≡ Menu

Recalibrare

Nu am lansat acest blog pentru a deschide un război anti-Cutare sau o campanie pro-Cutare.

Nu am un cal în această cursă în care abjecţia este vocea politicului, iar politicul abjecţia tuturor.

Mă interesează mai mult mentalităţi decât oameni. Numai că unii oameni ţin să ilustreze, cu asupra de măsură,  mentalităţi nefericite, de teamă că fără ei acestea din urmă ar rămâne vorbă-n vânt.

Nu cred că rolul meu pe acest blog este să particip, 24 din 24 de ore, la toate discuţiile declanşate de textele pe care le semnez. Profitând de două săptămâni mai libere, am fost prezent în comentarii mai mult decât s-ar fi cuvenit.

A fost, probabil, şi un exces de zel declanşat de datoria de gazdă. Numai că un asemenea exces pare să conducă la altele. Fie şi născut din bună intenţie, un exces rămâne un exces.

Nu sunt răspunzător decât pentru ce scriu eu, nu şi pentru ce spun alţii.

Nu doresc să-mi asum rolul unui poliţist electronic sau al unui monitor al clasei.

Nu cred că rolul meu este să spun de zece ori acelaşi lucru, doar pentru că unul sau altul dintre cei care îmi fac onoarea să citească blogul acesta ţine morţiş să-şi impună un punct de vedere.

Nu mă sufoc – cum au prevăzut unii dintre dumneavoastră, nu dau bir cu fugiţii  – cum mă vor acuza alţii. Tot ce fac este să recalibrez prezenţa mea în discuţii.

Înaintea postării unui text nou, voi extrage câteva ideii din comentariile dumneavoastră şi le voi comenta/răspunde. Asta nu înseamnă că discuţia în jurul unui text mai vechi este închisă pentru dumneavoastră. Înseamnă doar că nu voi continua să revin, la infinit, asupra unor lucruri deja discutate.

Nu închid  uşa unei discuţii la care v-am invitat lansând acest blog. Dar, când sunt prea multe uşi şi ferestre deschise în acelaşi timp, riscăm să ne trezim toţi luaţi pe sus de curent.

Una este să stai la aer curat şi alta este să stai în curent.

Una este polifonia şi alta – cacofonia.

M-aş bucura să acceptaţi această invitaţie la polifonie cu o bună credinţă egală celei pe care o pun în acest mesaj.

 

  • victor L

    “Una este polifonia şi alta – cacofonia.”

    Mi-a placut si sint de acord.

    “Nu cred că rolul meu este să spun de zece ori acelaşi lucru”

    In popor se zice ca popa nu predica de doua ori pentru o baba surda.

    Usile raminid deschise, voi trece pe aici ori de cite ori am timp!

  • Florin Iaru

    Foarte bine, Dorin,
    dar punem pariu că doar ai aruncat sămînţa vrajbei crezînd că ai îngropat securea războiului? Spune-mi, de ce se umflă păsatul în oameni? Cine sîntem, de unde venim, încotro ne ducem?
    Am o idee: mai ţii cumva minte povestioara lui Şukşin “I-a băgat în cofă”? (Sper că a lui era. Dacă nu, am să-mi pun memoria pe coji de nucă). Cică într-un sat (rusesc) se întorc fiii rătăcitori, un el şi o ea, acum oameni de ştiinţă la nu ştiu ce institut. Primiţi de comunitate cu entuziasm, mîndrie, dar şi cu mefienţă, sînt imediat luaţi la refec de “înţeleptul” satului, cel care le ştie pe toate şi care îi plimbă de la originea speciilor pînă la fizica cuantică, de la astrologie la paleoastronautică… Nu-i nevoie să spun că tot inventarul întrebărilor lui, care uimeşte satul, e un haloimăs de frînturi de lecturi de popularizare, combinate cu prejudecăţi şi panseuri de-a gata. Deşi, amabili, cei doi încearcă să facă lumină în molozul întrebărilor, încearcă să separe informaţia de zvon, iar acolo unde nu se pricep, să se arate chiar neştiutori, ei nu izbutesc să facă faţă tirului. Cînd îi vede tăcînd dezorientaţi, “înţeleptul” se dezlănţuie într-o diatribă la adresa parveniţilor, a ştiinţei mondiale şi a lumii întoarse cu fundul în sus.
    În urma lui, sătenii, impresionaţi, îi privesc cu condescendanţă pe cei doi înstrăinaţi. I-a băgat moşul în cofă.
    Concluzia scriitorului, însă, nu e tot atît de veselă cum e povestea. Înţeleptul satului e, de fapt, de o singurătate înfiorătoare, de o tristeţe nesfîrşită. E un trouble fête de profesie. Însă lucrează vîrtos la propria condiţie şi n-are nici îndoieli, nici remuşcări.

