≡ Menu

PRL – un miracol cât o minune

Vreme îndelungată, Sorin Ilieșiu mi-a fost foarte drag.

De la o vreme, nu i-am mai înțeles nici comunicatele fluviu, nici gesturile haotice, nici opțiunile contradictorii.

Vremea este și mai nefavorabilă astăzi, dar Sorin Ilieșiu continuă să-mi fie drag.

De aceea îi reamintesc că “o minune ține trei zile”.

Exact atât ține și un miracol – sinonimul unei minuni.

03.09

Sorin Ilieșiu:

“Miracolul la care speram ieri a devenit azi realitate prin înființarea Partidului Reformator Liberal condus de cel care este simbolul adevăratului liberalism în România contemporană — Călin Popescu Tăriceanu. (…) Înființarea Partidului Reformator Liberal înseamnă renașterea Uniunii Social Liberale. (…) Dragi prieteni liberali care, din diferite motive, nu vă veți putea înscrie în Partidul Reformator Liberal, vă propun organizarea urgentă a unui congres extraordinar al Partidului Național Liberal care să decidă, prin vot secret, fuziunea acestuia cu Partidul Reformator Liberal, participarea liberalilor la alegerile europarlamentare pe liste comune în cadrul Uniunii Social Liberale, desemnarea lui Călin Popescu Tăriceanu pentru funcția de candidat al USL la Președinția României.” 

Of! Of! Of!

Realismul nu a fost niciodată punctul forte al lui Sorin Ilieșiu.

Cred că este și motivul pentru care s-a pomenit în politică.

Sper să se trezească și să pună mâna, din nou, pe aparatul de filmat.

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Stefan Cuciureanu jr

    Of, of, of, Dimitroff,
    Lauda-te-ar cu talanga
    Aurel Baran… Baran…ga!
    Caci Sorin Iliesiu, ehehei si ehehei,
    Dus de vintul din pustiu,
    Vinde pupaza din tei
    Cui tu vrei, cui tu nu vrei,
    Spre stupoarea lui Grivei…

  • @) Dorin Tudoran

    Si mie mi-a fost drag -- si imi este -- Sorin. Lipsa de realism s-a servit o data cind, aproape de unul singur a deschis calea consamnarii regimului comunist. Dar atunci era. vorba cuiva intelept, o lupta „antipolitica”, nu politica. Or, in acest caz, fara realism. riscul e sa-ti gasesti drumul de unul sigur -- daca ar fi vorba despre aparatul de filmat, chiar m=as bucura!

  • Daca_nu_nu

    Eu nu știu, oameni buni, ce să mai zic, dar am impresia că suntem tot din dezamăgire-n dezamăgire. Pe bune. Mie chiar mi-a plăcut de dl Tăriceanu și am spus-o, de mai multe ori, tare și cu dicție. Acum stau și mă-ntreb ce mi-o fi plăcut atât de mult la domnia sa… Bine, omul a dovedit că are coloană vertebrală la un moment dat și am crezut c-o să-l țină; dar eu vedeam asta dinlăuntrul, nu din afara partidului său.
    Acum chiar nu știu ce să spun: am rămas fără grai.

  • Ontelus DG

    Când cu ochii dai o raită,
    Negreșit că vezi o haită.
    Grupuri, găști și adunări
    Asaltează patru zări.
    Cârcotașii, periferici,
    În necaz, pantagruelici
    Lumea toată o bârfesc,
    Dar și asta e firesc.
    Orice-ar zice omul prost,
    Toate cele au un rost,
    Îmi șoptea senin un fost,
    Dezertor de la un post,
    Asumându-și crâncen cost;
    Fan era unuia Dost-
    Oievski, cam anost.
    Gata, rima este ”Lost
    In translation” or ”The Ghost
    Writer”. Funny is the most…

