a trecut. Spuneaţi cîndva că vă urmăreşte stilul meu. Şi pe mine, felul dv virtual de a fi -- uneori sînteţi de-a dreptul încîntătoare.
    La nimic foloseşte de sîntem au ba de acord cu neologismele, în genere; cu unele doar, în cazuri anume. Limba-i a naţiei vorbitoare: cîtă vreme-i vie naţia, şi limba-i schimbătoare.
    Am luptat încă din anii ‘970 cu expresii ca “pe ştrand”, în discotecă” -- ca să mă trezesc că, practic, toată lumea aşa vorbea. Cel mai tare a fost, prin 90şi, cînd am întrebat un puşti -- inginer, săracu’! -- ce-nsemna naşpa. După mintea lui, n-avea sinonim, nici şansa descrierii semantice, naşpa era naşpa. M-a lămurit buştean.
    O altă poveste vine de la mare, de la o jună tare arătoasă care nu prea mai avea răbdare cu mine -- ori n-avea de felul ei, n-am cum şti. Şi-mi zice “N-o mai aburi cu mine!” Nu-nţelegeam am cerut explicaţii -- ce-nsemna c-o abuream (cu ea)? Da’ ce, tu nu ştii limba română?
    Am iubit-o pe loc pentru asta -- mă ghicise, nu ştiam boabă de limbă română de-a lor.
    Dar cea mai durabilă impresie mi-a făcut-o un cunsocut jucător de şah, în Cişmigiu. Chibiţa. Cînd şi cînd, îl auzeam: Ia-l pe cal! Ia-l pe pion!
    Geaba ne temem noi de neologisme, rîdem de romgleză, cînd noi cu rromalesca avem a ne obicinui. Alicate Mo!

  • Draganel

    @Dorin Tudoran si InimaRea
    Lui Petrica Roman ii datoram, indirect, si caricatura, dintr-o foaie vremelnica a Anilor Nouazeci, unde un nene, peizan de felul sau si asezat pe scaunel in fata televedeniei, da urmatoarea comanda catre nevasta din dotare: ”Mai fumeie, ia mai implementeaza o mamaliga… ca sa ne disipam si noi foamea! ”
    Pentru InimaRea: Martorii lui Iehova cred in invierea trupului, nu si in nemurirea sufletului. Iehova, prin puterea sa, ii va invia pe cei alesi. Pe ceilalti nu. Va crea un cer nou si un pamint nou. Etc. Intrebat-i pe vecinii iehovisti, o sa va confirme. Apoi, daca aveti cojones, ii cereti scuze ”criticului basarabean” Ion Ciubucaru; daca nu, nu. Toate b(r)une.

  • @ Draganel

    Aha, acum intelg. Totu-i clara, d’aia vin si strig “Clara, bruni. Clara!”

  • @Draganel

    Dl Petre Roman este, pana la proba contrarie, si singurul pamantean in viata care a citit mai intai “scrierile lui Socrate” si apoi si dialogurile paltoniciene.

  • P.S. la postarea anterioara.
    A nu se intelege ca alti pamanteni ar fi procedat invers! 🙂 🙂 🙂

  • InimaRea

    Draganel: “Martorii lui Iehova nu cred în nemurirea sufletului întrucât Biblia afirmă că “sufletul care păcătuiește, acela va muri”(Ezechiel 18:20 .” -- Google
    Ok, atunci trebuie să le cer scuze iehoviştilor, nu lui Ion Ciubucaru. Iar de arătat cohones prin asta, mi se pare o idee deşucheată -- de cînd sînt cohones sediul curajului de a-ţi recunoaşte greşeala, nu mai sînt al puterii (putinţei? Ce’a mai si ş’aceea?)
    Singurul lucru bun din povestea asta cu suflete moarte şi cadavre-nsufleţite -- aşa putrezite cum a si la vremea Armaghedonului -- este că mi-a amintit ce-mi plăcea mie-n tinereţe, cînd îmi arătam los cojones una-două (sau unu-două, că nu mai ţin bine minte): Viens Ma Brune

  • Gheorghe Campeanu

    @ Draganei c/o Dorin Tudoran

    Dl. Petre Roman ca inovator pe cale de consecinta neologiepistemica imi apare ca un palid epigon al elegantei verbiatice. Pe la inceputul anilor gloriosi 70’s, la braseria Corso, dupa citeva ore de consum intens, chelnerul ne intreaba curtenitor: ce ati mai dori sa savurati? Cam in acelsi interval istoric, la maternitatea Filantropia, dupa ora de alaptare a noii nascute, sora mea a fost intrebata de o sora indatoritoare: a servit fetita bust?

  • @InimaRea

    Mizericordioasa din fire -- cum ma banuiti, voi trece peste complezentele dvs. “abureli” cu… dulceata, briza, liliac si alte gingaseli (cuvant telescoptat). Nu de alta, dar, de atata uz, mi-e ca ele ar putea sa bata norma amabilitatilor virtuale. 🙂 🙂 :-).