  • Veniamin Netanessad

    Propozitia “Nu sunt răspunzător decât pentru ce scriu, nu şi pentru ce spun alţii.” este ambigua. Banuiesc ca ati dorit sa se inteleaga “pentru ce scriu EU, nu si pentru ce spun altii”, pentru ca altminteri e greu de crezut ca aveti de gand sa raspundeti pentru ce scriu altii.
    Deocamdata atat.
    Poate pe curand! Cine stie? Veniamin

  • Maria R.

    Ptr.ca sunteti unul dintre rarii nostri intelectuali adevarati,anume in intelesul intelectualului care a existat in Romania pana la nenorocirea postbelica,mereu caut sa aflu ce mai scrieti,dac va mai pasa de ceea ce se petrece aici…
    Asa ca va multumesc pentru ca pot urmari dialoguri inteligente,intr-o tara in care te sufoci sub rautate,prostie (combinatie fatala),autosuficienta,impostura s.a.m.d.
    Uneori,foarte des,in tara noastra,ai senzatia ca dialogul s-a transformat in monolog cu fata la perete.Iar peretele e mazgalit cu obscenitati in graffiti.
    Din, nou va multumesc dvs.,ca si domnilor Iaru(pacat ca nu mai are emisiune la TVR Cultural),Liviu Antonesei si celor care pot sa ramana decenti chiar pe un blog.

  • Dorin Tudoran

    @veniamin

    Corect. Multumesc. Corectat.

    Incercind sa evit prezenta apasatoare a prea multor “eu”, “mie”, “al meu”, “despre mine” m-am eliminat cu totul de sub incidenta raspunderilor.
    Numai bine.

  • Dorin Tudoran

    @Maria R

    De multumit, eu am de ce sa va multumesc, fiindca nu stii niciodata daca, “rasfoind” bloguri, investesti timp sau pierzi timp.

    Ma bucur sa aflu ca in cazul rasfoirii acestui blog nu este vorba chiar de o totala pierdere de vreme.

    DT

  • Dorin Tudoran

    Pai, si prin G.G. Marquez bantuie o tristete similara, nu?

    Ca sa nu mai spun de anecdota cu cel ce se duce la rabinul comunitatii sa-i rezolve o problema de “convietuire” in aceeasi casa a oamenilor si gastelor.

    Toate solutiile dau gres, gastele mor pe capete. Solicitantul il intreaba pe rabin daca mai are ceva solutii.

    Rabinul ii spune, “Dragul meu, eu solutii as mai avea, dar tu nu mai ai gaste…”

    DT

  • Marcelina Popa

    Un soi de feed-back:

    Ma uitam ieri pe blog, la ultimele comentarii, si mi-am pus intrebarea: dupa ce criterii aleg comentariile pe care le citesc?

    Unul dintre ele il reprezinta identitatea (chiar si virtuala) a autorului. Citesc, in principiu, comentariile tuturor necunoscutilor, insa omit comentariile anumitor persoane deja cunoscute. Care sunt acestea? Persoanele care cer mereu socoteala cuiva, care scriu mult, neclar, patimas, demonstrativ, fara sa aduca in discutie nicio idee cat de cat generala.

    @Florin Iaru

    Frumoasa poveste! 🙂 In viata de toata zilele, proportia numerica este, adeseori, inversata: inteleptii satului sunt multi, iar specialistii adevarati foarte putini.

  • Florin Iaru

    Aveţi dreptate… Uite, la asta nu m-am gîndit…
    Poate că, în satul ăla, omul de care vorbim era “cel mai înţelept”, era ceasornicul deşteptător al satului! 🙂
    De altfel, comunitatea s-a bucurat pe ascuns cînd gîndirea raţională a celor doi “fii de onoare” a fost pusă cu botul pe labe.

  • Dorin Tudoran

    @ Marcelina Popa

    Va multumesc pentru aceasta concisa si splendida pledoarie in favoarea intoarcerii la… subiect.

    Cum Anonimat vs. Identitate a fost trasformat si intretinut pe acest blog cu o patima usor amuzanta intr-un razboi pe viata si pe moarte — viata, vezi bine, anonima; moartea, vezi, bine, personala…- era mare nevoie de un “vot” in favoarea bunului simt de zi cu zi.

    Aveti multa dreptate: poti deveni foarte “cunoscut” si din anonimitatea de unde ceri mereu socoteala cuiva, intr-un mod patimas, demonstrativ si redundant pina la plictiseala.

    Cele bune,

    DT

  • Tony

    Recalibrare. Uf! Un contrapunct necesar, o interventie salutara si o binemeritata pauza (…) Tot e ceva. Chiar daca inevitabil (?) pauza se va sfarsi, totusi blogul se va afla (deja) pe alt palier.

