≡ Menu

Primiți cu Păcăliciu’?

Covent Garden Market, decembrie 2014

Covent Garden Market, decembrie 2014

Cinci zile londoneze, la invitația dnei Iolanda Costide, fondatoarea Uniunii Liberale Britanico-Române.

Un decembrie aflat la un sfert de veac distanță de acel decembrie care încă ne doare și despre care am scris cândva: “Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au ajuns în stradă revoluționari și au intrat în istorie fraieri.“

Ultimele alegeri prezidențiale au dat deja un semn: dacă în legătură cu deturnarea unei revolte în drumul ei spre o revoluție nu se mai poate face nimic, foarte mulți români tineri nu doresc ca și generația lor să intre în istorie fraierită.

Un popor care devine doar suma unor generații de sacrificiu nu este, neapărat, un popor eroic. Poate deveni, mai degrabă, un popor de fraieri.

Că trăiesc și studiază acasă sau în Marea Britanie, românii care au astăzi vârsta tinerilor păcăliți acum 25 de ani nu mai pot fi fraieriți.

Cine va încerca să o facă, îi va pierde — fie acasă, fie în Marea Britanie.

De puține ori am simțit mai apăsat adevărul acelui “O imagine spune mai mult decât o mie/zece mii de cuvinte” decât la întâlnirea de joi, 11 decembrie.

Imaginile celor două documentare ale dlui Cornel Mihalache nu lasă loc de interpretări – o manipulare care a sfârșit prin îndemnul criminal adresat românilor de a trage în români.

Palatul a păcălit Strada; Lovitura de palat s-a substituit revoluției; România a fost învinsă, dar românii au fost lăsați să creadă că au învins.

Când unii dintre ei s-au trezit din această anestezie propagandistică și au cerut “Adevărul!”, li s-a răspuns cu bătăi administrate de mineri, “în numele Revoluției”.

Multor români ieșiți în stradă, în decembrie 1989, le este imposibil să accepte că ei nu au participat la o revoluție; că ei nu și-au pierdut părinți, copii, frați, surori și prieteni “la Revoluție”.

Mulți alții au dobândit tăria de a accepta că au fost păcăliți. Și au înțeles că nu revoluția i-a păcălit. I-au păcălit cei care au deturnat-o.

Dintre mărturiile aduse de imaginile celor două documentare nu doar despre caracterul criminal al manipulării, ci și despre insolența pe care o dovedesc și astăzi actori principali ai manipulării un scurt interviu cu dl Raymond Luca m-a “fascinat”.

Întrebat dacă a știut în cine și de ce a tras, dl Luca răspunde sigur pe sine că a tras în teroriști – probabil în faimoșii “teroriști libieni”, pe care doar marțianul Silviu Brucan i-a văzut.

Întrebat de unde a știut că trage în teroriști, dl Luca răspunde liniștit: “Am legitimat teroriști.”

Așadar, legitimați de dl Luca, la Piața Palatului, “libanezii” și ”securiștii” și-au prezentat legitimațiile de teroriști, după care au fost împușcați.

Tinerii care au astăzi vârsta celor păcăliți acum 25 de ani nu mai înghit asemenea gogoși “patriotice”.

Unii dintre ei au dat la timp cu ochii peste acel “There are no revolutions; just insurrectional techniques over the power” a lui Curzio Malaparte din “Coup D’État – The Technique of Revolution” (E.P. Dutton & Co., Inc., 1932).

Dnii Ion Iliescu, Teodor Brateș și Emil Cico Dumitrescu nu recunosc nimic din ce urlau pe platoul “Televiziunii Române Libere”.

Chiar după ce revăd imaginile de atunci și reascultă ce strigau acum 25 de ani, acești oameni continuă să nege evidențele.

În cel mai “eroic” dintre cazuri, aruncă vina unul pe celălalt. Eroi – unul și unul.

Dl George Costin, cel care a condus operațiunile de la IMGB, nu vede nici azi o problemă în faptul că statul român plătește indemnizații și familiilor celor uciși în decembrie 1989, și celor care i-au ucis.

Dl Petre Roman – reconstituit astăzi în os de Brătieni – avea să afirme, într-o conferință ținută în afara României, că revoluția a fost opera unor servicii secrete străine.

Aș fi fost mai interesat să aflu a cui operă decembristă a fost dl Roman, fiindcă trebuie să recunosc, Domnia Sa a fost — și rămâne — o capodoperă.

Mai sincer decât alții — poate de aceea nu beneficiază de un interviu — dl Victor Athanasie Stănculescu mărturisea cândva:  “Regret că, în decembrie 1989, nu am instaurat o dictatură militară.”

