≡ Menu

Reaua vestire

În urmă cu o zi, a apărut informaţia  potrivit  căreia  Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii  (CNSAS) a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a scriitorului Nicolae Breban.” Cu o viteză ce m-a luat prin surprindere, am fost solicitat să îmi exprim un punct de vedere în legătură cu această situaţie.

Înţeleg că interesul pentru opinia mea se datorează unei serii de texte mai vechi în care am polemizat cu Nicolae Breban. Mi-au foast reamintite pagini din eseul “Frig sau Frică? Sau despre condiţia intelectualului român” publicat, în 1984, în revista pariziană L’Alternative (traducere Marie-France Ionesco, coordonator – Mihnea Berindei), eseu în care există şi un portret-robot al “agentului de influenţă”.

Mi-au fost reamintite texte precum “Adio, Grobeimea Voastră!”, apărut în 1991, în trei numere consecutive ale revistei “22” (nr. 47 (97), 30 noiembrie-5 decembrie, nr. 48 (98), 6-13 decembrie 1991 şi nr. 49 (99), 13-20 decembrie), Haiducul de salon – un megaloman la porţile dizidenţei” (Adevărul literar şi artistic, nr. 628, 6 august, 2002) şi alte câteva în care am polemizat cu Nicolae Breban.

La solicitările de a-mi exprima un punct de vedere în legătură cu concluziile CNSAS privind colaborarea lui Nicolae Breban cu Securitatea (nume de cod ”Baltag”), am răspuns că nu doresc să fac nici un comentariu, fiindcă nu am nimic de adăugat la cele spuse deja în urmă cu atâţia ani.

Înţeleg însă că există un pericol al colportajului – în loc să meargă la texte, unii preferă să brodeze pe ce afirmă eronat că ar fi citit. Este unul dintre motivele pentru care, deşi mă voi abţine de la noi comentarii, am hotărât să republic aici un număr din paginile la care m-am referit mai sus.

Un al doilea motiv este că m-a tulburat o afirmaţie a unui profesor şi prieten căruia îi datorez foarte mult  –  Numai scriitorii români au colaborat cu Securitatea, de se ocupă numai de ei?”

Nu cunosc în ce context a făcut Eugen Simion afirmaţia citată de Mediax, nu ştiu dacă, aşa cum precizează informaţia, prietenul meu ar fi subliniat că este tot ce are de spus în acest moment, dar întrebarea de mai sus mi se pare nefericită.

Pentru breasla scriitoricească nu aceasta este întrebarea cheie. Pentru scriitori prioritatea interogativă nu poate fi de ce nu apar mai multe dosare şi despre capitulările morale înregistrate în rândurile altor categorii profesionale. Întrebarea reală pentru breasla din care sunt mândru că fac parte, cu toate păcatele ei, este cum de atâţia dintre noi au fost capabili de acte mizerabile.

Nu încep azi republicarea unor texte în ordine cronologică. Am ales să încep cu unul al cărui titlu mi se pare potrivit situaţiei în care ne aflăm, “Reaua vestire”, publicat în 2005, în Jurnalul Naţional, fiindcă el se referă la un moment ilustratiuv pentru felul în care înţelegem să ne administrăm situaţiile de criză şi conţine o declaraţie a lui Nicolae Breban, devenit – la timpul respectiv, prin demisia lui Eugen Uricaru – Preşedinte interimar al Uniunii Scriitorilor. O declaraţie care spune totul despre cum vede Nicolae Breban raportul între etic şi estetic.

O abordare pe care o resping şi astăzi, cu aceeaşi silă pe care i-am acordat-o şi în trecut.

Încă o veste proastă pentru breasla scriitoricească – dl Eugen Uricaru, preşedintele demisionar al Uniunii Scriitorilor, ar fi fost informator al Securităţii, sub numele de cod “Udrea”, şi ar fi lăsat urme uşor identificabile în dosarul de urmărire al celebrei dizidente Doina Cornea. Confruntat de mulţi ani cu “vorba târgului”, dl Eugen Uricaru a negat întotdeauna că ar fi infamul “Udrea”. O face şi astăzi, cu aceeaşi fermitate. Numai că azi mai face un lucru – demisionează din fruntea Uniunii Scriitorilor.

Nu am în acest moment datele necesare spre a-mi da cu părerea dacă dl Uricaru a fost ori nu informator al Securităţii. Felul în care continuă să opereze o instituţie precum CNSAS mă face extrem de prudent în a comenta asemenea situaţii. Sper că timpul va putea să clarifice lucrurile, îndepărtând orice incertitudine.

Ca şi cum acuzaţia adusă public dlui Uricaru nu era de ajuns, iată o altă veste proastă – preşedintele interimar al Uniunii Scriitorilor devine dl Nicolae Breban. Dacă asupra colaborării dlui Uricaru cu Securitatea rămân de clarificat elemente importante, în privinţa duplicităţii dlui Breban, a rolului de agent de influenţă pe care l-a jucat (involuntar ori nu, doar navetistul cu acelaşi nume ştie) lucrurile sunt limpezi de foarte vreme.

