≡ Menu

Potlogării

M-am pricopsit cu o biografă: dna Aurelia Potlog, născută la Chişinău, în 1967. Faptul că e prinsă cu minciuna o încrâncenează atât de cumplit, încât sacrifică timp considerabil din lucrul la hagiografia enciclopedică consacrată unui autor drag inimii criticului literar nepereche, Nicolae Pleșiță, pentru a mă desființa. O futilitate mai mare decât să pierzi timpul cu desființarea unui scriitor despre care potlogărești că nu exsită, greu de închipuit.

Un alt Potlog, Andrei, născut şi el la Chişinău, în 1970, mă bombardează cu capodopere ale Aureliei Potlog: poezie, bocete, articlerie, vociferări, dramolete, imprecații etc. Ca primă pentru răbdare, potlogul acesta, Andrei, îmi trimite şi compuneri despre inestimabila valoare a operei Aureliei Potlog şi despre valoarea morală a potlogăriilor doamnei cu pricina.

Andrei, potlogar cu geometrie variabilă, semnează ba ”Andrei Potlog”, ba ”AP”, ba ”Vasile Cara”, ba ”realitatea” ba mai nu ştiu cum. Numai că, potlogar încă în formare, trimite toate aceste comentarii, aparţinând chipurile unor ”conesori” diferiţi, de la acelaşi computer. Era o vorbă pe vremuri: ”Măi băieţi, mai răsfiraţi!…” Azi, se aplică şi fetelor – “Mai răsfirate!” La cât ”aport își aduc”, nu li se putea repartiza și lor mai multe computere?

 

Ilustrație @ Copyright 2011 - Alex. DIMITROV

Nu i-am publicat până acum. Nu de dragul cenzurii, ci pentru a nu-i compromite. Se pot face de râs, cât doresc, în alte medii — tipărite ori virtuale. După cei şapte ani lucraţi la Chişinău, eu am rămas cu o mare doză de tandreţe faţă de oamenii din Basarabia. Dar dacă potlogii aceştia vor insista, s-ar putea să-mi fac păcatul şi să-i public. Deocamdată doar un eșantion. Imi scrie Andrei Potlog despre Aurelia Potlog:  “Nu cred să vă răspundă Aura Christi. N-o cunosc; îi cunosc, în schimb, cărțile. Nu va coborî niciodată la nivelul unor atacuri la persoană.”

Mare minune!

Iată ce scrie (chiar, oare cine?) în Wikipedia despre copilașii ăștia doi care nu se cunosc: “Se naște, la 12 ianuarie 1967, la Chișinău. Aura Christi a avut în actele civile numele de Aurelia Potlog.”/…/” În 1970 se naște fratele scriitoarei, Andrei (31 ianuarie), căruia în familie și printre prieteni i se va spune Andy. Va absolvi Colegiul de Coregrafie și Muzică „Șt.Neaga”, fiind dansator profesionist, pentru ca în urma unui accident să-și schimbe meseria, devenind ulterior editor“.

Cum s-ar putea cunoaște Andrei și Aurelia când aceasta din urmă “În 2003, împreună cu fratele ei Andrei Potlog înființează Fundația Culturală Ideea Europeană și Editura Ideea Europeană, care își axează activitatea pe proiecte majore …”?

Mă opresc aici, de silă.

Există un tragism în acest şir de găinării. Să te strămuţi de la Chişinău la Bucureşti ca să te ţii de asemenea potlogării e trist. Chiar îşi închipuie Aurelia & Andrei Potlog Inc. că Bucureştiul duce lipsă de potlogari ca să bată ei atâta drum? Să porţi cu tine o asemenea bubă, potlogăria, oriunde te muţi este cel puţin un semn de somnabulism.

Potlogari de ambele sexe, treziţi-vă! Ce Dumnezeu, aveţi o singură viaţă. E păcat să vă bateţi joc de ea. Cum păcat este și de vacanța mea întreruptă. Și-apoi, nu vreau să mă trezesc cu voi și de Crăciun bătându-mi la ușă și întrebând “Primiți cu potlogăreală?”, fiindcă răspunsul va fi același: ”Haida-de!”

P.S. Iată un articol interesant aici.

  • Florin Iaru

    Nu “mai răspîndiţi”, ci “mai răsfiraţi” ştiam eu… 🙂

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru
    Corect si corectat.

  • Gheorghe Campeanu

    Repararea imaginii baroului din Romania pare sa mai aiba mult de asteptat. Cat despre fenomenul ‘nerasfirarii’ ce se poate spune altceva decat ca nu cunoaste granita (precum cocosul sovietic). Nu vad pina la urma de ce nu publica dl. Manolescu intreaga desfasurare a fazelor suetei cu gingasul N Plesita. Este si legal, iar in acest moment, si oportun (nu din razbunare, ci pentru a lamuri contextul).