    P.S. Cred ca buna credinta a lui Dorin Tudoran a fost intotdeauna dincolo de orice indoiala. Probe ale acesteia oferite din cand in cand nu pot decat sa sporeasca optimismul vizitatorilor. De orice fel.

  • No name

    N-am fugit să viu degeaba
    (Nu că n-ar merita graba!) --
    Doar că-mi sparie gândul sfada:
    Fără cântec, NU TREC STRADA!

    Toată viaţa jucăm la ruleta rusească --
    Şi niciodată nu se întâmplă nimic. /
    S-a încheiat săptămâna! Sărbătoarea începe?
    Pelerinul să treacă (!) din poartă în poartă!

    Nu eşti acesta tu… ne schimbă lumea deci…
    Cuvintele par fluturi, căci vor să te-amăgească,
    Şi-aceste flăcări, Doamne!, au pântecele reci…
    Să plec fără de grijă? eşti doar un ochi de iască?

    Biet cititor, nu sunt o summă, abia de pot grăi de-o brumă!, şi nici n-oi fi, în viaţa mea, nimic mai mult decât… hai, pa!

    Felicitări!
    O cititoare.

  • Tony

    DT:“Cum Anonimat vs. Identitate a fost trasformat si intretinut pe acest blog cu o patima usor amuzanta intr-un razboi pe viata si pe moarte — viata, vezi bine, anonima; moartea, vezi, bine, personala…- era mare nevoie de un “vot” in favoarea bunului simt de zi cu zi.”

    Mi se pare evident ca Dorin Tudoran are un deficit de identitate. Probabil ca din cauza asta il si sperie gandul de a fi putin anonim. Presupusa “interzicere a semnaturii” i-a aparut ca o anulare a dreptului la identitate. Spusele sale nu mai pot avea in nici un caz greutatea necesara daca pentru o clipa n-ar mai avea in spate OPERA cu acelasi nume.

    Nu pot ramane neremarcate eforturile pe care le face Dorin Tudoran pentru a aduce formal in orice opinie exprimata, IDENTITATEA sa, marcata de istorie si de istorii. Iata, in stanga mesajelor sale este scris numele (emblema, blazonul): DORIN TUDORAN, in dreapta apare poza (efigia): DORIN TUDORAN, iar sub mesaj apare semnatura (sigiliul) DT: DORIN TUDORAN. Un triunghi al Bermudelor in care adesea se pierd (scufundate) idei ce lasa locul unor banalitati remarcabile.

    Departe de mine gandul de a-i refuza lui Dorin Tudoran dreptul la banalitate. E un drept universal. Nu este nici macar vorba de vreun repros. Este (doar) o constatare. Probabil ca o fac pentru a ma lua in seama (pe blog), dar motivatia aceasta n-ar trebui sa conteze. Ar trebui sa conteze numai daca aceasta constatare este exacta sau nu. Vad ca Dorin Tudoran e receptiv la critica in mod real (nu ca altii). Este motivul pentru care mi-am ingaduit s-o fac, fara nicio legatura cu motivul pentru care am facut-o.

  • Dorin Tudoran

    @ Tony

    Din obisnuinta de a semna ce scriu si incepator in tehnicile blogului, semnez pina si comentariile.

    Multumesc pentru critica evident constructiva, mi-o insusesc si semnez pentru ultima oara sub un comentariu, ca sa nu crezi ca mi-a sterpelit cineva identitatea…

    …Cat despre deficitul de identitate, este un dignostic pe care nu ma grabesc sa-l refuz.

    Mai trec pe la un doctor — “second opinion” -- si vad ce zice. Daca zice ceva, ite tin la curent cu tratamentul recomandat.

    Cu simpatie,

    DT (aka Dorin Tudoran)

  • Te inteleg! Cind mai ai si altceva de facut, nu poti sta toata ziua pe blog raspunzind de enspe mii de ori la aceleasi intrebari, reprosuri, prostii. Dar ce propui e un aranjament avanatajos -- nu ne parasesti de tot ca interlocutor, dar fiind mai rar pe aici, poate ne obligi si pe noi la oarece concentrare a mesajelor!

  • Salut “recalibrarea” blogului. Sunt adeptul polifoniei.

    Referitor la dilema Anonimat sau Identitate, n-as vrea sa fiu banuit de cine stie ce tristeste de recurenta dar, cu orice risc, revin cu cateva note asupra conditiei de anonim in blogosfera, mai exact asupra vulnerabilitatilor la care te expui optand pentru anionimat.

