≡ Menu

Răspuns adresat dlui Marius Oprea

Domnul Marius Oprea publică în revista Observator cultural, Nr. 706 din 17.01.2014 (aici) un răspuns la cateva nedumeriri/intrebari care i-au fost adresate recent. Cum mă aflu printre destinatarii textului dlui Oprea, iată ce am de spus:

 

Domnule Marius Oprea,

  1. Ma numiti de doua ori “Dorine/draga Dorine” si de doua ori “domnule Tudoran”. Hai sa va ajut sa iesiti din aceasta dilema a comunicarii. Deci, din acest moment doar “Dle Marius Oprea.”, “Dle Dorin Tudoran”.
  2. Nu am afirmat niciodata ca nu aveti “expertiza politologica” “în istoria regimului comunist.”  Expertiza dvs practica am mentionat-o nu o singura data.
  3. Nu am participat niciodata la ingroparea dvs sub o avalansa de venin. Dimpotriva, intr-un moment in care ati fost improscat cu venin (nu doar venin teoretic, ci si venin practic – indepartarea, printr-o farsa democratica, din fruntea unei institutii pe care ati creat-o) am ”redirectionat” o parte a veninului spre mine, pentru a va proteja pe cat (mai) era posibil.
  4. Adevarat, nu eu am savarsit reforma morala in Romania.  Au savarsit-o altii, cu un succes orbitor. O reforma morala a unei societati nu poate fi proiectul unui singur om. Tot ce poate face un om este sa aiba grija de propria-i reforma morala, dupa care sa se mentina intr-o buna forma morala. Dar nici asta nu e treaba usoara.
  5. Ma includeti printre destinatarii unei intrebari raspicate: Pe cîţi atitudinea voastră corectă i-a trimis în fața justiţiei, răspunzînd la acuzarea de genocid?” Va raspund pe cat pot de raspicat: spre deosebire de altii, nu am ocupat niciodata vreo functie in prerogativele careia sa se fi aflat trimiterea in justitie a unor oameni vinovati de genocid.
  6. Invocarea tragediei detinutilor politici pentru a explica presiunile uriase sub care unii dintre ei au cedat, devenind informatori ai organelor de represiune, este corecta. Am scris in repetate randuri ca exista o categorie de oameni pe care nu ma incumet sa o judec pentru colaborare – tragica familie a detinutilor politici. Nu am trecut prin iadul unei puscarii politice, nu am cum sti daca as fi rezistat pana la capat. Nicolae Carandino mi-a povestit candva ca a vazut in puscarie oameni care au rezistat, ani si ani, ca niste sfinti, umilintelor si torturii, pana intr-o zi, cand au capotat in fata unui blid de terci. Nimic mai omenesc decat o asemenea experienta. Numai ca, in cazurile care au starnit discutia de fata nu despre detinuti politici este vorba.
  7. Stefan Aug. Doinas mi-a fost un prieten foarte apropiat. Nu m-am dezis de el in fata  unor probe care il incriminau. Adrian Marino mi-a devenit, pe la mijlocul anilor 90, un om foarte apropiat. Nu am fost de partea celor care l-au linsat. Dimpotriva – l-am aparat. Doinas si Marino au fost detinuti politici. Altii nu au fost.
  8. Profesorul Dinu C. Giurescu nu-mi este dusman, nu am vreo aversiune fata de Domnia Sa. Pozitia mea in cazul ”Darius”/”Neculce” nu este colorata de vreun parti pris. M-as bucura ca probele de maine sa-l exonereze deplin pe dl Giurescu – moral, fiindca juridic nu a fost acuzat. M-as bucura ca maine sa am motive sa afirm public ca lectura facuta documentelor de ieri a fost incorecta. Numai ca azi nu este inca maine.
  9. Episoadele din studentie si cel in care dna Germina Nagat v-ar fi cerut iertare, cu lacrimi in ochi, raman, dupa umila mea parere, de elucidat intre dumneavoastra doi.
  10. In finalul textului dumneavoastra  marturisiti: ”Asa inteleg eu sa fiu confuz si patetic. E felul meu de a fi.”  Marturisesc la randu-mi ca mi-ati fost foarte drag si pentru acest motiv lipsit de importanta as fi dorit sa fiti mai putin confuz. Inteleg acum ca dorinta mea era usor patetica. Ramaneti, domnule Marius Oprea, asa cum intelegeti a fi, asa cum va este felul. Consecventa e mama intelepciunii.

