≡ Menu

Marchizul de Post-Scriptum

Un strop de apă tulbure dar cu aere de tsunami mă anunță că ar putea să-mi facă nu știu ce, dar că nu se coboară la așa ceva. Ce nu înțelege este că pentru a te coborî la ceva, trebuie să ai de unde s-o faci. Or, în cazul dumisale, condițiile preliminare nu sunt îndeplinite.

Gargara agresivă a personajului numai în aparență haios e nimic în comparație cu bizara scenă, când, stârnită de un elan războinic, Groapa Marianelor s-a coborât să-i dea un cap în gură vârfului Chomolungma. Totuși, asta se întâmpla într-un film de desene animate.

Ilustraţie & Copyright © 2010: DION

Efortul unui nimic de a coborî la ceva mai sus ca el duce doar  la apariția mai mult ca nimicului. Cum ar veni, ceva mai puțin decât un post-scriptum la o erată care încă nu există.

Până și în lumea desenelor animate ar fi dificil de scos ceva hazliu din așa ceva.

P.S. Fait accompli și fără legătură cu cele de mai sus: a fost declanșată ascensiunea licuriciului de buzunar independent – Arturo Oui, mon Président, toujours à votre service. Am trăit s-o vedem și pe asta – zvonul devine diplomat.

 

  • @) Dorin Tudoran

    Daca inteleg eu bine, avem de-a face cu o prefata si mai urmeaza ceva… Foarte potrivit desenul lui DION!

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei #1

    Urmeaza — sau asa ar trebui sa se intample — sa avem si noi parte de o toamna lunga, frumoasa, linistita si s-o lasam mai moale cu blogareala ca altfel ne prinde Craciunul obositi rau de tot.

    Ma rog, vorba lui Ghita Dinu ” ‘Om muri si ‘om vedea “…

  • nea Dorine, nu mi se pare f. distractiv, un virus, un microb e mic, mic si cit rau poa sa faca!

  • @) Dorin Tudoran

    As vrea eu o toamna frumoasa, linistita etc, dar dupa cum merg lucrurile, am senzatia ca ne astepata, aici vreau sa spun, lunga vara fierbinte, fierbinte indiferent de situatia meteorologica!

  • Radu Humor

    Va multumesc ca nu mi-ati facut imposibila dieta prin devoalarea acelei mizerii umane care trinominale, a carui fatza se mai justifica doar anatomic, prin aceea ca poate suporta in interiorul atat de hidos o si mai mare oroare caracteriala!
    S-ar parea ca va fi ultima zvarcolire portocalie scaldata in vinuri de cea mai buna calitate, sorbite de oameni de cea mai proasta calitate !
    Omul n-are nici o vina !
    Nici macar aceea de a fi insistat sa fie numit :
    Pur si simplu nimeni n-a coborat mai jos (asa se spune ! )decat el ( pe scara demnitatii :mrgreen: ).
    Privindu-l parca inclin sa-i iert si lui Pata, “pata” cu patibulariii :roll:

    Curios insa cum de apar toti in prim plan politico-administrativ 😉

  • Daca_nu_nu

    Hopa. Asta cu_capul în gură mi-i cunoscută. O ştiu de undeva, dar n-o pot scri, că uitai buchiile şi eu, ca Sadoveanu…
    Ce-i? Ce vă uitaţi aşa? Sadoveanu se poate defaza şi io ba?
    (Din ciclul Lucian Blaga şi diplomatu)

  • mihai rogobete

    Până şi cel mai înverşunat maniheist acceptă, prin arta compromisului, pe care, confundând-o cu terţiul inclus în limitele sale de înţelegere, o socoteşte principiu politic, pentru a-şi camufla ipocrizia, căci „foarte răul”, „mai puţin răul”, păcatul, slăbiciunea…blândeţea, binişorul, binele şi foarte binele, fac treptele arivismului politicianist, de la răul absolut la binele absolut, evoluţionismul parvenirii. Pentru Lume şi, mai ales, pentru ceilalţi, primitivitatea şi copilăria, naturalismul şi adolescenţa, romantismul şi tinereţea, realismul şi maturitatea sunt privite, dacă nu cu dispreţ, cel mult cu condescendenţă de „relativismul” şi „senectutea” pe care le dovedeşte. Pentru cel cocoţat pe scara ierarhică a societăţii în poziţia de bine absolut e o ruşine că i s-a schimbat culoarea ochilor în pruncie, că-n adolescenţă i s-a preschimbat vocea, că, trecând dintr-o clasă într-alta la şcoală, sau dintr-un ciclu într-altul de învăţământ, a retraversat cam toate devenirile omenirii -- că poţi fi numai devenind. Şi nu numai că geniile empirice ale primitivităţii, cele intuitive ale antichităţii şi romanticii de mai încoa’ sunt socotiţi naivi şi proşti, ci şi răi – răul general absolut, care-i atârnă lui, învârtitului, ca o ghiulea de picioare. Nu, dup[ el, greşeala copilului de a-şi vârâ mâna-n foc nu-i o formă de învăţare, ci o tâmpenie; candoarea şi bunăcredinţa sunt răul şi prostia absolute; rătăcirile căutărilor de sine ale viitoarelor personalităţi autentice – fatali germeni malefici. Nu poţi ajunge niciunde şi mai ales cât mai sus, decât, neriscându-te, pe meritele devenirilor celorlalţi. Câţi Cioran, câţi Mircea Eliade, câţi Constantin Noica, Nicolae Steinhart, Adrian Marino, Paul Goma, Mihai Botez, Dorin Tudoran, Mihai Buracu etc. vor mai fi ? Sau, numai imuabili, Vadim, Iliescu, Băsescu, Vântu, Becali…

  • Great information! I’ve been looking for something like this for a while now. Thanks!

Next post:

Previous post:

WP Admin