  • Manechin Popescu-Slabiceanu

    @Gheorghe Campeanu, Stefan Cuciureanu jr
    Apropo de talanga lui Aurel Baranga, l-ati frecventat cumva pe Harry Baranga, fiul lui tac-su, marele boem al inceputului Anilor Saizeci, grand playboy devant l’Eternel (si, un pic mai tirziu, iubit, macar o vreme, al unei fete de dramaturg valah mondialmente cunoscut)? Putinele lucruri pe care le stiu despre el imi vin de la Eugen Andoni, amic mihai-ursachian, fiu de protopop marxistofil, boem adevarat si el, fost companion, pe timpul lungii lor studentii, de escapade nocturne cu rrromitze et autres beuveries bucarestoises…

  • Hoelder Lin

    @Daca-nu-nu
    Sprachlos und kalt bleibe ich auch:
    Aber im Winde klirren nicht mehr die Fahnen,
    Sondern die Pfannen, die schlecht riechenden pontauischen Pfannen

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dummy Popesco-Maigre(t)

    Nu l-am cunoscut nici pe Harry Baranga direct, ci tot doar din vedere. In ultima depesa pe care V-am adresat-o acum 2-3 ‘numere’, omisesem sa-l includ pe Harry B. in ceata mondena din jurul lui Tudor Eliad (ca si pe Andrei “Patsi” Doicescu). Cred ca erau foarte apropiati cindva. Imi amintesc ca cineva mi-a aratat la NY dupa la moartea lui Tudor, un scurt omagiu scris de HB intr-o publicatie din Canada (alaturi de alt vechi amic, Sergiu Cioiu).

  • Sa cred, oare, ca exista si Curtea Miracolelor liberale? In urma cu 5-6 zile, dnii Tariceanu si Iliesiu se simteau, cu siguranta, inaripati de sutele de telefoane de aprobare si adeziune (pacat -- in acest caz -- ca nu mai este moda telegramelor de felicitare) primite de la cei care nu ii vor urma. Dar cum ziceam intr-un comentariu anterior, dl Tariceanu a cazut victima unei practici care i-a folosit, lui si grupului politic din care facea parte, in urma cu doua decenii. Miscarea dnilor Tariceanu si Iliesiu pare, pe de o parte, pregatita, iar pe de cealalta parte, facuta in pripa. Pregatita, deoarece e foarte greu sa te arunci astazi in intemeierea unui partid nou, care cere 25K-35K membri fondatori, intr-un mod direct, mai ales cind ai intuitia -- daca nu si stiinta -- ca sunt destui care vor pune bete in roate si vor intinde capcane cu finalitate in justitie. In pripa, deoarece citeva lucruri apar ca negindite deloc. De exemplu, numele de Partidul Reformator Liberal mi se pare prost gindit, denumirea de reforma fiind uzitata dupa 1989 pina la tocire si mascind deseori confuzia voita intre scopuri si mijloace. Insa dl Tariceanu ar fi putut -- si inca mai poate -- sa joace cu succes cartea modernismului liberal, nu in antagonism cu un clasicism liberal, o, nu, ci cu un conservatorism liberal. O denumire mai fericita (desi cu conotatii nu grozave in virtual a prescurtarii P.L.M.) ar fi, mi se pare, denumirea de Partidul Liberal Modern. Dar, desigur, nu sunt eu detinatorul cheilor usilor care duc la fericirea politica. Tot cum, desigur, dl Tariceanu, daca doreste, poate incepe o discutie, sunt liberali romani mai buni in afara partidelor zise liberale decit in ele.

  • Hardee Har Har

    To paraphrase Mark Twain:

    Suppose you were an idiot.
    And suppose you were Sorin Iliesiu.
    But I repeat myself.

    Unde sunt apelurile pupincuriste--in numele lui Vladimir cel mai Rautu--de alta data?

  • InimaRea

    Fiindcă nu-l cunosc pe iliesiu, mi-e mai usor sa accept ca nu e idiot ci om de onoare (cam același lucru, in politica, dar nu ne tot dorim noi alt fel de politica, de politicieni?) ceilalți, politicieni Adevărați, stiind jocul, au prevenit pasul la ofsaid al lui Antonescu.
    Pina la urma, ce a riscat Iliesiu -- sa nu mai fie parlamentar si-n viitor. Bănuiesc ca alt risc ii era mai mare -- sa fie, sa ajungă p olitician adevărat.
    Dupa cit imi pot da seama, Iliesiu a murit frumos ca politician, astfel ca are garantata reînvierea ca om.