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu

    Sunt de aceeasi parere: in acest moment, cortina trebuie ridicata pina la tavan. Cred ca dl Manolescu a incercat, cum spune, sa nu toarne gaz peste foc, fiindca nu e usor sa fii Presedintele Uniunii Scriitorilor cand apar asemenea informatii despre un scriitor sau altul. Pe de alta parte, cu impricinati care neaga orice evidenta si “avocati” ocoliti de simtul realitatii, lucruile nu pot merge spre liniste, ci spre… incendiu. In loc sa-si pledeze cazul cu probe, bun-simt, ratiune si eficienta, unii prefera sa acuze pe toata lumea, sa se dea victimele tuturor, sa calomnieze si sa urle ca din gura de sarpe. Ideea lor este: cu cat urli mai tare, cu atat ai mai multa dreptate…

  • victor L

    Pleşiţă_Breban_Potlog_Aura Cristi.
    A mai fost o metamorfoza care mi-a placut: Gabriel Tîrnacop_Artur Silvestri.
    Curat potlogarii, monşer 😉

  • Dorin Tudoran

    @ victor L

    Cum am fost acuzat ca pe blogul acesta “imund” s-a afirmat ca Aura Christi nu exista si este doar un pseudonim al lui Nicolae Breban (desi eu raspunsesem acelui comentariu spunind ca Aura Christi exista), trebuie sa va corectez, altfel risc sa fiu acuzat din nou ca aici iu se poceste numele. Deci, nu Aura Cristi, ci Aura Christi.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Efortul dl-ui. Manolescu de a fi retinut si nuantat nu mi-a scapat. Nici gandul ca in pozitia de presedinte al USR, si mai ales prin prisma faptului ca acel for ceruse lamuriri de la CNSAS (printre altii, si dorind sa preintampine acuzatii de ‘ocrotire’ a membrilor importanti) despre N Breban, dansul era intr-o situatie destul de ingrata. Si totusi, acum, dupa ce reactia celui banuit de colaborare cu Securitatea (cu sau fara angajament semnat, agent de influenta sau de manipulare, vinovat sau curat ca lacrima) fiind cea cunoscuta, dl. Manolescu poate, si cred ca trebuie, sa faca un serviciu tuturor celor interesati si/sau implicati (chiar si dl-ui. Breban), facind accesibile documentele lamuritoare aflate in posesia USR.
    Acum cateva saptamani, dupa ce mi-am permis sa anticipez cum va gasi dl. Breban usa spre tarimul redresarii de imagine, un participant la disutia de pe acest blog mi-a sugerat (voalat dar nu si fara putin sarcasm) sa-mi exorcizez ‘demonii’ la un psihiatru. Dupa ce dvs. faceati o remarca in sprijinul decentei, domnia sa si-a oferit seviciile de psihiatru virtual si prin corespondenta. Ma intreb daca in noua conjunctura, cind atit dl. Breban cit si sustinatorii dansului au intrecut cu mult asteptarile celor pesimisti (cazul meu), generozitatea acelui psihiatru de rit post-modern nu ar trebui canalizata catre N Breban, Aura Christi, A. Potlog s.a.

  • mihai rogobete

    Faceţi la f.f. concediul, dom’ Tudoran?

  • Dorin Tudoran

    @Gheroghe Campeanu

    Multe ar trbui canalizat sau, mai bine spus, re-canalizate. Dupa concediu.

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete

    iDeocamdata imi luasem concediu doar de la blog ca sa am timp sa ma pregatesc de… concediu. Dar vine el si concediul -- e pe drum.

  • victor L

    dle Tudoran,
    daca trebuie, no problem.
    Dar tot miroase a potlogarie.

  • Dl.Goe

    Curat potlogarie coane Dorine. Parol. Din interesantul articol recomandat mie partea cea mai interesanta mi s-a parut asta:

    “Şi dacă poeta continuă a se face că nu vede în ce a constat manipularea lui Goma de către Breban cel manipulat, la rândul lui, de către Securitate, sunt gata să public transcrierea din dosar a convorbirii telefonice dintre Breban şi generalul Pleşiţă din 1977. N-am ridicat decât o parte a cortinei. Nu sunt convins că poetei îi va plăcea scena întreagă. Depinde numai de ea dacă s-o fac sau nu publică. Fie şi la tribunal.”.

    Sunt unii care trebuie dati in judecata ca sa spuna adevarul. Tot adevarul. Pac la Rasboiu, la rasboiu ca la rasboiu. Daca dam totul pe goarna de la inceput cu ce… vorba aia, ne mai aparam in caz de santaj?

  • Nicolae Prelipceanu

    Sub semnul lui dacă…Toată tevatura asta dacă este colabo sau nu cutare, chiar dacă n-a semnat un angajament sau dacă n-a scris informații cu mâna lui, ci le-a turnat (sic) pe cale orală, prin telefon, dacă și dacă… este lămurită într-un foarte pertinent și exact articol al unei doamne care lucrează la CNSAS, în 22-ul de săptămâna trecută, cred. Zău, citiți-l dacă n-ați făcut-o încă, merită, lămurește multe, dacă nu le lămurește pe toate.

  • Radu Humor

    Cum s-ar zice domnule DTudoran , potlogariile astea au reusit sa va intarzie plecarea in concediu ?!
    Sper ca n-o sa plecati de-abia in septembrie… Dar si atunci s-ar putea sa se amane .
    Sentinta, nu concediul :roll:

    P.S. Mi se pare prea mult….