Multiplicându-şi la o scară aiuritoare merite reale şi, mai ales, inventându-şi nesfârşite merite ce stârnesc perplexităţi, dl Breban continuă să-şi rescrie rolul jucat sub dictatura comunistă cu pana unui megaloman inpenitent. Sub titlul “Nicoale Breban – o larvă care nu va deveni fluture”, într-o pagină din 13 august 2002 a Adevărului literar şi artistic, dl Alex Pantazi, muzeograf pensionar, făcea o radiografie a “animalului bolnav” Nicolae Breban. Fotocopiile a patru dedicaţii oferite de “haiducul de salon” Nicolae Breban Elenei şi lui Nicoale Ceauşescu de-a lungul mai multor ani însoţeau textul dlui Pantazi. Iată-le:

“Pentru aniversarea zilei de naştere a unuia din bărbaţii istoriei de aur a României, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Preşedintele nostru, mulţi ani de sănătate şi putere pentru binele întregii naţiuni, împreună cu omagiul adânc respectuos, de o viaţă, al lui…”

“Preşedintelui Nicolae Ceauşescu, istoriei prezente şi viitoare pe care o poartă pe umerii săi uriaşi, umerii naţiunii, această carte ce există şi datorită Lui, Conducătorului înţelept şi tînăr. Cu recunoştinţa profundă a lui…”

“Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, simbol şi garanţie a unei Românii comuniste, demne şi libere în Europa, rolului Său istoric şi sfînt, adîncul omagiu al autorului, care-I mulţumeşte fierbinte pentru apariţia acestei cărţi…”

“Tovarăşei Elena Ceauşescu, neobositei Sale activităţi în slujba ştiinţei şi umanizării relaţiilor noastre socialiste, protectoare a Artelor, profundul omagiu al autorului…”

Dacă am mai reproduce şi dedicaţia oferită inenarabilului prieten şi binefăcător al dlui Breban, trogloditul Nicoale Pleşiţă, tacâmul ar fi complet.

Dl Breban se trezeşte astăzi păstor al Uniunii Scriitorilor, funcţie la care a visat şi a încercat să acceadă cu o ambiţie legendară. Iată un rău imens pe care dl Uricaru îl face colegilor săi, mulţi dintre ei, presupun, şi aşa stresaţi de internaţionalizarea rapidă a unui scandal de proporţii.

Citind cu atenţie una din primele declaraţii prezidenţiale ale dlui Breban, nu poţi decât să admiri consecvenţa personajului. La conferinţa USR, ne informează dl Breban, relaţiile scriitorilor cu fosta poliţie politică nu vor fi discutate. Şi precizează: “Subiecte ca (sic!) cele despre care vorbiţi nu ne interesează.” Punând un semn de egalitatea între situaţii ce nu au nimic în comun, dl Breban declară: “Nu ne interesează că Eminescu bea sau că Blaga era bâlbâit, ne interesează valoarea, cine au fost ei ca scriitori.”

Una este să bei un pahar în plus – ca să nu mai spun că nu ai vreo vină că te-ai născut bâlbâit – şi alta este să fi fost un harnic informator al Securităţii ori un febril agent de influenţă. Frecvenţa de undă socială pe care o recomandă dl Breban colegilor săi de breaslă este deprimantă – între amoralitate şi imoralitate.

Asumându-şi un asemenea rol “istoric şi sfânt”, dl Breban nu poate fi luat în serios când se declară uimit că ofiţerii de Securitate (“aceşti măgari, ticăloşi”) “sunt crezuţi pe cuvânt”, iar scriitorii, nu.

 

 

  • Parcă ar fi fost mai bine să nu fi avut nici un fel de scriitori în RPR şi RSR. Deşi nici cei din perioada monarhistă nu ar putea fi suspectaţi de coloană vertebrală. Poate era mai bine să nu fi avut scriitori de loc.
    O întrebare: de când există CNSAS abia acum au ajuns la Breban? Pe Antohi l-au cocoloşit până s-a autodenunţat, dar oricum, ritmul deconspirărilor e lent, mult prea lent. Probabil că se merge pe ideea că poate mor între timp cât mai mulţi dintre cei pasibili de deconspirare.

  • InimaRea

    “Simion” (cum îi spuneam între noi, cînd îi eram studenţi) atrage atenţia asupra unui aspect -- deocamdată, “se trage” aproape numai în scriitori. Dacă intuiesc eu corect, multe spinări politice se-nfioară la gîndul că le vine vremea. Pînă atunci, CNSAS parc-ar fi loto acela, 6/49 -- ies cîştigătoare numai numere necîştigătoare. Se-ntîmplă ceva cu aleatorismul “extragerilor”.
    PS: Just in case: ştiu că, la 6/49, extragerile nu pot fi curat aleatorii fiindcă aleatorismul presupune (matematic) cîteva condiţii, “cheie infinită” ar fi una dintre ele. Or, numărul combinaţiilor este finit, acolo.