  • Şerban Foarţă

    Lui Hoelder Lin: Singurătatea unui Li(e)beral:

    Er war so traurig dass sein Trost
    war, hin und wieder, nur der Toast
    mit seinem Mauer
    blind und sauer
    das nicht antworten konte: Pros’t!

  • M.

    Va scriu cu tot dragul pentru a va intreba: dvs. un v-ati saturat sa scrieti texte despre nimic? In care nu se afirma o idee, ci se macina continuu un vid? Texte despre ‘actualitate’, despre nimic? Sunt uluit de capacitatea de a mesteca vorbe a intello-ului valah. Si comentati chiar totul? Nu aveti clipe de nesiguranta? De indoiala? De abandon? E o incontinenta livresc-lirica? Nu va vine uneori sa scrieti putin, tot mai putin -- despre acest ‘tot’ -, pana la nimic?
    Acestea vi le spun cu destula tristete. Intru pewntru prima data aici. Emotionat de regasirea numelui, uluit de ce gasesc. Beatitudinea tampa a ‘comentariului’ a orice, aceasta maladie endemica, continua cleveteala auto-flatanta, cu ironii, cu piruete -- iti afecteaza pana l-a urma spiritul. Nu vad decat sunt un tip exceptional irosindu-se.

  • Daca_nu_nu

    @) Hoelder Lin # 6

    Și dacă te gândești că ai mai putea trăi cât ai trăit, apoi te trec răcori, că mai ai de mers o jumăta’ de viață printre ei…
    🙂 🙂 🙂
    Mut și rece e o idee!
    Altfel, n-ajungi departe…

  • În 1885, la 15 iunie, Ion Luca Caragiale scria în “Voința națională” articolul “Pentru coalizarea opoziției”, unde se găsește și acest fragment, pe care îl consider școală, pentru că este de o asemănare cu realitatea de ți se taie respirația (de râs sau de plâns, depinde cum privești):

    “D. Dum. Brătianu a fost un vechi membru al partidului național-liberal. D-sa s-a rupt de la acest partid, încă nu se știe bine pentru ce. Toată lumea trebuia să crează că ruptura aceasta se făcuse nu individual din partea d-lui Dum, Brătianu, ci de un grup în capul căruia s-ar fi aflat d-sa. Iată un fenomen politic foarte posibil. O deosebire fundamentală de vederi asupra unei chestiuni foarte importante poate oricând lua naștere în sânul unui mare partid; și asemenea deosebire determină deci o ruptură. Era pri urmare firesc lucru să creadă lumea că un grup de dizidenți, având pe onor d. Dum. Brătianu în frunte, s-au hotărât de astăzi să se rupă de lângă partid și să-l combată.
    Ei bine, nu; nu e ce crede lumea.
    Iată că d. Dumitru Brătianu ne dă la lumină un manifest, plin de abstracțiuni și de formule mistice de politică transcedentală, în care, pe lângă că exprimă dorința foarte patriotică de a vedea România ajungând a fi cel mai mare imperiu din lume, ne declară categoric că d-sa nu are partid, nu are grup, nu are pe nimeni cu d-sa; că d-sa este singuratic și stingher, un fel de pui hârban, rătăcit de cloșcă și care piuiește jalnic printre străini, departe de adăpostul său firesc. Ce importanță politică poate avea acest piuit?
    Alegătorii, presupunând că ar avea toată bunăvoința pentru a împrumuta puterile lor d-lui Dum. Brătianu, l-ar întreba: Bine, onorabile, d-ta n-ai grup, n-ai pe nimeni, cu cine o să faci prin urmare, marile imperiu? Ce ar răspunde d. Dum. Brătianu? Vorba ceea: Eu și cu mine. Vorbind serios, nu e d. Dum. Brătianu astăzi, în urma manifestului său, cu mult mai slab decât înainte?”