  • Dorin Tudoran

    @Nicolae Prelipceanu

    Da, explicatiile tehnice pe care le da dna Germina Nagat in interviul din “22” (interviu excelent, cu adevarat!) sunt foarte clare. Am spus in cateva randuri, nu ma intereseaza daca cine a a vut ori nu angajament semnat. ma intereseaza ce a facut. In cazul ce se tot dezbate, i-am comunicat”subiectului” ce cred inca de la mijlocul anilor ’80.

    In textul de fata, “Potlogarii”, nu ma ocup de prozatorul ce se confrunta cu documente “jenante”. Ma ocup de…potlogariile la care se preteaza fratii Adrian si Aurelia Potlog (aka Aura Christi) care nu se… cunosc, dar scriu sub diferite nume, pseudonime etc. de la acelasi computer. Ma gandesc sa punpe doua coloane textele semnate in alte parti “Aura Christi” si cele trimise mie de “Adrei Potlog”, “AP”, “Vasile Cara” si “realitatea” pentru a se vedea cu cine avem de-a face…

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    Concediu imi luasem doar de la blog, ca sa ma pot pregati de… concediu. La concediuul-concediu nu pot renunta doar din cauza unor potlogari…
    Sentinta la care va referiti, nu ma preocupa.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran # 9
    Re-canalizarea ar trebui sa aiba o prima prioritate: evadarea din cotidian. Concediu placut.

  • Ancelin Roseti

    Domnule Dorin Tudoran,
    revin şi scriu ceea ce am mai scris, cu ceva timp în urmă, aici, pe blogul dumneavoastră (îmi cer iertare pentru faptul că mă repet):
    “Părerea mea e că Aura Christi, pseudonim inventat de Cezar Ivănescu, numele său adevărat fiind Aurelia POTLOG, nu trudeşte întru aflarea adevărului şi nici întru “apărarea” lui Nicolae Breban, ci profită de “cazul Breban”, de rezonanţa numelui Tudoran, situaţie/eveniment care, după părerea mea, îi vine ca o mănuşă, pentru a ieşi ea în prim-planul social şi, implicit, literar — adică pentru a-şi face sieşi publicitate.
    Suntem români, totuşi. Prin urmare, cunoaştem foarte bine apucăturile, metehnele şi mentalităţile româneşti, chiar dacă, atunci când ele ne defavorizează, simulăm necunoaşterea lor. România e plină de astfel de potlogării.
    Dacă ar fi să ne îngăduim nu mai mult de 5 minute, ca şi cum ne-ar interesa, ca şi cum chiar n-am mai putea de Aura Christi şi de literatura sa, şi-am răsfoi nu mai mult de 5 pagini din opera domniei sale, am constata, imediat, surprinşi sau nu, că nu ne aflăm deloc nici în faţa Sylviei Plath şi nici măcar în aceea a Gabrielei Creţan, de pildă, ci doar dinaintea Aurei Christi, o poetă ca toate poetele sau ca alte câteva zeci de mii, nici mai bună nici mai rea. Dacă până acum i-a fost purtat numele, în binecunoscuta manieră dâmboviţeană, vehiculul a fost Breban şi nicidecum copleşitorul său talent poetic. Iar dacă Cezar Ivănescu a scris ceea ce a scris despre ea, că a scris!, nu a făcut altceva decât să-şi arate drăguţenia şi complezenţa, atitudini foarte des întâlnite în lumea literară românească. Aceste obiceiuri au fost şi au rămas la modă, în literatura română — de ele n-au fost străini nici Nichita Stănescu, nici Fănuş Neagu şi lista poate continua în voie --, însă, de cele mai multe ori, din complezenţă în complezenţă, elogiile rămân neconfirmate de opera ridicată în slăvi.
    Aşadar, Aura Christi, nu este nici avocatul diavolului şi nici vreo carpatică Ioana d’Arc, ci doar o simplă femeie care, după părerea mea, s-a acroşat, în cheie telenovelistă, de acest „caz” şi de rezonanţa unor nume, sperând că-şi va spori astfel opera, talentul şi celebritatea.
    Poate, în ultimul episod, vom afla şi dacă a luat-o cineva în seamă.”
    Asta spuneam atunci, asta spun acum.
    România e plină de astfel de “genii” de gaşcă şi de cartier.
    Între timp au apărut alţii şi mai şi. Ei cică ar fi noul val de genii tricolore, care, după unii lingăi, ar aduce “sânge nou” în literatura română.
    Iată unde le puteţi vedea şi asculta: http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/poezie-puterea-film-documentar
    Dacă veţi avea răbdarea să treceţi chiar şi pe “diagonală”, ca să spun aşa, peste acest film, n-o să vă vină să credeţi ceea ce veţi afla. E greu de imaginat/prevăzut existenţa/apariţia unor astfel de scriitori. Apariţia şi existenţa lor sunt în ton cu stadiul României de astăzi. Cum sunt ei aşa e şi agricultura, şi industria, şi economia, şi învăţământul, şi sănătatea României actuale.

