≡ Menu

Politizarea instituțiilor: lupi și mielușei

Declarată respectabilă și parte a regulilor jocului politic – când ne favorizează, politizarea devine, brusc, odioasă și semn al comportamentului autoritar, ba chiar dictatorial – atunci când ne defavorizează. Acesta este țarcul strâmt și strâmb din care este lansat, periodic, spre conștiința publică penibilul discurs al interesului foarte personal.

 

Când, în ianuarie 2005, președintele Institutului Cultural Român (ICR) afla din oraș că a fost destituit și era  chemat la Cotroceni să dea nas în nas cu înlocuitorul său, acesta din urmă, dl Horia-Roman Patapievici, nu vedea nici un motiv de jenă că devenea instrumentul unui act de politizare.

Astăzi, când Guvernul pregătește trecerea ICR din subordinea președintelui României sub controlul Parlamentului, dl Patapievici organizează o conferință de presă în care acuză vehement politizarea. Dacă ar fi vorba de o persoană oarecare, acest semn de inconsistență morală m-ar lăsa rece.

În 2005, președintele Traian Băsescu s-a bucurat cu cinism că l-a putut umili pe dl Augustin Buzura destituindu-l prin surprindere pentru a-i arăta  că își alesese greșit protectorii politici. În 2012, dl Traian Băsescu se declară nemulțumit că premierul Victor Ponta îl ia prin surprindere și trece ICR din subordinea președintelui României în subordinea Parlamentului.

În România, toată lumea ia pe toată lume  “prin surprindere”. Se joacă la ofsaid.

Evident, nu există nici o certitudine că, în desemnarea conducerilor viitoare ale ICR, Parlamentul va dovedi mai puțină subiectivitate decât a dovedit un singur om – președintele României. Totuși, măcar și strict procedural, pasul ar trebui să fie spre transparență, nu din nou spre culise.

Desen & Copyright 2012 - DION

În măsura în care ea există, politizarea de azi n-a venit din senin. Este o replică la politizarea ultimilor opt ani. Nu mă refer la activitatea per se a ICR, fiindcă ea nu a fost politizată și, dincolo de tot ce se poate reproșa triumviratului care conduce încă ICR (coterii, găști, aroganță etc.), la nivel de performanță a managementului cultural, anii Patapievici-Mihăieș-Radu au fost incomparabil mai buni decât anii de dinaintea lor.

Hotărând să fie parte a nesfârșitelor campanii pro-Putere și, mai ales, anti-Opoziție, dnii Patapievici și Mihăieș au atras asupra ICR antipatii dintre cele mai virulente. Când imaginea oamenilor se substituie imaginii instituțiilor pe care le conduc, nu lumina iese la iveală, ci mai ales umbrele. Este răul suprem pe care oamenii de acest fel îl pot face instituțiilor publice pe care le conduc.

Avem obiceiul să acuzăm politicienii că sunt cei care politizează instituțiile. Nu sunt singurii. Ce au dat cu o mână instituției pe care încă o conduc (inteligență, rafinament, pasiune pentru actul de cultură și muncă pe rupte) dnii Patapievici și Mihăieș au luat înapoi cu două mâini (2×2, adică 4) tatuate de pasiuni politice, participare la fanatizarea discursului public și polarizarea, până la irațional, a electoratului. Politizarea imaginii ICR-ului este, în exclusivitate, opera dlor Patapievici și Mihăieș. Politicienii nu au avut nimic de-a face cu acestă operă de subminare a imaginii institutului.

Spre a ilustra lipsa ingerințelor politice în activitatea ICR, dl Patapievici indică o situație surprinsă într-un document din arhiva institutului. Potrivit documentului, predecesorul dlui Patapievici ar fi respins o propunere a șefului statului care ar fi putut conduce la limitarea independenței totale a ICR. Lăudabil. Și cum s-a comportat predecesorul dlui Patapievici, și gestul dlui Patapievici de a-l evoca. M-aș fi bucurat ca dl Patapievici să numească și un document care să ateste că și Domnia sa a respins asemenea încercări de ingerință politică.

Tot nu e limpede dacă dl Patapievici a fost supus vreunei presiuni politice sau a acționat liber și nesilit de nimeni, trezind-se ”scos din context” și citat, în chiar ziua alegerilor prezidențiale din 2009, de ziarul catalan La Vanguardia, cu o afirmație distrugătoare la adresa contra-candidatului Mircea Geoană.

Nu pot exclude ideea scoaterii din context, dar îmi este greu să cred că, în timp ce un intelectual, înalt demintar de stat român și un ziarist spaniol discută, să spunem, despre Salvador de Madariaga, José Ortega y Gasset și Brâncuși, în ziar apare o informație despre o video-casetă în care dl Mircea Geoana este beneficiarul unei partide de sex oral. Singura concluzie ar fi că, în 2009, nu dl Patapievici lucra pentru candidatul Traian Băsescu, ci  La Vanguardia.

Statutele de funcționare ale unor instituții precum ICR ar trebui să interzică persoanelor din conducerea acestor instituții să se implice public în  bolborositul rigolei luptelor politice. În felul acesta s-ar construi un mecanism care să protejeze imaginea și interesele instituțiilor de slăbiciuni omenești ce pot scăpa ușor de sub control.

Când aud strigătul “Săriți, politizarea!”, îmi trebuie ceva vreme să înțeleg cine se plânge: mielul sau lupul?

Nu de alta, dar eu, unul, am văzut mulți miei care au devenit lupi, dar n-am întâlnit niciun lup care a redevenit mielușel.

 

  • Pingback: Un singur Eminescu și milioane de cititori | Teologie pentru azi()

  • dinu adam

    foarte bine punctat, Dorine! subscriu integral.

  • @) Dorin Tudoran

    Gata vacanta, master? Acum, la chestiune -- cei care au fost numiti politic si au facut constant politica omului care i-a numit n-ar trebui sa se mire daca sint schimbati, de asemenea, politic. Este cazul d-lui Patapievici acum, a fost cazul d-lui Tismaneanu cu putina vreme in urma. Pe de alta parte, nu cred ca acestea ar fi trebuit sa fie urgentele guvernului, intr-o tara zguduita rau de criza. In acelasi timp, vad in asta un semn ca nu vom reusi sa iesim din logica politizarii in cazul unor institutii care n-ar trebui sa aiba atingere politica. Nimic nu ne garanteaza ca, dupa demiterea politica a unor demnitari numiti politic, nu vor urma alte numiri politice s.a.m.d. cu fiecare schimbare a puterii. Or, asa nu se pot construi institurii serioase, ci mai degraba se pot acorda sinecuri clientelei politico-intelectuale…

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Asta cred si eu. Voi continua saptamana viitoare. Sa fii numit pentru a conduce un institut de cercetare sau unul de “raspandire a culturii romane in lume” si sa te tii de politica (public) de dimineata pana… dimineata e calea sigura de a atrage asupra institutiei fulgere, grindina, vifornite etc. Ocupa-te, domne’, doar de treburiler institutiei, fa tot binele din lume acolo si lasa-i pe altii sa trancaneasca. Am mai discutat candva, matale si subsemnatul: nu exista alta tara in afara Romaniei in care inaltii demnitari de stat sa tina rubrici permanente la gazeta, radio, televiziune in care sa faca… politica.

    Voi pleca din nou la drum cvam peste 10 zile…

  • @) DT

    Yes, master, am discutat-o chiar de mai multe ori, eu am si scris-o si am fost acuzat ca sint, de fapt, invidios sau/si rautacios. Am cerut sa mi se dea un singur exemplu de tara serioasa in care asa ceva sa fie posibil. N-am primit exemple, am primit mici sau mari injurii…

  • Dorin Tudoran

    @Liviu Antonesei

    Da, stiu, oamenii “seriosi” nu-si pierd vremea cu oferirea exemplelor. Ei doar decreteaza.
    Cine accepta sa vina pe taisul sabiei politice, fara sa discute modificari necesare care sa rupa cercul vicios al politizarii (al perceptiei), pleaca/piere tot de taisul sabiei politice.
    Vaicareala asta este de o indecenta maxima!

  • Daca_nu_nu

    Au avut… tot! Încredere publică, susţinere publică, influenţă, bani, timp!!! Tot, tot, tot. Şi? Ce-au făcut cu ele? Au pus botul la „de ce le e frică nu scapă” şi-au trăit ei bine. Apoi, vorba cântecului: „ori trăieşti puţîn, da bine / ori mai mult, da bine nu”. Ei bine, au trăit bine. În locul lor, aş spune bogdaproste…

  • Daca nici oameni care chiar aveau de aparat o reputatie intelectuala nu au reusit sa exercite o functie publica de autoritate fara a se manji voluptos in sangele si dejectiile din arena luptelor politice, la ce sa ne mai asteptam? Eu, una, nu incetez sa ma intreb: oare ce altceva, daca nu perversitatea propriilor firi, i-a facut pe unii dintre ei sa trateze functia de demnitatea publica drept o sinecura din mila măriei sale? Si ca, apoi, -- ca o culme a tupeului! -- tot ei sa tipe ca sunt etichetati drept sinecuristi?! Si -- iarasi ca o culme a tupeului -- tot ei sa se planga astazi de politizare!
    Sa le fi luat orgoliul si arghirofilia mintile cu totul?

    P.S. Eu, totusi, ma gandesc ca unele functii de demnitate publica ar trebui reglementate riguros, prin stabilirea unor principii de exercitare a respectivelor demnitati, cum ar fi impartialitatea, obiectivitatea, transparenta s.a, dar -- musai! -- si a unui set de sanctiuni in caz de violare a principiilor de mai sus. Vorba aceea: paza buna trece primejdia rea.

  • Dorin Tudoran

    @No Name/ DP

    1. Stabilirea prin lege/regulamente de functionare este ogligatorie. Nu ca oamenii s-ar conforma intotdeuna legii/reglemetarilor, dar atunci cand sunt destituiti nu se mai pot plange de penalizari de ordin politic. Am tot scris aici, ca oamenii ce conduc institutii publice are trebui sa fie “tinuti in frau” de reglementari.

    2. In privinta termenului de “sinecura” cred ca trebuie sa facem o clarificare. Eu, unul, prin sinecura inteleg o pozitie retribuita dar unde nu faci nimic… In cazul de fata, nu cred ca e vorba de sinecuri — conducerea ICR chiar a muncit pe rupte si a facut lucruri excelente. Cum spuneam, problemele sunt de alta natura: prea multa… munca voluntara de propaganda politic-partizana.