 

Cele bune,

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • @) Draga Dorin

    Am citit si eu scrisoarea lui Marius si m-am gindit ca nu am ce sa-i raspund. Eu i-am reprosat putine lucruri, in fuga, in articolul meu de pe blog despre cazul Giurescu si in citeva postari de aici. Nu mi-a raspuns satisfacator la niciuna. Apoi, faptul ca ne amesteca pe toti trei in aceeasi oala, nu mi se pare elegant, pentru ca nu cred ca exact acelasi lucru era de comunicat tuturor. Nu ca m-ar deranja alaturarea de tine, Doamne fereste!, nici macar de dna Nagat, pe care insa n-o cunosc. Daca in primul sau text, Marius parea sa ne treaca (si) pe noi doi la prosti, pentru ca nu intelesesem ce scria negru pe alb, totusi, in decizia CNSAS, acum, rezulta ca am fi toritionari! Pai, ce bauba sa rapund la asta!

    In chesiunea celor care nu trebuie judecati, moral de buna seama!, pentru colaborarea cu Securitatea, pe linga detinutii politici, i-as aduga si pe cei care erau minori in momentul racolarii. Este motivul, public de altfel, pentru care l-am aparat pe Sorin Antohi. Imediat dupa 1990, eram foarte radical, nu faceam deoebiri. Acum, nu doar ca exonerez cele doua categorii, dar cred -- si asta incerc sa fac -- ca fiecare caz trebuie evaluat individual. Lucrurile sint prea sensibile ca sa lucram la gramada. Insa de buna seama, in aceste evaluari individuale, trebuie utilizata aceeasi masura…

  • Am citit…si din nou, m-a cuprins o mare tristete….D-l Dorin Tudoran sa piarda atita timp cu Mariu Oprea…pai numai din iubire poti sa faci asa ceva…Imi pare rau ca Hamsterul (stie el despre ce vorbesc, si inca citiva)…a ajuns atit de patetic si de confuz. Va multumesc, D-le Tudoran, in numele miselului, pentru timpul acordat.
    Si va iubesc.

  • @) DT -- Adaos

    Si mai disting intre cei racolati intre 1948 si 1964-65, chiar daca nu au fost detinuti politici, si cei racolati dupa aceea. In prima situatie, posibilitatile de a refuza fara riscuri personale, erau reduse, te puteai trezi in loc de colaborator detinut. In al doilea, e o minciuna ca nu puteai refuza. Sigur, daca nu voiai sa-ti rezolve Secu slujba, casa, o butelir, un pasaport. Si aici ar trebui sa fim atenti la cei racolati prin diverse forme de santaj. Daca presiunile fizice si psihice s-au relaxat dupa 1964-65, ca Secu trecuse de la represiune la prevenire, santajul l-au utilizat continuu… Dupa aceea ecazuistica, daca exista angajament cu note informative sar fara, daca notele erau acuze directe, aluzive sau laude si aparari ale victime. Eu am avur surpriza asta, prtietnul nostru evat mai devreme, ma lauda pe mine si pe un alt prieten, spunea ca sintem, ceea ce era de notorietate, dar nu spunea nimic secret, discret, periculos. In schimb, un coleg de institut, nu doar ca ma balacarea ca la usa cortului, fiind evident ca ma uraste, dar le dadea sfaturi securistilor cum sa ma ia. ca sint reactiv si daca-s luat tare reactionez necontrolat, subtilitati din astea psihologice, ca era psiholog de formatie, ca si mine! Nu ma mai intid, va trebui sa scriu odata un text mai lung despre toare mizeriile astea…

  • Ontelus DG

    Nu am dreptul să mă amestec în relațiile dintre oameni, chiar dacă aceștia au notorietate. Pot doar să spun că atât din textul domnului Marius Oprea, cât și din răspunsul domnului Dorin Tudoran reies tristețea și suferința.

