≡ Menu

Poporul e nemuritor

Desen © - DION

Desen © – DION

Așa se intitulează (Народ бессмертен) romanul foileton în optsprezece episoade publicat de Vasili Grossman în Крaсная звездa (Steaua roșie) între 14 iulie și 12 august 1942 grație protectorului și admiratorului său, David Ortenberg, comisar politic cu grad de general.

La 14 iulie, Grossman îi scria tatălui său: ”Astăzi, Steaua roșie a început publicarea romanului meu… Ieri, ți-am trimis patru sute de ruble, prin mandat telegrafic.”

La 12 august, David Ortenberg nota că, pe parcursul celor optsprezece zile, între el și Grossman nu avusese loc niciun fel de neînțelegere privind textul romanului.

“Doar deznodământul”, notează Ortenberg, ”a iscat o discuție animată – personajul principal al romanului, I. Babadjanian moare.”

Gândindu-se cât de iubit era de cititori eroul principal, Ortenberg îl întreabă pe autor dacă nu l-ar putea ține în viață.

Autorul răspunde că nu poate face așa ceva, fiindcă fără moartea eroului principal, nu ar fi respectat ”adevărul războiului”.

Ironia avea să fie că Babadjanian, pe care Grossman îl însoțise în multe rânduri pe front, nu fusese ucis, așa cum auzise Grossman.

În 1956, ajuns general, idolul lui Grossman și al cititorilor săi, Hamazasp Khachaturi Babadjanian, avea să conducă reprimarea sângeroasă a Revoluției Maghiare. De murit, avea să moară abia în 1971, după ce ajunsese mareșal al trupelor sovietice de blindate.

Popoarele rămân nemuritoare, dar eroii lor nu sunt și eroii tuturor popoarelor. Eroi comuni – aproape o iluzie. Tipul acesta de ”globalizare” nu există. În literatură ne găsim o puzderie de eroi principali. În realitate suntem singurii eroi principali ai vieților noastre.

În octombrie voi fi la Budapesta pentru zece zile. Mă îndoiesc că voi vedea pe străzi oameni purtând portrete imense ale eroului lui Grossman și pancarte cu înscrisul “Mulțumim, mult stimate și iubite tovarășe Babadjanian!”

Privesc o fotografie din extraordinarele Carnete de război – de la Moscova la Berlin, 1941 – 1945 ale lui Grossman, texte selectate și comentate de Antony Beevor și Luba Vinogradova, apărute la Calman-Lévy, în 2007.

Textul care însoțește fotografia sună așa: ”Aprilie 1944, pe străzile Odesei. Grossman hotărește să-și lustruiască cizmele. Lustragiul a fost suprimat din fotografie, din motive politice.”

De altfel, și cizmele au fost suprimate din fotografia cu pricina.

Ce viață! Ce destin! Ce carte – Viață și destin.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Ontelus DG

    viața este binecuvântare

    farmecul vieții omenești
    vine din aceea că abia la sfârșitul ei vom înțelege
    cu adevărat
    că doar nemurirea sufletului
    este atributul care face din oameni creaturi excepționale.

    tot ceea ce creează omul,
    oricât ar fi de util sau de spectaculos,
    ori și una, și cealaltă nu se compară
    cu această creație extraordinară care este sufletul omenesc.

    acest suflet poartă amprenta Creatorului,
    apoi amprenta trupului în care i-a fost dat vremelnic
    să sălașluiască și, cel puțin la fel de important,
    amprenta evenimentelor cotidiene ori epocale
    pe care alcătuirea trup-suflet le trăiește de-a lungul vieții.

    călătoria sufletului în trup, în intervalul unei vieți
    nu este repetitivă,
    nici exil,
    nici blestem:
    este o binecuvântare;
    ceea ce facem cu această binecuvântare este decisiv,
    atât pentru fiecare om în parte,
    cât și pentru comunitatea în care omul viețuiește un timp.

  • Vasile Gogea

    Teribilă “poveste”! Mulţumesc!

