≡ Menu

Priapism politic

Photo-blog-7-150x150[1]Traian Băsescu este politicianul român care vorbește cel mai mult. Face o scurtă pauză de respirație, doar pentru a preciza: “Din acest moment, nu mai pot să tac.” Și o ia de la capăt. Nu există scandal care să nu-i priască; fie că scandalul îl implică ori ba. Băsescu este implicarea însăși. Se lipește de orice subiect – omul balama.

Dan Andronic readuce pe tapet ipoteza fraudării alegerilor prezidențiale din 2009. Înghesuit cu câteva probleme penale, patronul Evenimentului zilei arată cu degetul spre un presupus grup, Noi suntem Statul, compus din George Maior, Florian Coldea, Laura Kövesi, Gheorghe Oprea și alții, pe care-i vom afla, probabil, de la “martirul” Sebi Ghiță.

Traian Băsescu, beneficiarul presupusei mânării, declară câteva lucruri.

Primul – el nu a fost implicat. Oameni precum Maior și Kövesi nu ar fi avut curajul să-l implice, știind “Că-i umflam, le umpleam botul de sânge pe loc!” dacă i-ar fi spus Domnule președinte, la această masă stă tot stafful (statul? n.n.), noi vă garantăm al doilea mandat.”

Al doilea – cere anchetarea celor numiți de Dan Andronic: “Dacă acest grup a fraudat cumva alegerile, este deja grup criminal organizat. După articolul lui Andronic, Parchetul General trebuia să se autosesizeze (…) să înceapă o anchetă cu privire la ce au făcut Maior, Kövesi, Coldea, Oprea în noaptea de 6 decembrie 2009 acasă la Oprea.”

Evident, cererea este făcută cinic, aproape la mișto.

Dacă s-ar dovedi că alegerile au fost fraudate de “grupul criminal organizat” Noi suntem Statul, nicio Curte nu ar putea anula rezultatul alegerilor; isprăvile inocentului președinte Traian Băsescu din al doilea mandat al său nu ar putea fi răsturnate. Traian Băsescu nu ar deveni un Lance Amstrong al României. Monica Iacob Ridzi e în pușcărie. Beneficiara unora din matrapazlâcurile ei, EBA, e liberă.

Și atunci?

Desen & © DION

Desen & © DION

Tot ce urmărește Traian Băsescu este să-i vadă la pârnaie pe câțiva dintre foștii săi aliați, care, la un moment dat, au hotărât că nu mai au nevoie de el. Nici măcar faptul că George Maior este astăzi ambasadorul României în capitala politică majoră a lumii nu îl face pe Traian Băsescu să-și nuanțeze reacțiile. El vrea sânge.

În legătură cu numirea lui George Maior în fruntea SRI, Traian Băsescu spune astăzi: “era membru PSD când l-am pus director la SRI, exact ca să nu se interpreteze că mi-am pus omul şi folosesc serviciul pentru mine”.

O minciună cât hectarele de la Nana. Traian Băsescu a făcut un târg cu PSD: eu vă accept candidatul pentru SRI, voi acceptați candidatul meu pentru SIE. Așa s-a bătut palma. În vreme ce George Maior s-a dovedit o excelentă investiție făcută de PSD, Claudiu Săftoiu s-a dovedit o glumă proastă. Băsescu s-a lepădat de ea cât ai zice pește și, binențeles, altcineva a fost de vină.

Cel care cere azi Parchetului General să se autosesizeze, i-ar fi “umplut botul de sânge” aceluiași Parchet, dacă acesta s-ar fi autosesizat după declarația lui Traian Băsescu din 2009, legată de felul în care președintele numea șefi de Servicii secrete: ți-a poftit suflețelul să-ți fie soțul șef de serviciu secret, ți l-a făcut președintele șef de serviciu secret.”

Despre prezidențialele din 2009 am aflat multe. Lipsește însă o “povestire” cheie: cine și prin cine anume i-a promis lui SOV că nimeni nu se va atinge de el, dacă reușește să-i întindă o cursă lui Mircea Geoană, în seara de dinaintea dezbaterii între candidați.

“Prostănacul” Geoană a căzut în cursă. “Genialul” Vântu a luat și el plasă. Băsescu a câștigat alegerile. Punctum.

Priapismul politic al lui Traian Băsescu se potrivește de minune cu vocația politicii de a fi o curvă încăpătoare. De aceea, fostul președinte rămâne clientul principal al unui bordel în care România joacă doar rolul unei saltele folosite și când curva se află în concediu de maternitate.

Dan Andronic îmi pare un fluture pe lampă. Câtă vreme s-a mulțumit să stea pe abajurul sursei incandescente, lucrurile i-au mers din plin. Când a avut proasta inspirație să se apropie prea mult, a căzut pe bec și s-a prăjit. A fost de ajuns ca Băsescu să îl ia la întrebări, că a și a început să se clatine.