  • Dezideriu Dudas

    Dom’ Niku imi face reclama mie si io’ i-o intorc, de data sta cum vrea el, de la obraz…Ma ingrijoreaza “divin” insa un banc “pe vechi” (“ coada soricelului …” ) cu morala , „ nu toti care care-ti vor binele nu te baga in rahat si nici toti cei care vor sa te scoata din rahat iti vor binele „….
    http://nikuelektriku.blogspot.ro/2014/01/eggzercitzii-pentru-mina-stinga-doi-de.html

    In context, transmit mai jos, perversa lui Mircea Danieliuc cu „optzecistii””. Incepusem demonstratia anterior pe blogul lui dom’Niku ( dupa ce n-am reusit sa ma intalnesc cu Liviu Antonesei la lansarea cartii „Pisica rupta” la Bucuresti, fiind cu „padurarul” dupa mine, cel din bancul cu razboiul dintre Lichtenstein si San Marino ). O inchei aici cu afiirmnatia, in context : Se pune la „literatura divina” ca Marius Oprea este un „lautar anticomunist” ? Cum sunt un „proocuror intransigent”, nu-i las nici pe ceilalti si imi iau o biblie din cele ramase si o sa-l pun pe d-nul George G. Potra sa depuna marturie ref. la acad. Dinu Giurescu.. Gasesc eu o capota pe Kisselef-ul cela…E drept, mi-e frica sa intru pe la partide, ca o sa zica draku’ Procuratura divina ca ii traduc si aduc marturii divine de pe la fabricile mama din Germania…Daca ma duc la altii, o sa creada ca aduc ambientale de la Monaco sau, de la ultimii…, mai modesti dar si mai persuasivi si corecti politic, or sa creada ca a reinviat Turcanu in piele de oaie…

    Pisica rupta / Mircea Danieliuc

    „…S-au gasit cativa lautari literari preocupati doar sa decodifice numele existente in text, spre a le face in felul acesta o bucurie si altor semeni mai tristi, dar fara a-i surprinde mesajul. Mi-am dat seama ca sunt martorul indecent al unei placeri secrete, exercitata in public. In rest, aproape nimic despre si blestematii culturii Pupincu, desi prea multe carti de sertar sau cu aceasi preocupare n-au abundat, cu tot optzecismul. Iertata sa-mi fie parerea, dar anii ‘80 in cinema mi se par cu mult mai bine situati decat cei literari, nu numai valoric, dar si ca demers. S-ar putea ca totul sa nu fie decat o nastrusnicie inregistrata de un grupulet de la Oficiul de Inventii si Marci si asa va ramane, nu mai e nimic de facut : optzecismul nu-i decat pentru citit. Ii doresc mult noroc. Sunt foarte multumit ca despre stil, limbaj, si celelalte nimicuri epice – ca sa revin la carte – cei de la care avusesem cateva expectatii si-au propus a vorbi cu alte prilejuri si au atipit. Pastrez speranta ca ma adresez unei generatii de comentatori mai proapspata si – cine stie ? – poate mai harazita. „

  • Pavel

    Domnule Dorin Tudoran,
    Îmi permit să postez şi pe blogul dvs. ceea ce am scris în Observatorul cultural (la care nu ştiu dacă vă mai „întoarceţi”) pentru că răspunsul dvs. la scrisoarea d-lui Oprea mi-a dat prilejul câtorva observaţii.
    Mărturisesc, am crezut că de acolo, de unde sunteţi, se vede mai limpede. M-a surprins, însă să constat cât de uşor vă scuturaţi de un prieten incomod, domnule Dorin Tudoran. De un om pe care acum, pentru delictul de opinie faţă de “lumea bună”, îl pun la zid toţi intelectualii “de dreapta”. Pentru îndrăzneala de a fi respectat legislaţia care-i impunea să se prezinte la tribunal ca martor al unui securist, pentru îndrăznneala de a fi apărat un istoric cu operă, pentru îndrăzneala de a-l fi înfruntat pe Traian Băsescu atunci când toate “numele mari” şi-au aşezat condeiele în slujba lui. Aşa a devenit Marius Oprea un “proscris”.Ar fi fost inconfortabil să-l mai număraţi printre apropiaţi. Tot felul de comentatori, repezindu-se să ridice piatra, fără să-i fi citit cărţile, fără să-i fi urmărit activitatea, fără să-i fi observat, chiar şi sporadic, parcursul, îl acuză de toate relele pământului. Chiar şi pe blogul dvs. Scrisoarea dvs. ca şi textele înveninate ale d-lui Tismăneanu insinuează fie că Marius Oprea s-a contaminat de ideologia pe care a condamnat-o şi pe ai cărei “implementatori” i-a “vânat” atâta vreme, fie că şi-a vândut conştiinţa pe câţiva arginţi. Nimeni nu s-a mai obosit să constate şi dacă există vreo umbră de adevăr în asta. Sunt sute de oameni care îl cunosc, dar care au altă treabă decât să scrie pe forumuri, şi care ştiu cât de modest trăieşte cel căruia de astăzi i-aţi anulat calitatea de prieten. Ar fi trebuit să ştiţi că un asemenea om nu şi-ar trăda pentru nimic în lume valorile în care crede. Şi, poate o ştiţi.
    Oamenii nu se schimbă, d-le Tudoran, însă căutările şi răspunsurile pe care le găsesc, le trasează alte itinerarii. Prietenii buni sunt puţini, oamenii dintr-o bucată şi mai puţini, de aceea la ei nu se renunţă. Chiar dacă ni se pare că greşesc. Îi ascultăm, le acordăm prezumţia de nevinovăţie şi aşteptăm până îi înţelegem din nou.
    Ceea ce se întâmplă acum cu mâna de intelectuali care mai contează în această ţară (atomizarea puţinelor grupuri pe care le constituiseră) este cu adevărat trist. Nimeni nu va scăpa de acest tribunal „al purilor”. Pe rând, când va călca alăturea cu drumul trasat, fiecare va fi judecat. Şi dacă nu face penitenţă, va fi exclus. Cum este astăzi dl. Oprea. Pentru că nimeni nu mai ascultă pe nimeni, pentru că nimeni nu mai acceptă că nu deţine adevărul absolut şi pentru că fiecare consideră că harta lui este singura care conduce spre destinaţia corectă. Ce risipă!