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Fiecare traieste dupa cum il duce capul. Ca functiile respective sunt bine platite, ca aduc satisfactiile unor calatorii de neinchipuit pentru altii, ca aduc foarte mare vizibilitate publica etc. este adevarat. Dar toate acestea fac parte dintr-un “pachet” absolut acceptabil, atat vreme cat detinatorii functiilor respective nu se apuca de trebaluit si politic…

  • lucid

    Hai ca are haz: “eu, fiul lor” il plange pe “gusti”, cel cu pachetul de cafea dat de Ilie Merce pe Calea Victoriei. Jalnic. Din fericire suntem din ce in ce mai multzi aici care nu mai suportam porcariile uslinoase:
    http://www.criticatac.ro/17208/care-urgenta-de-la-icr-protest-al-societatii-civile/#comments
    Despre radu-calin-cristea nimic? A, inteleg, asta e deasupra oricarei banuieli, dar e vorba doar de banuiala de a fi intelectual.
    Va recomand tuturor amintirile lui croh-croh tocmai aparute la editura ticalosului basist Liiceanu. Atmosfera de azi seamana tot mai mult cu cea din 48-52 cu tovarasele ofeila manole si tatiana bulan inlocuite cu de-alde olgutza vasilescu si sergiu nicolaescu (bine macar ca marele alb a dat ortu’ popii) in comisia de cacultura a senatului care-l va judeca pe HRP.

  • Nikos Kazantzuikis

    @ALL
    Cam obsedati baietii ICR-isti , mi se pare, de sexul oral, dat ori primit de adversarii Marinarului National. Sau poate doar invidiosi?
    !BAJO LA VANGUARDIA!
    !SALUD Y ANARQUIA!

  • Dorin Tudoran

    @lucid
    Nu, mistoficarile Dvs nu au nici un haz. Nu îl plâng pe AB, deplang un mecanism si folosesc situații verificările si ilustrative. Dacă erata mai atent ați fi observat ca “eu, fiul lor” a fost ocolitoare de revista lui AB si ca in revista respectiva AB a dat drumul la tot felul de marsavii împotriva mea. Deci…

  • Moss Melinte

    @Liviu Antonesei
    “Demnitarii” despre care tematizati, ajunsi pe scaune oferite clientelar, nu s-or doveditara, pare-se, excesivi de DEMNI ori de TARI. Dimpotriva, az zice (gindindu-ma la casetele deocheate, doctoratele Horroris Causa emanate din Universitatea Mihaiesiana de Vest, corectitudinea politica de gasca imbuibata etc)… Pamfletaristica lui Mircea Cartarescu — BAROANE! sau PRESEDINTELE VUTE-VANT — mi-a placut insa, la vremea ei. Tintea bine: punct ochit, punct lovit… SO I LOVED IT.

  • @Dorin Tudoran # 8

    In mod cert, nu despre sinecura a fost vorba la demnitarii de la ICR si nici n-am spus asa ceva. Dimpotriva, ma minunez ca, desi au muncit cu rezultate excelente pe alocuri, s-au comportat public ca si cum ar fi primit niste sinecuri din mila lui Voda, care i-at fi obligat profund “sa presteze” politic pentru “boierul zilei” (episodul evocat de dvs. cu “La Vanguardia” e ultragraitor -- si nu e singular!). Ce viciu ascuns ori ce schelet din debara te poate impinge spre a trata tu insuti astfel o demnitate publica pe care, de altfel, esti absolut indreptatit sa o ocupi?

  • Sorin Cucerai

    Domnule Tudoran,

    Aveti dreptate, punct cu punct, in tot ceea ce scrieti mai sus. Lucrurile s-au intimplat exact asa cum le descrieti dumneavoastra. Cu toate astea, nu m-as grabi sa ajung la concluzia la care ati ajuns.

    Pentru ca doua rele nu fac un bine.

    La sfirsitul lui 2009, Marius Oprea a fost mazilit de la IICCMER. Si eu, si dumneavoastra am considerat atunci ca s-a facut o nedreptate -- si, daca nu ma insel, amindoi credem in continuare acelasi lucru. Si cred ca avem dreptate sa ne mentinem punctul de vedere.

    Pe de alta parte, Marius se implicase in campania prezidentiala din 2009, publicind in “Observator Cultural” o serie de articole biografice despre Traian Basescu, unul dintre candidati, in care acesta era prezentat in culori negative. Tot Marius s-a exprimat public in legatura cu guvernul Boc si cu partidul de guvernamint numindu-i “cacatii de la putere”. In fine, din 2006 si pina in 2008, pe linga calitatea de sef al IICCMER Marius a mai avut-o si pe aceea de consilier al premierului Tariceanu.

    Pe scurt, Marius a facut politica “de dimineata pina dimineata”, la fel ca Horia. Refuz sa cred ca e corect sa gindim in termeni politici soarta celor doua institutii publice si a sefilor lor -- sa spunem ca Marius e “de-al nostru” si Horia “de-al lor” (sau invers), deci ca ce e permis in cazul unuia e inacceptabil in cazul celuilalt.

    Sunt convins ca nici dumneavoastra nu ginditi in astfel de termeni.

    Daca lui Marius si IICCMER li s-a facut o nedreptate -- si eu cred in continuare ca li s-a facut -- atunci aceeasi nedreptate li se face azi lui Horia si ICR-ului. Invers, daca e corect ce i se intimpla azi lui Horia, atunci trebuie sa admitem ca a fost corect si ce i s-a intimplat lui Marius.

    Exista multe asemanari intre Marius si Horia. Ambii au creat doua institutii publice valoroase. Ambii au dat dovada de talent, curaj, imaginatie institutionala si perseverenta. Ambii si-au incalcat flagrant si masiv statutul de functionari publici. Singura diferenta dintre ei din acest punct de vedere este ca Marius a fost si este anti-PDL si anti-Basescu, iar Horia a fost si este anti-USL si anti-Crin Antonescu/Ponta. Diferenta mi se pare nesemnificativa.

    Prin urmare, cred ca cele doua cazuri (Marius/IICCMER si Horia/ICR) trebuie tratate conform unuia si aceluiasi principiu. In acest caz, nu avem decit doua optiuni:

    1. fie ne concentram asupra valorii institutiilor create de cei doi si asupra calitatii lor manageriale/profesionale si ignoram (sau minimizam) incalcarea de catre amindoi a neutralitatii functiei publice -- caz in care suntem tinuti sa-i declaram pe amindoi victime ale unei puteri arbitrare si opresive;

    2. fie ne concentram asupra incalcarii de catre ei a neutralitatii functiei publice si le ignoram (sau minimizam) competenta manageriala/profesionala si capacitatea dovedita de a crea institutii publice de o valoare remarcabila -- caz in care suntem tinuti sa-i declaram pe amindoi niste ticalosi/politruci pe care o putere justa si benevolenta i-a indepartat pe drept din functiile pe care le detineau.

    Eu unul optez pentru varianta (1) -- cu amendamentul ca ar trebui sa depunem eforturi pentru ca regimul incompatibilitatilor din legea functionarului public sa fie mai bine definit si mai cu strictete aplicat. Fiindca altfel, dupa cit se pare, chiar si cei mai buni dintre noi nu au taria morala de a-si interioriza anumite norme de conduita.

    Sper ca si dumneavoastra sa optati pentru aceeasi varianta:).

    Cu mult drag,

    Sorin

  • Dorin Tudoran

    @ Sorin Cucerai
    Răspund mai târziu.
    Despre IICMER, săptămâna viitoare.

  • Salut, Domnule Tudoran, și sănătate!

    Ca istoric cer permisiunea de a readuce aminte și de a convoca în discuție circumstanța că fundația buzuriană, devenită prin alchimii prezidențiale ICR, a fost o găselniță menită, poate, să imite Fundațiile Regale caroline-secunde, sau dorite să intensifice simpatiile pe seama Bunicuței -- că ea le-a întemeiat -- sau să ajute diverse servicii specializate să cânte cântece de sirenă românești în diaspora noastră etc. Modelul s-a perpetuat și la Palatul Victoria, dându-i prilejul lui Năstase să își pună poponețul pe mai multe cărți ale perioadei lui bismarckiene, fapt semnalat prin inscripționări de genul „această carte a fost finanțată din fondurile primului ministru”.
    Nici una dintre instituții, FCR sau ICR nu a rezultat dintr-o necesitată colectată prin mijloace proprii de parlament, nici nu a rezultat vreuna de pe urma unei dezbateri despre destinul culturii noastre. (Amintesc că, în chiar același timp, Ministerul de Externe patrona, ca și acum, reviste și instituții de studiu specializate -- precum Accademia di Romania, la Roma etc. -- și că Ministerul Culturii oferea, cum face și azi, finanțări pentru reviste, cărți literare; și nu sunt singurele foruri de acest fel.)
    N-am probleme că se finanțează cultura, indiferent de unde, fie și din buzunarul lui Vântu sau al lui Măgureanu -- fiindcă nu doar sfinții și arhanghelii sunt chemați să o consume sau să ajute la producerea ei. Ce voiam să spun este că, înainte de a regreta abuzurile de detaliu -- de ce Patapievici în locul lui Buzura, de ce acum nici Patapievici, ci altul -- este de observat că instituția asta, ca și predecesoarea ei, a(u) „emanat” fără proceduri democratic asumate și premise ratașabile unui program transparent și legitimat public. Nici nu știm încă ce revers are moneda, noi care aplaudăm frumoasele realizări ale, mai ales, câtorva corifei și, mult mai puțin, ale altora.
    Nu mi-e clar nici de ce șefii se cred numiți pe viață și orice schimbare din șefie le pare abuzivă și injustă. Ar fi tot așa, de pildă, dacă lui H.-R.P. s-ar afla că i se pregătește numirea ca prim-ministru?
    Și încă: e plin cimitirul de inși indispensabili.
    Să mulțumim pentru eforturi și realizări, să respectăm performanța și să fim, în principiu, de acord că și alți inși s-ar putea să gestioneze bine, din interiorul culturii, ICR-ul.

  • Sunt un simplu om de pe strada si n-am caderea sa ma pronunt in privinta calitatii activitatii ICR sau a modului in care si-a cheltuit banii. Am mari rezerve cu privire la modul cel putin imoral in care s-au manifestat public conducatorii institutiei respective.

    Acestea fiind spuse, sa zicem ca masurile pregatite de guvern sunt abuzive. Ele au provocat un puternic si intins val de proteste in blogosfera. Daca memoria nu ma inseala, cand vechiul guvern lua masuri cel putin la fel de discutabile (ba chiar unele cu efecte de-a dreptul devastatoare asupra sanatatii, economiei, invatamantului si culturii) marea majoritate a celor care protesteaza azi taceau chitic. Acesta mi se pare un subiect la fel de important cu cel al cazului ICR de azi.

  • Florin Iaru

    Am o întrebare mică: în afară de trecerea ICR de la preşedinte la Parlament, s-a mai întîmplat altceva?

  • Stejarel Dodon

    @All + Ovidiu Pecican
    Cam are dreptate Istoricul napocan: sint pline cimitirele de insi indispensabili. Cit despre Gusti, era pensionabil de oarece vreme cind l-a chemat Prezidentul ca sa-i multumeasca pentru activitatile iceriste si alte promovari ale cartilor iliesciene in lume sau la lectoratele din strainatate. HRP a facut treaba buna cu promovarea lui Mircea Cartarescu, alt suporter basist, peste fruntarii. Si nu numai. Isi merita cu asupra de masura repauzarea. Iar de foame, ca miliardar recunoscut de fisc, nu va muri.