  • Radu Calin Cristea

    Citind în presă cele câteva fragmente din dialogurile dintre Breban și Pleșiță am simțit că mestec cenușă. I-aș fi putut găsi lui Breban circumstanțe atenuante: rude în străinătate, dorința de a ieși ”afară”, o irepresibilă poftă de a accede la cărți inexistente sau interzise în țară, contacte cu personalități culturale din străinătate, interese editoriale etc. Le retrag pe toate aflând cum se gudura pe lângă călăul Pleșiță. Aici Breban nu are nicio scuză. Ți-aș reaminti Dorin ceea ce cu siguranță știi: Ceaușescu a fost constrâns să renunțe în 1984 la Pleșiță la presiunea serviciilor secrete comuniste, dar și occidentale care deveniseră exasperate de sangvinitatea comportamentului acestuia. Speria pe toată lumea. Sunt indicii solide că moartea lui Noel Bernard și tentativa de asasinare a lui Emil Georgescu i se datorează. Nu e niciun dubiu că s-a întâlnit și a negociat cu teroristul Carlos ”Șacalul” aruncarea în aer a secției române de la Europa Liberă (atentat eșuat). Și alte asemenea imprescriptibile crime împotriva umanității. Pleșiță s-a prăpădit nu demult, de bătrânețe. Breban a avut aproape 20 de ani la dispoziție ca să afle, presupunând că nu știa, cine era Pleșiță. Și a tăcut. Și s-a umflat în pene și a dat lecții de occidentalism. Și a fost primit în Academie datorită eforturilor supraomenești ale numitului Eugen Simion, altă poamă culturală a tranziției. Dintre toți scriitorii despre care se știe că au turnat la Securitate Breban mi se pare cel mai abject. Deși niște surse bune mi-au spus ca pe la CNSAS se mai pregătește o surpriză de proporții care ar demonstra că, nu-i așa?, poeții, precum soldații, n-ar avea viață personală…

  • Dorin Tudoran

    @Radu Calin Cristea

    Radu -- multumesc pentru mesaj.
    Nu, Nicolae Breban nu are absolut nici o scuza.
    Academia Romana… Iata un subiect important pentru toata societatea romaneasca… Burdusita inainte de decembrie 1989 cu informatori si colaboratori ai Securitatii, Academia a continuat si dupa 1990 sa-si largeasca randurile prin cooptarea de colaboratori ai Securitatii. Stiu, Academia nu este o rezervatie de ingeri, dar nici nu este acceptabil sa fie o oaza de beneficii pentru secaturi. Ma mir cum nu le crapa obrazul de rusine tocmai membrilor ce indeplinec toate criteriile de a fi “nemuritori” aflandu-se langa pramatii nationale. Sa fi fost asa de greu ca, macar dupa 1989 si mai ales pentru ce se intamplase cu Academia in anii comunismului, ca institutia sa-si fi contruit un sistem propriu si eficient de verificare a celor pe care ii are in vedere pentru cooptare?

  • Radu Calin Cristea

    Vai, Dorin, ce malițos ești cu eternelii noștri din Academie…Uiți poate de unul din vicepreședinții Academiei Dan Berindei cu angajament la Secu încă din 1962 și turnător zelos. A pus la pământ tot Institutul de Istorie. A îndeplinit cu succes chiar misiunea de a-și turna fiul, pe Mihnea. Presa dezvăluia, Academia era rușinată. Urmarea? După dezvălăluirea monstruasei colaborațiuni, Vicele a candidat pentru un nou mandat de vice pe care l-a câștigat fără vreo opintire morală. Nici a lui, nici a coledzilor.

  • mihai rogobete
  • Florin Iaru

    N-a turnat. A fost agent de influenţă. De fapt, a fost propriul lui agent. Pentru el totul, absolut totul e justificat. Şi-a închipuit că e mult mai inteligent decît sistemul şi că se va juca cu “ei”. Apoi l-a oţărît refuzul Occidentului de a-i confirma valoarea. Cel mai mult l-au scos din minţi observaţiile editorului francez. Or, valoarea lui e atît de mare şi universală, încît, vorba lui, restul nu contează, totul e permis. Ar fi surprins să afle că tot ce a făcut pentru operă e inutil, pentru că nu-l mai citeşte nimeni…
    Nu am ce comenta. Mi-e un pic milă. Aştept urmările. Mai sînt cîţiva oameni pe nişte scări -- care aşteaptă.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Nu vor fi nici un fel de urmari. Academia nu misca, fiindca de ar face-o s-ar declansa efectul dominoului si ar ramane fara, hai sa zicem, o treime din membri.
    Da, mai sunt oameni care asteapta, si nu doar pe niste scari. Chiar si sub scari. Si iarasi ne va fi scarba sau… mila.