  • @Pavel

    Nu cred ca am obligatia sa va dau amanunte in legatura cu motivele pentru care m-as scutura de un prieten. Nu am nici macar obligatia sa va spun ca ma scutur ori ba. Tot ce fac este sa va sugerez sa cititi scrisoarea mea intredeschisa catre dl Marius Oprea. Citind-o si comparand-o cu randurile mele de azi adresate dlui Marius Oprea s-ar putea sa ajungeti sa va puneti aceeasi intrebare pe care mi-am pus-o si eu astazi cititd textul dlui MO in Observator cultural: cum de a gasit vreme prietenul meu Marius sa scrie acest raspuns, dar nu a gasit niciodata vreme in ultimii ani sa-mi raspunda la vreunul din mesajele trimiese, la niciuna din incercarile de a-l contacta?

    Daca nu mi-a fost “inconfortabil” sa-l numar pe dl MO printre prietenii mei cand i-a fost cu mult mai greu ca astazi, de ce as fi avut probleme sa-l numar si azi printre prietenii mei?

    Daca tot va permiteti impolitetea de a pune atitutinea mea -- de-a lungul timpului, inclusiv azi — fata de dl MO in aceeasi “gama cromatica” cu textele si actele dlui Vladimir Tismaneanu fata de dl MO, va sugerez o tema de gandire: cum de a gasit timp dl MO sa le raspunda prietenilor sai Dorin Tudoran si Liviu Antonesei, dar nu a gasit de cuviinta sa raspunda “textelor inveninate” (categorisirea va apartine) ale dlui VT?

    Niciun om de buna-credinta nu poate gasi nici in Scrisoarea mea intredeschisa, nici in raspunsul de astazi insinuarea ca dl MO “s-a contaminat de ideologia pe care a condamnat-o”. Sunteti un om de buna-credinta ori nu?

    Nu am propus si nu pretind ca fac parte din vreun “tribunal al purilor”. Tot ce am facut in textul meu despre informatiile aparute in legatura cu necolaborarea dlui Giurescu cu Securitatea si in Scrisoarea intredeschisa catre dl MO a fost sa propun folosirea unei cantitati fie si minime de logica in discutarea datelor problemei.

    Nu-mi pomeniti tocmai mie de pedepsele administrate celor care “calca alaturi de drumul trasat”; administrate de prieteni, fosti prieteni, propagandisti ieri -- de stanga, azi -- de dreapta sau viceversa.

    Nu mi-am permis sa-i sugerez nici prietenului Marius, nici dlui Marius Oprea sa faca vreo penitenta. I-am sugerat doar ca unele argumente pe care le foloseste sau sunt folosite de alti aparatori ai dlui Giurescu mi se par subrede; altele chiar ridicole, cum ar fi conditia “eu va dau informatii, iar dvs., Securitatea imi promiteti ca nu le folositi impotriva celor despre care va dau informatii…”

    Sunt sigur ca dl Marius Oprea va gasi foarte repede oameni de mai mare nadejde ca mine pe care sa-i poata considera, cu adevarat, priteni.