Nu știu dacă Dan Andronic are dovezile necesare pentru a câștiga războiul cu trupa heavy metal Noi suntem Statul. Știu altceva:

Statul de drept în România cunoaște o singură formă: forma enunțiativă.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • mihaidg

    tare, foarte

  • Pingback: Dorin Tudoran despre un caz de priapism politic! | @ntonesei's blog()

  • DG Ontelus

    Virgil Mazilescu (1968): ,,atunci: ne ridicarăm noi din marile ape ce// atunci: ne ridicarăm noi din marile ape ce/ cîntînd se retrăgeau (veseli musafiri veselă/ realitate de septembrie) să ne fi întors anume din acel viitor/ pentru a sluji cît de cît propriei noastre nașteri?/ în urmă lăsarăm/ plînsele alge și golfuri secrete/ pești ne-au fugit din inimă/ cu aurită migală îngrijim blonde bărbi olandeze/ de marinar – singura noastră reminiscență/ însă acum însă acum mergem pe uscat/ bem vin ca oamenii uscatului nu mai bem rom/ sîntem și o legendă pentru cine vrea/ despre noi se va vorbi numai de bine”

  • Dezideriu Dudas

    3 Întrebari – 3 Răspunsuri , Varianta “adevarat tehnocrată” :

    1. Cine i-a promis lui SOV ?
    R1 Nu prea e cineva care să riște așa ceva….SOV și-a creat propriul “covor fermecat”….Se purta….

    2. “Genialul” Vântu a luat plasă ?
    R2 Nu. „Covorul fermecat” s-a lovit de-o plasă….Odata, „vântu”, daca sufla tare, îndeparta orice opreliște….Nu mai are acei plămâni….Înainte de 1989 se eradicase TBC-ul…..

    3. Băsescu a câștigat alegerile ?
    R3 Era o varianta mai predictibilă atunci, cum, ulterior, alegerea Ponta era prea impredictibilă. Acum insă, nici predictibilitatea nu mai știe de unde sare impredictibilitatea ….Ponta a ramas la fel de greșit, a devenit greșit si Băsescu, ba’ , se-ncearcă greșeala si la „negreșiți”….Se lucrează însă la o noua „filozofie a negreșirii”….

    PS Eu „aș vota” Harap-Alb….Ar fi o formă enunțiativă mai buna pentru statul de drept care, dacă o continuă cu Fat-Frumos, va deveni echivalent cu „sistemul”, dacă nu cumva deja-vu … In seara aceasta, o replică a lui SRS la echivalența enunțiativa „sistem-stat de drept” formulata de Dan Radu Rușanu…., ne avertizeaza asupra pericolului. Dacă va ajunge să o spuna Ion Cristoiu și, mai ales, in jurnalul Elenei, iar o să ne gândim mai mult la Lupeasca când citim „conceptul” neo-renascentist de „priapism”….Tot la TV in seara asta Nicolae Breban a spus că ar face o razie și ar confisca toate Mercedesurile si BMW-urile din București ( a făcut comparația cu „Munchenul natal”…) și i-ar pune pe toți proprietarii să-și justifice proveniența capitalului. Eu l-aș pune președinte la ANAF ca să se indeplinească a sa „Bunavestire”…..Sigur AUDI-urile, Maybach-urile, Volvo-urile…ba’ , si Loganurile, vor exulta….Poate la Ferrari va fi o ușoara circumspecție….

  • Dezideriu Dudas

    Mai jos, un „priapism” mai mic, „de infanterie”, citat dintr-un ziar local… :