    Acuma, se stie, exista anonimi si anonimi ori, cel mult, categorii de anonimi, generalizarea fiind si aici la fel de contrapoductiva ca oriunde altundeva. De vreo doi ani mi-am asumat o identitate virtuala, fara sa fi avut, initial, nicio idee despre aventura in care urma sa m-avant..
    Am exclus din capul locului postura anonimului kamikaze, care-si arde nick-ul dupa prima petarda ori odata cu primul parjol calomnios. Am optat pentru un anonimat de cursa lunga, pentru o identitate eterica in stare sa exprime, cu buna-credinta, opiniile mele reale -- cel putin atata timp cat, potrivit contractului de munca, as fi avut doar “the right to remain silent”.
    Am ales constient “lasitatea anonimatului” in locul curajului de-a posta sub nume real, ceea ce, in cazul meu, ar fi echivalat cu inconstienta. In fond, vorba Julietei, mi-am spus: “”What’s in a name? That which we call a rose / By any other name would smell as sweet.”
    Ce m-a manat in lupta virtuala si ce mi-a alimentat perseverenta? Nici nu mai stiu; cred ca totul a pornit dintr-o reactie de enervare fireasca in fata imposturii, a abjectiei amorfe sau cu staif, a siluirii repetate a logicii si a triumfului perfid al sofisticii. Oricat de patetic ar suna, la mijloc a fost si-o doza de disperare provocata de abulia (de atunci) a “fortelor de salubrizare” a spatiului public.
    Ei, dar nici vorba ca, in “virtual”, lucrurile sa fi decurs cum mi le-am imaginat (cu naivitate). In cele mai multe cazuri, pe forumuri, la argumentele mele s-a raspuns cu un bombardament de invective. De la invective s-a trecut la injurii si, apoi, printr-un pas, la cele mai imbecile alegatii privind posibila mea identitate reala. Intrasem intr-o provocare la care nu stiam cum sa raspund, lipsit fiind de acest gen de experiente in viata reala. In “real”, unde-mi port identitate si-mi asum statutul (si rolul 🙂 cu suficienta transparenta, nimeni nu m-a facut si nici nu ar avea motivele sau tupeul de-a ma face “extremist”, “idiot”, “securist” , “frustrat”, “refulat -- defulat”, “obsedat” , “comunist”, “ratat”, “petro-liberal” s.a.m.d. In “real”, ma protejeaza de atacurile de acest gen biografia mea, impresiile pe care le-am lasat si le las celor din jur etc. In “virtual”, nu ma mai protejeaza nimic. Alone and unshielded! M-am obisnuit. In definitiv, intr-un dialog adevarat (ca la carte!) conteaza ceea ce spui, nu ceea ce esti. Noua insa ne cam lipseste cultura dialogului -- de unde , voila!, repedea alunecare in cacofonie.
    Mi se intampla insa ca, sub violenta atacurilor la anonimul care sunt pe internet, sa reactionez , tot “in virtual”, mult mai agresiv decat am facut-o ori cred ca as face-o vreodata in real. Ego-ul meu blogosferic se adapteaza intr-un fel care “nu-i sta in caracter” eu-lui meu real, fapt ce -- recunosc -- uneori ma surprinde si pe mine in mod neplacut. Dar cine spune ca viata de “anonim”e usoara? Alone and unshielded! 🙂
    Si, apropo de ceea ce-a zis @Tony, referitor la evitarea anonimatului dintr-un deficit de personalitate. Valabila e si reciproca, ba poate chiar cu ceva mai mult temei.

  • Lulutza

    Vasili Şukşin, într-adevăr, povestirea “L-a pus în cofă”, din volumul “Un şofer de elită”. Exemplarul din biblioteca mea se deschide chiar la povestirea asta, pagina 291. 🙂 Despre cum prostia tupeistă şi fudulă “pune în cofă” pe oricine din “altă specie”… Poate şi din cauză că, mai mereu, “înţeleptul cedează primul”… 🙁

  • Lulutza

    şi un P.S. 🙂 concluzia (mea) este că trebuie să te fereşti de “tipul perfect al demagogului şi reclamagiului”, sau, mai degrabă, al manipulatorului, care dispune de “întreg arsenalul” pentru a părea multora “dăştept”, altruist, bine intenţionat, din popor şi pentru popor…

  • Tony

    @Pro DOC -- Induiosatoare marturie. Momentul de reculegere “impus” de recalibrare nu-mi permite comentarii prea ample dar totusi as vrea sa fac doua observatii:

    1) Transformarile si peripetiile prin care ai trecut ca anonim prin blogosfera nu sunt in niciun caz rezultatul faptului ca ai utilizat un nickname in locul numelui dv. real. Cei care au ales sa semneze cu numele real au patit aceleasi peripetii si transformari care sunt rezultatul/efectul mediului virtual, esentalmente diferit de mediul social real in care ne miscam. Aveti cumva impresia ca Florin Iaru ar fi tratat altfel daca ar bantui pe unde bantuiti dv. sau ca ar suferi alte transformari de personalitate? Nici vorba. Cand Dorin Tudoran va propune un subiect pe aceasta tema (desigur neepuizata/inepuizabila) sunt sigur ca vom avea discutii/dispute/dezbateri interesante cu tot caracterul eterogen al grupului de “vorbareti” din aceasta zona a Universului. Daca cineva este insa interesat “acut” de aceasta tema poate sa mearga (si sa combata/contribuie) acum, pe blogul lui Adrian Nastase unde tocmai este in dezbatere al doilea episod din “Gherila Digitala”.

