≡ Menu

Prietenii ideali sau “pendulul american”

Desen și © - DION

Desen și © – DION

Dacă William F. Buckley Jr. și Gore Vidal au fost dușmanii ideali, James Carville și Mary Matalin sunt prietenii ideali. Primii doi s-au urât cu onestitate. Ultimii doi se admiră cu dexteritate.

Carville (aka ”Ragin’ Cajun“ sau “Corporal Cue Ball“) este strateg democrat. A lucrat și pentru candidatul Bill Clinton, și pentru președintele Bill Clinton.

Matalin este strateg republican. A lucrat și pentru candidații George H. W. Bush & George W. Bush, a lucrat și pentru președinții George H. W. Bush & George W. Bush.

Carville disprețuiește profund partidul strategului Matalin. Cea mai tandră afirmație a sa despre republicani sună astfel: Republicans want smaller government for the same reason crooks want fewer cops: it’s easier to get away with murder.”

Singura acuzație pe care Carville nu a adus-o republicanilor este că sunt dușmani mai înverșunați ai Statelor Unite decât este ISIS.

Matalin dispreuiește profund partidul strategului Carville. Cea mai tandră afirmație a sa despre democrați sună astfel: Democrats are nothing but communists in slow motion.”

Singura acuzație pe care Matalin nu a adus-o până acum democraților este că sunt dușmani mai înverșunați ai Statelor Unite decât este Daesh.

Ce reprezintă alegerile și câștigarea lor pentru Carville? Iată: “Elections are about fucking your enemies. Winning is about fucking your friends.”

Ce reprezintă alegerile și câștigarea lor pentru  Matalin? Probabil, exact ce reprezintă ele pentru  Carville. Pe ce îmi întemeiez bănuiala?

Simplu – teribilul mâncător de republicani, Carville, și teribila mâncătoare de liberali, Matalin, nu sunt doar prieteni ideali. Din 1993, sunt și căsătoriți. Au două fete – Matalin Mary “Matty” Carville and Emerson Normand “Emma” Carville.

51Xu79cHmJL._SX329_BO1,204,203,200_

Câștigă democrații – Carville e pe cai mari. Câștigă republicanii – Matalin e pe cai mari. În cazul de față, celebrul “pendul american” funcționează mai bine decât un ceas elvețian.

Întrebați cum pot fi împreună, când urăsc visceral tot ce reprezintă celălalt, James și Mary au declarat că la ei în casă nu se discută politică. Nici nu ar avea timp, îmi zic, ocupați cum sunt cu număratul banilor câștigați din politică.

Doar Ann Coulter e mai sofisticată decât pendulul Carville-Matalin: Ann Coulter nu e prietenă decât cu Ann Coulter și nu vrea să se mărite cu nimeni fiindcă Ann Coulter nu are pereche. Ann Coulter este “Ms. Right” și asta îi ajunge.

Conservatoarea Coulter a publicat o carte intitulată If Democrats Had Any Brains, Theyd Be Republicans. Cum niciunul dintre liberalii pe care i-a iubit nu a publicat, totuși, un volum intitulat If Republicans Had Any Brains, They’d Be Democrats, Ann pendulează, în continuare, solo.

În ianuarie 2008, întrebat despre relația sa sentimentală cu intransigenta conservatoare Ann Coulter, Andrew Stein (liberal-democrat de New York), a dat un răspuns care lămurește și misterul cuplului Carville-Matalin: She’s attacked a lot of my friends, but what can I say, opposites attract!”

“Pendulul american” nu este cu totul lipsit de viitor, așa că fiți pregătiți să vă sincronizați ceasurile, căci despre puține lucruri se mai poate spune “Domne, îți stă ceasul!”

P.S. Deși între România și SUA există o “prietenie de nezdruncinat”, între destinele strategilor politici americani și destinele strategilor politici români există diferențe revoltătoare. Celor dintâi le merge bine tot timpul. Celorlalți – numai o vreme.

Dan Andronic a lucrat și pentru Adrian Năstase (PSD), și pentru Călin Popescu-Tăriceanu (PNL), și pentru PDL, și pentru piramidalul Sorin Ovidiu Vântu, și pentru indestructibilii Traian Băsescu & Elena Udrea, ba chiar și pentru inenarabilul pretutindenar Ion Cristoiu. I-a mers.