    “ Judecătoarea Dana Gîrbovan a postat pe Facebook în această seară un mesaj deosebit, cu ocazia sărbătorilor pascale.
    „Primul care a denuntat nedreptatea procesului lui Isus a fost un talhar
    Pe langa partea religioasa, sarbatoarea crestina a invierii lui Isus scoate in evidenta rolul legii si al judecatii in societate. Conform relatarilor biblice si extra-biblice, Isus a fost condamnat in baza unui proces nedrept, care a incalcat atat normele procesuale iudaice, cat si pe cele romane din timpul respectiv.
    Pilat, procurator roman al regiunii, a lasat poporului responsabilitatea sentintei lui Isus. Iar poporul, manipulat de preoti si carturari, a strigat ca doreste sa fie eliberat un vinovat si pedepsit un nevinovat.
    «Sa nu te iei dupa cei mai multi, ca sa faci rau; si la judecata sa nu urmezi celor mai multi, ca sa te abati de la dreptate», spune una din regulile date de Dumnezeu lui Moise dupa iesirea din Egipt.
    Intelepciunea acelor cuvinte e valabila si azi, caci pericolul judecatilor populare e mereu prezent. E important sa ne amintim ca judecata se face dupa lege si proceduri, nu dupa aplauzele sau strigatele multimilor.
    Sentinta data in cazul lui Isus a fost ca acesta sa fie rastignit pe cruce. El si-a executat pedeapsa rastignirii intre doi talhari.
    E interesanta scena si dialogul dintre cei trei.
    Unul dintre talhari il persifleaza pe Isus si-i spune ca, daca intr-adevar are puterea care se spune ca ar avea-o, sa se mantaiasca El de pe cruce si sa-i mantuiasca si pe ei.
    Celalalt talhar, insa, spune: “Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău” (Ev. Luca cap 23).
    Ca judecator, m-a surprins ca nu apostolii sau cei din familia lui Isus sunt cei care reclama nedreptatea condamnarii, ci primul care da marturie despre judecata nedreapta a lui Isus este acest talhar, condamnat pe drept, asa cum el insusi recunoaste.
    Nu cei considerati drepti au fost primii care sa constate o nedreptate facuta la judecata altuia, ci a fost un raufacator cel care, avand parte de o judecata dreapta, a constatat nedreptatea facuta in judecata altuia.
    Reactia acestui talhar este cu atat mai importanta, daca ne gandim ca rastignirea insemna o moarte lenta si foarte dureroasa.
    In agonie si in pragul mortii fiind, acest talhar are puterea nu doar sa admita propria sa greseala si sa spuna ca pe drept sufera acea condamnare, ci si sa fie atent la suferinta celui de langa el si sa denunte, tot public, ca celuilalt i s-a facut o nedreptate.
    Liderii preotilor, carturarii si intelectualii vremii, stiitorii de carte -- formatorii de opinie, ca sa folosesc un termen al zilelor noastre -- ar fi trebuit sa fie primii care sa vorbeasca despre acea judecata nedreapta, dar au tacut.
    A vorbit insa un talhar, un condamnat, un penal, al carui nume nici macar nu a ramas consemnat.
    Marturia acestui anonim, insa, ar trebui sa fie prilej de reflectie pentru fiecare dintre noi, din mai multe perspective.
    Oricine reclama o nedreptate, ce i se face lui sau altuia, trebuie ascultat. Uneori adevarul e ascuns de catre cei pe care ii credem buni si e relevat de cei pe care ii vedem demni doar de dispret.
    Dintr-o alta perspectiva, in fiecare persoana din inchisori, ce ispaseste o pedeapsa, se poate regasi talharul de pe cruce. E datoria societatii sa faca eforturi pentru a-i da sansa reabilitarii.
    Nu in ultimul rand, judecata trebuie sa se faca nu in numele poporului, in aplauzele ori strigatele sale, ci in numele legii si respectand toate procedurile, tocmai pentru a se asigura ca cel vinovat este condamnat pe masura, iar cel nevinovat nu este pedepsit pe nedrept.
    Lumina Invierii sa ne lumineze mintile si sufletele, sa nu intoarcem capul in fata nedreptatii si sa invingem raul facand binele.
    Lumina lumineaza in intuneric, iar intunericul nu a cuprins-o.
    Sarbatori luminate tuturor!“, este mesajul judecătoarei de pe rețeaua de socializare. “

    ( sursa “Ziua de Constanța” )

  • Liviu Antonesei

    Despre procesul lui Isus a scris in anii 90 o carte splendida regretatul judecator Safta-Romalo, din Iași…

  • 1. Covorul fermecat al lui Vantu nu mai este, de mult, decat o carpeta de trei parale. I s-a promis, a crezut, a facut ce a sperat ca-l poate salva si a luat plasa; mare de tot.
    2. Tocmai am previzat in punctul anterior ca Vantu nu mai are, de mult, un covor fermecat, ci o carpeta de trei parale.
    3. Basescu a castigat alegerile — cu sau fara sprijinul vreuni “grup infractional” (“Noi suntem statul”). Daca cei care au stiut ceva despre contributia “grupului infractional” in 2009, dar s-au gandit sa vorbeasca abia in 2017, nu e un semn de onestitate, ci unul de disperare.

  • Dinu

    Cine a vorbit vreodată cu noul exil, e-migrația, chiar dacă înțelege ceva nespus, nu poate crede că noua disidență este securistă, integral. Și încă nu vorbim ca alții, ca am ajuns de-o ființă, printr-un vot, bine intenționat.
    Dar adevărul este că cei care mint sunt cei care își pierd apartamentele ANL, și soldele oricum derizorii, motivații solide pentru spirite rectoare să aplice legile în vigoare. Nu capii răutăților. Pentru că, de ex. cine poate crede că niște nimeni în drum pot face ceva de capul lor, care să le depășească simțul înnăscut realmente al pericolului în care ei se află odată cu statul? Nefăcând de capul lor, este necesar să fie anchetați. Toată lumea este de acord, cu excepția famiilor lor de
    Apoi, de să nu recunoaștem? Faptul că nicio Curte, Constituțională sau Supremă, nu poate anula o fraudă care poate distruge nu o firmă, un individ, ci una, două sau mai multe nații demonstrează cât de penibil și ce escrocherie universală este dreptul constituțional.
    Despre actualul ambasador, iarăși fiul unui mare necunoscut politruc nu greșește: păi nu l-a servit pe el. Nici pe noi. Ci pe cei la care este ambsador acum, pe față, iar pe dos, nici nu este cazul să ne mirăm.
    Nici celălalt șef nu a fost o favoare. Că lucra direct cu cel care umbla după basarabence, luând și o bătaie corespunzătoare de la un soț nervos, probabil ca să mascheze o recrutare de succes, deși cam prea vizibilă. Celălalt, care îi săpa pe amândoi, în timp ce lucra cu entuziam și cu toate clanurile lui la succesul infinit, inclusiv prin răspândirea mesajului-cheie că celălalt lucrează cu rușii, are și acum probabil o protecție mai mare. Care se va dovedi, în curând, în urma unui test.
    Iar ziariștii fii de generali, sunt pielea de pe tobă.
    Nu există opoziție în România, afară de cea a unităților, ramurilor și clanurilor care au pierdut cu cel mai mare folos lupta pentru pace, dar și pentru ungerea propriilor lor pupile.Mai ales acum, când unii lucrează pentru alții, și nimeni nu mai știe cum stă Statul Securist Integral.
    Vă asigur că, dacă mâîine dispar 30 ori 50 de generali, din șeptelul mai mare decât al SUA, România va rămâne intactă. Dar se va simți mai ușurată.
    Deh, nu toată lumea poate fi Rasputin, sau Kogălniceanu.Dar toată lumea se poate mira că nimeni nu vă sesiza niște dispariții.