    2) Eu am zis un deficit de “identitate” nu de “personalitate”. Nu e chiar deloc acelasi lucru. Si apoi… care-i logica? Chiar daca insistenta (unora) pe varianta anonimatului ar putea fi explicata (tot) pe baza unui deficit de identitate/personalitate (sau chiar pe un exces patologic de personalitati) asta e (cu totul) alta poveste (la fel de “palpitatnta” desigur) dar care nu schimba cu nimic natura celeilalte.

    3) Uneori diferentele dintre cacofonie si polifonie sunt dificil de stabilit chiar si de un singur individ. Cu atat mai dificil de catre o colectivitate eterogena de indivizi. Chestie de gust (ca tot vorbim despre cacofonie).

  • Tony

    @Tony -- presupun ca am voie sa ma autoironizez. Cele doua observatii care erau trei si persoana a doua plural care esti tu. Si ca bonus o Gherila Digitala… neterminata. Asadar “Noapte Buna”.

  • Radu Humor

    Toti cei care posteaza pe bloguri au in ranita dorinta, mai mult sau mai putin disimulata de a capta atentia si interesul celorlalti, si daca se poate chiar a celui care propune subiectul, de care incep sa traga toti, in toate partile: stilistice, literare, sau doctrinare .
    Nenorocirea e ca unii au pretentia de a demonstra ca nimic nu le este strain, si mai putin ca a gresi e omeneste, iar a tacea, e uneori, de-adreptul inteligent, mult mai spectaculos decat o moara ce macina in gol intelectual.
    Dat fiind calibrul intelectual al celui care , nu-mi dau seama inca de ce, s-a aruncat in valtoarea celor vreo 2-300.000 de bloguri, s-ar parea ca si postarile vor fi pe masura 💡 , numai ca oricat ar vrea cineva, intotdeauna pe langa marile nave ajunse in porturi ideatice vor pluti si toate mizeriile pe care le aduce marea( disputa 😆 ) la tarm….

  • @Tony

    1) Stiam eu ca veti fi induiosat de confesiunea mea. Pe smulgerea acestui sentiment (atat de omenesc) am si mizat. 🙂

    Raman la ideea ca anonimul este mult mai expus la atacuri imunde decat o persoana cu identitate reala, fata de care unghiul de atac nu poate fi chiar de 360 de grade. “Realitatea” persoanei si istoricul ei impun unele constrangeri atacatorilor, pe care, daca acestia le-ar ignora, n-ar mai avea niciun dram de credibilitate. In schimb, in cazul anonimilor e doar cuvantul lor (de “lasi”) contra cuvantului atacatorilor.

    2) Ei da, asa da -- scuze, citisem eu grabit -- refuzul categoric al propriului anonimat dintr-un deficit de identitate! OK, dar -- mutatis mutandis -- tot ramane valabila si reciproca: alegerea anonimatului ca iesire dintr-o identitate supra-expusa si nu intotdeauna cu efectul scontat.

    @Gherilele digitale; subiect vechi pe site-urile rusesti, unde problema a fost dezbatuta si rezdezbatuta acum cativa ani. Acolo intelectualii de orientare liberala erau atacati furibund (banuiesc ca sunt si acum) si taxati ca “vanduti” FSB-ului, Mossad-ului, CIA-ului. La noi insa, cel mai redutabil “cumparator” (de constiinte?) a fost si se pare ca va mai ramane o vreme… Patriciu! 🙂 Mai tarziu un pic au aparut si “mogulii”. (Mai “cumparase” si Ratiu, in timpul Golaniadei.) Am intalnit “gherilele” si pe site-uri americane, dupa 11 septembrie, cand oricine punea la indoiala doctrina Bush de securitate era urgent calificat drept “cap infasurat in prosop”.
    Oh, those politicians! Eu au inventat gherilele digitale si tot ei vor astazi sa le inventeze si regulide functionare. Am vazut blogul lui Adrian Nastase, multumesc pentru semnalarea lui. Ideea reglementarii blogosferei a facut valuri mari in “campul” de reglementat. 🙂

  • Marcelina Popa

    Ceva imi spune (sper sa nu fi devenit paranoica intre timp) ca oaza dvs. de rationalitate si normalitate e amenintata din mai multe parti. Aveti deja trolling pe blog -- dupa definitia clasica a troll-ului: en.wikipedia.org/wiki/Troll_%28Internet%29 -, aveti propaganda si intimidare. Sunt postaci de elita, n-o sa-i auzim vorbind de Bashinescu si Tradatoriceanu, insa tocmai din acest motiv ei sunt mai cronofagi decat ceilalti, mai greu de ignorat.