  • Dorin Tudoran

    @Ancelin Roseti
    1. Am dorit sa tin discutiile cat mai aproape de subiectul propus, nu sa le deschid opiniilor despre valoarea ori lipsa de valoare a poeziilor publicate de dna Aura Christi.
    2. In chestiune astazi sunt luarile de pozitie, publicistica profesata de dna Christi. Nu este vorba doar despre maculatura patetica, o grafomanie isterica; este vorba — cum cred ca a dovedit esantionul oferit in comentariul meu — si de impostura. Si de la un asemenea punct inainte clarificarile devin necesare, chiar daca par si o simpla pierdere de vreme, fiindca cei ce apuca o asemenea panta (potlogaria) sunt foarte greu de trezit, de adus cu picioarele pe pamant si ajutati sa nu devina prizonieri definitivi ai ridicolului.
    3. Sa-ti afisezi pe Wekipedia si numarul tentativelor de sinucidere ori lista problemelor de sanatate nu te aduce — nici ca valoare a poeziei, nici ca destin — in preajma Sylviei Plath. Este o chestiune de gust sau, dupa altii, de prost gust: ” Aura Christi a avut toată viața ei probleme dificile legate de sănătatea ei.

    Încă din tinerețe, în 1986-1987 are parte de experiența unei miopii galopante. I se fac două intervenții chirurgicale nereușite în orașul natal, soldate cu o puternică depresie și două tentative de sinucidere. Urmează un periplu descurajant și fast în ultimă instanță pe la medici celebri. E consultată la Clinica profesorului Filatov, la Odessa. Apoi la Moscova, la Clinica profesorului Fiodorov, unde, după câteva examene medicale, i se fac, una după alta, patru intervenții chirurgicale, primele două riscante. Medicul care îi salvează ochii, Larisa Olejko, îi sugerează să renunțe la meseria de scriitor.

    În 1994, în urma unor examene oftalmologice efectuate la o clinică privată din Saint Denis i se depistează o desprindere de retină la ochiul drept. I se fac două intervenții laser.

    În 2001 se îmbolnăvește de tuberculoză; e tratată la Spitalul Elias din București.” Evident, lipseste referinta istorica la numarul pe care il poarta la pantof.

    4. Da, o tara care duduie de genii, de aceea eu sunt interesat in ceva mai simplu: artisti autentici. Acolo unde brevetele de genialitate se dau, pe baza de reciprocitate, cu foarte mare usurinta cultura este impinsa pe planul secund.

    5. Am scris in cateva randuri despre iluzia paguboasa ca principiul afirmarii este excluderea. In fapt, cultura se construieste prin includere, nu prin excludere. Gesturile teribiliste de a te afirma prin excluderea altora suntamuzante pana la un punct; hai sa zicem, pana la o varsta. Dupa aceea, devin cu totul nelinistitoare…

  • SERVICIUL DE PASAPOARTE

    @Dorin Tudoran

    Aoleu! Ce de “confuzie”! Nu se mai intelege, neam, cine este “Adrian Potlog”, “AP”, “Vasile Cara”,”realitatea”, “Aurelia Potlog”, “Aura Christi”. Inteleg din textul dumneavoastra ca e o inghesuiala nebuna pe acelasi computer si ca toti autorii numiti mai sus se calca pe picioare sa prinda loc la tastatura. Ce inteleg eu este ca fratele Adrian isi reneaga sora, nu o cunoaste ori ca sora Aurelia zisa si Aura scrie singurica despre ea si il semneaza pe fratele de nu o cunoaste. Ce nu inteleg este cine este “Vasile Cara”. “realitatea” este clar ca este S.O.Vantu intrebarea este cuum de scrie el din celula. Cine a scris poezia aia cu “si fiindca era nevoie ca toatea astea sa poarte un nume li s-a spus…” Eu zic ca trebuie sa li se dea un nume la toate numele astea care va scriu despre marea Aura Christi fiindca altfel nu se mai intelege om cu persoana. Dumneavoastra ce nume ati alege dintre ele “realitatea” sau “Aura Christi”? Ziceti ca ce ne-ati dat este doar un “esantion”. Mai dati-ne ca altfel aratati ca Manolescu care zice ca nu a ridicat cortina decat putin si ca daca se enerveaza chiar o ridica cu totul de ramane Aura Christi cu gura cascata ca la teatru. Sa ramina daca minte. Ati vazut cum va “barbiereste” Sanda Varan pe blog la dl Stoiciu? Eu nu-i mai raspund la nimic pana nu vine prietena dansii Aura Christi cu cetatenia germana si pasaportul german al dlui Breban sa vedem si noi vizele alea de intrare si iesire din Romania prin “anii lumina” ’70 si ’80 pe pasaportul german al dlui Breban ca sa se vada clar ca dumneavoastra, Monica Lovinescu si Manolescu lansati minciuni ca umbla cu pasaport romanesc cat si unde vrea dupa ce il injurase pe Ceausescu si se intorsese la Bucuresti sa-i dea dedicatii ca si Elenei Ceausescu. Nu v-a trimis dedicatii noi arhivarul cela care le-a dat celor de la Adevarul literar si artistic dedicatiile alea dulci de tot ale lui Breban pentru Ceausesti? N-as vrea sa va suparati am inteles de ce nu mi-ati publicat primul comentariu, pentru ca aparuse deje la dl Stoiciu si ma grabisem sa zic ca nu o sa apara dar poate imi spuneti de ce mi-ati banat comentariul trimis ieri. V-ati suparat ca l-am criticat pe prietenul dumneavoastra Manolescu? Mi-a soptit o pasarica ca in ziua de 30 mai aveti un dialog cu el la Ateneu roman. Tot despre Aura Christi o sa discutati? Ar fi pacat de timpul dumneavoastra. Sa vina cu pasaportul german al dlui Breban si pe urma mai vedem.