  • La adresa la care ne-a trimis @lucid -- http://www.criticatac.ro/17208/care-urgenta-de-la-icr-protest-al-societatii-civile/#comments -- a postat si profesorul de filosofie politica Adrian-Paul Iliescu un comentariu excelent cu privire la asa-zisa “societate civila” a Romaniei, o alianta intre unele grupuri de interese si preferinte politice care detesta de fapt democratia, multiculturalismul, toleranta (si economia de piata, as adauga eu) si care “ies din adormire” numai si numai cand vine PSD-ul la guvernare si reprezentanti de-ai ei sunt scosi din unele demnitati publice.
    Mai spune dl Adrian-Paul Iliescu: “Sub regimul Basescu, aceste grupuri au fost promovate oficial, deci nu a mai fost nevoie de activism din partea lor. Vor renaste insa automat, indata ce interesele si preferintele lor nu vor mai fi cultivate de Putere.”
    Ceea ce se si intampla -- cu o precizie de ceas cu cuc, ai zice!

  • InimaRea

    Eu as pune problema respectului -- de sine, pentru altii, inclusiv pentru adversari. Formele sale de manifestare sint strins legate, se interconditioneaza. Astfel, nu te poti respecta daca nu-i respecti pe altii. Ori te poti amagi c-ai face-o dar aceea-i vanitate nu respect de sine. In acest punct, interferenta dintre cultura politica si politica culturala ar trebui sa dea un produs nec plus ultra -- ireprosabil, inatacabil. Din pacate, e doar inimaginabil. Si de o parte, si de alta, interferenta aceea a fost un joc de suma nula. Geaba cultura politica daca adversarii -- “ideologici” sa le zicem -- nu sint parteneri intr-o polemica docrinara ci inamici de cea mai joasa speta, meritind doar oprobriu, dispret, expresii din cele mai tari.
    In asta, a excelat Mihaies -- surclasindu-i prin “talent” pe Patapievici si Cartarescu, cot la cot si umar la umar cu TRU. Totusi, cred ca-l devanseaza si pe TRU dat fiind fierbintele sau trecut anti Basescu -- la fel de “inspirat” vitriolant.
    Problema ar parea simpla daca s-ar lamuri doua aspecte: 1) militantismul invapaiat al “intelectualilor lui Basescu” a fost conditia ca unii dintre ei sa fie numiti si pastrati in fruntea institutelor patronate de presedintie/guvern? 2) ori a venit din sinceritatea cu care aceiasi intelectuali (chiar si Mihaies, poate ca-ntrebat “De ce ma prigonesti, Mircea?”) ii urasc fierbinte pe “neocomunisti”?
    Singura lor salvare o vad in validarea punctului 1. Caz in care au prestat, au primit darul, si-acum sint dati in suturi afara, de catre cei pe care i-au facut albie de porci, fiindca “Seful” nu mai are puterea de a-si pastra intelectualii in inaltele functii cu care-i miluise. Dreptu-i, ar fi jalnica salvare, aratind caractere jenibile prin oportunism, fariseism, parvenitism. Insa nu s-ar putea compara cu consecinta punctului 2 -- pur si simplu descalificanta intelectual (daca te gindesti fie si doar la “extractia” Sefului -- alt mintuit fulgerator).
    Parca Tismaneanu iese mai bine din scena, Cartarescu se cam pocaieste, Plesu s-a lepadat cam de multisor de Satana, Liiceanu s-a cam dumirit si s-a binisor potolit, dar cuplul Patapievici-Mihaies nu se descurca deloc. Daca-i asa greu pentru ei, te pomenesti c-or cere azil politic.

  • z e r l e n d i

    Seducatoare interventia dlui Cucerai … (#15)

    Evident, nu am sa raspund -- nu am cum -- in locul dlui Tudoran, dar, cu ingaduita d-voastra, as spune citeva lucruri:

    1. Cele 2 cazuri nu sint identice, chiar daca, atunci cind selectam doar acest atribut -- a face politica fiind in acelasi timp si inalt functionar -- pare sa exista o buna similaritate intre ele.

    Exista, deci, diferente semnificative, astfel incit “geometria” comparatiei lor sa piarda pe drum fie si (numai) un simplu adevar?

    Eu cred ca da.

    De ce spun ca e prea multa “geometrie”. Pentru ca rationamentul urmator:

    (p1) Este gresit sa faci politica daca esti inalt functionar;
    (p2) Si MO, si HRP, au facut politica, fiind in acelasi timp si inalti functionari;

    (c) Si MO, si HRP au facut “aceeasi” greseala, deci indepartarea lor reprezinta acelasi tip de politizare.

    desi este valid din punct de vedere formal NU acopera in mod satisfacator intreaga situatie.

    2. Preluarea IICCR de catre “academicienii” respectivi a fost ceva mai mult decit o simpla politizare. Nu insist in aceasta directie, lucrurile sint cunoscute. Nedreptatea care s-a facut atunci s-a transformat in timp -- si, as zice, natural -- intr-o forma de propaganda si intr-un monopol. Nu afirm aici ca activitatea IICCMER a constat (in intregime sau partial) intr-o propaganda.

    3. Diferenta semnificativa dintre cele doua cazuri este -- in opinia mea -- urmatoarea:

    Opiniile politice ale lui MO nu urmareau in mod premeditat sustinerea unui proiect politic. Stilul -- ca si omul, de altfel -- era mai degraba acela al unui poet (si istoric, in acelasi timp) care tintea adevarul. La urma urmei, MO si-a sustinut afirmatiile despre presedinte cu probe, a facut recurs la unele documente existente si la rationamente.

    HRP s-a implicat, din pacate, in campania electorala, facind recurs la unele “fapte” a caror legatura cu realitatea nu a fost probata (caseta respectiva…). Dincolo de opiniile politice exprimate in special in evz. Stilul acelei “dezvaluiri” era departe de stilul unei opinii politice rezonabile, imbraca mai degraba haina invaluitoare a fabulatiei direct interesate intr-un cistig electoral. Poate gresesc.

    4. Mai este o diferenta intre cele 2 cazuri. Atunci cind, sa spunem, cei pe care MO ii simpatiza din punct de vedere politic -- liberalii -- au facut erori, MO a iesit imediat in mod public si a pus degetul pe rana. Un poet greu de controlat. Un om de convingeri.

    Cind cei pe care HRP ii simpatiza politic au facut erori -- unele inclasabile -, nu a exista nici o reactie din partea domniei sale. Nu critic, nu fac clasificari etice, doar constat, nu a existat nici o reactie publica.

    Simple opinii …

  • z e r l e n d i

    Seducatoare interventia dlui Cucerai … (#15)

    Evident, nu am sa raspund -- nu am cum -- in locul dlui Tudoran, dar, cu ingaduita d-voastra, as spune citeva lucruri:

    1. Cele 2 cazuri nu sint identice, chiar daca, atunci cind selectam doar acest atribut -- a face politica fiind in acelasi timp si inalt functionar -- pare sa existe o buna similaritate intre ele.

    Exista, deci, diferente semnificative, astfel incit “geometria” comparatiei lor sa piarda pe drum fie si (numai) un simplu adevar?

    Eu cred ca da.

    De ce spun ca e prea multa “geometrie”. Pentru ca rationamentul urmator:

    (p1) Este gresit sa faci politica daca esti inalt functionar;
    (p2) Si MO, si HRP, au facut politica, fiind in acelasi timp si inalti functionari;

    (c) Si MO, si HRP au facut “aceeasi” greseala, deci indepartarea lor reprezinta acelasi tip de politizare.

    desi este valid din punct de vedere formal NU acopera in mod satisfacator intreaga situatie.

    2. Preluarea IICCR de catre “academicienii” respectivi a fost ceva mai mult decit o simpla politizare. Nu insist in aceasta directie, lucrurile sint cunoscute. Nedreptatea care s-a facut atunci s-a transformat in timp -- si, as zice, natural -- intr-o forma de propaganda si intr-un monopol. Nu afirm aici ca activitatea IICCMER a constat (in intregime sau partial) intr-o propaganda.

    3. Diferenta semnificativa dintre cele doua cazuri este -- in opinia mea -- urmatoarea:

    Opiniile politice ale lui MO nu urmareau in mod premeditat sustinerea unui proiect politic. Stilul -- ca si omul, de altfel -- era mai degraba acela al unui poet (si istoric, in acelasi timp) care tintea adevarul. La urma urmei, MO si-a sustinut afirmatiile despre presedinte cu probe, a facut recurs la unele documente existente si la rationamente.

    HRP s-a implicat, din pacate, in campania electorala, facind recurs la unele “fapte” a caror legatura cu realitatea nu a fost probata (caseta respectiva…). Dincolo de opiniile politice exprimate in special in evz. Stilul acelei “dezvaluiri” era departe de stilul unei opinii politice rezonabile, imbraca mai degraba haina invaluitoare a fabulatiei direct interesate intr-un cistig electoral. Poate gresesc.

    4. Mai este o diferenta intre cele 2 cazuri. Atunci cind, sa spunem, cei pe care MO ii simpatiza din punct de vedere politic -- liberalii -- au facut erori, MO a iesit imediat in mod public si a pus degetul pe rana. Un poet greu de controlat. Un om de convingeri.

    Cind cei pe care HRP ii simpatiza politic au facut erori -- unele inclasabile -, nu a exista nici o reactie din partea domniei sale. Nu critic, nu fac clasificari etice, doar constat, nu a existat nici o reactie publica.

    Simple opinii …

  • Luka Lukici Pitulicev

    @Florin Iaru
    Cum, Florine, nu ai auzit inca de galceava Barosenetelui Oprisan cu Barosanetele Sapunaru, reltaiva, ea, la Placinta Traseisto-Tradatoare? Nici macar de judecatricea olteana arestata (nu pentru adulter ci) pentru a pentru santaj sexual? Ori de Raluca Pastrama, ‘bortoasa’, si Pepe, LATIN LOVER-ul iarasi ponegrit de Oana Zavoranu?

  • Dorin Tudoran

    @Sorin Cucerai

    1. Cred, in continuare, ca impotriva dlui Marius Oprea s-a urzit un complot dintre cele mai ordinare, dar cu ifose de “stiinte politice”. Ca sa nu ramana nimic nepedepsit, a fost “stins” si institutul condus de dl Dinu Zamfirescu, caci nu dadea semne de supunere politica. “Comasate” au fost oferite cui au fost oferite…

    2. Cum va reamintiti, pentru scurta vreme, am acceptat functia de presedinte al Consiliul Stiintific al institutului condus de MO. Am trimis membrilor consiliului niste intrebari, pentru a ne clarifica pozitiile fata de ce se petrecea in jrul institutului si IMPOTRIVA institutului. Doar patru membri au raspuns. De sus nu venea nici o decizie, caci se cocea mazilirea dlor MO si DZ.