  • mariana

    @ Dorin Tudoran

    ( Cum se vede, n-ati scapat de mine. A propos de intamplarile private la care ma refeream in postarea precedenta…)
    Recunosc, impreuna cu “lucid” v-am cam fortat mana. In ceea ce ma priveste, am suficiente motive.
    L-am cunoscut pe N. Breban acum foarte multi ani. Ii citisem doua romane, unul dintre care imi placuse mult. Pacat ca omul- Breban nu mi-a placut la fel de mult ca autorul-Breban. Ba chiar nu mi-a placut deloc. Nu eram la curent cu activitatile lui extra-literare (!), dar nasu’-i nas, se stie si la unii functioneaza chiar foarte bine.
    Mai tarziu, mi-au ajuns la urechi lucruri spuse-nespuse pe care, in precedenta postare le numeam “printre dinti”. Din tara si de pe la Paris.
    Textele d.voastra nu le-am citit, dle. Tudoran. N-aveam cum, m-am intors acasa foarte rar si pentru putin timp. Acum, cand acel murmur s-a confirmat, mi se pare legitim sa doresc a afla cat mai multe amanunte despre un om pe care l-am cunoscut, chiar daca este vorba de nemernicia lui. Pentru ca as vrea, pe cat posibil, sa inteleg ce anume poate determina un om de talent, cu o viata implinita sa coboare atat de jos…
    De la d.voastra (care l-ati cunoscut foarte bine pe N. Breban, din cate stiu) vroiam o opinie, fie “la cald”, fie din textele pe care le-ati scris. Va multumesc ca ne-ati dat ascultare, mie si celorlalti interesati.
    PS.
    “Frecventa de unda sociala pe care o recomanda dl. Breban colegilor sai de breasla este deprimanta- intre amoralitate si imoralitate” : conform ideii mele despre amoralitate, cred ca ati dorit sa-i lasati totusi o portita de scapare… Eu,una as fi scris numai imoralitate.

  • Dorin Tudoran

    @mariana
    1. Daca m-ati cunoaste, ati sti ca mi se forteaza mana extrem de greu. Mi-o luxez de unul singur. Mai multe telefoane de la publicatii si agentti de presa romanesti, care imi cereau sa-mi exprim un punct de vedere m-au determinat sa reiau niste pagini, pentru a limpezi putin informatia in legatura cu ce am spus, de-a lungul anilor, si cu ce nu am spus despre Nicolae Breban.
    2. Ma bucur sa aflu ca v-a placut un roman al lui Nicolae Breban. Este un prozator foarte interesant.
    3. Sunt dezolat ca v-a displacut omul Nicolae Breban.
    4. Inteleg dorinta dvs. de a afla cat mai multe lucruri despre un om care nu prea v-a placut, dar nu-mi pot asuma rolul de a-l “explica” pe omul Nicolae Breban. Sincer sa fiu, pentru mine a devenit, de mult, un subiect extrem de plicticos.
    5. Nu stiu care este ideea dvs. desprea amoralitate, eu, unul, mi-am perimis sa dau, in 1984, o sovaielnica definitie: amoralitatea este anticamera imoralitatii. Cine pierde multa vreme in anticamera sfarseste sigur in… camera.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    Cum aminteam, am facut inca din 1984 portretul agentului de influenta. Gasesti tot textul in
    “Kakistocratia”

  • Sanda Văran

    @George Damian
    Parca si mai bine era daca Traian nu trecea Dunarea cu legiunile sale in anul 101 a.Chr, daca nu mai avea loc nicio romanizare, daca nu se forma nicio limba romana veche care sa tot evolueze asa chinuit secole intregi si sa se pastreze apoi ”neincetat”, si azi si-n vecii vecilor, daca-ntre Dunare, Carpati si mare era doar o padure deasa… de analfabeti, de ignoranti, de fericiti, cum spunea nu demult cineva….Era muuuuult mai bine!

    @Domnul Radu Calin Cristea

    ”Citind în presă cele câteva fragmente din dialogurile dintre Breban și Pleșiță am simțit că mestec cenușă. ”
    Cumplit!!!…cenusa ce se melanjeaza, se imbiba treptat cu saliva si se lipeste de cerul gurii, care e galben-acru-amar, tot mai amar, foarte amar…si trebuie ca iti vine sa scuipi, dar nu poti ca mucoasele sunt imbibate…si cenusa care mai si scartie intre dinti, zgaraindu-ti timpanul…urechea interna, intre maselele tocite, penetrand toate spatiile posibile, carii, smalt fisurat…mai apoi da, mirosul de ars, de zadarnicie…de ratare, ratare, ratare.