    Razboiul cu ei nu se desfasoara doar aici, pe blog. E un razboi mult mai mare, intre acel common_sense.now din denumirea blogului dvs. si opusul sau.

    Daca va pierdeti timpul cu polemici in afara subiectului, veti scrie mai putin pe blogul propriu-zis, pe cel citit de toata lumea.

    Ideea “recalibrarii” e, prin urmare, foarte buna.

    P.S. Stau acum si ma gandesc ca raspunsurile dvs. la provocari sunt totusi, de obicei, extrem de instructivei: inteligente, echilibrate, elegante. Necazul e ca se pierd in marea de comentarii, plus ca ne obliga sa citim si ce-au scris provocatorii, ca sa intelegem despre ce e vorba.

    P.P.S. Uneori ma intreb ce caut eu aici pe blog, intre atatea celebritati. Cred ca vreau sa comunic de fapt un singur lucru: exista si oameni NORMALI in Romania (normalitatea aceea de care vorbea dl. Iaru), aveti un public, chiar daca de obicei e tacut, aveti pentru cine sa scrieti.

  • Dorin Tudoran

    @ Marcelina Popa

    Va multumesc pentru mesaj si vestile bune: existenta unui public — potential ori real — nu conteaza deocamdata.

    “Postaci de elita”?

    Am avut parte de ei mai toata viata. Inainte de 1989 se numeau altfel, dar tot cu “postari” se ocupau. Cand, spre nauceala lor (caci unora li s-a promis, “solemn”, ca nu vor fi dati in gat) sunt deconspirati, arunca vina pe totul restul lumii, ba chiar si pe eclipsele solare…

    Asa cum am promis, incepand cu textul urmator — pe care il voi posta peste un sfert de ora — prezenta mea de “comentator” va deveni mult mai discreta.

    Cele bune.

  • AVP

    Toate bune si frumoase, dle blogger, daca distinsa-ti preopinenta, dna Marcelina, n-ar fi ea insasi un “postaci celebru” (ca si “ProDoc”, e.g.), care pe alte forumuri si cu alte ocazii semneaza altfel, insa tot atat de “anonim”, n-asa?, si nu intamplator cu aceeasi coloare politica, galbina ca lamuia… Nu ca la Romanica noa’ ar fi interzis sa fii de orisice culoare politica iti pohteste animioara, insa daca dai lectii de onestititate, de normalitate si de buna-credinta impartiala altora, ar trebui sa fii tu insuti egzemplu de bun credincios d-ăsta si sa ne spui clar cu cine tii, iar nu sa ne trombonesti ca esti impartial ca tont rumânu…

    Nu am lansat acest blog pentru a deschide un război anti-Cutare sau o campanie pro-Cutare.

    Adevaru e ca multi dintre cei pe care i-am vazut periindu-te pe-aci au sperat ca vei fi clar contra cuiva anume -- nu spui ţine, persoană însemnată…-- si cred ca au fost crunt dezamagiti atunci cand ne-ai spus ca, pana una alta, vei vota tot cu Marinaru, desi un Pirat nu e usa de biserica si nu poate fi niciodata cea mai buna alegere posibila, pai cum dreq, dar daca altu mai bun -- deocamdata -- nu e, nimic nu e, bre, n-asa…? Pasamite, pretinii astia carele ei insisi sunt net contra inimicului partidei lor (si nu pt ca sunt mai dastepti ori mai morali decat noi doi, cum ar veni, ci fiindca sunt tovarasi, pe undeva, cumva, cu favoritu lu daraghia moi, sireacii girls & boys…) cam ignorau ca -- asa cum le-am aratat mai alaltarea colegilor mei mountthoristi -- “Dorin Tudoran este un om onest si sincer, ca orice creator autentic. In plus, are suficienta independenta materiala ca sa-si permita sa spune orice despre oricine, oricand, si nu ravneste nimicutza, de la nimeni…”

    Daca esti curios sa citesti tot ceea ce-am spus despre domnia ta acolo, da un clic aici… Hai pa

  • Florin Iaru

    Pasamite, pretinii astia carele ei insisi sunt net contra inimicului partidei lor (si nu pt ca sunt mai dastepti ori mai morali decat noi doi, cum ar veni, ci fiindca sunt tovarasi, pe undeva, cumva, cu favoritu lu daraghia moi, sireacii girls & boys…) cam ignorau…