  • Bendir Ostep

    Poate ca ne ramane destinul, drept consolare, cand un oras va fi sters din obisnuintele si convenientele fotografilor.
    Citadela ii prefera viata, si inaltele concepte despre ea, insasi, desi sunt multi care stiu ca nu este asa.
    Eu mizez pe destin. Poporul, nefiind al lui Michelet,dar nici al lui Berdiaev, devine nemuritor prin nou-noutul Renan de Marea Neagra.Trecand, desigur, prin Iluzii pierdute, prietenii nostri comuni de la Cluj, pentru cine bat clopotele si tinicheaua agatata de coada faustiana a vechii Europe.
    Ecartul de 25 -30 ani maxim dintre stornarile destinului romanesc este ca diferenta de ecartament care ne separa.De ceilalti noi. Formal, voit, provocator, oricum tacut fata de oamenii care ne apropie. Pe fata.

  • Dezideriu Dudas

    “Eroi comuni – aproape o iluzie.”

    Ref. la “eroi comuni “ :
    Ati uitat de “omul cu goarna”. Dupa ce si-a topit alama veche, a devenit “fata mare” pe tot mapamondul, ierou al luptei capitaliste si mai multilateral dezvoltate ca cea veche ( acum, “la inaltime”, faza pe Polonia si Ungaria…)….
    Si parintii lui Gaudi au fost arămari….dar ce minunata e SAGRADA FAMILIA…SAGRADA ŢARA ROMANEASCA insa, seamana mai mult cu SARMANA ŢARA ROMANEASCA. Aici arămarii n-au fost divinizati ca la Gaudi…Ba, chiar ei par a se fi „impiedicat”…”Omul cu goarna” a parut a fi mai mult cuminte decat rebel si macho prin decizia lui de inversare de sens…

    Ref. la “iluzie” -- de cine e “recomandata” ( ? )…. :
    Aici, jalea e si mai mare. Ref. la “iluzia noastra”, dom’Vasile scrie ca a inteles abia post-decembrist ca pana si fictiunea poate fi …actiune, la nevoie, chiar…reactiune, de unde, extind eu, orice posibilitate de relationare/pozitionare a adevarului, unde vrea “muschii nostri”….Asta-i doar partea de “recomandare” de catre “talent”…Partea de “recomandare” de catre “familie” e halucinogena prin excelenta…

  • Ontelus DG

    Leonid Dimov, ,,Să fie iarnă“

    ,,Cum roade visul firea cea aeve
    Cu fiecare noapte mai adânc,
    Mânând în turme zei, meandri, eve
    Şi cavaleri cu lire la oblânc,

    Cum se lipesc cu toţii de oglindă
    Să treacă dincolo cât mai curând,
    Cum creşte jalea-n tagma suferindă
    A chipurilor în amurg plăpând,

    Cum nasc apoi năluci în cavalcade
    Gonind uşor spre porturi sidefii,
    Spre specii calde, populând estrade
    La circul interzis pentru cei vii.

    Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
    Şopteşte-mi vorbe clare, să-nţeleg,
    Ori şuieră preziceri şi colinde
    Să fie iarnă pentr-un ev întreg.”

  • O.B.

    Bizareria timpurilor noastre este ca militaria este data jos din pod pentru civili. Pentru militari, ea trebuie uitata.Pentru informaticieni, ocultata. Pentru afaceristi (oameni, nu functii), scoasa din jobenul despre care nici dracu’ nu va spune cum de se poate sa fii in asa hal jefuit.Pentru oameni de cultura, literatori, artisti, este o idee pe care Hasek o falsifica etern (sauf unii pictori care isi uita cu o pizza pastelata malversatiunile si infractiunile zilnice, ori caricaturisti -turisti rusi, cu consoartele din dotare- de stat care nici nu mai stiu ce cur sa linga).Pentru tarani, militaria este nula (pt ca nu mai exista tarani). Pentru servicii, militaria este alibiul lor perpetuu. Ratiunea lor de a fi curajosi cu cine si cand nu trebuie, dar si motivul pentru care vor deveni sobolani atunci cand vine momentul. Si vine. Aproape ca nu vor mai putea iesi in strainatatea lor draga, unde agenda lor ii cheama.
    Militaria este pentru civili. Prostia congenitala pentru birocratii inteligentei.Americani sau nu, experti sau nu, in orice caz romani, da. Actiunea este insa pentru cine se pricepe.
    Eu mi-am dat demisia din funcctia de adjunct, (cu strategia), din cauza tampeniilor propuse de cei de la Academia Frunze.Nu cred ca este imposibil, doar ca nu accept ca se poate face asa. Noi suntem mai subtili, si folosim mereu steagul altora, ba chiar si identitatea lor. Ca avem prieteni peste tot, si chiar dintre cei mai pro-americani si occidentalizati, asta nu ma incalzeste. Si nici ceea ce se iveste din meta-contactul nostru. Ca nu noi am facut revolutiile unora. Pacat de atat efort in ipocrizia sincera…
    Demisia mea este definitiva!