    3. Am renuntat, printr-o scrisoare deschisa, la functia respectiva. I-am reprosat dlui MO (asa cum a facut si un alt membru al Consiliul Stiintific, profesorul Dennis Deletant) ca intretine un conflict personal cu presedintele si premierul.

    4. Situatiile dlor HRP+MM si MO nu sunt identice. MO a cladit un institut, dnii HRP si MM au preluat un institut. MO era in conflict cu Puterea, HRP si MM au fost aliatii Puterii si dusmanii declarati ai Opozitiei.

    5. Problemele majore sunt:

    a) statutul functionarului publis
    b) intelepciunea personala.

    Timp de cativa ani, ca presedinte al CENTRAS, am condus Forumul National al NGO-urilor din Romania. Doi ani la rand, printre temele discutate a fost si “Statutul functionarului public”. Nu se dorea adoptarea lui. A fost adoptat, intr-un tarziu, intr-o forma, dupa opinia mea, jalnica. Un astfel de statut trebuie sa fie cuprinzator si elaborat “la detaliu”. Una este sa fii sofer la o institutie publica, alta este sa fii presedintele institutiei. Ce spune soferul (om onorabil) la o bere e una, ce spune presedintele institutiei in ziare, la posturi de televiziune si radio etc. este cu totul altceva.

    5. Am spus limpede ca nu activitatea ICR a fost politizata. Politizata a fost — de catre dnii HRP si MM — spre nenorocirea institutului imaginea institutiei. Avand “sub ochi” istoria lui MO, dnii HRP si MM erau obligati sa fie foarte precauti. Dimpotriva, au ales sa fie “varf de lance”. Si cand te voluntarizezi la asa ceva, pentru o vreme castigi, dar la un moment dat poti pierde.

    6. Nici in cazul institutului condus de MO, nici in cazul ICR-ului condus de HRP mai nimeni nu s-a mai sinchisit de “produsul muncii”; mai toata lumea s-a trezit angrenata in discutarea produsului incaierarii politice.

  • Dorin Tudoran

    @Ovidiu Pecican

    1. In volumul “Kakistokratia” am republicat texte scrise despre Fundatia Culturala Romana, gazeta ei “Curier Romanesc” (parca) unde publicau tot felul de vechi agenti ai Securitatii in strainatate, si texte despre ce gasea de cuviinta sa faca dl Augustin Buzura. Am si astazi aceeasi scarba pentru perioada respectiva si acelasi “rau de mare” provocat de unele lucrui la care recurge si acum dl Augustin Buzura. Dar, cand dl AB a fost umilit in 2005, am scris un text suparandu-i pe prietenii mei Andrei Plesu si Horia-Roman Patapievici. Mi-e teama ca am avut dreptate. Roata irationalului continua sa se miste…

    2. Nici o institutie de felul ICR nu trebuie declarata “in coordonarea” sau “subordonata” Presedintelui sau Premierului, daca bugetul institutiei nu este asigurat de banii personali ai Presedintelui sau Premierului. Razboaiele semantice deschid calea altor razboaie.

    3. Damblaua ca esti “numit pe viata”, ca esti “de neinlocuit” e veche. Oricat as respecta ce au facut HRP, MM si TR la ICR, nu am nici o indoiala ca si altii pot face o treaba la fel de buna. O exceptie ar fi acest deseu resapat pe nume Razvan Theodorescu. Daca se va ajunge la asemenea variante, nu e greu de imaginat ce va urma.

    4. Daca este adevarat ca se preconizeaza un rol important in conducerea ICR pentru Academia Romana, dezastrul este garantat. AR este una dintre cele mai compromise institutii romanesti. Incapabila sa se reformeze dupa 1989, a continuat sa fie indesata cu figuri jalnice, informatori harnici ai Securitatii si A-Toate-Iertatori ai colaborarilor cu Securitatea. De ce nu ar fi condus ICR-ul direct de SRI si DIE?

  • andrei petrescu

    Oh Doamne cata nedreptate si cat resentiment in aceste comentarii. cat de departe sunteti de munca imensa si extraordinarul efort facut pentru ca aceasta institutie sa mearga. Am vazut cum cineva ii atragea atentia lui Costi Rogozanu, care zicea ca actiunile icr ului sunt rasuflate, ca la Stockholm s-a lansat o adevarata campanie de promovare a formidabilului Isidore Isou. Dar cum sa inteleaga Rogozanu cine e Isou?!!!. Cum sa intelegeti la ce standard cultural s-a ridicat icr!!!?. Bine zicea cineva, e ca si cum ai vorbi primarului din Kabul despre Heidegger. Poate ca Patapievici a facut greseli in 7 ani. Dar de unde stim cu ce s-o fi confruntat in acest timp. Voi care nu ati realizat nimic, nu ati avut pe mana nici o institutie. nu existati in nici o cultura, loviti ca besmeticii. Nu o sa publicati domnule acest comentariu. Dar profit sa va spun ca sunteti jalnic. de la disidenta din anii 80 sa ajungeti sa fiti de partea lui Dan Voiculescu si in tabara opusa cu Cristian Mungiu, Cristi Puiu si alti tineri recunoscuti in lume. Si sa stiti ca Buzura nu a aflat de pe strada ca e demis. Intamplator sunt beneficiarul povestii despre destituirea lui pe care chiar domnia sa a spus o odata intr un cerc restrans. A fost chemat la Cotroceni impreuna cu d.l Patapievici. Basescu i-a cerut demisia ca sa nu il demita. Buzura i-a spus ca e bolnav si ca ii mai cere trei luni. Basescu a refuzat si lucrurile s-au transat pe loc. Chiar a fost condus la usa la plecare de catre Presedinte. Cum ati ajuns aici domnule Tudoran? Mai toti adversarii lui Patapievici au trecut peste multe si l-au aparat.Voi care nu ati realizat nimic, nu ati avut pe mana nici o institutie. nu existati in nici o cultura, loviti ca besmeticii. Nu o sa publicati domnule acest comentariu. Dar profit sa va spun ca sunteti jalnic.

  • ovidiu

    @Dorin Tudoran

    “nu vedea nici un motiv de jenă că devenea instrumentul unui act de politizare.”
    Ati mentionat explicit in comentarii ca nu este vorba despre o politizare a institutiei, ci a imaginii ei. Ce motiv avea dl. Patapievici sa se simta jenat cind nu era vorba despre nicio politizare? Era vorba despre o numire politica, care este cu totul altceva.

    “dl Patapievici organizează o conferință de presă în care acuză vehement politizarea. Dacă ar fi vorba de o persoană oarecare, acest semn de inconsistență morală m-ar lăsa rece.”

    Ar fi vorba despre inconsistenta daca ar contesta faptul ca e demis politic. Asa cum accepti o numire politica, trebuie sa accepti si riscul de a fi demis pe criterii politice. Domnia sa acuza politizarea, si cum la vremea numirii domniei sale nu a fost vorba de asa ceva (chiar si dumneavoasta o spuneti in comentarii), nu e vorba de nicio inconsistenta, nu se pune problema ca nu ar accepta acum un lucru pe care l-a acceptat in 2005.

    “Politizarea imaginii ICR-ului este, în exclusivitate, opera dlor Patapievici și Mihăieș.”
    O afirmatie scandaloasa.
    “Politicienii nu au avut nimic de-a face cu acestă operă de subminare a imaginii institutului.”
    Dar posturile de televiziune?

    “Tot nu e limpede dacă dl Patapievici a fost supus vreunei presiuni politice sau a acționat liber și nesilit de nimeni, trezind-se ”scos din context” și citat, în chiar ziua alegerilor prezidențiale din 2009, de ziarul catalan La Vanguardia, cu o afirmație distrugătoare la adresa contra-candidatului Mircea Geoană.”
    Asa cum dumneavoastra vi se reproseaza la infinit alaturarea, la un moment dat, de Dan Voiculescu, nici dumneavoastra nu pregetati sa ii reprosati acelasi lucru, de fiecare data, lui HRP. O simpla constatare.

    “Când aud strigătul “Săriți, politizarea!”, îmi trebuie ceva vreme să înțeleg cine se plânge: mielul sau lupul?”
    Intr-un caz era vorba despre politizarea imaginii institutiei, in celalalt caz, care a generat si strigatul, e vorba de pericolul politizarii institutiei. Lucruri diferite.

    @Inimarea

    “Caz in care au prestat, au primit darul, si-acum sint dati in suturi afara”
    La cine va referiti cind spuneti ca ar fi primit darul? Pomeniti citeva nume; puteti sa spuneti ce fel de dar au primit Andrei Plesu, Mircea Cartarescu si Gabriel Liiceanu? Si au fost dati afara de unde?

  • dinu adam

    interesanta mi se pare foarte recenta interventie in polemica a celor 6 tineri regizori (unii dintre ei chiar foarte importanti), in apararea ICR. de cine il apara n-am prea inteles. argumentele sint cele cunoscute, legate de rolul insemnat pe care l-a jucat ICR in ultimii ani pentru promovarea culturii romanesti. personal, mi-ar fi placut ca solidaritatea asta subita si inversunata sa vina cu altele, mai nuantate, mai aplicate, care sa se sustraga gindirii comune.
    din nefericire, ceea ce mi se pare pe cit de dezamagitor, pe-atit de semnificativ, este ca si pozitia lor insista in continuare pe identificarea institutiei cu o persoana, in buna traditie a nostalgiilor filo-dictatoriale: intre “Patapievici a (re)facut ICR” si “Ceausescu a facut blocuri si-a dat oamenilor de munca” ori “Basescu a scos Romania din criza”, diferentele tin doar de amploarea impactului, insa mecanismul de gindire este acelasi.
    mi se pare cu atit mai trist cu cit credeam ca acesti tineri regizori sint constienti de talentul lor si nu si-l pun in seama bunavointei pe care le-o acorda vreo institutie, indiferent de cine este condusa si cui ii este subordonata.

  • InimaRea

    ovidiu: Dv rasuciti problema, pare-mi-se ca potrivit ideii -- agasante prin simplitate -- ca numai cine nu munceste nu greseste; cu continuarea “sa taca cine n-a realizat ASTA”. Or, aici nu performanta “profesionala” a conducerii ICR este contestata, dimpotriva -- chiar, e apreciata chiar daca “nu la justa ei valoare” (daca asa va-nchipuiti). Aici, se discuta dublul limbaj, dubla masura -- ipocrizia (intr-un cuvint) de a refuza un proces de pe urma caruia HRP&co au profitat, atunci cind lucrurile s-ntorc impotriva lor.
    Basescu l-a chemat pe Buzura la el, pentru a-i cere sa demisioneze, in prezenta celui deja (aproape) numit in fruntea ICR; Ponta a dat actualei conduceri a ICR un termen de 15 zile pentru a demisiona. Buzura a refuzat, alegind sa fie demis. Patapievici pare a alege aceeasi solutie. Demiterea aureoleaza, probabil -- poate ca martirizeaza de-a dreptul.
    Cit priveste expresia “si-au primit darul”, ma gindesc ca-n vremea in care Basescu stapinea tara asta, era un dar si “sa fii lasat in pace”. Nemaipomenind de darul regal “a fi lasat sa faci orice”. Pina si Cartarescu -- asa nevinovat cum va apare -- a profitat la maximum de “politica permisiva” a lui Basescu, fata de “intelectualii sai”.
    Cit ma priveste, as da orice ca politicul sa respecte cu-adevarat culturalul, iar nu doar in manifestari formale, care-mi amintesc mereu de o povestire despre Dej si Efitimiu: batrinul satyr ar fi avut placeri vinovate cu tinere fete, totul in grup si totul nud. Dar si totul filmat de “organe”, care-i prezentau lui Dej dovezile putreziciunii morale ale intelectualitatii fostului regim. La care Dej ar fi raspuns: Lasati-i, mai baieti, ca astia-s altfel decit noi. Bine ca nu ma-njura!