I s-ar putea înfunda din cauza “consultanței” acordate dlui Paul-Philippe Lambrino, de meserie – prinț și de vocație – mare latifundiar.

(text preluat de pe http://republica.ro/prietenii-ideali-sau-zpendulul-american)

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Ontelus DG

    Coroborând cele două texte legate prin
    temă, rezultă relativitatea noțiunilor de prieten, dușman, ideal. De asemenea,
    se adeverește că politicul și mediaticul sunt două fețe ale aceleiași monezi,
    adică mărunțiș pentru bancnota numită economic. Cât despre o anumită comparație
    finală, mă duce gândul la faptul că, totuși, Pașadia și Pantazi sunt din
    aceeași fi(fa)cțiune cu Gore Pirgu…

  • Marius Georgescu

    Multumesc pentru ca ne oferiti contacte cu lumea reala,dincolo de balciul dambovitean.Sunteti o gura de aer proaspat.

  • OvidiuB

    Mai urmaresc ce se intampla peste ocean si mi s-a parut interesanta o idee: cum de 40-50 de ani, stanga americana (democrati, liberali, progresisti -- le putem spune oricum) a refuzat practic sa atace structura “de dreapta” a sistemului capitalist american, lasand practic marele business sa-si conduca afacerile dupa cum vrea (de unde si actuala problema a lui “1%” bogati care controleaza averi imense).

    Dar stanga a facut asta intrucat s-a concentrat pe “razboiul cultural” -- corectitudinea politica, drepturile comunitatilor LGBT (inclusiv, recent, dreptul la casatorie), schimbarile climatice -- toate teme fundamentale la care dreapta (conservatoare, republicana etc) nu mai are nicio sansa sa opreasca tavalugul stangist (inclusiv din cauza faptului ca mainstream media americana are o inclinatie vizibila pro-stanga…sau mai degraba pro idei de stanga). Singurul punct major in care stanga INCA nu a invins e chiar dreptul la arme.

    Posibil deci ca si cuplul de mai sus sa nu fi facut altceva decat o sanatoasa si eficienta diviziune a muncii!

  • neamtu tiganu

    toata chestia se trage de la-ntorsu armelor, astia, cum ii zice, consultantii, sunt plini de istorie si-ntorc armele ba incolo, ba dincolo, dupa cum bate vintul, uneori le intorc chiar impotriva lor.

  • Alex D.

    Dincoace de ocean in locuitor mai bun nu exista, in afara unei doze de realitate eficace -pentru ca impartasita inconstient de mari grupuri de apartenenta-, dar exista interschimbism (nu liber) intre forme de servitute. Pe care le numim prieteni si dusmani, aliati si parteneri, dusmani si adversari. Dar tot dincoace de ocean exista strategi militarizati care se ocupa cu fantasmatica castigare a puterii, numiti consultanti politici.
    Deci tot mai bine dincolo de ocean.Chiar daca stai sau nu stai cu dusmanul in anticamera puterii. Macar idealul nu este pro venit din subsoluri.

  • Dezideriu Dudas

    Multumesc pentru relationare Nicu. E greu sa uite “omul” intalnirile cu tine, In contextul “Forumului Tehnocrat”, stiu ca exasperat de una din ideile tale minunate care nu avea nici-o forma, nici sansa, de punere in practica, insistand, la intrebarea mea, “ De ce (?) “, raspunsul tau a fost de neuitat : “ PENTRU BILANTUL DE BINE AL UNIVERSULUI ! !!! “ Ulterior, la “Forumul de la Neptun in anul 2000”, stiu ca a intervenit Eminescu intre noi cu al sau “OTEL DE LEMN “….N-as fi retinut cu atata acuitate acea perioada a “baietilor de baieti”…
    Acum scrii ( mai sus ), ca putem vorbi “ DINAINTEA UNUI OM CA INAINTEA UNUI STADION PLIN”…., daca ne putem imagina o alta lume….Daca as fi pe blogul d-lui Tudoran as scrie, direct, “ N-au “desteptii” atatea lumi cate-si pot imagina “prostii” ”…, dar aici o fac in direct…
    Imi scrii de “sosirea OMULUI”…Multumesc ca ai sosit pe-aici ( chiar daca acum ma gandesc la tine ca la un “martor salvator” …), si ca o expresie a multumirii, bineanteles si pentru gazda noastra, d-nul Vasile Gogea, iti transmit o relationare recenta a mea intre “stadioane si oameni”. “ULTIMII” :
    http://www.criticatac.ro/28564/ultraii-fie-oare-acetia-ultimii oameni/#comment-2406482822