  • Dezideriu Dudas

    Ref. la demisie : e si irevocabila ?

    Ne-civilii nu-s buni ca nu sunt militari iar militarii nu-s buni ca nu s-au demilitarizat. Ref. la militarii militari, cand s-au redus in primele etape, moment in care se si putea face ceva, n-am auzit pe nimeni sa protesteze serios ( am citit doar de niste afise pe garduri, scrise probabil de “stramosii garzii lui Tepes” de care scrie Liviu nost’…). Sper sa nu includeti aici si “oamenii cu goarna” ai nationalismului extremist. Acestia, cand apareau, era clar ca partida era pierduta. Crede cineva ca ei chiar combateau ?
    Fiecare ( militarii militari ) era interesat sa prinda ceva si mai bun in noile structuri, iar iesitii, multi voluntar, sperau sa castige mai mult cumuland pensia cu salariul…Cand s-a dovedit ca societatea in general s-a deteriorat grav, era prea tarziu. Pentru a reveni, nu se poate doar militar, nici doar civil, nici macar doar pe filonul interesului national. Trebuie respectat interesul public in profil local-regional-national-global. Si da, cum lasati sa se inteleaga, nu poate fi neglijata sub nici o forma, interfata militara. Nici macar cea de la interesectia cu societatea, atat de vituperata din 2012 incoace.
    Coordonez o structura institutionala integrata local, judetean si national. La nivel national, chiar daca acum structura aferenta incidenta este demilitarizata, procedura si legislatia specifica este aidoma structurii militarizate mostenite si existente functional in sectorul institutional paralel. Va asigur ca e nevoie de un efort amplu de demilitarizare in continuare, dar si de “militarizare”, mai ales in sensul de profesionalizare crescuta, chiar si de introducere in forta si fara echivoc a necesitatii respectarii interesului national in toate actiunile administratiei si ale functionarii societatii romanesti in general.
    Si eu am crezut mult timp ca “cineva” nu ne lasa sa actionam si respectand interesul national. Acel “cineva” este insa, pana la urma, doar “ INDIFERENTA “ noastra ( vorba d-lui Tudoran, care a devenit un LUX…). Asta nu inseamna ca nu sunt interese straine, de stat, corporatiste, de orice alta natura, dar noi, in primul rand noi, ne-am definit aceste interese ? “Cernavoda” renunta la “apa grea” cumparata din Romania, “se lauda” ca ia de la cine da mai ieftin ( indiferent daca, dupa ce “ne omoram noi”, invie preturile noilor veniti, mai ceva ca vechii zmei ai nostri – Bre’, “la poieti”, sper ca nu-s “zmeii lui CARTA…” aparuti la Humanitasul gabrieelean -- …….) spune presedintele CA de acolo, iar singurul care reactioneaza, este acelasi, care “are voie’ de 10 ani incoace ( e drept, mai e unu’, Voiculescu, care a crezut ca poate “sa-si dea singur voie”, crezand ca “cetatean european” e si “toata armata” din capul lui…). De ce ? Pentru ca nu-l mai baga nimeni in seama ( exceptand “poporul” din capul lui ) …In afara de resturile celor care “aveau voie” sa fie nationalisti, care si acum par sa-l tina pe Vadim in viata, urmariti va rog personalitatile publice care chiar sunt bine pozitionate in slujba sustinerii interesului national. Veti vedea ca sunt demult excluse din establishment, cu ajutorul celor care acum “se impiedica” din ce in ce mai tare, pentru ca din ce in ce mai mult Romania se indeparteaza de filonul necesitatii respectarii interesului national. La celalalt pol, Marea Britanie face giumbuslucuri logice si filozofico-institutionale la nivel global si de acea propun sa se renunte la formula “perfidul Albion” si sa-i zicem, macar la noi deocamdata, “Catavencu Albion ” ( ce zici Florine ? ). Si mai hilara e “preacinstita adunare a UE” care “combate” la “engleji” ( nu-i vad bine pe olandeji, care pare ca au pierdut intaietatea, inclusiv cea care credeam ca ne e dedicata exclusiv noua…), mai ceva ca Vadim odata antinationalistii extremisti, in beneficiul extremismului care pazea cel mai bine intrarea la cantine si la magazii….Normal ca pentru alea de la UE ( cantinele si magaziile ) “combaterea” tre’ sa fie si mai razboinica…Vadim ajunsese pana la “carpele kgb-iste”, acum tre’ sa “se” fi ajuns pana la “paramecii kgb-isti”….