  • Petre Andreescu

    @Andrei Petrescu
    Isidore Isou trebuie promovat in Romania, in Israel si in Botosaniul sau natal, unde este foarte putin cunoscut, nu la Stockholm. Sint traduse toate cartile sale in romaneste? I-a consacrat cineva, la noi, o monografie sau macar o buna biografie? Aud?

  • Claudie

    @NO NAME/DP
    Foarte buna -- si la obiect -- interventia lui Claude Karnoouh pe saitul semnalat de Domnia Voastra. Ce perdaf le trage el, acolo, fostilor comunisti deghizati in anticomunisti si mari dreptaci, in boierii ai mintii slugarind la boierii zilei!

  • mihai rogobete

    Dacă şi tăcerea este un răspuns, muţenia defavorabilă uneia dintre părţile combatante impune, ca soluţie proteguitoare surzenia. Surd şi mut, omului de cultură nu-i mai rămâne decât spaţiul burduşit cu “cei de neînlocuit”.
    Format raţionalist, intelectualul preferă înţelegerea cauzală, nicidecum analogica “tot aşa au făcut şi ailalţi”. Coerenţa şi logica vorbelor nu se substituie acţiunii şi rezultatelor ei, dacă-i vorba de cel relativist. (Revoluţionar părea Păunescu, declarativ, dar fapta-i poetică duhnea prozodic de reacţionarism.) Erupţia debutului cioranian al lui HRP anunţa un negativist demolator nu constructor. Afirmaţiile sale faptice, materializate în ICR trebuie apreciate, nu bâiguielile declarative. Altfel, nu numai istoria ci şi targetul viitorului riscă să devină lăzi de gunoi, cimitire ale fundamentalizatorilor înlocuibili.
    Dacă urmează N. Manolescu, fiindcă i-a moşit, în viziunea tribală “recentă”, şi pe Cărtărescu şi pe HRP, “Moarte intelectualilor!” va da ora exactă a colectivităţii legiuite de vendetă şi talion.

  • Sorin Cucerai

    Domnule Tudoran,

    Ma tem ca nu HRP sau MM reprezinta miza, ci ICR ca atare. Iata textul ordonantei de urgenta, ca sa discutam in cunostinta de cauza: http://www.agentiadecarte.ro/2012/06/agentiadecarte-ro-prezinta-oug-nr-272012-prin-care-icr-trece-sub-controlul-senatului/

    Citez din preambul:

    “Având în vedere necesitatea consolidãrii şi amplificãrii, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunitãţile româneşti de peste hotare, în scopul pãstrãrii şi perpetuãrii identitãţii naţionale, deziderat de o importanţã deosebitã în contextul fenomenului de globalizare, inclusiv culturalã,

    (…)luând în considerare faptul cã neadoptarea mãsurilor propuse prin prezenta ordonanţã de urgenţã va duce, pe de o parte, la prelungirea efectelor profund negative ale unor stãri de lucruri care tind sã afecteze, cu titlu de permanenţã, sentimentul de apartenenţã la naţiunea românã a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state,

    (…)în considerarea faptului cã elementele prezentate vizeazã interesul public, astfel încât acestea constituie o situaţie de urgenţã şi extraordinarã a cãrei reglementare nu poate fi amânatã, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã.”

    Practic, ICR se transforma, dintr-un vehicol de promovare a culturii romane in lume, intr-un vehicol electoral. PSD are nevoie de chermeze nationalisto-maneliste cu diaspora si va folosi ICR in acest scop. Si eu, si dumneavoastra intelegem foarte bine ce inseamna efectele “profund negative ale unor stãri de lucruri care tind sã afecteze, cu titlu de permanenţã, sentimentul de apartenenţã la naţiunea românã a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state”. Nu cred ca ne scapa sclipirea ochilor albastri din spatele unor astfel de formulari.

    Vin alegerile parlamentare -- in asta consta urgenta.

    Iar in conditiile in care ICR trebuia deturnat de la actuala sa misiune, soarta lui HRP si a celorlalti era deja pecetluita chiar daca imaginea lor ar fi fost impecabila. Ne intoarcem la practicile coloneilor DIE din anii ’70. Deja vu.

    PS Despre consiliul de conducere al “noului” ICR:

    “2. La articolul 6, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
    “(2) Consiliul de conducere este condus de preşedintele Institutului şi are urmãtoarea componenţã:
    -- preşedintele Institutului;
    -- un membru desemnat de Preşedintele României;
    -- un membru desemnat de primul-ministru;
    -- un secretar de stat desemnat de ministrul afacerilor externe, prin ordin;
    -- un secretar de stat desemnat de ministrul culturii şi patrimoniului naţional, prin ordin;
    -- un secretar de stat desemnat de ministrul educaţiei, cercetãrii, tineretului şi sportului, prin ordin;
    -- preşedintele Academiei Române sau un vicepreşedinte desemnat de acesta;
    -- 14 membri numiţi de plenul Senatului, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, dintre care 7 membri la propunerea asociaţiilor şi uniunilor de creatori şi 7 membri la propunerea Biroului permanent al Senatului.”

  • Ontelus Dan Gabriel

    Vorbind despre ,,zoon politikon”, Aristotel comite un pleonasm.

  • Contradictia dlui Patapievici este intr-adevar ca, dupa ce a pulverizat valorile noastre culturale si istorice, s-a facut exportator al lor. Numai ca nu pentru aceasta critica este schimbat de la conducerea ICR, ci pentru ca noua putere are o clientela politica foarte interesata de reprezentantele externe. Pariul amuzant e daca USL va gasi megaintelectual in stare sa infiinteze filiala ICR nu la Chisinau (marele succes al dlui Patapievici, care a vizitat abia atunci Basarabia), ci la Cernauti.

  • Articolul este exact. Dar cu Dobrincu de la Arhivele Naționale ce-au avut? Nu am urmărit cu atenție ce spuneau acești directori care sunt schimbați acum, pe dânsul însă nu-l știu decât ținându-se de treaba lui la Arhive, ba chiar și-a făcut-o foarte bine. În mandatul lui știu că s-au desecretizat arhivele PCR ținute ascunse în mod vinovat zeci de ani…

  • O reglare de conturi, cu aceiasi moneda. O institutie ce devenise, inainte de toate, vector de imagine politica. Asadar, o miza mai mare decit cultura. Las-ca nici bugetul nu era de lepadat. By the way, cum s-o fi situat fata de bugetul ICR-ului Buzura?

  • mihai rogobete
  • Pingback: Un gând într-un rând şi-un pic # 27 | Vultureşti()

  • Dorin Tudoran

    @Sorin Cucerai

    1. Da, nu arata bine. Asa cum mentionam ieri (nu stiu daca aici sau pe voxpublica), cand am scris textul, cele doua informatii avute la indemana erau:

    a) Declaratia de intentie a trecerii ICR din subordinea presedintelui in subordinea Parlamentul
    b) Declaratiile facute de HRP intr-o conferinta de presa

    2. Textul Ordonantei de Urgenta nu ma face sa-mi schimb opinia in legatura cu erorile facute de conducerea ICR -- antagonizari paroxistice ale adversarulor politici ai lui Traian Basescu, razboi de gherila politica in care conducerea ICR NU AVEA CE SA CAUTE.

    Evident, textul Ordonantei de Urgenta spune mai multe decat se putea banui din declaratia de intentie anterioara:

    a) Acest paragraf devine emblematic pentru prostia celor din spatele lui:

    ” (…)luând în considerare faptul cã neadoptarea mãsurilor propuse prin prezenta ordonanţã de urgenţã va duce, pe de o parte, la prelungirea efectelor profund negative ale unor stãri de lucruri care tind sã afecteze, cu titlu de permanenţã, sentimentul de apartenenţã la naţiunea românã a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state,”

    b) Da, alegerile parlamentare din noiembrie declanseaza masuri de toate felurile. Sa nu uitam ca o parte a masurile preconizate acum constituie o contra-reactie la masurile luate inainte. Un exemplu: ministerul de externe condus de dl Baconschi la intelegere cu premierul Boc a umplut consulatele cu activisti vigurosi, caci era nevoie de inca un “miracol electoral” precum cel inregistrat in Franta la prezidentialele romanesti din 2009. Oameni care nu au nici o legatura cu diplomatia au fost parasutati, insurubati, batuti in cuie acolo, in diplomatie. Postul de Consul General este unul strict tehnic, pe acolo trece informatia de care este nevoie etc. Cine a fost trimis Consul General la Marsilia? I. T. Morar (?!?), aprig activist PDL/Basescu, clovn rasuflat si care a fost scutit de 12 (doisprezece!!!) ani de experienta pentru a putea fi promovat la pozitia respectiva. Un ambasador poate fi “numit politic”, un Consul Genral 0 nu prea, din motivele mentionate mai sus. I.T.Morar a fost retras. Suparare mare in tabara pretenilor. Au fost retrasi si altii numiti pe “aceleasi” criterii. Daca mergem pana la capat pe ideea propusa de cei ce se vaita azi — “Asta e. Noi suntem azi Puterea, venim cu echipa noastra”, nu prea vad de ce sa-i jelim pe alde I.T.Morar si echipa de “externisti improvizati”. Asta-i jocul in care s-au bagat, asta se intampla. Ar fi naiv sa ne inchipuim ca USL s-ar fi gandit sa lase asemenea “diplomati” in post ca sa ajute Opozitia sa castige alegerile.
    Cum ar veni, “Nu e pentru cine se pregateste, este pentru cine se nimereste”…

    3. Daca HRP si MM nu s-ar fi amestect in hartuielile mizerabile ale politicii,ICR ar fi fost foarte greu de atacat. Asa insa, si-au bagat singuri capul in ochiul streangului. Si-apoi, atata vreme cat ramane in picioare faptul ca “forul tutelar” (fie el Presedintele Romaniei, fie el Parlamentul) are dreptul sa numeasca si sa destituie, “decidentul politic”, cum il alinta cineva pe… decident, ia masuri si le explica cam cum doreste si doar daca doreste… Chiar si in conditii mult mai linistite numarul celor dispusi sa priveasca rational la activitatea unui asemenea institut este mai mic decat ne inchipuim. In cazul de fata, ani la rand, HRP si MM au atras atentia adversarilor politici ai PDL/Basescu amestecandu-se in ce nu erau obligati sa se amestece. Vizibila nu a devenit pentru “ceilalti” activitatea ICR, ci activitatea de gherila a conducerii ICR. Repet: un cadou facut “celorlalti” cu o inconstienta ce se plateste…

    4. Am scris si ieri: insurubarea Academiei Romane in mecanismul de conducere al ICR este o lovitura mortala data institutului. AR nu a facut nici un gest de restructurare, curatire dupa 1989. Numarul informatorilor Securitatii pe metru patrat atinge la AR recorduri ametitoare. Numarul celor ce inchid ochii la ce s-a intamplat inainte este si el foarte ridicat. Oameni — dovediti de documente irefutabile — care s-au voluntarizat sa fie agenti de influenta ai Securitatii AR au devenit dupa 1989 membri ai…. AR, etc.