  • Dorin Tudoran

    @SERVICIUL DE PASAPOARTE
    1. Nu este treaba mea sa aleg un nume dintre cele sugerate pentru autorul/autoarea unor asemenea matrapazlacuri.
    2. Nu cred ca se poate face o comparatie intre ce a spus dl. Manolescu in articolul din Adevarul si detaliul pe care l-am dat eu spunand ca e vorba doar de un esantion. In primul caz e limpede ca trebuie pus pe masa, la vedere publica, informatian integrala. In cazul potlogariilor mentionate de mine cred ca n-ar fi nevoie. Ma mai gandesc.
    3. Am vazut noua capodopera a dnei Varan. I-am raspuns, desi este evident ca e inutil. Bate apa in piua si deturneaza, cum ati observat si dvs., discutia fiindca nu-i convin datele problemei. Este acesta un fel de a “discuta”.
    4. Dna Aura Christi este libera sa procedeze cum gaseste de cuviinta in legatura cu sugestia/cererea dumneavoastra de a prezenta probe pentru ce afirma. Poate ca nu va raspunde inca fiindca tocmai se ocupa de colectarea probelor. S-ar fi putut abtine macar de la acuzarea Monicai Lovinescu dar impertinenta unora nu cunoaste limite.
    6. Nu am fost niciodata in contact cu arhivarul ce a trimis acele fotocopii la Adevarul literar si artistic. Recunosc — dedicatiile erau monumentale! Daca nu ma insel, una sau poate doua data/date dupa 1971…
    7. Nu m-a suparat comentariul dvs. despre dl Manolescu, desi era nedrept. Nu am publicat comentariul dumneavoastra fiindca nu mi s-a parut cuviincios sa ne amestecam in viata particulara a unei anumite doamne. Nu tribulatiile de acest fel erau sau vor obiectul unei discutii decente.
    8. Nu v-a soptit, nimic, nici o “pasarica”. Ati citit probabil anuntul de pe pagina electronica a Editurii POLIROM. Cum invitatia a fost facuta si acceptata inca din luna ianuarie — deci, cu mult inainte de mizeriile ce au declansat comentariile dumneavoastra — nu dna Aura Christi este subiectul intalnirii respective. Nu ar putea fi nici in alte circumstante. Aveti mare umor, dar in cazul de fata e mai mare decat e nevoie…

  • mihai rogobete

    Invocând principialitatea, mai toţi cei care susţin distincţia operă-autor pretind invulnerabilitatea datorită operei realizate, minimalizând meritele “de om” ale celor cu una modestă şi -- de ce,nu? -- făcându-i condamnabili pe cei fără. Plotog de potlogăreală!

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete

    Nu inteleg prea bine…
    Punctul meu de vedere: a invoca meritele operei pioctorului Ionescu cand judecat este cetateanul Ionescui constituie o diversiune veche si nemuritoare.
    Daca Liviu Rebreanu calca un om pe pasaj de pietoni si il omoara, cand pietonul trece corect pe culoarea verde, judecat si condamnat nu este… romanul ION, ci cetateanul Liviu Rebreanu.
    Trimis in puscarie pentru culpa respectiva, Liviu Rebreanu nu devine un prozator lipsit de talent. Dar nici mai talentat decat este in realitate.

  • I love http://www.dorintudoran.com , i see a lot of interestig content here
    Tattoo designs

  • mihai rogobete

    Niciun echivoc: de nebunie şi de talent, nicio justiţie nu se atinge. Cum n-am nici vină nici merit pentru ochii mei verzi, nici talentul nu mă poate face nici vulnerabil nici invulnerabil. Nebunia şi geniul se revarsă, de o parte şi alta, peste marginile legilor omeneşti: dacă iresponsabilitatea ţicnelii nu-i justiţiabilă, genialitatea responsabilităţiii e cu atât mai vârtos. Pentru un autor, opera este o potenţială circumstanţă agravantă. Singura judecată pretabilă operei este, dacă, baftă peste fibra destinului său, autorul a meritat-o sau nu, dacă-i mai aparţine.