    P.S. Galeriile de suporteri, atat de dragi fortelor de Dreapta, fiind prin excelenta formate de principii de Stanga, poate ne indeamna la reflectii mai ample. Cum scria recent d-nul Gogea : Mai reflectati, mai reflectati ( ! ) ….Ma refer la cei de la “tribune”, in special cea “oficiala”.

  • Dezideriu Dudas

    SCUZE ! Acesta era comentariul :

    Azi la “Pro TV”, doi invitati ai establishmentului cultural : Gabriel Liiceanu si Mircea Cartarescu.
    Mirare a d-lui Liiceanu. Cand a primit primul manuscris a lui Mircea Cartarescu, a ramas uimit. De atunci si pana acum ( nu vad ce l-ar opri…) , Cartarescu scrie ca la dictare. Manuscrisele lui nu au stersaturi, modificari, arata impecabil. Ne intreaba d-nul Liiceanu sugubat : Cine oare i-o dicta ? Cartarescu, modest, spune ca altfel nu ar putea vedea creatia, daca “nu-ti vine”…., usor si fara zbucium….
    Dom’Neamtule, n-as fi putut rezolva “dilema” ( nici a lui Plesu, nici a lui Buzura, ci a lu’ DEX…), daca n-as fi citit de CONSULTANTII lui al’de mata de mai sus. Sigur ei “ii dicteaza” autorului Levantului… Dar nu in sensul clasic, unde mai si pot gresi …, ci in sensul ca la dom’Mircea e totul bun, si apoi urmeaza restul…Acolo sa vezi taieturi si stersaturi….

  • Nu luati chiar tot ce spune Gabriel Liiceanu drept litera de evanghelie strict seriaosa. E un om cu mult umor, nu tocmai usor detectabil dar umor…

  • Dezideriu Dudas

    Cand te joci de-a Dumnezeu si-ti iese o Dracie mai mare ca-nainte…, mai ai chef de glume ? E drept, e greu de facut legatura intre Dumnezeu si Dracu’, greu de “detectat”….

    Dracia de drept

    P.S. Bineanteles ca am inteles umorul din prima ( parca pentru a nu ramane nereperata “victoria”, don’Gabriel a repetat…), cum as fi “detectat” si o fluieratura in biserica ! Nu i-as fi spus insa fluieraturii, “cant divin”….” Un om ” ( nu ultimul….), platea, atat la nea’Gabriel, cat si la nea’Societatea civila….Nici lui ala nu i se dicta ? STIMATE DOMNULE TUDORAN, NU VREAU SA ARUNC ROMANIA IN AER ! ESTE DEJA ! DAR NU VREAU CA ATUNCI CAND VA REVENI PE PAMANT, SA CADA IN ACELEASI TEPE ! Nu neg importanta in viitor a d-lor Liiceanu, Plesu & co…., dar nu ca stapani absoluti ai culturii romane, “breloc la sistem”.

  • AT

    Dusmanii ideali nu prea au rating, din pacate. Prietenii se pare ca da, cu o singura conditie. Sa-l fi citit pe Adorno, si sa le placa muzica de aur. O sarcina aproape imposibila, In Romania.
    Cine l-a citit pe Adorno, si stie cum privea el televiziunea, aproape ca pe un horoscop, dar nici “Those were the days, my friend ” nu il lasa rece, atunci se poate spune ca spiritul sarbatorilor se va impregna in intreaga lui conduita.
    Va fi, vom fi cu totii mai buni, mai intelegatori, mai umani.
    Doar prietenia face minuni.Din dusmani.