    Viorel,
    Vezi unde duce excesul de entuziasm? Şi prea multa încredere în sine (în tine)?
    Spune-mi, te rog, unde m-ai văzut, măcar O DATĂ, o singură dată, încercînd să schimb părerea lui Dorin Tudoran sau a ta? Spune-mi că Liviu a încercat să te mute dintr-ale tale, că, în afara polemicii, ţi-a zis: “Preschimbă-te din cuvinte!”…
    De ce nu eşti drept? A făcut aici cineva propagandă (aşa cum faceţi tu, Rita şi Tony) pentru Geoană, Antonescu sau Duda? Am vorbit eu despre altceva decît despre normalitatea şi tristeţea uşoară şi ridicolă a realităţii? Sau acuză-l pe Gîrneţ că nu se scutură de tristeţea lui liberală…
    Da, am convingeri liberale în sens ridicol: fiecare om e liber, iar statul nu trebuie să fie mai mare decît o alună… Orice om e nevinovat pînă nu i se dovedeşte vinovăţia. Oamenii sînt inegali, dar egali în faţa legii. Prostii. Prostii de scriitor. Dar de aici la a mă acuza că fac propagandă galben/albastră e, crede-mă, drum lung. Oare nu despre dreptul la opinie şi la integritatea individului am vorbit toată tinereţea noastr?
    Dacă n-ar veni de la tine, om căruia chiar dacă ar greşi grav, tot i s-ar ierta, pentru integritatea şi inflexibilitatea dintotdeauna, aş ignora ce ai spus.
    Poţi opri vîntul să bată, ploaia să ploaie şi căcatul să miroasă? Cînd, însă, acuzele vin de la neica Nimeni (şi, mai ales, cînd neica Nimeni are veleităţi de scriitor, dar preferă să se dea lebădă mută), să-mi dai voie să zic exact ca în bancul de odinioară: Rămîne cum am stabilit!

  • Draga Viorel,

    Iata-ma si “postac celebru”! Carevasazica mi-am schimbat porecla/nick-ul in renume.Imi vine sa-l asasinez pe Pro DOC asta, zau asa, ca prea da el cu tifla lipsei mele de celebritate in lumea reala. Asta e, de la lumea digitala te poti astepta la farse inca si mai dihai. Vrei tu sa stii clar, de la mine, cu cine ţâu pe bune, adicatelea ce culoare am imbratisat. Pai, sa-ti mai satisfac curiozitatea inca o data:

    “Boieri, cucoane si conite” ,
    Eu sunt de la Bucuresti. Traiesc in casa pe care mi-am cumparat-o in rate. Sunt 13 ani de cand a murit tatal meu si, din pacate, nici mama nu se simte foarte bine. Am venit in blogosfera ca sa scap de pulberea minciunilor si-a propagandei care-mi dauneaza grav plamanilor si mintii. “După slujbă nu îmblu?. (Nici dupa sinecura.). “Nu sunt nici bun, nici rău.(…) La biserică merg rar. Nu ştiu nici mazurcă, nici valţ. Nu joc nici stos, nici vist, nici preferanţ.” Politica nu fac, dar am si eu dreptul la opiniune, ca orisicare roman.

    Gandesc si simt liberal, prin educatie, natura si structura. Nu ma simt reprezentat de niciun partid de la noi, iar in ’90 credeam sincer ca reinstaurarea monarhiei constitutionale ne-ar putea salva din multe dintre relele care-au venit peste noi “in lavine” (metafora asta-i de la tine!).
    Iata ca acum vad inc’odat’ ca, daca am fi avut monarh, n-am mai fi trecut prin “the long hot electoral season”, si n-am mai simtit miros de frigarui galbene, rosii sau oranj in narile noastre sensibile. Nu de alta, dar cred ca incep sa sufar de rinita alergica.

    Nu stiu pentru cine voi vota la toamna, stiu doar pentru cine nu! Nu ma identific cu Crin, care nu se mai identifica nici cu sine si cu atat mai putin cu postura de candidat la presedintie. Nu ma identific nici cu Duda, pe care l-as fi preferat print consort, daca monarhie am fi avut, in loc de republica. Nu ma identific nici cu Geoana, fiindca nici el nu se identifica de fel cu social-democratia. Dar nu voi mai vota (inca o data!) cu cel care, plin de umori si ambâţuri personale, a privatizat statul si institutiile subrede ale acestuia (cum bine zicea pe undeva un postac) in interesul unei familii si-al unei găşti cu succes reintregite. Stationez, deocamdata, in zona larga a nehotaratilor, asteptand ca vreunul dintre candidati sa incline in favoarea lui balanta increderii mele naive, cel putin pentru primul tur.

    Viorele, ti-am repetat toate acestea in interesul domniei-tale, ca să nu te mai ostenesti in varii presupuneri.
    “Mă închin cu plecăciune!”

    Si cu inca o si mai mare reverenta la mormantul lui Costache Negruzzi, care, acum vreo 170 de ani, s-a gandit sa ne inarmeze cu aceasta minunata si vesnic folositoare reteta.

    “Adio!”(Musai! E in textul lui Negruzzi!)

