≡ Menu

Premoniția lui Vintilă Brătianu

Gaithersburg, începutul anilor '90. Vintilă Brătianu: "Am, așa, o premoniție - într-o bună zi, Petre Roman va deveni membru PNL"

Gaithersburg, începutul anilor ’90. Vintilă Brătianu: “Am, așa, o premoniție că, într-o bună zi, Petre Roman va descoperi că e os de Brătieni și va deveni membru PNL…”

Nicolae Manolescu și Vladimir Tismăneanu nu știu cum să interpreteze premoniția lui Vintilă Brătianu...

Nicolae Manolescu și Vladimir Tismăneanu nu știu cum să interpreteze premoniția lui Vintilă Brătianu…

...asta nu înseamnă că Vintilă Brătianu n-a avut dreptate...

…în sfârșit, prind curaj și râd. Asta nu înseamnă că Vintilă Brătianu n-a avut dreptate sau că proverbul FSN-ist al lui Petre Roman – «Cine râde la urmă râde mai bine» – s-a dovedit dadaisto-suprarealist. 

  • Vasile Gogea

    …uf! să sparie gîndul…

  • „“Am, așa, o premoniție că, într-o bună zi, Petre Roman va descoperi că e os de Brătieni și va deveni membru PNL…””

    E și o mică răutate aici, din partea dlui Brătianu… E ușor a vorbi de oportunismul altuia, cîtă vremea dănsul a fost aterizat de soartă în leagănul glorios…

    Uf.
    Voiluat tot eu bețem, cum că mă aflu acritură.
    Chit că doar îndrăznesc a puncta nseriozitatea (să nu spun altfel) unui tip suficient…
    A zis veodată Roman a fi os cu pricina?

    Cum, e figură de stil?
    Păi atunci, pe cîți așa migranți amorali și-a construit gloria antebelică Partidul Liberal?

  • „Am, așa, o premoniție că, într-o bună zi, Petre Roman va descoperi că e os de Brătieni și va deveni membru PNL…””

    E și o mică răutate aici, din partea dlui Brătianu… E ușor a vorbi de oportunismul altuia, cîtă vreme dînsul a fost aterizat de soartă în leagănul glorios…

    Uf.

    Voi luat tot eu bețe, cum că mă aflu acritură.

    Chit că doar îndrăznesc a puncta neseriozitatea (să nu spun altfel) unei celebrități suficiente…

    A zis veodată Roman a fi os cu pricina?

    Cum, e figură de stil?

    Păi atunci, pe cîți așa migranți amorali și-a construit gloria antebelică Partidul Liberal?

    PS
    Eram la Alianța Civică -- București, prin 1992.
    Dl Vintilă Brătianu era deranjat grozav de faptul că, în toi de vară, unii juni de pe-acolo purtau pantaloni scurți.

  • Dezideriu Dudas

    N-a zis don’Pedro c-ar fi os de Bratieni, da’ era unu care nu era inca “galactic” pe-atunci ( juca in ligile inferioare, nici macar in Spania…), ce era cu “os-un gura” ( a luat un premiu “liberal” de la un alt mare “f-l-eros” ce abia se “aluminizase” – adica, pentru ne-ingineri, din feros a devenit neferos, sansa luptei de veacuri impotriva dictaturii f-l-erului…). Ulterior, “a facut atingere” pe solenoid… Din punct de vedere matematic, abia dupa ultima propozitie se poate spune : Q.E.D. !

    P.S. Cand a scris Tismaneanu de tradarea lui Imre Nagy de catre Walter Roman ( pe undeva pe la “pitesti”, da’ n-a tinut gluma…) mi-am zis, bre’, ce mai lupte…, impresionat fiind, neauzind-o inca pe aia cu luptele si Birlic in gara la Marasesti. Prinde bine acum lui “Messi de Dambovita”, da’ prea-s in inaltu’ cerului de numai “avioanele” ii pot repera…Cum avionul din mintea mea nu sta dreak’ vreodata-n loc ( bre’, da s-au terminat aeroporturile ? ), na ca v-am informat, sa stiti ca la o adica nici macar solenoidul cela’ salvator ( dom’Neamtule, aici e nevoie de specialisti, merge SOLENOIDUL SALVARII NATIONALE ? ) nu poa’ functiona daca nu vrea muschii cerului…!