  • Daca_nu_nu

    Eu nu mai ţin minte exact cum a pornit această poveste, însă, dacă nu cumva memoria îmi joacă feste, am impresia că totul a pornit în momentul în care -- odată izbucnit scandalul Breban -- Dorin Tudoran, întrebat de unii-alţii ce părere are despre această situaţie, a declarat că rămâne la aceleaşi păreri publicate atunci/acolo (nu mai ţin minte exact, dar undeva, pe blogul acesta, e scris acest amănunt). Dacă bine ţin minte. Dacă nu… scuze pentru deraiere.
    Acuma, eu nu-l cunosc pe dl Breban, cum nu o cunosc nici pe doamna Aura Christi. I-am văzut o singură dată, în 2009, la Colocviile romanului românesc. Dl Breban, în timp ce vorbea, se adresa unei doamne aflate în primul rând, spunându-i pe nume: „Aura”; şi-mi aduc aminte că am întrebat pe cineva de lângă mine „cine e doamna”. Aşa am aflat că este o scriitoare valoroasă. Mi-aduc aminte că am căutat pe net informaţii despre d-sa şi, spre dezamăgirea mea, am găsit şi eu acele amănunte citate mai sus de dl Tudoran, care mi-au lăsat şi mie o impresie destul de… neplăcută. În ce sens neplăcută? Noi ştim că scriitorii manifestă o preocupare faţă de propriul eu diferită de preocupările unui ins obişnuit. Şi nu cred că este cazul să insist, că nu-i învăţ eu pe scriitori cum devine lucrul acesta. Dar nu toate întâmplările din viaţa lor sunt importante în orice moment: spre exemplu, una este când istoria literară descoperă în biografia unui scriitor evenimente cruciale care i-au marcat opera (ex. tentative de sinucidere, întâlniri providenţiale, diverse aptitudini etc.), alta este când aceste evenimente sunt trâmbiţate în gura mare, fie de scriitorii în cauză, fie de altcineva (cunoscuţi ai acestora ori simpli necunoscuţi/simpatizanţi). În cazul în care astfel de evenimente sunt descoperite după plecarea dintre noi a scriitorilor, descifrarea lor cade în sarcina biografilor, a istoricilor literari, a criticilor, pentru a elucida varii aspecte ale operei, influenţe asupra acesteia, pentru a reconstitui contextul în care ele s-au produs etc. Când scriitorul este însă în viaţă, astfel de amănunte pot deveni stridente, iar interpretarea lor -- cer scuze pentru folosirea termenului „interpretare”, dar asta facem când lucrăm cu opere, cu scriitori: interpretăm -- poate deveni un factor inhibant sau, dimpotrivă, deviant (de la „eu” la „ego”/de la sensibilitate, la şantaj afectiv ş.a.m.d.).
    În situaţia de faţă, constat că şi discuţia în sine a deviat îngrijorător: pentru că dl Tudoran a adus în discuţie un FAPT şi, printr-un concurs de împrejurări nefavorabil, a ajuns în discuţie o OPERĂ, ba chiar mai multe. Am citit şi ce s-a scris pe blogul dlui Liviu Ioan Stoiciu, comentarii lungi şi complicate pentru mintea cuiva străin de context, de… multe.
    Ce apreciez însă la Dorin Tudoran este faptul că, spre deosebire de alţi interlocutori, d-sa nu a pus sub îndoială valoarea operei, nici în direcţia N. Breban, nici în direcţia Aura Christi (cum ne amintim că nu a pus sub îndoială valoarea lui Mihai Botez). Lucru care, în contrapendere, nu s-a întâmplat, câtă vreme d-na Aura Christi a motivat că „Dl Tudoran nu-i iarta [dlui Breban n.n.] ceva cu mult mai grav: opera, pe care DT nu o are”.
    Eu pot înţelege prietenia d-nei Aura Christi cu dl N. Breban. Şi o înţeleg cu toată inima când spune: „Lui Nicolae Breban îi datorez enorm. Repet, enorm.” O înţeleg şi când, fără a fi originală, spune: „Dacă n-ar fi existat Nicolae Breban, el, în mod cert, ar fi fost inventat.” O înţeleg, pentru că, după mintea mea, în prietenie contează sinceritatea, mai mult decât originalitatea. Şi mă ruşinez că, spre deosebire de d-na Aura Christi, eu nu ştiu cât îi datorez lui Dorin Tudoran. Dar -- tot aşa, fără a fi originală -- cred că pot spune la modul foarte sincer că, fără Dorin Tudoran, eu aş fi fost mai săracă. Şi alţii din generaţia mea…

  • Radu Humor

    @ Daca_nu_nu
    Ai scris frumos ! (# 24)
    Nici nu mi-am dat seama ce lung este comentariul :roll:

  • (acest mesaj este unul sexist) AP12

    Asta vă mai lipsea acum!; o biografă viagrafă (ţinînd seama că sunteţi în viaţă). Cel puţin sculativă de-ar fi …(răsfirată, sau nu)… Dar aşa, nu-i puteţi face nici măcar un compliment.