    ”Ai nostri” si-au dat demisia de mult. Dvs. cine sunteti ? Daca sunteti un om, sunteti binevenit. Aveti o adresa de binevenire : forumuldelaneptun@yahoo.com

  • Ontelus DG

    loser, not lost

    ai înțeles acum ce-a fost
    regretele n-au niciun rost
    mai bine e să pari un prost
    purtând stigmatul unui fost
    voi nu plătiți nicicând vreun cost
    sunteți mereu la adăpost
    despre trecut: astea au fost
    prezentul vă găsește-n post
    iar viitoru-i tot al vost’
    it’s better loser, but not lost

  • Peter Manu

    Cunosc fotografia. Lustragiul era roman (nota lui Grossman).

  • Dezideriu Dudas

    Daca langa masuta lustragiului nu erau o barza, un viezure si-n manz, iar pe…., branza, coacaze si struguri, nu ne-am fi facut probleme. Desi problema pare a fi complexa ( sa-i zicem Problema Operationala complexa ) , nu vreau acum sa aduc in ajutor matematica….O fi avand si ea niscai treaba ca prea si-au luat-o-n cap adunarea si inmultirea….Asa ca, va multumim ca ne aduceti aminte ca (POi)maine-i 1 martie, urmeaza 8…, invers ca la Agatha Christie…Dar nu le-or stii englejii pe toate, aici, exact ca la UE…, nu invers.
    Un an bun va doresc ! Cum nu suntem nemuritori, cred ca e bine sa luam seama la intalnirile noastre…si nu cred ca ati fost pe-aici in 2016.

  • O.B.

    Eu ma ocup cu internationalul. Care nu este multilateralism, nici nationalism, localo-regionalism.Sau autohtonism. Eu stiu fantele, interstitiile, des-lantuirile, autostrazile subterane si liniile de comunicatie anti-gravitationale, desi magnetice.
    Desi mi-am dat dat demisia definitv, asta nu inseamna ca nu sunt om. Inca.Dar nu exista demisii irevocabile, decat poate la cei cu demisii de onoare.
    Multumesc, eu depind, structural, de tacerea lui Pluto. Care nu exista pe litoralul inca romanesc, dupe cunostinta me.Nu cred ca stiti ce imi propuneti, cu binevenirea dv.
    Ca dovada, as zice urmatoarea propozitie logica: Nu exista un stat (cu tot cu interesele lui nationale cu tot, incarnate sau nu) unde (notati localizarea, va rog, atopica) un serviciu de dezinformare extern sa se vada pe sine ca o gaura neagra, si deci sa isi infiltreze, sistematic, propriul guvernamant, ca si cand ar fi unul strain, daca nu inamic.
    Nu exista unul (nici logic, nici realiter).
    De accea eu, si noi, nu am facut decat atmosfera. Un mic sprijin ideatic, uneori, o atingere subtila, eterica aproape, cu asta m-am ocupat eu.
    Dar nefiind nimic de zis, “irevocabil” este super fluu.Mai ales ca ce fac invataceii nostri, azi, trebuie mai cu acuratete tacut.Chestie de sfert. Secular

  • Daca tot cunoasteti fotografia respectiva si stiti ca lustragiul era roman (nota lui Grossman), poate ne indicați numele volumului în care se găsește, fiindcă în cartea la care mă refer nu există o asemenea precizare.