  • Dinu

    Și ca să o spunem pe șleau: dacă dușmanii noștri americani -obiectiv vorbind, falsa reformă, nenorocirea veselă a serviciilor românești care le-au dat ce își doreau, adică numai falsuri, nu duce decât la această concluzie- au nevoie de români, peste ani, nu 20, dar orișicât, pentru a întoarce peste latitudini scenariul care a încercat să îi facă praf mai mult decât sunt ei în mod normal, constituțional (pentru că a fost intern, plus ceva ajutor de la niște binevoitori care se înțeleg perfect cu rușii),
    atunci cu adevărat fenomenele inexplicabile nu se vor mai opri.
    Dar atunci mai trebuie spus ceva, dar acest ceva nu va fi spus pe înțelesul tuturor. În ciuda scenariului de război de azi, cu sirenele care vor urla ca la bombardamentul american din aprilie 1944.
    Oricum, generalii români, toți securiști, sunt niște gunoaie, nimeni nu își va aminti de ei. Iar președintele va sta drept și mândru, la plajă, primind noile ordonanțe.

  • Dinu

    Ansamblul este înșelător.Contează nuanțele, detaliile care nu ascund un demon, ci un om foarte fricos, care toată viața lui a fost înconjurat de organe. Când a ajuns preșesedinte, tot securitatea la fel de nenorocită și atunci, ca și acum, s-a gândit că cei care au lansat teoria patriotismului fără rest a millitarului de la 14 ani, apoi marinar enorm, nu sunt dușmanii lor.
    Florentin Scaletschi a plecat cu tot cu vaporul, dar și Pacepa, Caraman, Talpeș, Măgureanu, cu secretele.Date cui trebuia, dar mai ales lui Băsescu, președinte predestinat. Care a vut instinctul să se apere, dar mai ales a fost apărat, la timp.
    Dl Traian Băsescu s-a temut toată viața de unii.De aceea a ajuns la mâna lor. Care i-au oferit posibilitatea să fie un căpitan cu o țară. Pe care nu putea să o deplaseze, tocmai asta era ideea. Apoi i-au furnizat oameni să-i satisfacă ordinele, dacă nu poftele de copil distrus (parcă mai știu unul, azi).
    Securitatea i-a satisfăcut fiecare capriciu.Arbitrar, dictatorial. Prostesc, mai ales dacă ne gândim la cei care au profitat de pe urma lui, adică a sprijinului pe care i l-au oferit, ca niște români sadea. Dar Securitatea îi pregătea și giulgiul simbolic.
    El a știut, dar încă mai crede că niște dezinformări extrem de secrete îl apără.Mai crede că gunoaiele securiste, dintottdeauna, și aici includem direct pe oameni gen Moldoveanu, băiat cu ochi verzi care și acum îi rezervă surprize enorme (deși oficial -- ca și alții, băeți de la țară, care și-au făcut armata la Securitate sau au fost UTC-iști de frunte, sau ambele- era propus de PD-L, adică de aripa veche a Securității care se temea de est deși avea șefi tocmai asemenea oameni), îl vor apăra cu patrimoniul lor. Unii au făcut-o. Când au terorizat oameni, când promovau ”detonarea”, cuvântul de ordine care pare magic.Inclusiv pe stradă. Și care ne amintește de Siria, dar mai ales de cei care i-au instruit pe sirieni și irakieni. Și acum fac ravagii în Europa.
    Adevărul este că toată lumea s-a temut de puterea lui, discreționară, la al doilea mandat, nu întâmplător, și puțini știau ce rol au spionii plătiți de popor să-i terorizeze pe cei care nu înțelegeau ce înseamnă GRU.
    De acum Păcăliciul nu mai are sprijin, deși are mai mult decât Păcăliciul actual, Supremul mandatat să nu facă nimic, afară de unele exclamații bine transmise, pe unde ultr-scurte.
    Acesta este adevărul. Părerile personale trebuie păstrate ca până acum.

  • Dezideriu Dudas

    O singura nuanță, care poate consona cele doua variante. Aș combina 1 cu 3 și aș adăuga :
    FINALUL „MEU„ : Vântu e un om liber. Pușcăria-i fudulie „pe aceasta ramura” în România, nu că n-ar fi reală cum credeam odata – nu mai cred… -- ci pentru că nu poate dărâma spiritele tari. Cine i-ar fi putut promite ceva, n-aveau cum putea fi liberi. Mai ales „marii viteji”, cei din vârful ramurii, dependenți de destinul României ( nu scriu și de eficacitatea și eficiența cu care …). Deci da, semnul disperării exista ! Există si acum, bineînțeles și in varianta malignă pe care o indicați, nu doar în cea benignă care poate rezulta din recesivitatea pe care o tot promovez…..
    Onestitate ? La ce echipă joacă ? Mă refer la campionatul mondial, că la cel național e clar. N-avem. Începe însă „daciada” la orașe și sate ( aista’ „covor fermecat”….)….și o să vă anunțăm dacă măcar acum poetul Ovidius s-ar putea întoarce in Roma, dar nu „transhumat” in spălător de vase….O să curmăm lupta de veacuri dintre Decebal și Traian și continuăm cu Ovidius…