    ”Ți-aș reaminti Dorin ceea ce cu siguranță știi: Ceaușescu a fost constrâns să renunțe în 1984 la Pleșiță la presiunea serviciilor secrete comuniste, dar și occidentale care deveniseră exasperate de sangvinitatea comportamentului acestuia. ”
    Nu stiu daca, citind cu voce tare fraza de mai sus, va dati seama cum suna ea in urechile cititorilor curiosi de pe acest blog. Cateva semne de intrebare s-au rasculat pe data:
    1)De unde stiti dvs. si cum presupuneti ca dl. Tudoran stie cu siguranta ce a fost ceausescu constrans sa faca in 1984? E foarte posibil sa fie secretul lui Polichinelle. Atentatul de la REL comandat de Plesita a fost in februarie 1981. Deci dictatorul a fost constrans timp de 3 ani sa renunte la plesita…?
    2)Ca dictatorul a fost obligat sa faca ceva de propriile servicii secrete e de inteles, dar ca a fost constrans si de serviciile secrete occidentale…haida, de!!!Daca era asa de usor de manipulat, de ce acelea nu l-au constrans sa-si dea demisia, sa iasa in pensie sau sa ceara azil politic in USA? 🙂

    ”Deși niște surse bune mi-au spus ca pe la CNSAS se mai pregătește o surpriză de proporții care ar demonstra că, nu-i așa?, poeții, precum soldații, n-ar avea viață personală…”

    Citind aceasta fraza scrisa de dvs. incep sa ma conving ca CNSAS nu e ceea ce ar trebui sa fie. Ca nimanui nu-i pasa in fond de restabilirea adevarului istoric, ca importanta e doar barbaria si violenta spectacolului…stalpul infamiei, pe la care se perinda pe rand toti ce odata au fost aureolati de succes, de recunoasterea publica, ce au starnit admiratie…dar, hm! si invidie, acest sentiment de culoare galbena, galbena, galbena….caci ce altceva i-ar putea face pe unii sa aduca in discutie mai mult decat trecutul infamant al unora, prezentul lor confortabil si rasfatat… functiile, posturile, titlurile…vacantele in Spania…cum scria prin alte revistute de provincie cine stie ce marunt dascal rupt in coate si nesatul de-a fi luat in seama…

    ”Dintre toți scriitorii despre care se știe că au turnat la Securitate Breban mi se pare cel mai abject. ”

    Cenusa….si diamant! :)))

    @Dl. Florin Iaru

    ”N-a turnat. A fost agent de influenţă. De fapt, a fost propriul lui agent.”

    Realmente…va citeste omul si nu mai stie ce si pe cine sa creada. R.C.C. +CNSAS versus F.I. ??? Intre turnator si agent comercial, eu il prefer pe merceolog…dar daca e un fals turnator, un merceolog mediocru si un romancier foarte bun?
    ”Nu am ce comenta. Mi-e un pic milă. Aştept urmările. ”
    Mila, mila, dar daca, vorba domnului Tudoran, nu mai urmeaza nimic….ce faceti?

  • Culai

    Bună-Dimineaţa,
    Domnule Tudoran!…
    … Se miră unii oameni (cum mă mir şi eu); alţii se re-voltează (eu nu mai am pentru ce mă r-volta, ţin la tensiunea câtă o mai am), când unii tribuni (după alte opinii: agenţi de influenţă) pe lângă care nu-i bine să stai, că te trag de nu te vezi în sorbul lor de borte negre (deşi se dau, sunt daţi de: inşi-lumină, inşi-far, cu opere fir-roş) sunt înţepaţi cu boldicelul de-numit CNpSAS (codul numeric personal al slugilor şi agenţilor securităţii: un fel de legitimaţie, dar nu la purtător, că i-ar cocoşa)…
    Dacă, doar vreo doi-trei au avut tăria să recunoască, apoi să se auto-luxeze/-lustreze/ cum vreţi…, unii au plâns pe toată media că ce are lumea cu ei… Iar lumea -- prin moderatorii lor dejurnă ori denotte -, repede i-a mângâiat pe creşteteşi le-a dat înapoi jucărica şi i-a lăsat să-şi joace ticăloşiile, histrioniile-n pace. Însă, cei mai numeroşi, sunt de teapa unuia, parcă Adrian, dar nu din Severin (despre care zonă, vă propun să dăm cu banul : va primi nume de istorică regiune, ori se va dizolva-n Banat, ori în Gorj, consecutiv actelor premeditate ale demolatorilor de judeţe). … Aceştia/aceia, ca comunitarii care au prins de un ciolan (să nu mai spun de hartan), poţi să-i stingi în bătaie, da’prada n-o mai lasă…
    Totuşi, cel mai tare mă amuză Samurachii de casă (de case Mari, de Uniuni dezlânate încă din faşă!) care se bagă între … Scylla şi C(um s-o mai hi scriind)-habar-n-am (mai bine rămâneam la fabula cu boul şi dulăul!), crezând că opinia lor e vatesitară.
    Eu am, pe aceeaşi scară: o matarcucă la VIII care-i spurcă pe toţi cum îi vine la gură (chiar şi când n-o deschide; e destul să te privească şi te simţi întinat); o alta la VII care, ca să nu tragă prea des apa (stă prost cu beşica), face la oliţă, toarnă în pet, pune dopul şi zvrrr! cu el pe fereastră, pândind noaptea, desigur; un altul şi-o alta ce -- dimineaţa, peste balcon -, îşi scutură preşurile în cafeaua celui de subt el…, dar tot ei poartă râcă bietului prăfuit; şi -- printre alţii, aşa cum sunt -, îi mai am pe cei de la parter, de la I, II, III şi de pe unde mai vrei, care ştiu tot ce se petrece nu numai pe scară, ci şi-n cartier, şi-n ţară şi-n lume chiară… Şi, vai de tine, de nu le-ai da dreptate. Fiindcă, numai ei o posedă, deşi n-au cu ce. Au avut şi-au rămas cu studii la Ochiul şi Timpanul, o boală profesională şi deloc pentru ei ruşinoasă.