    Pana la urma, limba e o mare colectie de foste erori de exprimare si, in aceasta idee, mi-am amintit o intamplare reala. O profa de romana, de cate ori trecea printr-o anumita piata bucuresteana, cumpara capsune de la aceeasi vanzatoare. Intr-o zi n-a mai rabdat si i-a zis: “Nu mai scrie “capsuni”, ci capsune, cu e, nu cu i, fiindca doar plantei care produce capsuna i se spune capsun, respectiv capsuni, daca avem mai multe plante. Fructul e capsuna, o capsuna, daca-i numai unul, si capsune, daca sunt mai multe, ca aici.”
    La urmatoarea trecere prin piata, profa s-a oprit la standul cu capsune si a vazut scris, pe eticheta, “capsunei”. Vanzatoarea i-a atras atentia ca si-a corectat eticheta. “Vedeti, am scris corect, cum m-ati invatat. Capsune, nu capsuni, e fructul asta, dar fiindca am o gramada, adica mai multe fructe, am scris corect: “capsunei”.
    Intre timp, a iesit inca un DOOM in care, ce sa vezi?, pentru fructul capsunului au fost acceptate ambele forme de plural: si capsune, si capsuni! As pune pariu ca va supravietui doar ultima. (Isi mai amintesti cineva ca pentru scoala am avut, candva, doua forme la fel de corecte de plural? Dar de “decesuri”? -- forma care, spre deosebire de “succesuri”, a fost mult si bine acceptata de normatorii limbii. Ei bine, nu mai e!)

  • @ No Name / DP

    Va inselati. Primul — si ca sa vezi, era tot roman! — a fost Eugen Barbu. Asa se si explica, probabil, de ce guvernul condus de dl Roman, pe de-o parte, condamna dictatura lui Ceausescu si pe pupinii ei, iar, pe de alta parte, a aprobat lansarea revistei Romania Mare condusa de anticeausistii feroce Eugen barbui si Corneliu Vadim Tudor …

  • @Dorin Tudoran # 49

    Aha, l-or fi citit impreuna, ceea ce, la o adica, ar explica unele afinitati elective. 🙂 🙂 🙂

  • Dragan Mihailoviciu

    @NO NAME/DP
    Nu e rau pentru un inginer cu studii la Toulouse si in contact profesional cu Mihai Caraman, geimzbondul DIE de la Parigi. O fi cetit aista din urma, din obligatie meseriasa, LA CARTE POSTALE de Jacques Derrida, s-o fi deridat pe TELQUELie si l-o fi pus apoi la curent, neelectric, si pe Don Petrica alui Walter Romacineanu. De aici imaginea unui Platon care sta la spatele lui Socrate si-i dicteaza cestuia, instalat in fata unui medieval scriptoriu, ce si cum sa scrie in vestitele dialoguri. O cultura generala mai vasta decit a mnealui… doar Eugen Barbu si Fanus Neagu sa fi avut, insa nu se ridicau niciodata, ca erau spurcati la gura dinsii, pina spre inaltimea limbii sale de lemn(apoi gaunoase, implementoase), unde doar Ilici, promotorul sau fesenist, il mai intrecea.

  • Iorgu Iorgan

    @All
    La sintaxa postmoderna -- inalt guvernamentala -- insa, nu-l intrece nimeni pe Pontautorul Plagiesh. Nici o propozitie de-a lui nu are cap, nu are coada, nu are noada, necum frazulicile… (Poate Gigi Becali sa-l depaseasca la numarul de anacoluturi pe unitate rostita, dar… acesta inca nu e cooptat in guvernoi.) Si pun pariu ca, de l-ai intreba cum se spune corect: SKANDERBEG sau SKANDERBERG?, ar raspunde, fara sovaiala, cu aroganta uselie: SkanderBERG!
    Toate trec/ Si se petrec:/Inainte, Iskander Bey!/Inainte, vrei-nu vrei…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Yorgu Jorgan

    Pentru G Becali, a carui gandire “crestin-democrata” (cum a descris-o candva un distins vizitator politiologic), ce mi-e Skanderberg, ce mi-e Aisberg? Sau poate Skander-bey si Ais-bey.

  • @ Dragan Mihailoviciu
    Exact asta banuiam si eu! Am si avut candva un asemenea specimen in preajma: “o capacitate” trimisa, pe linie guvernamentala (sic!), intr-o institutie privata. Ce mai, persoana era ca o butaforie. Din afara si in viteza pauzelor de-o cafea, arata ca tot omu’ educat peste medie. Daca perseverai in “socializare” insa, vedeai ca pe dinauntru era ca Hari din “Solaris” ( ala bun, tarkovskian!). Nu chiar ca ar fi fost compusa din legaturi de siliciu (in locul celor de carbon), dar parea ca, in loc de sinapse, poarta-n creier sertarase izolate unele de altele, dintre care unele mai erau si defecte.

    @Iorgu Iorgan
    Cred ca anacoluturile domnului P. sunt inca un omagiu adus magistrului sau, campionul incontestabil al anacoluturilor in discursul politic (postdecembrist).

  • InimaRea

    Să lăsăm futilităţile şi să ne concentrăm pe ceea ce contează! S-a descoperit de ce sîntm vai de steaua noastră: http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/de-romanii-risipitori-gramatica-le-a-schimbat-perceptia-viitorului-crede-cercetator-american-1_512cd6a700f5182b85a80036/index.html

  • neamtu tiganu

    vaz ca vorbiti de imbogatirea limbii, daca doriti sa faceti studii pe viu ar trebui sa studiati copii nostrii care cresc bi sau trilingv. Se creeaza expresii, constructii lexicale de-ti sta mintea-n loc. O fetita zice, ich habe geschafft die Vaca zu mulghen. Nepoata-mea zice Maritis inseamna Apfelfest, explicatie Mar=Apfel, Fest=serbare, maritis se serbeaza.
    Daca am face limita functiei “limbaj” cu t (timp) tinde catre infinit, sigur ca se va ajunge la o singura limba, cindva visu ala cu limba aia unica va deveni realitate.

WP Admin