  • Pingback: România curată()

  • Dana (Mara)

    Poate nu prind “subtilitatile”, dar eu ii vad pe acesti consultanti americani -- rupti din show-ul manelist The Oprah show. Cu mondializarea asta parca toata lumea se manelizeaza. Forme fara fond, dar care mimeaza mai bine “ura viscerala” si sint mai pragmatici.
    Revenind pe plaiurile mioritice, salut infundarea “consultantilor” si mijlocitorilor in afecerea “ferma Baneasa” (pe Romania Curata sint amanunte interesante) cu conexiuni si in “afacerea Rosia Montana” si sper in zadarnicirea altei afaceri criminale “Baisoara”. Parca ceva, ceva, incepe sa ase miste dar sa raspunda penal si “beneficiarii” nu numai consultantii si mijlocitorii.
    O zi buna.

  • Dana (Mara)

    Citez din editorialul aparut in “Adevarul” al domnului Plesu “Cum trebuie sa fie un om politic” -- “Un adevarat om politic nu trebuie sa aiba decit doua calitati, necesare, dealtfel, in orice meserie: bunatatea si inteligenta”.

    Deocamdata am vazut numai extremele, “prietenii” si “dusmanii” ideali care sint exemple negative si derapeaza spre tabloid. Sper ca exista totusi si voci rezonabile, oneste. Pentru dumneavoastra care este sursa credibila de documentare pentru alegerile americane? Care editorialisti si in ce publicatii au credibilitate si va inspira respect?

  • Grig

    Mi se pare ca sunteti cam prezumtios.Sa fie oare “doza de realitate eficace” un mit fondator? Ca al Mioritei, sa zicem? Ar fi ceva asemanari cu unele evenimente interesante de azi.Desi cred ca nu trebuie sa dam frau liber culturii suspiciunii. Ar fi prea mult. O manipulare din sfera readucerii lui Omar (nu Khayam), sau a unui atentat preemptiv la colectiv(ca in 89). Ar fi prea mult, ca noi nu avem un Reichstag, dar avem multi prosti la lucru.
    Sper, desi nu sunt convins, ca nu faceti parte dintre ei.

  • Alex D.

    Nu, nu sunt prezumtios. Ma limitez la fapte(deci nu o sa ma cert cu dv., puteti crede ce doriti, sau vreti).Accentul meu era pus pe servitute.Daca ma intrebati mai mult, si mai politicos (in sens de respect, nu de maniere), atunci va spun ca nu ma jenez de suspiciuni, desi nu vreau sa fiu nedrept. Avem, sau am, destule motive. Si s-ar parea ca si dv.imi furnizati unele.
    Sa ne limitam la fapte. Interpretarea vine de la sine.

  • Alex D.

    Dar totusi as avea ceva important de spus. Unu, manipularea adevarata se face doar vizand multi oameni, asa devine irezistibila.Folosind ceea ce face parte din ei, fie ca vor, fie ca nu.Doi, arta s-a pierdut de ceva ani. Si atunci cei mai putin dotati intelectual, si care sunt, aparent, foarte departe de originea lor foarte modesta, se limiteaza sa agite un pic sifonul. Le e frica sa mearga pana la capat. Asa ca si epoca marilor manipulari s-a sfarsit. Important este sa fie manipulate niste minoritati active, si foarte tematoare sa nu-si piarda bunastarea pe care nu o merita, nici macar in proprii lor ochi.
    Cam atat.

  • Grig

    Ok. Dar daca exista lucruri pe care ratiunea obisnuita nu le poate percepe, ori intelege? Cand se schimba statutul unui stat, orientarea sa oficiala, indiferent de eficienta manipularii (tematoare, preemptiva, as zice iarasi), sau poate tocmai de aceea?. Nici macar nu se va mai pune problema…Ok.

  • Grig

    In practica lucrurile se petrec altfel.TOCMAI SE PETREC. si nu tin de pudibonderia dv.Securistii, dar si prostii, lacomii, incerca paleative, stiind ca au distrus liantul esential al unui stat. Apartenenta. Sentimentul ei, real.
    Asa ca ce va veni dv. nu puteti gandi, nici macar intelege. Ca nu este vorba despre o simpla manipulare.
    Allez-vous faire….ce doriti!

WP Admin