    Am scris toate aieste târziu, în noapte… Nu pentru ca să vă irit, Domnule Tudoran, fiindcă sunteţi printre puţinii pe care-i mai citesc (de cum vă prind, pe oriunde), în respect cu admiraţie-n juste proporţii. Ci, pentru a vă confirma: peste tot în societate, “vecinii” sunt ca pe scara mea. Şi-al naibii (ori: numai de-al naibii!), trebuie să (înveţi să) supravivezi printre ei!…
    Unde-i altfel (adică un pic mai bine), acolo nu mai e societate: e deja o gură de rai.
    N. Grobei

    PS: Mi-ar fi plăcut să fi putut coresponda mai de tineri, nuMai între noi… Poate mă molipseam şi eu de harul d-voastre…, ori poate mă alegeam cu un prietin de (apolitic, ori altfel politic) crez. Acum, e târziu… Mă retrag în a doua partidă/repriză de somn.
    Acelaşi … Sfîrrr!

  • Gheorghe Campeanu

    In afara celor foarte putini colaboratori ‘dezveliti’ (informatori sau/si agenti de influenta) care si-au dat demisia si au adoptat un profil public foarte discret, rezultatele devoalarii oficiale a tuturor uneletelor Securitatii (CNSAS si procedura legala prin Curtea de Apel) au ramas fara consecinte. Multi si-au continuat netulburati carierele sau atributiile oficiale. Deci, in cazul lui N Breban, consecintele practice vor fi la fel de absente. Cit despre o demisie “de onoare” (ce sintagma nefericita!), nu vad cum s-ar putea produce: de unde si din ce sa-si dea demisia, din postul de Nicolare Breban? Imagine intinata, orgoliu julit, eliminare din Pantheon? Poate doar asa ceva sa poata trage in balanta istoriei recente, dar in cadrul avalansei dezvaluirilor din ultimii 5-6 ani, mai conteaza oare inca o confirmare despre gradul de contaminare si coruptie ?

  • napocitania_napocala

    ce ar mai fi, dom’ tudorane, sa “ne” mai acordam “o ultima sansa”, p’in instituirea unui “moment zero(barat)” (asemanator celuia din folbalu’ lu’ nea mitica, de la liga, de care s’a ales ‘ntre timp, e drept, prafu’…) dincolo de care cei ce nu vor profita de oportunitatea de a se autodemasca (“mai bine mai tirziu decit niciodata”), si d’a relata, cu d’amanuntu’, cum si ce o fo’, sa binemerite pentru eternitate dispretzu’ nostru?

    citzi ar raspunde “prezent!”?

    si n’ar fi material cacalau pentru contracararea columbenizarii exasperante (nu cre’ ca stitzi la ce ma refer, da’ poate aflatzi citind ultimu’ editorial al lu’ dom’ plesu din adevaru’) ce a ‘nebunit lumea pe la romunika?

  • Dorin Tudoran

    @napocitania_napocala

    stiu la ce te referi, ba l-am si citit pe dom’ plesu. da’, nici asta nu ne ajuta…

  • Florin Iaru

    @Sanda Văran
    Doamnă, cu toată consideraţia şi cu tot menajamentul din lume… Încercaţi să păstraţi proprietatea termenilor!
    Avatarurile lui NB sînt demne de dispreţul lui Radu Călin Cristea. Şi al cui o vrea. Nu neg. Trebuie doar să înţelegeţi că NB nu este un “turnător” cu patalama. Foile scoase sînt din DUI. Discuţia cu Pleşiţă nu era turnătorie, era laudă de sine, orgoliu bolnăvicios, iluzie a geniului. Dacă nu mă credeţi pe nime, întrebaţi-l pe Dorin Tudoran. Vă va explica mai bine, îl cunoaşte mai îndeaproape… Faptul că avea “ieşire” la Pleşiţă nu e cu nimic mai infamant decît cazul altui scriitor care avea “binecuvîntarea” lui Merce. Iar despre cei care intrau cu jalba-n proţap la Gogu Rădulescu, la Dumitru Popescu “Dumnezeu”, ştim numai lucruri de bine. Modul dvs. de a judeca este, iar, cum să vă spun fără să jignesc, atît de simplist… Folosiţi-vă inteligenţa şi puterea de judecată. Pe vremea aia, aproape orice scriitor “greu” avea protecţia unui înalt demnitar. Of, grea e istoria.