  • Ontelus DG

    Domnul Petre Roman are câteva ziceri memorabile: ,,Asta sună ca dracu”, ,,Ei s-au demascat!”, ,,Industria, morman de fiare vechi”, ,,Am câștigat pariul cu agricultura”. Ruptura oficială de Domnul Ion Iliescu, la începutul lui 1992 făcea previzibilă evoluția liberală ulterioară, în speranța obiectivă a bipolarizării scenei politice autohtone. În primăvara lui 1996, într-o conferință publică, Domnul Dan Amedeo Lăzărescu avea aprecieri superlative în privința Domnului Petre Roman, inclusiv pe linia implicării masonice. Altfel, pentru istorie, rămân atât specialistul în mecanica fluidelor, cu stagiu la Toulouse, cât și râsul tonic al Domnului Nicolae Manolescu și zâmbetul Domnului Vladimir Tismăneanu, din fotografia de mai sus. Mai spectaculoasă decât evoluția politică a Domnului Petre Roman este împăcarea istorică dintre M.S. Regele Mihai și Domnul Ion Iliescu; acel moment, controversat pentru unii, înțelept pentru alții are o semnificație simbolică: modernitatea pre-1948 se împacă, fie și formal cu modernitatea postbelică. Nu discutăm aici calcule, interese, imagine publică: pur și simplu, acea împăcare simbolică a lăsat în ofsaid nucleele dure ale celor două tabere și a legitimat definitiv postdecembrismul. Restul este politicianism…

  • Pe sărite:
    „Tismaneanu de tradarea lui Imre Nagy de catre Walter Roman…”

    Parcă n-aș personaliza într-atît istoria.
    Măcar atît am învățat din acea disciplină.

  • Dezideriu Dudas

    De acord cu dvs. Aici am fost un simplu cronicar.

  • Si nu e Walter, ci Valter, ca doar nu avem de-a face cu fratii Fritz si Ottamar Walter care au batut mare echipa de fotbal a Ungariei in finala Campionatului mondiale, dupa ce in grupa Ungaria demolase Germania…

  • E o glumă, domnule Ordean. Nu Vintilă Brătianu a fost cel cu premoniția — eu am fost. Am și scris de cîteva ori despre această mutare genetică, începând cu intrarea lui în PNL. Ce este de neînțeșles că un om de altă vârstă, trăit și educat altfel nu era încântat de tineri (cu aspirații politice?) umblând în pantaloni scurți și șlapi?

  • Bănui că ironic ai grafiat Ottamar, Dorine…

  • Eu am tradus acel gest prin neelasticitate și intoleranță -- în grade ce pot fi discutate, fără îndoială.

    Mica problemă este că dînsul nu se afla un senect de pe stradă, ci un ins care se dorea votat. Ori n-am putut să fac abstracție de omul pe care îl aveam în față, iar în paralel să fiu extaziat întru descendența sa.

    Dacă aș fi fost așa om, nu mai aveam acest dialog -- în sensul c-aș fi stat să citesc pagini virtuale ale fundamentaliștilor autohtoni de dreapta. Și nu ale unui spirit liber ca al dumitale, domnule Tudoran.

  • „ tineri (cu aspirații politice?)”
    Dacă îmi aduc bine aminte, unul dintre ei era Tomiță Roman, pe atunci la un fel de tineret al Alianței Civice (avea să facă, după cum știm, carieră destupată în altă direcție).

  • Mai are doua merite majore: 1. Este singurul român (cu nefericita excepție a lui Eugen Barbu) care a citit manuscrisele lui Socrate. 2. A impamantenit barbarismul “implementare”.

  • Nu stiu in ce directie a facut cariera dl Toma Roman.

  • Nu, nu am incercat o ironie; am reusit o eroare “dactilo” -- Ottmar.

  • Eram copil cînd citeam despre cammpionatele acelea…
    Ce vremuri! Cozile joia după-amiaza, la chioșc, pentru a prinde revista „Fotbal”… Ori a doua zi după un succes de națională fotbal…

  • Eram copil cînd citeam despre campionatele acelea…

    Ce vremuri! Cozile joi după-amiaza, la chioșc, pentru a prinde revista „Fotbal”… Ori a doua zi după un succes de națională fotbal…

WP Admin