  • Marcelina Popa

    @AVP

    Esti unul dintre putinii oamenii care au auzit de Marcelina Popa, fiindca pe acest nume am cumparat de la dumneata, acum 4 ani, versiunea electronica a ” Poemului de Otzel”. Pe vremea aceea il aparam cu indarjire pe Traian Basescu, iar dumneata ne luai pe toti simpatizantii lui la misto, ca pe niste pustani naivi care se lasa pacaliti de oricine.

    Mai tarziu a fost invers: dumneata il aparai pe TB, iar eu te acuzam de naivitate si aparam cu indarjire o bucatica din PNL, o bucatica din care facea parte si Crin Antonescu.

    Acum nu mai apar cu indarjire pe nimeni. Pro Doc a zis foarte bine: Crin nu se mai identifica nici cu sine si cu atat mai putin cu postura de candidat la presedintie.

    Ma astept sa fie la fel de rau, indiferent cine va castiga prezidentialele, insa exista mai multe tipuri de rau si dintre acestea, calitativ vorbind, s-ar putea sa prefer unul anume.

    In fond, cred ca-l voi vota pe acela dintre candidati a carui “domnie” mi se va parea in mai mare masura compatibila cu ceea ce Popper numea “open society”.

    P.S. Nu-i nimic in neregula sa-si precizeze oamenii deschis simpatiile politice, dupa cum nu-i nimic in neregula sa si le treaca sub tacere. E insa total neplacut sa deturneze in mod continuu subiectele generale catre pasiunile lor politice.

  • Tony

    @Marcelina Popa -- Sunteti intr-adevar o oaza diafana de normalitate (in acord cu normele (Iaru) in vigoare). O oaza diafana si mai ales necesara. Sunt convins ca postarile d-voastra pline de substanta vor contamina pe multi dintre cei care se vor nimeri prin preajma, spre binele general. Va somez sa faceti prozeliti altfel blogul se va duce de “râpa”. Va marturisesc sincer ca va citesc cu mare atentie si cu mare placere. Desi (spre rusinea mea) n-am reusit inca sa va patrund (sau sa va identific) ideile totusi resimt pur si simplu o mare (si nelamurita) placere citindu-va. O satisfactie deosebita, usor bizara dar categoric majora, cu un caracter (vai) inefabil(?) si pervers. Promit ca o sa ma lamuresc eu cumva si ca o sa va tin la curent. Daca-mi permiteti. Continuati sa scrieti va rog, intru generalizarea normalitatii pe blog in primul rand, dar si intru lamurirea mea punctuala in legatura cu satisfactiile misterioase care ma bantuie. Am impresia vaga (si sa-mi fie ertata lipsa de modestie) a faptului ca am fost cumva un factor favorizant al sosirii d-voastra printre noi si mai ales printre ei. Trebuie sa va fi insuflat asa un soi de curaj. Bun venit si sa nu ma uitati atunci cand veti iesi din normalitate!

    @AVP -- Ai mare grija la tentativele de subtilitate ale d-lui Iaru (Florin). In ingeniozitatea sa te-a introdus de forma la “pro-basescieni” dar de fapt te-a bagat la “anonimi” alaturandu-te mie si Ritei. Ai de grija in ce liste te scalzi. Zi merci ca nu te-a testat cu citate din cartile atinse de catre “domnia sa” (la lecturi obligatorii) pentru a te valida pe blog. Are acest obicei care denota. In rest nu-l pot banui decat de parsivitate (nu vreau sa merg mai departe) atunci afirma ca as fi facut propaganda pro-Basescu. Logica sa deductiva are lacune majore. N-ar trebui ca un (pseudo)dialog in contradictoriu cu Iaru (Florin) sa fie suficient pentru a fi considerat automat propaganda pro-Basescu (oricat de anti-Basescu s-ar resimti constient si mai ales inconstient domnul in cauza). Dar ma rog, are mania presupunerilor in pauzele in care n-o are pe cea a persecutiei (si nu se simte sufocat).

  • Radu Humor

    ProDOC,
    argumentatia ta sufera in afara de rinita alergica si de o mare slabiciune, ce pana la urma s-ar putea sa-ti fie fatala in alegerea pe care o vei face.
    Asa ca nu te( si ne) mai chinui cu dilemele tale :
    de atata slabiciune, ti se vad nu numai coastele, ci si preferinta, crezi tu bine ascunsa, fata de cel, pe care din jena pentru constiinta ta, nici nu catadicsesti sa-l numesti 😉

    AVP-ule
    Te-mbogatesti frumos, dar imbatranesti urat !

  • @Radu Humor

    O fi si asta o forma (noua) de mantica, cititul in coaste de postaci. Evident, cel care “citeste” stie mai multe decat cel “citit”. 🙂 🙂

  • Radu Humor

    Viorele
    te-mbogatesti frumos,
    da-mbatranesti urat !

    ( verificare)

WP Admin