    5. Nu vad nimic care sa suplineasca deficientele “Statului functionarului public”, nimic care sa poate impiedica exact comiterea erorilor comise de fosta conducere a ICR: obligativitatea conducerii ICR (instituie publica) de a NU se amesteca in lupte politice (cu tot ce cuprinde acest spectru larg de manifestari).

    6. In sfarsit, reintorcandu-ne la paragraful de la care am inceput (cel din Ordonanta de Urgenta): el pare scos din strategia vecinilor nostri de la Budapesta care se simt nu doar guvernul maghiarilor din Ungaria, ci al maghiarilor de pretutindeni. Cu alte cuvinte, nebunia aceasta a inceput sa fie atractiva… “pretutindeni”.

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu

    1. “Imaginea e totul” spune un spot publicitar. Si, din pacate, asa stau lucrurile.
    2. Dupa opinia mea, dl HRP avea un motiv serios sa se simta jenat. Orice politizare incepe cu o… numire politica. In acel moment, dl HRP nu era cunoscut decat ca un stralucit tanar intelectual, dar nu aducea nici o certitudine legata de administrarea unei mari institutii. Deci, numirea era STRICT POLITICA si a adus dupa ea ce a adus. Sansa dlui HRP a fost de a nu se amesteca in chestiuni politice si sa se limiteze la a construi un ICR de invidiat. L-a construit, dar a construit si muntele de dinamita din subsolul institutiei. Acum, fitilul e in mana altora…
    3. Posturilor de televiziune la care va referiti li s-au facut cadouri nenumarate, li s-a oferit gratuit si nesperat de frevent “material de prelucrat”. Recititi textele din Evz.zilei (si din alte parti) semnat saptamanl de HRP si MM si veti vedea ca televiziunilor respective li s-a ridicat “mingea la plasa”.
    4. Nu exista nici o similitudine intre un scurt contract de consultanta tehnica pe care l-am avut cu PUR dupa alegerile locale din 2004, cand iesise din alianta cu PSD pe care-l denuntase drept “Partidul-stat” si cazul La Vanguardia. In afara aruncarii de vorbe, nu-mi amintesc sa fi fost produs nici macar un text, o afirmatie a mea similara razboiului propagandisc dus in favoarea PDL/Basescu cu HRP si MM. Nu a fost produs asa ceva, nu pentru ca nu s-au facut cautari/cercetari. S-au facut, in draci. Dar de unde nu e, nici macar postacii nu pot lua…
    5. Sa asteptam si sa vedem primele semne ale politizarii institutiei. Apoi ne putem coaliza intr-u demers coerent. Repet: din pacate nimeni nu i-a ajutat mai mult pe cei care ar dori azi politizarea institutiei decat conducerea ICR care a politizat imaginea institutiei…

  • Gheorghe Campeanu

    Intentiile noii (???) puteri sint foarte clare, si cinismul acestui model de restauratie post-cromwelliana (excesele ideologice ale celor inlaturati de la ICR si IICCMER notwithstanding) merita o atentie analitica, facuta la rece, nu in mijlocul vartejului de proteste si contra-proteste. Ma intreb, de exemplu, in ce masura este locul guvernelor din orice tara democratica, si mai ales al parlamentului, sa formuleze “politici culturale”.

    Desigur, viteza cu care noii guvernanti inteleg sa-si conduca acest power grab este o dovada incontestabila a intentiei de monopolizare a tuturor puterilor din statul de drept. Aici cred ac ar trebui sa se concentreze discutia. Si, in acest sens, imi exprim mirarea in legatua cu absenta quasi-totala a revoltei si protestelor societatii civile si a participantilor la aceasta discutie, in ce priveste demiterea dlui. Dobrin Dobrincu de la conducerea Arhivelor Nationale. Dansul este profesionist de cel mai substantial calibru, care nu s-a raliat in nici un fel la caravana ideologica si propagandistica a presedentiei. In definitiv, acest act este o amenintare mult mai grava, cu implicatii incomparabil mai serioase pentru societatea romana. Blocarea accesului liber la infromatii, in special cele legate de istoria recenta, este exact ce urmareste guvernul Ponta.

  • Dorin Tudoran

    @Gheroghe Campeanu

    Aseara (sambata, 16 iunie), am aflat ca este adevarat: dl Dobrincu a fost demis. Si, da, asta e o mare porcarie. Inteleg ca se lucreaza la un text de protest. Cum e gata, incerc sa-l obtin si vi-l pumn la dispozitie.

  • lucid
  • Claudie: Apropo de comentariul lui Claude Karnooh semnalat de dvs., Alina Mungiu Pippidi ne-a explicat (intr-un articol pe care, din pacate, nu-l mai gasesc pe ‘net) si esenta anticomunismului de a treia zi dupa Scripturi a asa-zisei societati civile romanesti si radacina (lucrativa, cum altfel?) a basescianismul ei (cu clare accente fundamentaliste -- nota mea). In esenta, AMP a zis cam urmatoarele: Dupa ’89, cand au inceput sa circule intens in Occident si sa se relationeze direct si-n mod curent cu omologii lor din lumea libera, intelectualii romani au fost staruitor intrebati de ce, pana la revolutie, nu au iesit cu atitudini critice fata de regimul comunist. Jenati, ei au raspuns ca specificul comunismului romanesc i-a impins spre rezistenta prin cultura (care prin presa utecista, care prin cea comunista, care prin functii in UASCR, care pe la Comitetul culturii si educatiei socialiste, ca MM) care cum adica, fiindca, -- au mai spus ei -- la noi, ceausismul ar fi reprimat orice manifestare critica, mai abitir chiar decat a facut-o regimul din URSS. Dar, pentru a se insera cat de cat in mediul intelectual occidental, dupa ’89 acei intelectuali au devenit extrem de anti-“neocomunisti”, pozitionandu-se, (fara rest si, mai zic eu, pe buna dreptate) contra fesenismului iliescian. Au facut-o insa, (ne-a povestit tot AMP), cu speranta ascunsa ca regimul Iliescu va cadea repede -- repede: fie la alegerile din mai 1990, fie la cele din 1992. N-a fost sa fie, drept pentru care intelectualii asezati pe anumite piste inca dinainte de ’89 au ramas -- pentru ani multi si luuuuuungi, decuplati de la bugetul de stat la a carui generozitate ravnisera din frageda adolescenta si din care incepusera sa se dedulceasca inca din anii studentiei. Dupa cum stim, regimul Constantinescu (care i-a urmat lui Iliescu) nu a fost sensibil la sacrificiile (de austeritate!) facute de intelectuali, dupa 1989, in numele democratiei, Occidentului, adevarului etc. etc. De abia Traian Basescu le-a intuit capitalul (politic!), i-a institutionalizat, recompensat si, bineinteles, utilizat.

  • Pingback: Despre ICR, Patapievici, Societatea Civilă și politică: cîteva chestiuni de principiu | Critic Atac()

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Fara sfaturi. Eu, unul, am ales-o de mult. Dvs. o tot trageti cu pdl-ul si Basescu. Ca ordonanta de Urgenta este o tampenie — limbaj & spirit — e un lucru. Vad ca nu spuneti nimic despre perlele lansate in sedinta “la varf” a PDL. De exemplu, Nuti Udrea “M-ati rugat sa va numesc amantele in tot felul de posturi…”

    lasati-ne pe noi sa ne ocupam de prostiile noii Puteri, ocupati-va de dezastrele produse de cei pe care i-ati sustinut orbeste. Pe urma, mai vorbim.

    Ca HRP si MM nu s-au sinchisit timp de 8 ani in legatura cu ce va atrage activitatea lor propagandistica este alt lucru,
    Adevaratele victime ale acestui razboi murdar de gherila sunt oamenii de talent (regizori, graficieni, muzicieni etc.) care se pot trezi fara finantarile care i-au ajutat sa duca la capat proiecte excelente.

    Cand apare si linkul unde se poate protesta impotriva destituirii “diplomatului” I.T.Morar, va rog sa ni-l puneti la dispozitie.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Multumesc. Cred ca atacul frontal asupra institutiilor justitiei, agentiilor de control al integritatii legale si/sau financiare, ca si a altor resorturi de guvernare constituie o primejdie extrem de ingrijoratoare. Episodul cu Arhivele Nationale este emblematic, ca si declaratiile legate de Curtea Constitionala, sau interventia avocatului poporului (este oare echivalentul lui solicitor general?) in deliberarile de la ICCJ. De acord cu criticile adresate dlor. Patapievici, Mihaies, Tismaneanu, s.a. in ce priveste devierea de la atributiile lor si inrolarea in efortul direct de sustinere polarizanta a dlui. Basescu. Complexitatile abunda in acest soi de conversatie, si as spune, in ambele directii. Dar sint absolut convins ca daca cei din conducerea ICR s-ar fi limitat la munca lor inovatoare cu rezultatele (in cea mai mare parte) atit de laudabile, gestul totalitar al guvernarii Ponta ar fi fost identic (dincolo de impulsul evident retributiv). Miza este controlul abuziv al tuturor resorturilor de guvernare si de transfer/concentrare in totalitate a latitudinii decizionale. Sintem totusi in anul 2012, si Romania, de bine de rau, este integrata in structurile Euro-Atlantice.

    In opinia mea, tocmai acea polarizare extrema (polarizarea intre structurile reciclate ale PCR/Securitatii si un proiect de democatizare a societatii existind oricum) este cauza ascensiunii aliantei din jurul lui PSD la putere. Tot ce se deruleaza acum in fata unei opozitii si societati civile (deocamdata) neputincioase, este in mare masura rezultatul direct al lipsei de discernamint si viciilor de personalitate ale celor care au abdicat de la oblgatiile lor de independenta a intelectualului public. Pacat!