Cei care au astăzi vârsta tinerilor păcăliți în decembrie 1989 nu mai pot fi păcăliți – fie că trăiesc în România, fie că studiază în Marea Britanie, Statele Unite ori altundeva.

Cine va bate în acest decembrie la ușa lor întrebând “Primiți cu Păcăliciu’?” nu va primi răspunsul de acum un sfert de secol.

Semn că, totuși, o revoluție a avut loc. Între timp.

Și această revoluție chiar a reușit, fiindcă, spre deosebire de acum un sfert de veac, liderii ei au fost realitatea și accesul nedirijat la informație.

Din acest punct, nu mai există drum înapoi.

“Ingineriile” care au aprins imaginația mulțimii și cărora i-a căzut victimă cândva mentalul colectiv au obosit.

Carismele de laborator ale lui decembrie 1989 au azi o viață mai dificilă și mai puțin spectaculoasă.

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • neamtu tiganu

    citeva ginduri:

    -tragedia de atunci, morti, multi morti, si unu ar fi fost prea mult, de ce, de cine?

    -ca fu revolutie, pacalici, marea inghesuiala, ziceti-i cum vreti, s-a intimplat… si asta a fost o minune, sa-i multumim Domnului!

    -London nu e locu potrivit pt. o intilnire echilibrata, ploaie, frig, Dickens, fish and chips, pub, guiness, dintoase, inteleg ca sunteti un pic deprimat.

  • Domn’ Neamtzule,
    Londra e un oras pe care il ador!
    Nu sunt deprimat; dimpotriva, m-am bucurat sa vad multi oameni tineri.

  • Cornel Mihalache

    Multumesc mult.

  • Mircea M

    Bun articol. Multumim. Eram tineri la “revolutie”. Acum avem copii de aceeasi virsta. Confirm ce spuneti. Or fi naivi in alte aspecte ale vietii, dar nu in politica. Pacat ca a fost nevoie de 25 de ani pentru aceasta maturizare a gindirii romanesti, dar, pe de alta parte, maturizarea nu se poate face peste noapte, sarind etape sau apasind pe butoane. Desi, sa recunoastem, puteam invata de la vecini si am fi scurtat mult din timpul asta traumatizant.
    Acestea fiind zise, totusi, pentru multi romani timpu se pare ca a trecut degeaba. Au ramas la fel de ignoranti si bogoti, prin urmare manipulabili. Altfel presa reprezentata de Antena 3 si cele intru asemanare nu ar fi atit de populara.
    Eu, crestin fiind, cred totusi in schimbare in bine. Ne aminteste de asta de fiecare daca Craciunul. 🙂 Sarbatori fericite!

  • Lucullus Pitullus Casvanaeus

    Si eu va felicit, d-le Cornel Mihalache. Sinteti un deconstructionist + un critician de mare clasa al Lovilutiei Decembrii, al Constitutiei Iliescane, dar si al ”revolutiilor” in general. Imi amintiti de un anume Tocquevlle, cel cu VECHIUL REGIM, si, pe alocuri, de un anume Cioran, cel cu ”inutilitatea verolutiilor”. Bravo pentru ”lucrul bine facut”!
    PS. Multumim si domnului DT pentru a ne fi semnalat binevenita D-Voastra interventie documentara.

  • Noi trebuie sa va multumim.
    Am scris inca de atunci despre amestecul letal care este si “actorul principal” al documentarului dvs “Piepturi goale si buzunare pline”.
    Sarbatori fericite!

  • pena lui corcodusha

    A cui opera o fi fost Petre Roman? O incercare de raspuns ne ofera genialul ghidus al FRIZERIEI POLITICE in secventa dedicata celui nepot al ”tancului sovietic eliberator”, instigatorul huiduirii lui Coposu, pe un 1 decembrie, la Alba Iulia, ”liberalul vopsit”. Youtubati si veti gasi repejor, inclusiv cuvantul-valiza ”circumbotezare”.

  • “Circumbotezarea” nu este un subiect (valiza ori nu) care sa ma preocupe.
    Da, mi-l amintesc pe dl Roman tipand “S-au demascat!” Acum e “la Bratieni”, dar putea fi si la “Maniu/Mihalache”. Flexibil.