    P.S. Într-un joc, un om liber nu poate fi doborât de o armata de „legați”. Dacă-i joc. Dacă-i executie, e altceva dar, aici, România și-a dovedit limita civilizaționala, in sens pozitiv. Nu același lucru se poate spune și despre Bulgaria, de unde o impresie de mai mare eficiență statala….Dacă tot am ajuns la acest nivel, o aplicație : la Ghiță, unde „execuția” pare-a fi un joc, n-are cum fi doborât uomu’ ’cela legat, ca un „fraier” de om liber….

  • Dinu

    Secretele au un timp de înjumătățire infinit mai mic decât acela al unității de asasini ai Securității, care aveau delegați, unități-teoretic, în fiecare unitate teritorială.Și care îl foloseau pe Radu.
    Pentru îndulcire, șefii se mai numeau singuri și Floriani. Până astăzi, 2017.
    Acesta nu este terorism de stat, este un secret pe care unii l-au băut ori mâncat. În general băut.
    Nu mai contează cine ce știe, contează intersecția în care unii s-au pus, ori au fost împinși.Acesta este profesionalism, și nu este românesc.

  • Dinu

    Dacă îmi permiteți, vă lămuresc ce nu știți încă.Și nu veți ști niciodată.
    Vântu este o formă umană- deosebită, inteligentă, cu exercițiul lumii mari- investită cu forța financiară a unei lumi care era prea cunoscută. Alte considerente nu contează.
    Cine l-a băgat la apă pe acest domn, mare domn, în felul său rar?
    Cel care fost pregătit, în paralel, care a produs mai mulți bani decât Vântu, cu ocazia embargoului nu doar cu petrol, dar mai ales a fost baschetbalist. Ulterior, informatician.
    Informatica, bucuria prostului.
    S-a schimbat, pentru că unul era uzat public, o afacere cu alta, mult mai rentabilă, și mai potrivită.Care privește întreg statul român de căcat. Pardon, patriot.
    Și când vântul lui Trump i-a făcut pe niște americani să refuze bani buni, curați, dar obținuți în colaborare cu niște dușmani știuți de mult,
    România a rămas în aer.
    Dacă uităm detaliile, și acum România securistă infectă, pentru că bacteriile nu îi interesează (eu sunt martor direct), nici adevăratele filiere care țin statul ăsta într-o lume care îi este străină,
    România levitează. (Urâți-i pe yoghini, ca securiștii lui Rogojanu și Vlad pe apostații- utili, ulterior, celor care se prefac germani- meditației transcendentale).
    Cred că sunt mai mult decât clar.De aici nu mai există inocență. Nici nu a existat vreodată.

  • Dinu

    Securitatea comunicațiilor este o glumă, mai ales de când organele super inteligente ale patriei s-au implicat în contractele refuzate, oficial, dușmanilor.Bani mulți, eficiență pentru cine trebuie.
    Este vreun pericol?
    Absolut niciunul. România nu are secrete. Are oameni, de ex. o rețea de marinari spioni, pe care înțeleg că vânzătorii de oameni (după ce au fost vânători, apoi le-au văzut valoarea nulă de piață, dar numai bună la schimb, după necesități), mari și serioși oameni, care prin aceste rețele pe care au evitat să le predea-ca alte rețele, la schimb cu imunitatea lor și a celor puși de ei SĂ FIE STATUL ROMÂN- încearcă să se prezinte în continuare ca români verzi și puri, EI,
    deci România nu are secrete. În exterior nu seface spionaj strategic, pentru că nu există capacitate, oameni, logistică, nimic,
    dar în interior tot statul este colonizat de ei. De toți, ei, cei care nu pot face nimic pentru România.Dar pot face mulți, enorm de mulți bani pentru ei, și pentru cine îi protejează, de fapt.
    În aceste condiții, ce înseamnă securitatea comunicațiilor?
    Tot ceea ce înseamnă România pentru NATO.

  • Dinu

    Interesant ar fi de aflat dacă șeful oficial al celor care patronează toată această mașinărie, dacă el știe. Măcar pentru un nou ceas.Eu pariez că și el este reformat cum se necesită.

  • Dinu

    Ca o glumă serioasă. Eu îi văd pe acești Radu. Și pe subordonații lor. Sunt, inițial, rotitori în pielea lor.Ușor, ca o șopârlă, ori șarpe care se rotește în propria piele. Ei nu realizează, se cred foarte dezinvolți.Apoi angajează o discuție. Oarecare. Se simt din ce în ce mai bine, pentru că mai siguri.Ei știu că Prostul vizat nu are habar cu cine vorbește.
    Ei, mă laud că am înțeles de fiecare dată cu cine vorbesc. Pentru că pielea lor nu îi proteja. Nici ochii, nici energia malefică pe care o emanau, și o emană, în calitate de oameni simpatici.Și. fie vorba între noi, cei mai mulți dintre cei care lucrează pentru Securitate nu vor avea niciodată standardul să discute cu cine am discutat eu.
    Asta rămâne de dovedit.