  • Ancelin Roseti

    Atitudinea doamnei Aura Potlog are legătură cu „opera” domniei sale, deoarece, dacă ar fi fost o operă fără ghilimele, nu ar mai fi simţit nevoia de a ieşi în evidenţă, chiar dacă în scandal ar fi fost implicat Breban — că dacă într-un caz de turnătorie ar fi fost implicat un anonim, deci caz nemediatizat, domnia sa, doamna Potlog, nu ar mai fi fost atât de vehementă în „aflarea” adevărului, chiar dacă respectivul anonim ar fi fost o persoană apropiată domniei sale. La ce-ar mai fi ajutat „aflarea” adevărului? Dar aşa… În propoziţie e vorba, totuşi, de Nicolae Breban. De ce n-ar spera dumneaei că va reuşi să înlăture măcar şi numai o pereche de ghilimele din preajma operei sale, agăţându-se de, aşa cum am mai spus, rezonanţa unor nume şi sărind la gâtul altor nume sonore!
    Astfel mai aude lumea şi de ea – adică nu-i o anonimă, nu-i o tanti nimeni, ci e cea care l-a apărat pe Nicolae Breban şi s-a luat la trântă cu Dorin Tudoran; deci e şi ea de-acolo, e la vârf, e scriitoare cunoscută, autentică, mare ş.a.m.d.
    Sunt sigur că dumneaei abia aşteaptă să se ivească un alt caz sonor, cu personaj oarecum apropiat domniei sale, pentru a-şi încorda, în public, muşchii împotriva altor nume cunoscute. Doamna Potlog, dacă ar fi fost într-adevăr celebră, talentată, valoroasă, n-ar mai fi făcut astfel de flic-flacuri justiţiare. Nu vedeţi?, presa scrisă şi posturile româneşti de televiziune sunt pline de astfel de arivişti, care, râvnind celebritatea, se ceartă în public cu propriile familii, divorţează în direct, îşi dau cu părerea despre tot felul de lucruri de care habar nu au şi despre care atunci au auzit prima oară etc.
    Domnul Dorin Tudoran ar putea să ne spună dacă, de pildă, Al Pacino, Meryl Streep, Robert De Niro şi alte valori autentice apar pe posturile de televiziune sau în presă pentru a-şi da cu părerea despre o banală ploaie torenţială, despre vecinul de la patru care tocmai i-a scăpat apa în cap lui John, despre divorţul măscăricilor cu pretenţii de vedetă, despre strategiile celor de la NASA ş.a.m.d. Eu sunt sigur că nu. De ce? Fiindcă aceştia sunt într-adevăr mari personalităţi, mari valori, fiindcă reprezintă ceva prin ei înşişi.
    În schimb, în România, îi vedem foarte des, de exemplu, pe Stela Popescu, pe Alexandru Arşinel, pe una Tatoiu, dându-şi cu părerea, de la avortul talentatei şi nemaipomenitei Lenuţa, amanta marelui şi genialului Nelu, şi până la fenomenele seismice, despre tot: despre nutriţie, despre inginerie genetică, despre filosofie economică, despre strategiile Bursei din Londra, despre semiotică, despre cât de caldă trebuie să fie apa caldă, despre cine a inventa-o, despre metafizica murăturilor de iarnă, despre intertextualitatea tochiturii moldoveneşti etc.
    Pe doamna Potlog n-o primesc ăia pe la televiziune că numai acolo ar sta. De s-ar închide cazul de o mie de ori, chiar şi în favoarea lui Breban, l-ar redeschide, ar căuta altele, până va deveni ea însăşi mai celebră decât cazul şi mai importantă decât persoanele implicate în caz.
    Asta e legătura, după părerea mea, între cazul în discuţie, doamna Potlog, atitudinea sa publică şi „opera” domniei sale.
    Altminteri nu am nimic cu opera domniei sale – eu nu sunt scriitor, sunt doar cititor şi pentru mine scriitoarea Aura Christi Potlog şi mulţi alţi astfel de scriitori (pictori, cântăreţi, actori etc.) nerecomandaţi de talent şi valoare nu există. De altfel nici cu dumneaei nu am nimic, ci spun doar ceea ce cred despre acest caz. Atât.

  • mariana

    @ Radu Humor # 25

    Dat fiind ca sunteti extrem de volubil ( in pareri, de pe un blog pe altul ), v-as ramane indatorata daca ati avea amabilitatea sa-mi lamuriti “vorba bunicului”…

  • SI

    @ Dorin Tudoran

    Din punctul meu de vedere, asa cum spuneam si cu alt prilej, domnul Ancelin Roseti (# 17 si 24) are dreptate. Desi spune ca nu e scriitor, e bine informat si face o buna analiza a mentalitatii scriitorului la romani.
    IL CITEZ pe domnul ROSETI (cu felicitari!):
    “Părerea mea e că Aura Christi, pseudonim inventat de Cezar Ivănescu, numele său adevărat fiind Aurelia POTLOG, nu trudeşte întru aflarea adevărului şi nici întru “apărarea” lui Nicolae Breban, ci profită de “cazul Breban”, de rezonanţa numelui Tudoran, situaţie/eveniment care, după părerea mea, îi vine ca o mănuşă, pentru a ieşi ea în prim-planul social şi, implicit, literar — adică pentru a-şi face sieşi publicitate.”

    Asa ca -- tot din punctul meu de vedere -- nu ar trebui sa ne mai pierdem timpul (nici dumneavoastra, nici noi) comentindu-i interventiile. Nu stiu daca Nicolae Breban va fi capabil sa inteleaga ca rudimentarele demersuri ale Aurei Christi i-au facut mai mult rau decit bine.
    ——————
    Chiar azi, doi scriitori mi-au spus ca ar fi vrut sa intervina si sa puna intr-o cumpana dreapta argumentele pro si contra Breban. Aura Christi le-a taiat orice buna intentie.

    * Probabil domnul Ion Vianu (medic psihiatru celebru) nu o citise pe Aura Christi in ce stil va acuza!

  • Radu Humor

    @Mariana
    Ca sa observati ca umblu si volubesc de pe un blog pe altul, inseamna ca si dvs. faceti la fel, asa ca daca s-a vrut cumva un repros , va include !
    Nu citesc si scriu decat pe acest blog( si-i multumesc domnului DTudoran), (b)Arca lui Goe, Roxania si @Liviu Ioan Stoiciu ! Rar cand mai intru pe sub Copacul din Padure si Voxpublika !
    In rest doar daca urmaresc un link !