  • Pavel

    Domnule Tudoran,

    Departe de mine intenţia de a vă enerva cu cele câteva reflecţii pe care mi-am permis să le postez la dvs. „acasă”. Nu vizitezi un om ca să-i ceri socoteală. Nu asta am făcut. Nu v-am somat să îmi mărturisiţi motivele care vă despart tocmai acum de fostul dvs. prieten. Nu e treaba mea să ştiu mai mult decât aţi spus public.
    Nu ştiu de ce s-a izolat dl. Oprea, de ce nu a răspuns la mail-uri, de ce nu a returnat telefoane. Cred, însă, (în această cheie am citit eu scrisoarea dumnealui) că v-a adresat această scrisoare tocmai în încercarea de a restabili un contact. V-a răspuns dvs. şi d-lui Antonesei (şi nu d-lui Tismăneanu), presupun, considerându-vă oameni care i-ar fi putut înţelege cu bună credinţă explicaţiile, argumentele, poziţia. Şi aici e locul să îmi cer scuze, eventual, pentru ambiguitatea textului anterior. Nici pe departe nu am asociat tonul scrisorii dvs. cu cel al d-lui Tismăneanu, dar dacă am vorbit despre „tribunalul purilor”, a fost tocmai pentru că ştiţi ce înseamnă o execuţie publică.
    Şi, iarăşi, nu ştiu dacă dl. Oprea este în căutare de alţi prieteni (după cum este atacat în ultima vreme, cred că ar sufla şi în iaurt), dar, cu siguranţă – după tonul scrisorii sale – este afectat de răceala şi de severitatea cu care îi amendaţi atitudinea faţă de Profesorul Giurescu.
    În fine, până la urmă, nu am eu ce căuta în relaţia sau fosta dvs. relaţie de prietenie cu MO. Din păcate, până la urmă, fiecare dintre dvs., şi aici mă gândesc la toţi cărturarii din generaţia dvs., care împreună aţi fi putut fi o forţă, veţi rămâne câte o insulă într-un arhipelag a cărui geografie nu o va mai învăţa nimeni.
    Cu respect, Pavel Şerban

    P.S. Şi, da! Sunt un om de bună credinţă.

  • InimaRea

    Pavel Șerban : Fiindca sinteti om de buna-credință, va propun o alta lectura a corespondentei dintre d-nii Tudoran si Oprea. Una lipsită de emotivitate, care nu Tristețea sa urmărească a o prinde ( fiind, de fapt, Tristețea cititorului) ci intenția manifesta la amindoi, de a-nceta relațiile, neaparat pe cele prietenesti.
    Dl Tudoran a citit exact mesajul aparent ambiguu, ezitant, al dlui Oprea: era o propunere, cu jumătate de gura, de a-nceta relația amicală. Parca l-ar fi rugat sa-l elibereze de un jurămint, o promisiune.
    O propunere de nerefuzat, nu?
    Nu-i cazul sa dramatizam noi acolo unde Protagoniștii isi țin cumpatul. Dar putem specula pe marginea întâmplării. Eu unul as zice ca nu-i deloc ușor sa-i fii prieten dlui Tudoran; ca, mai greu de-atit, e sa-i si ramii prieten. Bineînțeles, daca ti-o si doresti, daca resimti nevoia asta. Si ca e inimaginabil de greu sa te hotarasti sa ceri dezlegare. Pur si simpli, iti calci pe inima -- cam asa as specula eu pe-ndelungata tăcere a dlui Oprea.
    Altminteri, motivele fiecăruia ii privesc doar pe ei insisi. Necum, nu m-as încumeta sa arbitrez un asa moment delicat.

  • @) Pavel Serban

    Eu nu am inteles prea bine de ce prietenul Marius Oprea mi-a scris si mie -- si inca la pachet. Pe blogul meu, am scris un text dur, bazat insa pe documentele CNSAS, eu tragind concluzia ca a fost un colaborator de lunga durata al Secu. Nu am pus la indoiala calitatile si opera dumisale de istoric, din care cunosc o anumita parte. Dar una e una si alta e alta! In acel articol, nici nu apare numele prietenului meu Marius Oprea. In citeva comentarii de pe acest blog, mi-am exprimat mai degraba mihnirea si uimirea fata de articolul lui MO, desi el, in titlul articolului sau din OC, ma baga la categoria prosti, pentru ca nu as fi inteles drama dlui Giurescu. Eu am inteles si drama acestuia, dar iarasi, una e una si alta e alta. In ce ma priveste, in ciuda acestei intimplari, si chiar in ciuda acelei scrisori recente, eu il socotesc in continuare pe Marius un prieten. Daca el nu ma scooteste la fel, nu mai este treaba mea.