  • Dezideriu Dudas

    S-a inselat el Grossman la General, d-apoi la lustragiu ( Individual…)…

    Determinatii

  • Ontelus DG

    Astăzi se împlinesc optzeci de ani de la nașterea scriitorului Marin Sorescu, decedat în decembrie 1996. Reproduc un fragment din piesa ,,Iona”, capodopera publicată în 1968:
    ,,- (Cu mâna streaşină la ochi.) Cum se numeau bătrânii aceia buni, care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu arătau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de câteva ori? În fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semăna cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singură parte – cum se numea? Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată din ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză.)
    -- (Iluminat, deodată.) Iona.
    -- (Strigând.) Ionaaa!
    -- Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona.”

  • Multumim!

  • Valentin Feyns

    Splendid

  • AT

    Poporul rămâne nemuritor atâta vreme cât nu știe ce i se întâmplă. De aceasta se ocupă mulți oameni de valoare, temporar financiară, dar și toată elita crescută la sânul indispensabililor patriei. Restul sunt dezintegrări inevitabile, la care participă și cei care li s-ar opune, dacă nu ar fi și ei, și conturile lor, în jocul esențial.Adică..dacă ar ști.
    Și totuși poporului i se întâmplă și anumite lucruri, bine făcute, intens mediatizate, aș zice capitale, chiar dacă nu atât de inimaginabile încât să însemne cumva o cădere în istorie, sub formei unei decadențe instant. Și inteligibile. La ceaiul deschis tuturor neaveniților, care mai zâmbesc fără cianură. Incă.
    Poporul român are aliați puternici și foarte înțelepți. Din păcate nu putem spunem același lucru despre statul român. Cum e turcul și pistolul…
    Din acest unic motiv poporul român rămâne nemuritor, în Călușul fără vreun sens apotropaic, cântat de o brigadă româno-bulgară imbatabilă.Pre numele ei de scenă, Sciția Mică, Apud Scythcia Minoră.
    Asta este bine, doar așa vom afla că nimeni nu ne amenință, atât timp cât statul român va fi clona unui stat mare și foarte creativ, iar popoarele noastre vor fi paradoxal unite în tentativa de întârziere a istoriei, prin căderi repetate și simpatetice în vidul propriilor elite. Dar câte un ce ne va mai amenința, așa, de control…la păpică.
    Minunat este că vom trăi cu spiritul. Și cu garanția siguranței eterne.
    Sssst…profund, boieri dumneavoastră!…

  • Ostap Bender

    În calitate de personaj real, nu literar,nu doar ironic blagoslovit cu o biografie faină,chiar și de oameni care se presupune că știu puterea atribuirii, nu pot decât să mă opun, vehement, retorsiunii sensului meu, destinului meu. Bre, nimic nu mă va proteja de cutremurul meu mic, chiar cu prețul răstălmăcirii porcești a istoriei, a mea și a celorlalți, la vremea lor supuși turci, ca și mine, fără să știe că au fost și greci, și daci, și romani, și celți (!), și mulți de-ai noștri. Așa că mai termină cu comentariile, că avem și noi un consiliu al legalității și moralității socialiste.Tovarășu….
    Adică s-o fi schimbat poziția polului magnetic, da busola își face treaba. Istoria de asemenea, dar dacă cineva își imaginează că mă mută pe malul vestic al Mării Negre, în domiciliu forțat (ca să nu mai zic de toată biografia mea inacceptabilă pt cadriști) doar pentru a avea ceva de prezentat ca momeală de securitate pentru un stat deja mort, dar cibernetic asigurat de agia de la București (sanchi!), simultan deci pentru un stat care va fi ajutat să moară, asta înseamnă că îmi declară război.
    Mie…!
    Asta este o mare greșeală!De-acum vom putea tăcea …

  • OB

    Nu ]nainte de a ne gândi la râzboiul hibrid, care este la fel de vag ca profețiile lui Nostradamus. Adică nu este un concept, este o mizerie. Nu și din partea celor care se pricep, care au depășit războiul de guerillă.
    În plus, nimeni nu va invoca cuceririle științei pentru fenomene inexplicabile.Asta va fi sfărșitul abia începutului război hibrid. Pare că nimeni dintre cei care pretind că ar conduce societăți avansate nu știe că lumea s-a schimbat.
    Perfect!

WP Admin