  • ovidiu

    @DT
    Ramin la parerea ca textul dumneavoastra nu rezista, logic vorbind, dincolo de orice alt aspect. Va bazati pe o afirmatie greu de demonstrat- “Imaginea e totul”. Dl. Gheorghe Campeanu a spus-o foarte clar: “Desigur, viteza cu care noii guvernanti inteleg sa-si conduca acest power grab este o dovada incontestabila a intentiei de monopolizare a tuturor puterilor din statul de drept.” Ramine de vazut daca e bine sa ne focalizam pe greselile lui HRP, pe reactia lui in fata acestei situatii sau pe situatia care a determinat acea reactie. Care este adevarata problema in momentul de fata?

  • Dragos FRD

    Acest articol poate candida cu succes la o bursa felicsista, dar grabiti-va, ca e mare concurenta!

    1. ICR a fost creat ca un organism de reprezentare in subordinea Presedintelui (remember? Articolul 80 din Constitutie? Ala care spune cine reprezinta statul peste hotare?). Nu a fost creat de Basescu, ci de Iliescu. Chiar dumneavoastra recunoasteti ca Patapievici si-a facut treaba bine. Of, daca v-ati fi oprit aici…

    2. Presedintele (desigur, teoretic) este arbitru. daca iei ICR si-l treci in subordinea Parlamentului -- aia se cheama politizare. Iar uslamistii spuneau ca n-o sa politizeze nimic, remember?

    3. ICR a fost trecut in subordinea Parlamentului printr-o ordonanta de urgenta. Imi puteti explica unde e urgenta in aecst caz? In cazul ISC am inteles: Bombo trebuia scos urgent sin drumul sau spre pârnaie. dar aici…care e urgenta? Guvernul Ponta n-are alta treaba? Sa faca euro 6 lei de exemplu…

    4. Astept cu interes un alt articol de-al dumneavoastra, in care sa salutati absoluta neutralitate a ICR prin aducerea in fruntea sa a lui Constantin-Grajdan-Pam-Pam. Succes si apucati-va cât mai grabnic de scris!

  • Dorin Tudoran

    @ovidiu
    Adevarata problema a situatiei de fata nu se refera doar la ICR. Voi spune ce cred despre “adevarata problema” saptamana viitoare.
    Ca, daca dnii VT, HRP, MM si altii, nu s-ar fi angajat in razboaie de gherila politica, noua Putere tot ar fi luat deciziile pe care le ia acum este o supozitie. Poate fi chiar un diagnostic exact. Realitatea, insa, este de neocolit: timp de opt ani, niste oameni pusi sa conduca institutii publice au periclitat soarta acestor institutii prin activitati partizane, virulente si, la urma urmelor, lipsite de sens. A culpabiliza unde nu exista culpa si a deculpabiliza unde exista culpa sunt actiuni cu acelasi efect.

  • ovidiu

    Adevarata problema e cea pe care o subliniaza dl Campeanu, asta am vrut sa spun. Ceea ce i se intimpla dlui Dobrincu arata ca nu e vorba doar de supozitie. Prefer sa risc sa deculpabilizez cind exista culpa. Nu sunt convins ca e o actiune cu acelasi efect.

  • Onorabili Domni,
    dar cu numirea ofiţerului SRI, “specialist antitero”, d-na Mireille Rădoi, la conducerea B.C.U. Bucureşti, în dispreţul valului de proteste (de la studenţi pînă la d-l Andrei Pleşu), în urmă cu doi ani, cum rămîne?
    Adică, politizare nu, dar securizare da?

  • Nu e nicio dramă în ce i se întâmplă omniprezentului domn Roman Patapievici. Ba chiar i-aş aminti povestea aceea din “cartea de citire”
    http://www.anidescoala.ro/articol/cuiele-dupa-pop-simion.html
    Găurile… o problemă omniprezentă la pan Patapievici, deşi nici nu a încercat să scoată cuiele.

  • mihai rogobete
  • lucid

    D T: diferentza dintre noi este “optica” plus “cutanato-senzoriala”, no offence, eu receptzionez direct bliz-krieg-ul declansat impotriva a ce a mai ramas valoare PROFESIONALA pe malurile Dambovitzei, nu am “balta” care sa le atenueze. Sigur, nu va “atinge” lichidarea accesului la bazele de date internatzionale din stiintza care blochaeza orice posibilitate de evaluare corecta a imensei turme de impostori din sorbonicile judetzene si asa-zisele institute de cercetare de trei parale gen domeniul textil, agricol, sticla, zootehnie et ejusdem farinae. Sigur, nu va poate afecta lichidarea comisiei de etica a ministerului educatziei tocmai cand incepuse sa ia la cercetat plagiatele miilor -- din pacate -- de mang-litori “profunivi” si “confunivi” -- ce sa mai spun de “doctorii” semi-analfabetzi. In fond, diferentza dintre noi este atitudinea fatza de viitorul Romaniei, tot optica, caci una vezi din interior si alta din noua -- definitva -- patrie, lucru explicabil dar nu acceptabil pentru cei care am ales sa ramanem aici.

  • Sorin Cucerai

    Domnule Tudoran,

    1. Sunt in continuare 100% de acord cu dumneavoastra in privinta faptelor. Insa, repet, doua rele nu fac un bine. “Politizarea imaginii” ICR nu scuza in niciun fel tratamentul aplicat institutului de catre noua putere.

    Daca il injur pe cineva de mama in fiecare zi, exista riscul ca la un moment dat respectivul sa-mi traga una peste bot. Ca lovitura peste bot e o consecinta a injuriilor mele, e indiscutabil adevarat. Dar ca lovitura peste bot este astfel moralmente justificata, e indiscutabil fals. Lovitura peste bot e un rau, indiferent daca a fost provocata de mine sau nu.

    Iar raul trebuie condamnat si combatut in sine, independent de alte rele. Altfel, reducem totul la un simplu joc de putere in care recursul la etica si la bine devine superfluu.

    2. Daca “politizarea ICR” era problema, solutia propusa de ordonanta nu o rezolva. Dimpotriva. Politizarea imaginii ICR este inlocuita cu o politizare masiva a institutului insusi. Prin urmare, suntem indreptatiti sa ii consideram cel putin incompetenti pe autorii ordonantei -- si cel putin prosti pe sustinatorii ei.

    3. In cazul ICR, nu cred ca e vorba (doar) de incompetenta din partea noii puteri. Cred ca e vorba de instapinire, de manifestarea propriei puteri. La Arhivele Nationale, Dorin Dobrincu nu s-a manifestat politic in niciun fel. Si-a facut treaba ca un profesionist adevarat -- si, in rest, a tacut. Cu toate astea, a fost demis. Deci cred ca orice-ar fi facut, conducerea ICR ar fi fost demisa. Daca n-ar fi existat pretextul “politizarii imaginii”, s-ar fi gasit altul. Iar daca nu s-ar fi gasit niciunul, tot aia. Dorin Dobrincu a fost demis fara nicio explicatie oficiala.

    4. Noua misiune a ICR este explicit formulata in ordonanta de urgenta. Practic, noua misiune desfiinteaza Institutul Cultural Roman asa cum il stim si il transforma in cu totul altceva. Aceasta denaturare a institutului este catastrofala din punct de vedere cultural. Ca ne place sau nu de HRP sau de MM, ICR trebuie salvat!

  • mihai rogobete

    Din paremiologia terorii alternate la putere: Ciocul mic, sabia nu-l taie. Şi, viceversa, omertei i se spune tăcere. Poftim dialog democratic, poftim cultură!

  • Dorin Tudoran

    @ Sorin Cucerai

    1. Nici eu nu cred ca doua rele fac una buna. Nu, felul lamentabil in care au inteles dnii Patapievici si Mihaies sa tarasca imaginea institutului si sa-i pericliteze existenta nu scuza dorinta noii puteri politice de a redefini conditia de existenta a ICR si de a-i reduce independenta. Asta nu contrazice cu nimic o idee axprimata anterior, ca, in general, am mai mare incredere in hotarari luate de un organism decat in hotarari luate de un SINGUR om.

    2. Am scris deja ca limbajul Ordonantei de Urgenta este de rau augur.

    3. V-am scris, de acum cateva ore, pe adresa grupului irir, ca destituirea dlui Dobrincu mi se pare o porcarie. Si cv-am rugat sa ma tineti la curent cu demersul pe care il pregatiti si caruia ma voi alatura.

    4. Nu stiu ce pot face oameni ca dvs. si ca mine spre a nu vedea ICR-ul transformat intr-o structura… ne-culturala. Surzenia este una dintre bolile produse de patimile politice. Ani la rand, sub o forma sau alta, am transmis conducerii ICR mesajul ca implicarea dlor HRP si MM in razboaie politice pericliteaza interesele institutiei. Surzenia aroganta a fost totala. De ce mi-as inchipui ca invitand la comportament rational, noua putere politica mi-ar raspunde altfel decat dnii HRP si MM? Nu sunt defetist; sunt doar constient de o incrancenare pe care oamenii ca dvs. si ca mine nu o pot descuraja…

  • Dorin Tudoran

    @lucid

    Nu, diferentele dintre mine si dvs. sunt altele. Cam urmatoarele:

    -- eu am obraz, dvs. aveti toval;
    -- dvs. va considerati una din marile valori profesionale ce au mai ramas pe malurile Dambovitei, dar va comportati, cam des, ca un profesionist al ciubucariei;
    -- pe dvs. va supara doar impostorii celorlalti, pe mine ma dezgusta impostorii in general;
    -- dvs. vorbiti prea mult despre grija fata de viitorul Romaniei, cand, in fapt, sunteti preocupat doar de carnatul personal;
    -- dvs. va permiteti sa vorbiti, ca ultimul securist, in numele altora (al celor “care am ales sa ramanem aici”) si sa hotarati in numele meu care este patria mea definitiva; eu nu imi permit sa vorbesc decat in numele meu.
    -- dvs. nu puteti avea un alt loc unde sa existati. nu fiindca asa ati ales, ci pentru ca nu ati putut face purici nicaieri decat pe, cum cu dispret, de altfel, spuneti “pe malurile Dambovitei”;
    -- daca exista ceva definitiv in ceea ce bombaniti sunt probele numeroase ca va comportati ca o javra.

    Si cu asta, luati-va coada intre picioare si faceti pasi spre alte locuri virtuale!