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    Imi pare foarte rau ca s-a ajuns la astfel de neintelegeri. Simplul fapt ca nu sunteti neaparat intru totul de acord pe o problema cu dl Marius Oprea nu ar trebui sa dea in “accese”. Am impresia ca pana si lumea intelectuala s-a radicalizat si ea cam in aceeasi masura cu “restul lumii”. Polarizarea asta “pur politica” nu va face bine Romaniei si din pacate cand o zaresc si printre intelectuali de marca precum dvs si dl Oprea masor o “cronicizare” a ei.
    Oare o sa mai iesim vreodata din “spirala” asta aberanta a lui “nu esti de acord cu mine esti cu ceilalti”?

    Toate “bolile cronice” ale societatii romanesti par azi “eterne”.

    Pacat

  • @Shadow

    Eu, unul, nu merg pe linia “nu esti cu mine, esti cu ceilalti”. Dimpotriva, scriu de mult ca asta duce la “isterizarea discursului public”.

  • @Pavel & Shadow
    Cu tristete va spun ca si eu am pierdut prieteni importanti dupa ’89, oameni inteligenti si sensibili, cu care avusesm ani buni impresia ca impartasesc o sumedenie de valori importante. Dupa ’89 insa, mi s-a parut inadmisibil sa faci apologia partidului RM si sa-ti exprimi entuzismul fata de laturile lui “Alcibiade”, pseudonim pe care vi-l amintiti si care n-avea nimic, dar absolut nimic de-a face cu personajul istoric din vremea lui Socrate. La fel, in 2010 -- 2011, imi parea inacceptabil sa fii propagandist basist -- cu toate conotatiile pe care si le-a adunat termenul in ultimii ani. Se spune ca oamenii se ataseaza unii de altii din nevoia intrinseca de apartenenta la un grup, din impulsul natural de a-si satisface sentimentul de comuniune sociala, iar atasamentele se coaguleaza de regula in jurul unor valori, dar nu in mod obligatoriu, fiindca, in nu putine cazuri, se vede ca interesele sunt cele ce fac jocul in grup. De dragul integrarii in grupul dorit, unii prieteni incep sa-si piarda virtutea prudentei morale, isi blureaza de buna voie scara de valori si comit gesturi pe care, poate, nimeni nu le cere-n mod expres. Ii atentionezi, le spui o data, le spui de doua ori, iti spui tie ca ei poate doar exagereaza cu gluma -- cand iti resping mai mult razand argumentele serioase si limpezi; speri totusi ca isi revin. Dar, daca vezi ca, de partea cealalta, e nu si nu, inseamna ca prietenul tau / prietena ta a ales. A ales sa apartina unui grup cu care tu nu poti si nici nu vrei sa te identifici. In cazul asta, oare ce mai e de facut?

  • @) Dorin Tudoran

    Master, cred ca nu ai vazut asta, ca ma tem ca schimbai subiectul postarii! Astia, semntarii chestiei cu degradarea presei, sint Charta 77 a zilelor si locurilor noastre! Aferim!

  • __Vali

    In special pentru Pavel si Shadow de mai sus (membrii ai sectei “Martorii lui Oprea”), dar si pentru ceilalti, iata aici raspunsul doamnei Nagat:
    http://www.observatorcultural.ro/DREPT-LA-REPLICA.-In-atentia-publicatiei-Observator-cultural*articleID_29731-articles_details.html

  • Textul lui MO din Observator este extrem de incoerent şi plin de afirmatii cel puţin discutabile. Trebuie însă recunoscut faptul că e rodul unui subiectivism aparte (legat nu numai de persoana lui Dinu Giurescu, dar şi de CNSAS, dosare, deţinuţi politici, securişti, activişti etc). Din pricina asta, după părerea mea, este regretabil că discuţia de pe forumuri a condus la amplificarea lucrurilor, părând un fel de execuţie publică a lui MO. Mă bucur să constat că destule persoane au înţeles că este mai important să nu piardă din vedere esenţialul: deconspirarea securiştilor. Pe de altă parte, este cert şi altceva: ura unora împotriva lui MO este posibil să fie provocată de muştele de pe căciulă

WP Admin