    E suficient să actualizezi numele lui Dumitru Brătianu, înlocuindu-l cu Reformianu (nume inventat tot de Caragiale). Ca să ne trezim că am făcut un salt de 128 de ani ca să ne trezim în aceeași realitate.
    Că dl. Călin Popescu Reformianu nu realizează ridicolul în care s-a băgat, cu bună credință, nu e de mirare. Vorba lui Caragiale: “Literat și liberal nu pot sta la loc decât în călătorie: liberalul e din cale afară de serios.”
    Dar că dl. Ilieșiu nu realizează ridicolul, nici măcar din postura de regizor (știm prea bine: TOȚI regizorii români sunt specialiști în re-lectura lui Caragiale) asta e ceva, de dat la gazetă.

  • @M
    Mai rau decat atat: si primesc, citesc si public comentarii despre nimic. Deci, nu face nimic…

  • Altera Pars

    @M

    Aveti dreptate! Tocmai ce v-a oferit @ Despre demnitate (# 14) argumentul suprem: ‘geaba moralisti pe lume, daca oamenii sunt programati sa comita -- din nou si din nou! -- acelasi tip de erori. ‘Geaba a compus Homer “Iliada”, daca barbati de seama inca-si strica socotelile pentru “vreo trandafirie si salbateca”… Elena. ‘Geaba orice incercare de-a spune ce s-a mai spus, fiindca nimic nu e (chiar) nou sub soare. Daca nici “Razboi si pace” n-a pus capat razboaielor, pana ar trebui sa ramana in cerneala, de nu rupta-n bucatele! Si, mai ales, ‘geaba totul, daca talentul si mesajul celui care scrie, compune/ picteaza/ proiecteaza etc. “stau” atat de mult in mintea celui ce se-apleca asupra lor. Ce mai incolo-ncoace, degeaba atata arta, daca “beauty is in the eye of the beholder”. Si, din pacate, de cand e lumea si pamantu’, exclusiv acolo.

  • InimaRea

    M: va felicit pentru metafora ” macinind un vid”! Chiar involuntară sa fie, e de qualite/de qualite -- vorba lui Figaro.

  • Dodon

    @Capitanul NEMO/Nimeni
    Ce zicesti de: Partidul Unitatii Liberale Actuale? Sau de: Partidul Umanist al LIberalilor Autentici? Nu e asa ca suna mult mai bine decit Partidul Reformator Liberal? Nu-i asa c-ar genera o sigla mult mai graitoare (auzibila usor din gura tuturor elevilor lasati de capul lor, in pauzele dintre ore si pe traseul casa-scoala)?

  • Branko din Korobisnica

    @ALTERA PARS & M
    TOUT A ETE DIT, MAIS RIEN N’A ETE COMPRIS. Toate fost-au spuse si, credea Michele Della Montagna, ne hranim, azi, din comentarii la comentarii la comentarii. Da, dar: nimic nu a fost inteles cum trebuie sau definitiv. LE MONDE EST UNE BRANLOIRE PERENNE ( atentie: expresia nu se traduce -- decit in zeflemea -- prin:”Lumea e o laba trista”!). Orizontul intelegerii e fluid, miscaret, plin de dune si nisipuri miscatoare. Peste tot ne poticnim de neintelegeri, vrajbe si alte malantandiuuri. De aici nevoia de a sta de vorba, fie si cu noi insine, POUR TIRER LE SENS DES CHOSES ET DES EVENEMENTS PAR LA QUEUE. Altminteri, ne-am fi repliat de mult in pustie, printre monahii silentiari. Eminescu numea ”Convorbirile literare” nu altfel decat ”moara de palavre” si… continua sa publice in ele.

  • Dezideriu Dudas

    @ Dodon # 18

    A apucat HRP sa le declare “nule” *….Nu mai e nici-o dreptate pe lumea asta ! Aia cu zvastica a fost un fel de acoperire . Nu uitati ca era vorba si de un cal pe-acolo, ponei a preluat presa ( initial, probabil pe surse )… ca-n marile dezinformari…

    *interpretabil aici ca “rezultate” in politica…

    FINAL PENTRU UN NOU INCEPUT :
    NU CRED CA VORBIM AICI DESPRE NIMIC. NU POTI DISTRUGE UN SISTEM “DESCREIERAT” DACA NU-L POTI RIDICULIZA ! Si nu ma refer doar la Romania… Are d-nul Vasile Gogea o teza de doctorat in filozofie cu un subiect consonant….Deocamdata insa, suntem la “tinichigerie”…Nu va impacientati de nivelul la care ne auto-evaluam ! Nici atata nu putem sa convenim ? Ce nula lui HRP !