    P.S. Va intereseaza cati are bunicul… de cand a murit ?
    Ca-n rest orice inteligenta medie pricepea a(i)luzia :roll:

  • Dorin Tudoran

    @SI

    Daca v-as marturisi ca — dincolo de lehamitea pe care mi-o produc asemenea situatii, in care minciuna si impostura isi dau mana — nutresc o mila substantiala pentru un anume personaj, m-ati crede?

    In acest moment, doar documentele si analiza lor profesionista, dincolo de simpatii si antipatii, mai pot sa puna “intr-o cumpana dreapta argumentele pro si contra Breban”. Ma refer la cetateanul Nicolae Breban, nu la opera scriitorului Nicolae Breban, care este amestecata in aceasta istorie nelinistitoare printr-o diversiune cu “puternice traditii” in istoria dezbaterilor de acest fel, dezbateri sortite, prin asemenea diversiuni, sa nu duca la nici o concluzie.

    Unul dintre lucrurile pe care le poate face, inca, dl Breban este sa-i comunice dnei Aura Christi ca Aura Christi nu este Nicolae Breban. Odata facut si acceptat acest gest eroic, exista sanse de ameliorare. Macar intr-o privinta, daca nu in toate privintele.

    Dl Ion Vianu si-a exprimat un punct de vedere demn de tot respectul, punct de vedere intemeiat pe o experienta directa, personala cu dl Nicolae Breban. Si peste o asemenea marturie nu se poate trece, fara a gresi. Asta nu inseamna ca experiente mai putin fericite, daca nu chiar usor sumbre, cu acelasi Nicolae Breban trebuie decartate din discutie.

    Se intampla ca nu imi pot permite sa-i recomand doctorului Ion Vianu nimic in legatura cu interesele sale profesionale. Fiecare medic isi alege “subiectii” dupa cum gaseste de cuviinta.

    In sfarsit, nu trebuie sa fii doctor psihiatru pentru a intelege ca ceva este extrem de bizar cand dna Aura Christi il acuza pe dl Nicolae Manolescu ca “o santajeaza”, pentru ca presedintele Uniunii Scriitorilor a declarat ca nu ar dori sa faca publice si alte fragmente din documentele privindu-l pe dl Breban.

    Repet, pentru a curati locul si a-l face propice unei dezbateri, cineva trebuie sa o convinga pe dna Aura Christi ca nu este Nicolae Breban. Si eu, unul, nu vad pe nimeni mai potrivit sa o convinga pe dna Christi de aceasta realitate decat pe dl Breban.

  • SI

    @ Dorin Tudoran #31

    Da, va cred. Cum sa nu va cred?
    Mai ales ca si eu am simtit uneori aceeasi mila pentru el.

  • SI

    @ Dorin Tudoran #31

    Si cum sa nu-l cred pe Mircea Mihaies care spunea cindva:
    “Tragedia pe care o traieste Dorin Tudoran e tragedia celui care are dreptate mereu si, mai ales, prea devreme.”

  • Dorin Tudoran

    @SI
    Ei, cum si-a mai schimbat si el opiniile despre mine, dar tot imi este drag…

  • mariana

    @ Radu Humor

    Discursul despre inteligente este neavenit.
    Gasiti d.voastra un cuvant mai gentil decat “volubil” pentru cineva care isi declara aceeasi proprie comunitate de idei cu fiecare dintre persoanele aflate intr-o aspra polemica…
    Aceasta fiind situatia, sincer, n-am inteles la cine va referiti cu “vorba bunicului”.

  • Radu Humor

    @ Mariana
    Daca asta ati inteles, inseamna ca mi-am subestimat puterea de disimulare :roll:
    In general nu-mi stapanesc impulsurile in niciunul din cazuri : Cand nu-mi place ceva spun, uneori chiar foarte direct, iar cand apreciez ceva nu ma sfiesc sa fac cunoscut si altora !
    Ca vorba aia : In gusturile omului nu te poti …lasa !

    P.S. Vad ca ati facut o adevarata pasiune pentru bunicul meu !
    Si vina este a mea ca nu v-am spus ca , din pacate, am ramas doar cu amintirea si vorbele lui !
    Chiar n-ati inteles ce am vrut sa spun ?
    Mai recititi odata si postarea de dinaintea alei mele …. :roll:

  • Dorin Tudoran

    @Marius Delaepicentru

    Asta e, nimeni nu e perfect…

  • E ginerele lui Rautu -- gata e stalinist!Andrei mai uita-te putin in jur sintem in 2008 avem un MNAC unde vezi colectii la care pe vremea lui Nea Nicu nici nu visam exista un Artexpo da da acolo la 3 4 unde a fost in ianuarie o fabuloasa expozitie a lui Pandele tot stalinist nu fiindca e cu cel putin 15 ani mai mare decit noi si a prins si poeziile cu Wu Wing cel mic… .Hai sa incercam sa depasim aceste clisee pe care hop-top le aplicam! .spunea…….last one 1 andrei mai bine ne intilnim si vorbim la circiuma aia unde ne-am vazut si cu C. inainte de plecarea mea Lilik nu mai vrea sa polemizez la ea si ii respect doleanta.2 lilik o singura mentiune la ultimul tau post nu Patapievici si nici Oroveanu nu l-au omorit pe tatal lui Andrei.

WP Admin