  • Dinu

    EU îl invit pe șeful celor care fac bani pe seama noastră să afle că mașinațiunile unor indivizi nu ne pot înlocui.Ar face bine să conteze pe ceea ce nu a planificat. Dar într-un sens inexplicabil.

  • DG Ontelus

    adeverință// adeverim prin prezenta/ că x trăiește

  • DG Ontelus

    Virgil Mazilescu (1968): ,,bătrîni cu permis de trecere// îmi pîndesc întoarcerea la ţărm/ ihihi uite-l ohoho uite-l/ aşa a fost scris să se consume/ ca un medicament slava mea pe mări// lumina unui strigăt din valuri noaptea cum se face/ că doar pe ei îi orbeşte/ şi scăpare nici nu poate fi pe lumea asta/ pentru tine biet marinarule// ihihi ei vin spre tine părăsiţi din toată/ pînda de pisici a lumii/ ohoho şi te iau/ încorporîndu-te/ unei maşini glorioase încărcată cu urlete”

  • Cu toata dragostea pentru Virgil Mazilescu, nu prea inteleg legatura intre textul propus de mine si citatele din maiastra lui poezie…

  • Ati scris deja un eseu vanjos, in cateva parti…

  • DG Ontelus

    Vă rog să mă scuzați. Este vina mea.

  • Dezideriu Dudas

    Dupa doua mandate de “bătrân cu permis de trecere” ( cam așa a ajuns statul, peste tot in lume…), in primul, mai mult imbătrînind, in al doilea, exercitandu-și permiterea trecerii…., ‘geaba încearca acum marinarul să pară biet….Toți cred ca e doar “b(e)at”….Dacă va reuși însă să pună in dinamică statica statului…., ar însemna că nu-i nici biet nici b(e)at…. Statul este exact la fel perceput…., un biet marinar ce-a stat prea mult în cârciuma ( abia in 2012 l-a prins “nefasta” la beut…)….Deci problema nu e la marinari ci la cârciumă….și mai ales la cârciumar ….Cine se va trezi primul sau cine n-a fost niciodată b(e)at(ut) ? Rămane de văzut. M-am intâlnit eu cu dom’Virgil și mi-a dat continuarea, da’ i-am zis să-mi dea mai puțin, fără rime, să rămână la toți …Totul e bine când se termină cu bine, măcar pe acest blog… E drept, la un moment dat, Baudelaire a intervenit energic : Bre’, da’ unde sunt zăpezile de altadată, la voi, la mare ? I-am raspuns sfios : Domnu’ Charles, dom’Tudoran ( auzise de el…) ne-a spus că pe-aici va fi ieșirea tragediei Absurdistanului și ne-am cam încălzit. Normal că s-a topit zăpada. Mi-a răspuns scurt : Bine, da’ sunt cu ochii pe voi !

  • Dinu

    Da, prea multe cuvinte, și secvențe aparent disparate, de acord. Păi să valorificăm, toată ideea de bază în vreo trei fraze.
    Condițiile obiective românești (constituționale, dar și societale) s-au conjugat cu dorința unui om care și acum se uită la desene animate cu pasiune. Când aproape toată lumea agregată cumva vrea un șef fără limite(pentru avantaje patrimoniale, dar și psihologice, să însemne și ei ceva, față de ei dar mai ales față și contra celorlalți, intern dar și extern), iar șeful nu se poate abține să se învestească singur prim-adjunctul care să- i joace pe toți ceilalți primi după umori- și interese a căror satisfacere pozitivă rezultă în impunitatea Abilului Unic-, atunci o instituție individualizabilă devine un centru de spionaj personalizabil învestit cu misiunea sistemică de a ști tot ce îi dăunează ei și să ignore tot ceea ce ar constitui substanța lui juridico-constituțională.
    Președinția funcțională ca prim-adjunct al tuturor celor care nu vor și nu sunt capabili să schimbe nimic( afară de conturile lor unice sau colective, dar și exceptând niște vieți naiv-nealiniate care erau necesarmente bune de casat pentrua verifica potențialul de putere disponibil), a ridicat România la statutul de prim stat spion de masă din contemporaneitatea mondială, practic.
    Întrebarea, însă, a(l) cui prim-adjunct a fost Președenția, ne-ar duce la necesitatea păstrării secretului. Care nu există decât în calitate de infracțiune organizată statal în formă mai mult decât continuată. Și astfel i-am defavoriza pe prim-adjuncții care și-au reluat cu brio atribuțiunile informale de distrugere sistematică a statului român. Plus că ar trebui să continuăm cercul vicios al întrebării, dar ei de cine au fost delegați să fie statul?

  • Filip E.T.