  • hélas, alas si vai de noi

    M.,

    Si daca D.T. e acelasi, neschimbat, dar dv aveati o falsa imagine a lui, rezultat al problemelor de perceptie a realitatii si erorilor de procesare a informatiei atit de vizibile pe blogul dindaratul caruia va infatisati lumii in toata splendoarea dv de anonymous wannabe philosopher care nu permite nici un comentariu din public? Public caruia va adresati si a carui admiratie o cautati pentru ca, altfel, v-ati scrie si dv comentariile ocazionale despre mediul inconjurator in felul modest si discret al lui Cioran (cu care cred ca va comparati in secret, desi nu m-as mira sa aflu ca il considerati un scriitoras mai degraba insignifiant), pe niste caiete.

    Il stiu de citiva ani pe nenea M. cu al lui soirsblog. L-am vizitat de citeva ori in trecut, dar m-au plictisit rapid nimicurile pretioase cu care se chinuie sa epateze. Nu ca as fi fost tentat sa intru in vorba, dimpotriva, dar, una peste alta, totala lipsa de disponibilitate/curiozitate de a afla ce cred vizitatorii despre panseurile sale (afectate si cam atit) mi-a inspirat putina mila la inceput si o indiferenta sanatoasa mai apoi, pentru ca nu gasesc in exhibitionismul lui cultural nimic altceva decit vanitate, aroganta si o nesfirsita si obositoare autobagare in seama. Omul e un exemplu didactic de narcisism.

    Dind peste el aici, am zis sa-i mai iau o data temperatura si am dat o diagonala pe negurosu-i blog. E mai rau decit acum vreo 5 ani.

    Cititi doar prostiile astea doua (delir, nu doar simple prostii; sa aveti o lamiie la indemina!):

    http://soirsblog.wordpress.com/2013/12/07/3952/
    http://soirsblog.wordpress.com/2013/12/06/3888/

  • Altera Pars

    @Branko din Korobisnica

    In esenta, in ciuda aparentelor (chibzuite, nu nimerite), exact asta am spus si eu, inclusiv cu o aluziva trimitere la Eminescu!

  • InimaRea

    Helas etc: Ce bine ca mai exista dreptate-n lume! Era sa ma iau de ginduri…

  • @dodon: va multumesc ca ati citit ceea ce am scris. Daca atit ati inteles din comentariul meu, atunci va promit ca ma voi stradui sa ma exprim mai bine. Faceti si dvs efortul de a intelege mai bine si, in aceasta armonie, totul va fi perfect!

  • Dodon

    @Dnimeni
    Ironia mea, cita a fost, il viza pe Manechin Popescu-Tariceanu (cel cu biletelul-pila ajuns la Elena din Udroia), specialist actual in monogamii periodice si aflatul in treaba politicianist, nu pe D-Voastra, care imi pareti o persoana de buna credinta, liberala in gindire, ale carei comentarii merita citite cu luare aminte.

  • dodon: imi pare rau pentru neintelegere. Cred ca probabil activitatea de manechin i-a oferit dlui Tariceanu prilejul de a invata sa priveasca, cu incredere, spre nicaieri. Evit sa ma iau de vietile sale conjugale, pina la urma asta este si o chestiune de noroc sau de ghinion in viata, nu cred ca exista cineva care sa cistige chiar pe toate planurile.

  • Florin Iaru

    Hm, da, Tăriceanu a dat-o-n bară. Rău de tot. L-au lăsat în ofsaid.
    Păcat.
    Am dus-o bine în vremea lui, s-a comportat ca un liberal, milioane de oameni au ieșit din cea mai cruntă sărăcie pe vremea biletului roz. Și a ținut bine piept partidei adverse. A avut și onoare (onoare care l-a costat capul) în vremea măririlor electorale de salarii în învățămînt. Putea să semneze ca primarul, ba să mai pună de la el încă 10 procente. A avut dreptate, da’ cui i-a păsat?
    Vae victis!

WP Admin