  • mariana

    @ Dorin Tudoran # 10

    1. Nici mie si cred, nici lui “lucid” nu ne-a trecut prin minte sa va provocam vreo luxatie, doamne-fereste ! Sunt sigura ca ati fost napadit de fel de fel de solicitari care v-au determinat sa va schimbati o prima hotarare de a nu interveni pe marginea ultimelor evenimente. Nu vad nimic rau in iluzia mea ca ati tinut cont “si” de dorinta noastra, cei care va frecventam blog-ul.
    2. Pana sa plec din tara, am citit doua carti scrise de Breban. “Ingerul de gips” mi-a placut. Este atat de grav incat sa-mi merit ironia aceea napraznica ?
    3-4. Nu pot comenta, am ramas fara cuvinte…
    5. Pentru mine, amoralitate inseamna a trai, a infrunta realitatea fara filtrul codurilor prestabilite, ceva in raport cu “spiritul liber”. Fie-mi permis, nu vad o conotatie atat de negativa.
    Si tot aici :
    Ce mi-ati facut, dle. Tudoran ? Am primit deja doua mesaje cu intrebari… indiscrete !!! Un lucru e sigur, cautand printre amintiri n-am gasit nici o anticamera, iar in cazul de fata nici… camera ! Asa ca, imi pot vedea linistita de batranete…

  • Daca despre “elefantul megaloman” nu prea mai este nimic de zis -- documentele vorbesc de la sine -, despre megalomania sa -- ar fi multe. Un afect foarte “folositor” pentru securitate. Un afect foarte folositor si astazi pentru urmasii securitatii. Intr-un “top” al motivelor pentru care au “cedat” unii, vanitatea va trebui reasezata. Este, poate, cea mai greu de acceptat descoperire a acestor ani. Regele, regina si … Philips nu au cistigat singuri partida, ci au fost ajutati glorios de pionii, nebunii si … chibitzii vremii. “Negrul” nu juca numai cu piesele “negre”. Nu o face nici astazi.

  • Dorin Tudoran

    @marina

    Doamna, v-a mai semnalat civa ca su teti, cum sa spun, cam hipersensibila. Nu am facut nici o ironie napraznica — indiferent ce cred despre omul Breban, pentru mine scriitorul Breban este unul foarte interesant; un scriitor important. Spre deosebire de alti confrati (cum ar fi Breban) eu nu imi schimb opiniile despre Opera in functie de fluctuatiile de opinie in legatura cu Omul care a produs Opera.

    Nu inteleg nici intrebarea “Ce mi-at facut, dle Tudoran?” Chiar neintelegand-o, va raspund -- “Nimic, doamna. Vi s-a parut.” Nu am facut decat sa dau un citat din ce scriam (in 1984) despre raportul amoralitate-imoralitate, despre cat de repede te trezesti din amoralitate in imoralitatea. Si asta nu avea legatura cu dumneavoastra; are legatura cu noi toti, daca vrem sa ne jucam de-a amoralitatea.

    Zau, fiti, sigura, nu dinspre mine poate veni un pericol pentru batranetile dvs. (de altfel, cred ca va alintati si ca sunteti departe de batranete), cum nici pentru pericolele ce v-au amenintat, probabil alte varste nu sunt vinovat cu nimic.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    Tocmai am postat un text mai vechi (cu o introducere) legat de tema respectiva.

  • Sanda Văran

    ”Dacă nu mă credeţi pe nime, întrebaţi-l pe Dorin Tudoran. Vă va explica mai bine, îl cunoaşte mai îndeaproape… ”

    @Domnule Dorin Tudoran

    N-as vrea sa va deranjez degeaba, dar trebuie sa va intreb la ce se refera domnul Iaru, cand spune ca il cunoasteti mai indeaproape pe NB? Toate insinuarile astea…Eu pe cine sa cred?

  • Dorin Tudoran

    @Sanda Varan

    Nu este vorba despre nici o insinuare: Nicolae Breban si subsemnatul am fost foarte buni prieteni pentru o vreme. Anumite “optiuni”, batu-le-ar vina, ne-au despartit.
    De altfel, textul (mai vechi) postat acum 10 minute v-ar putea ajuta sa intelegeti, ca, da Nicolae Breabn si eu ne cunoastem foarte bine. Scriitorului Breban ii port acelasi respect pe care i-l purtam si cand omul Breban mi se parea mai acceptabil…
    Deci, credeti-ne pe amandoi: si pe Florin si pe mine.