  • Ultor

    Aveam 19 ani la revolutie. Efervescent, surescitat la maxim, am petrecut toata ziua pe strazile Sibiului transformate intr-un teatru de razboi sui generis. Am asistat la moartea unor oameni prin impuscare, la intoxicari in masa, la scene de delir colectiv si la acte de atrocitate si impietate la adresa unor cadavre prezumate a fi a le unor securisti…Ma despart da acele momente incarcate cu iluzii 25 de ani de successive deziluzii. Sunt, intr-un anumit fel, ani ratati, fiindca sunt ani traiti pri ocultarea momentului fondator al Libertatii noastre. “Inauguralul adumbrit”, dupa cum foarte inspirat a numit acest eveniment istoricul farncez Catherin Durandin. Absurdul acestor ani se regaseste in peisajul citadin al orasului; de o parte si de alta a strazii -- str. Revolutiei -- sa afla amplasate monumentele eroilor cazuti in timpul revolutiei din randurile militarilor si ale angajatilor ministerului de interne. Acesti eroi s-au impuscat reciproc, asa incat acest tip de monument e mai degraba un mon(str)ument al ero(r)ilor…

  • neamtu tiganu

    si mie-mi plac tinerii si tinerele dar, prefer in Barcelona, San Francisco, Capri in London bleeah!
    P.S Mircea Crisan povestea pe vremuri ca conferintele de pace nu au niciodata succes pt. ca se tin tot in orase din astea, de distractii, daca s-ar tine, zicea el, in Kamciatka…

  • neamtu tiganu

    bre Ultor, fii fericit ca la cei 19 ani ai tai ai fost la revolutie. Altii nu au avut norocul tau, au fost in brigazile Bumbesti-Livezeni, au fost la Poarta Alba, la Canal, visau la o revolutie ca la ceva de neimplinit.
    Exagerezi cind spui ca au fost ani ratati, au fost pur si simplu ani traiti, ca ar fi putut fi mai bine, da, ar fi putut, dar ar fi putut fi si mai rau.

  • Liviu Petre

    Privit acum, ce a fost atunci, in dec ’89, a fost mai degraba inginerie. S-au testat tehnologii, s-a redactat prima editie a User’s Manual, s-au identificat bug-uri, s-a facut training live dar si pe simulatoare,etc. S-a facut, cu alte cuvinte, un prototyping al produsului ‘Schimbare de regim’. Sigur ca s-a apelat si la documentatie mai prafuita, vezi Curzio Malaparte, dar odata acutalizata, foarte buna de utilizat. Mai importante au fost tehnicile maiestrite la Hollywood (no shit!), “smoke and mirrors”, “now you see it, now you don’t”, si punerea in practica pentru prima data in astfel de conditi de utilizare, a batranului “The Medium Is the Massage” (unii zic cum ar fi iesit asa dintr-o eroare tipografica, batranul Mc Luhan ar fi scris “the Message”, da’ oricum ai da-o, i-a iesit bine).
    Toate astea, si inca multe altele, au fost date la tot cartieru’, peste cativa ani, printr-un film genial (si) prin modul in care banalizeaza produsul numit ‘manipulare’. Este vorba de ‘Wag The Dog’ care daca tot n-a fost interzis (inca!), ar trebui difuzat in fiecare seara.

    Ulterior, au aparut modele imbunatatite (nu le mai enumar, le stiti dv.) dar toate au inclus module dezvoltate si testate in prototipul ‘Schimbare de regim -- Romania ’89’. Cum avem si noi mandria noastra, sa nu ne rusinam ca am fost crash test dummies. Unii am scapat, altii nu.

  • Ultor

    Pai parca spuneam ca sunt ani pierduti intr-un anumit fel. In plan public ,tin sa precizez. Sub raport personal n-am a ma plange prea mult, spre deloc… Cat despre santierele patriei nu le-am ratat nici pe acestea. In ’88 faceam ‘munca voluntara’ ca brigadier al patriei socialiste in domeniul imbunatatirilor funciare…Nu regret prea mult nici acest lucru fiindca m-am ales cu vizionarea unui campionat de fotbal European ( castigat de Olanda ), ceea ce in Sibiu mi-ar fi fost imposibil. Si da, cei care au sapat la canal in anii’50 n-au apucat revolutia si americanii… Fraierul meu de bunic a venit el din America ca sa poata prinde si el Canalul , ca chiabur si cetatean American. Ironiile istoriei, deh…

  • În discuțiile despre “revoluție”, aproape fără excepție, lumea uită revolta dintre 17-21. Atunci a fost o revoltă. Atunci, aparatul de stat și de partid, conspiratorii, agenturile, eșalonul doi au tăcut mîlc.
    De fapt, au așteptat să vadă ce iese. Asta a fost tot.

WP Admin