    Statul de drept o fi enunțiativ în România. Dar el este inovativ, unic, brevetabil.
    Statul de drept este petiționar, etern.
    Pentru că nu vreau ca ceilalți frați ai mei să apeleze la bazele de date amănunțite despre societatea românească- statul nu intră în discuție, doar tot ei și l-au luat în responsabilitate de onoare-, deoarece ar fi prea anevoios,
    nu poate fi nimic rău dacă, și doar dacă, cei care așteaptă revenirea la socialismul premarxist împănat cu niște generali-țărani fărădețară- dar cu subordonați cam jumătate din armata care se trage de șireturi să nu facă un pas prea greșit față de propagatorii viitorului reconcilierii nu doar naționale, ci și universale,
    ar semna o petiție care să salveze multe eforturi penibile, laborioase, primitive.
    O petiție care să condamne ferm cetățenii care nu sunt oameni, oamenii care nu sunt colaboratori ai securiștilor interni și deci externi, indivizii care nu au furat nimic, nici măcar de foame sau de dragul săvârșirii unui păcat de iertat la spovedanie,
    o petiție care să constate că munca este o infracțiune, creativitatea o contravenție la sensul însuși al ordinii de drept, literatura un pretext pentru a fi ori leneș, ori dușman al poporului plin de viață, știința o bagatelă destinată în viitor infractorilor de drept comun, economia o manea opiomană.
    România a inovat și inovează mereu, ca stat, ca națiune, ca gospodărie. De ce nu ar pune pe butuci sistemul haotic al relațiilor internaționale, plin de lucruri de care nici nu se poate auzi în România, nici măcar în instituțiile care nu mai pot suporta fișa posturilor făcute de psihologi psihopați și manageri folosiți ca moto-stivuitoare la arhive de unii frumos posedați de când erau liberi,
    de ce să nu condamne gospodăria națională a României, petiționară unic înregistrată, toată industria de război mondială, războiul, dar și pacea care folosește doar unor nenorociți care nu vor vrea să vândă încă unui idiot cu grade niște baterii de rachete la care poate au contribuit și niște români care au rămas condamnați la moarte, laolaltă cu ceilalți spioni de buzunar ai NiciRepubliciiNiciMonarhiei România?
    Pe scurt, o petiție care să readucă normalul acolo unde îi este locul, semnată de către toți cei care au măcar un deget disponibil, asta ar face România ceea ce este. O țară-națiune de vârf. Grindul noii Făgăduinți că subsolul este ca solul, socialul ca politicul, penalul ca cercetătorul, civilul ca militarul, religiosul ca secularul și ezotericul ca securismul. Universalizabil, dar totuși etern pământean.

  • Dinu

    De ex., merită văzut cum se zbate un demon căpetenie într-un popă ortodox. Într-o zi de Paști.
    Acesta este marele merit al Serviciului de Informații Externe.Al României?

  • Dinu

    După slujbă. Invierii.Mici, zic unii.
    Eu i-am văzut pe toți, în Spania țiganilor, că s-au revigorat.
    Dar nimic asemănător, la propriu. Un demon care se zbate să fie, să iasă. Securiștii la care am fost la masă erau draci minori.De aceea au lăsat și un pic de sânge.
    Sper că toți au crescut. Mai spre Vasilică Sarcă, așa….

  • Dinu

    Ba mai mult, la o masă cu 5 popi, plus restul, nimeni nu era curat. Ar trebui să spun că nici eu.Asta nu pot eu aprecia.
    Serviciul de Informații Externe se poate mândri că și-a găsit bine oamenii. Preluați din intern, dintr-o zonă cu tradiție la multe.De ex. cu cei care se lăudau că l-au prins pe Gavrilă Ogoranu.Și capul de acolo detesta comunismul. Normal.
    Eu unul mă mândresc cu faptul că cei locali, oriunde, nu sunt mai prejos.Doar fără experiență în lumea mare.Dar nu sunt complexați, din fericire.
    Sunt draci minori. Mulțumesc oficial statului român pentru facilitarea întâlnirii cu ei. Deși fără voia mea. Sunt etern recunoscător.

  • Dinu

    Spania-de fapt spaniola, limba- țiganilor este vorba episcopului. După îndelungi analize, am decis că este corectă.Deci merită citată.

  • Dinu

    Dar asta înseamnă și că nu-i voi mai întâlni. Nu glumesc când spun că ei tot dau târcoale, ocazional, când le vine bine, folosindu-se de diverse oportunități, inclusiv oameni care ar trebui să se gândească mai bine la ce fac, de-o viață.Nu știu ce cred ei că fac, deși sunt conștient că nu au îndoieli că se simt băieți,prieteni, intangibili, și ei sunt convinși că fac un rău cât un bine mare.
    Nu glumesc, și nu am glumit niciodată că asta poate duce la crimă.Aviz penibililor care pretind că ei conduc SRI-ul și România, constituțional. Înaintea mea, voi sunteți buliți.Fără ca eu să pot regreta, dar și fără implicarea mea.
    Mai devreme decât credeți.
    Terorismul de stat poate fi o paranoia, a mea, dar poate fi ceea ce vi se va întâmpla. Psihologic, normal.Și bine planificat și organizat.
    Mai bine vă dați dracului demisia.Eu oricum nu mă aștept la nimic bun, nici de la voi, nici de la prietenii voștri.

  • Dezideriu Dudas

    Dom’Dinu, binele a fost terminat de “oamenii buni”…Acum suntem “după bine”…Cum spunea Camus, va fi o surpriză pentru toți….Bineînțeles, nu mă exclud… Are cine.