  • Dorin Tudoran

    @fides et veritas

    Tocmai am postat un text mai vechi pe aceasta tema

  • Dorin Tudoran

    @Culai

    Multumesc pentru mesaj. O sugestie, daca nu mi-o luati in nume de rau: nu mai semnati “Grobei”. E deja numele unei bioli contagioase…

  • Radu Humor

    @ Sanda Varan
    N-ati inteles nimic, madam !
    Fericitii de care se vorbeste in cartile sfinte nu au fost si nu sunt nici analfabeti, nici ignoranti si nici ….liberali ( ca veti ajunge cu siguranta si la ei 😉 )!
    Asa ca v-as sfatui sa ramaneti in domeniul atat de bine cunoscut dvs, la
    “cele ce se melanjeaza” atat de plastic (vai!) incat n-a reusit sa va scape nici un detaliu ( aia cu “mucoasele imbibate” ce se chinuie “sa fie scuipate” este de un realism de-a dreptul vomitiv :mrgreen: !).

    Cat despre jucaria asta “CNpSAS (codul numeric personal al slugilor şi agenţilor securităţii “, cum foarte inspirat a numit-o @Culai ), marturisesc ( ca sa fie in limbaj!) ca imi aduce aminte de o poveste a lui Creanga (humulesteanul, nu cel care bantiue pe niste bloguri):
    Cica o baba se chinuia sa scape de drac si numai nu reusea, deoarece asta ii spusese babei , ca daca-i pune o intrebare la care nu-i stie raspunsul, sau ii da ceva de facut si nu poate face, o lasa in pace !
    Ca sa n-o mai lungesc cu cate-i treceau babei prin cap ( ca era si asta o baba cu experienta;-) ), pana la urma i-a cerut impielitatului sa-i indrepre un fir de par luat de baba, de la nora-sa pe cand dormea, de undeva din niste parti mai carliontate 😳
    La care ala dupa nenumarate incercari se dadu batut si o lasa pe baba in pace
    ( de fapt toata familia si gospodaria ei pe care venise sa le distruga :mrgreen:
    Daca ar stii cineva ce sa le dea de lucru la acesti responsabili cu dezbinarea , i-ar trimite imediat la Dracu’, mai marele lor, sa-i invete ce sa mai faca deoarece uite ca nu mai pot distruge cu totul familia aceasta mare care este Romania !
    N-ar fi greu de loc, dar ce simplu ar fi fost atunci, in 1990, cand inca nu reusisera sa-si intinda noua retea !
    Mi se pare ridicol, ca acum cand suntem ascultati in draci !), de indivizi platiti din banii nostri sa ne dam cu coorul de pamant de ceea ce a zis cutare, sau cutarica, unii dintre ei pusi in situatii limita si pana la urma de inteles, daca de iertat vad ca nu aveti de gand !
    Mai ales ca , sfanta buimaceala , nu-i urmarim sa-i pedepsim pe cei la care turnau, astazi mari afaceristi si patroni, sau chiar conducatori din umbra a acestei tari !
    Ni se spune, cu mare seriozitate ca sunt vreo 1000 de dosare care nu pot fi desecretizate, deoarece pun in pericol siguranta nationala !
    Or asta e cea mai clara dovada ca nu s-a intamplat nimic cu vechiul sistem, pentru ca daca era vorba de o adevarata schimbare, aia 1000 erau primii care trebuiau schimbati 😉
    Dar noi ne multumim, ca intr-un adevarat film cu prosti, cu ce arunca ei pe piata ( de obicei persoane care refuza sa mai faca un compromis, sau sa se alinieze in corul de la curul puterii !), stiind ei prea biine ca oricat de mare personalitate, cel aruncat in multime ,va sfarsi pana la urma sfasiat, culmea de asta data nu de ei, ci de noi !
    Bucurosi nevoie mare ca ni s-a oferit prilejul de a plati o polita, sau de a ne remarca in speranta de a fi remarcati spre a-l inlocui poate pe cel cazut !

  • Pingback: Este un moment de graţie astrală, cele şase planete şi Luna Neagră îşi fac datoria. N. Breban răspunde acuzaţiei CNSAS- Liviu Ioan Stoiciu()

  • Sanda Văran

    @Domnule Florin Iaru

    Mi-am incordat putin inteligenta si am ajuns la concluzia ca sunteti una dintre cele mai altruiste, sincere si cinstite fiinte umane si culturale, cale de trei bloguri…

    Istoria, istoria adevarata, a fost si a ramas marea mea pasiune.

  • Pistache

    @Radu Humor -- e din Anton Pann povestea cu pricina -- si parul era de la subrat, daca nu ma insel 🙂

WP Admin