  • DG Ontelus

    trăire (lui dostoievski)// din ‘demonii’ săi am învățat iraționalul/ am rămas toată viața ‘adolescentul’/ comunicarea mi-a fost ‘crimă și pedeapsă’/ încă mai păstrez ‘amintiri din casa morților’/ privește-i pe oameni nu sunt decât ‘frații karamazov’/ deși la urmă când își dau zgura de ipocrizie la o parte/ acești ‘oameni sărmani’ rămân/ ‘umiliți și obidiți’

  • Dinu

    Asta sună ca o ”stați liniștit”, la locurile voastre; d-le inginer. Apreciez intenția, bună. Post-bună.
    Eu sunt foarte, nu că am fost vreodată, liniștit.Pare paradoxal, dar înțeleg prostia bazală care ține organizarea statului în viață. De aceea sunt neliniștit. Că am mai cunoscut, ca senatorul puilor, marele organizator al programului zilnic, azi. Altfel, liniștea mea este ceva ce securiștii români nu vor putea atinge niciodată.
    Nu știu ce zicea Camus, că el era străin, dar știu că a murit într-un accident.Deși nu era român, și nici voyeurist, ca mine.

  • Dinu

    Și, să spun ceva nou, un gospodin apare iarăși la SIE TV.Rom. Să ne invite la dezastrul său personal, al partidului său, al dușmanilor săi (asta îmi place).
    Eu sunt liniștit. Dar mi-aș dori să trmit la Canal- orice Canal, de ex astuparea celui făcut de deținuții politici -pe cei care îl delegă pe mustăciosul gospodin să distugă tot ce imensa majoritate a securiștilor demenți și analfabeți ai României nu au reușit să distrugă. Cu toate neprecu pețirile, imune la inteligență.Pe orice scală, ca și cutremurul. Indiferent ce zic geologii, cei mai mari securiști fără creier din țara asta, pentru că orbi. Dar turiști, solo. De parcă s-ar duce într0un ashram.
    Chestie de inginerie, D-le Dudas.Detest inginerii deprofesionaizați înainte de afi ceva, măcar.Cazul tuturor securiștilor patriei.

  • Dinu

    Aici nu este vorba de bani. Este vorba de libertate.
    Gospodăria distruge orice rest de libertate, că oamenilor neliberi nu le ajung banii, funcțiile, omagiile, onorurile, odele, pedepsele.Dacă neo-marxiștii nu pricep ce înseamnă neo-iobăgia aplicată chiar de ei, asta se numește Canal. Subteran
    LIBERTATE, hai la liberare!

  • Dinu

    Dacă acel Macrou intră în turul doi, în locul lui Fillon, asta înseamnă două lucruri. Că Franța își poate lua adio de la substanța ei civilizațională, și că România nu mai are niciun aliat, niciunde.
    De mulțumit, trebuie mulțumit sistemului francez, în care securiștii sunt ultimii proști, deși cei mai capabili dintre ceilalți proști cocoși. Nu am cunoscut niciunul, nici nu vreau,, dar de acum se vor multiplica degeaba,adică de fapt malefic, ca în România.
    Adio orice azil politic (până și azilul a fost substituit de escrocii sub franciză kaghebistă). Păcat.

  • OvidiuB

    Domnule Tudoran, nu stiu de unde v-ati procopsit cu toti comentatorii astia care-si dau reply singuri la mesajele lor, unde indruga vrute si nevrute. Era ceva mai multa calitate pe blogul dumneavoastra acum 2-3 ani (in zona comentariilor), mai un neamtu tiganu, mai un Inima Rea… Acum mai intru doar ca sa va citesc articolele (pe care, de altfel, le-as putea citi oricum si pe alte siteuri unde sunt preluate). Pacat.

  • Eu, unul, nu pot asigura decat ce public; comentariile sunt ale comentatorilor. Poate ca am obosit cu totii si va fi venit timpul sa inchid acest blog.

  • Dinu

    Domnule calitativ-ist, floare rea de-a noastră, aveți dreptate. Era bine să ai apostați ai adevărului care să mintă fără replică. De ex., îmi amintesc de acel penibil Inimă Rea, cum știa geniul său de ce unii analiști ca el vor muri prin Carpați, adică în Bucegi, sinucigându-se, după ce au rupt zile întregi tot felul de foi, ca un aparat profesional.Deși nu aveau secrete decât urile știute de toți, valabile și azi. Dar mult mai importante, pentru întreaga lume. Și asta pentru că Japonia le-ar fi fost fatală.Probabil vreo curvă din Deva, necălcată decât decât de veninul șefilor săi.Și încă.
    Recitiți, Tovarășu, literele vă vor face bine. Chiar după 3 ani.

  • DG Ontelus

    comedie romantică// singurătatea ce deliciu/ mai toți fugim de urâciune/ și chiar de ne răstim la lume/ nu refuzăm acest capriciu/ oameni diverși zâmbesc complice/ ori se închid în sinea lor/ e soarta muritorilor/ distanți aleg să se implice/ să nu vă pese de nimic/ trăiți la cote mai intense/ s-aveți doar bucurii imense/ nu mai e cazul să explic/ și singuri sau cu cineva/ până la urmă nu contează/ lumina doar în voi vibrează/ la fel cum simți la cinema

WP Admin