  • InimaRea

    In privinta “demiterii” @lucidului: Mieux vaut plus tard que jamais. Doamne-ajuta!
    Cred ca dezbaterea de aici nu e impotriva conducerii aproape demise a ICR ci depre conditia intelectualului -- ce este, ce vrea si ce are de facut odata ajuns la conducerea unor trebi culturale. Oricit ne-am feri privirea, odata si-odata va da socoteala si pentru “cum” ajunge el acolo. Pina una-alta, a fi eligibil si a accepta sint ipostaze angajind personal fiecare caz in parte.
    Ideea pe care rezista adversarii de azi ai “politizarii” imi pare a fi: nici daca n-ar fi combatut politic, n-ar fi scapat de “epurare” -- vezi cazul Dobrincu. E un fel de abolire a eticului, gen “aceeasi soarta, indiferent de prestatie -- ergo nu conteaza de-ai facut ori ba pactul cu diavolul”. As zice ca nu-i asa, conteaza, iar aici se discuta despre oameni care au facut, nu despre victime colaterale ale “restauratiei”.
    Ceea ce nu-nseamna -- nicidecum nu -- ca ar fi cineva orb si n-ar vedea ca schimbarea puterii este (iarasi, mereu, inevitabil) minunata ocazie de rafuiala intre “tabere”; minunata pentru “politic”, in hamul caruia naboiesc doritori de “functii”, intarind ideea “decidentilor” ca intelectualului romanesc ii vine manusa “clientelar”, ca aproape oricarui alt produs uman romanesc.
    S-a invocat aici (No Name, despre “ideea” AMP) damnarea istorica a intelectualului roman, rezistent prin cultura iar nu prin acte de rezistenta politica fata de regimul comunist. Asa privind lucrurile, intelectualul roman “va lua cu el in mormint” pacatul de a nu fi murit in beciurile Securitatii; de a nu fi ajuns un Havel, “doar” un Goma. Nu insist pe diferenta de tratament penitenciar dintre “cele doua tari fratesti”, sa nu cumva ca -- prin despicarea firului in patru -- sa se ajunga la ideea ca Cehoslovacia ocupata de Armata Rosie a fost mai liberala decit Romania “libera si independenta” (unde-ar sari @lucid ca ars: Prorusism!) N-am avea decit sa comparam doua cazuri de rezistenta -- Soljenitin si Zaharov -- pentru a ne face o idee despre limitele “presiunii opiniei publice internationale” asupra regimului bolsevic. Respectiv, despre riscul mortal de a fi ori nu “interesant” in actiunea geopolitica de “stavilire”.
    Pina “sa se duca” toti vinovatii de noncombat ai anilor acelora, avem o problema cu noile generatii de combatanti, care nu reusesc sa iasa din logica jocului pro/anticomunist, asa bine “implementata” in ultimii 8 ani. Fie actant, fie chibitz, fiecare ajunge a fi judecat prin raportare la “aceasta realitate” a vietii noastre socio-politice. Asa ajungem a vorbi despre “restauratie”. Tot ce pot spera in privinta acestui cerc vicios este ca, peste 4-8 ani ani, sa revina Dreapta la putere, si sa vorbim iar despre “restauratie” -- semn ca ne-am maturizat defintiv si irevocabil.

  • Dum-Dum
  • neamtu tiganu

    bre nea Dorine, ma dezamagesti, pai ce faci bre, in loc sa te ocupi de lucruri importante, mata te tii de preotii. Pai ai uitat ca e fotbal, ai vazut ca preferatu matale Gomez a dat trei goluri?

  • z e r l e n d i

    Intrebat de Andrei Plesu -- in cadrul emisiunii “Inapoi la argument” -- daca este convins ca administratia culturala intra in alchimia destinului sau, presedintele ICR a spus ca nu mai este sigur deloc. O viata fara ragaz si putinul timp pentru proiectele personale -- erau argumentele. Sigur, acestea ar fi cestiuni intimisime, private, dar daca tot au fost mentionate public …

    In cazul lui HRP ar fi vorba, deci, de o forma de sacrificiu: prin “jobul” de la ICR si-a abandonat/aminat proiectele private …

    Sacrificiu pe care puterea socialista (oare, si cea liberala ?) doreste sa il intrerupa. Din punct de vedere strict personal, ar putea fi un noroc: are ocazia sa se intoarca la trusa de scule a istoricului ideilor si la o viata adevarata. Cum spunea un poet, nu mai imi amintesc cine, avem atita viata cita viata privata avem (nu citez foarte exact).

    Daca depasim personalizarea ICR -- sa mentionam, in treacat, ca HRP nu detine in mod exclusiv esenta bunei administratii, poate exista si altii … -, ramine textul ordonantei, un text cu adevarat ingrijorator, inutil de precizat motivele.

    Exista, insa, citeva aspecte pe care as dori sa le spun.

    1. Mereu, cind se intimpla o porcarie, protestele noastre se orienteaza in jurul sprijinirii unei/unor persoane si nu in spiritul devoalarii porcariei; foarte rar, foarte putini (autorul acestui blog este unul dintre cei putini) se ajunge la problema in sine;

    2. Printre cei care protesteaza azi cel mai vocal se gasesc si unii care au facut o porcarie de acelasi tip, daca nu cumva una si mai mare; protestul “academicienilor” este unul foarte interesat, cu agenda personala si, din punctul meu de vedere, lipsit total de credibilitate;

    3. Pentru a salva ICR-ul actual, presedintele si cei doi vici pot face foarte multe ei insisi:

    Trei simple sugestii:

    -- sa recunoasca faptul ca au gresit sustinind public o grupare politica, oricare ar fi fost aceea;

    -- sa demisioneze pentru a arata ca trebuie separate lucrurile: una e soarta ICR-ului, alta -- intimplarea de a-l gestiona o perioada de timp; demisia ar intari extraordinar de mult protestul societatii civile si ar mari sansele unei dezbateri publice; in plus, i-ar readuce in joc: un HRP presedinte de institutie e departe de acel HRP care scria in 22, acum multi, multi ani; mai mult, am avea “sansa” unui text precum “Regimul Basescu -- un portret”, nu sint multe de schimbat in vechiul text …

    -- sa reflecteze ce ar fi insemnat sa faca si domniile lor (HRP, MM, etc …), in cazul IICCR, ceea ce unii dintre protestatari fac azi, in cazul ICR. Zic doar, nu dau cu parul …


    Tot Andrei Plesu. O intimplare cu Andrei Scrima. AP ii spune dezamagit ca, tot acceptind invitatiile de a intra in tot felul de proiecte externe, rateaza ceea ce crede el ca are de “saturat”.

    Scrima: tu esti de vina! De obicei, provocarile externe nu sint decit un semnal pe care il trimiti tu insuti. Esti disponibil!

  • Dingo

    Daca intenţia este politizarea ICR, este rau. Si toate protestele sunt îndreptaţite. Cu un singur amendament:
    HRP si Mihaies sa aiba bunul-simţ si sa-si dea demisia. Ei fac parte din alt joc.

  • Audiatur et altera pars:

    http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Liderii-PSD-PNL-ICR-parlamentar_0_719928158.html#

    Si un fragment din comunicatul liderilor senatorilor PNL si PSD:

    “De pildă, s-au înfiinţat anul trecut funcţii de vicepreşedinţi şi s-au acordat salarii importante pentru aceştia, fără să existe acoperire legală. Amânarea luării de măsuri rapide ar fi fost o lipsă de respect faţă de banii publici -- de aici şi decizia de a aduce ICR într-o zonă de control democratic autentic printr-o OUG şi nu printr-o lege. Ştim foarte clar că, adoptând o lege, aceasta ar fi fost enorm tergiversată, iar ilegalităţile semnalate la ICR nu s-ar fi putut rezolva, probabil, pe parcursul acestui an. Este în regulă să acceptăm ca oameni de ‘cultură’ precum Valeriu Turcan sau Daniel Funeriu să fie parte din structura de conducere a ICR, în timp ce oameni care fac parte din Uniunea Scriitorilor, Uniunea Compozitorilor sau Uniunea Artiştilor Plastici să fie ignoraţi de această instituţie? USL nu are intenţia de a înlocui apropiaţii fostei puteri cu alţi oameni politici ci, mai degrabă, de a deschide ICR spre instituţiile de cultură legitime din România. Suntem total deschişi pentru un dialog cu oamenii de bună-credinţă cu privire la această instituţie şi, cu siguranţă, vom iniţia acest dialog în perioada următoare”…

  • Dorin Tudoran

    @neamtu tiganu

    am vazut, bre, nea neamtzule, si nu mi-a venit sa-mi crea ochilor. noroc ca nu sunt antrenor, ca eu pe mario asta tot nu l-am baga pe teren decat daca toi ceilalti ar fi bolnavi de boala somnului…
    aseara am vazut o miutza mare din Cancun. Messi a organizatt-o prin fundatia lui ca sa strang bani impotriva unei boli uratele ce loveste America Latina. Joc la pas, rasete, im simgur fault, pensionari aducandu-si aminte ca ai fost forbalisti mari, pustime care va ajunge mare, muzica. umiditate sa intri sub pamant si vreo cateva goluri super.

  • Dorin Tudoran

    @zerlendi

    sugestiile dvs fac apel la bun-simt si marfa aceasta este extrem de rara in Romania.

  • Dorin Tudoran

    @Dingo

    Acelasi raspuns ca si la @zerlendi. dnii respectivi au jucat soarta institutiei asa cum le-a dictat interesul politic si acum toata lumea trebuie sa se sinucida ce li se poate intampla.
    Politizarea institutului este o alta chestiune, extrem de grava. Daca se va produce, vinovatii vor fi oamenii politici care vor decide acest act imbecil si dnii hrp si mm care au “ridicat mingea la plasa” celor care abia asteptau sa o bubuie…

    Iresponsabilitatea desavarsita!

  • Dorin Tudoran

    @TOTI
    Cine este interesat de demiterea dlui Dorin Dobrincu, petitia de protest si semnarea ei poate accesa urmatorul link:
    http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_in_sprijinul_unei_conduceri_transparente_la_arhivele_nationale-p20479051.html

    Fara transparenta la Arhivele Nationale bezna va continua sa creasca…

  • Gheorghe Campeanu

    Suferind de o mica “gripa” (manière irlandaise) in urma celebrarii Bloomsdy de ieri, am suspendat temporar embargoul personal pt. semnarea petitiilor, si am incercat sa-mi alatur semnatura la protestul legat de demiterea dlui. Dorin Dobrincu. Insuccesul a fost total: desi am urmat pas cu pas instructiunile, numele meu se incapatineaza sa nu apara pe lista semnatarilor. Cind am incercat a doua oara, am fost admonestat automat ca semnasem deja, deci…. nu se mai poate. Dezamagit inca din zorii zilei in efortul de solidaritate, ma declar solidar aici, daca dl. Tudoran accepta acest mod de “comentariu” in spatiul acestui blog.

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu

    Si eu am patit la fe, dar cum am primit, in doua randuri, mesajul ca ”
    ati mai semnat”, considerca pe undeva este inregistrata semnatura.

    Vindecare usoara — pe aici virozele respiratorii aduse din Orientul Mijlociu inca ne mai fa mizerii; mari…

  • mihai rogobete

    Întoarceţi-vă în adresa de mail trecută în formular, pentru a vi se certifica semnătura.

  • Dingo

    Daca ati primit e-mailul cu linkul pentru confirmare ar trebui sa fie ok. Daca nu ati primit email-ul e de cautat prin spam (presupunand ca nu ati gresit adresa de email ceruta pe site). Am “semnat” fara probleme.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Merci. Ma consider inrolat printre sustinatorii ideii ca demiterea dlui Dobrincu este un gest de rau augur

    Ah? Molime procurate de la Inalta Poarta cind sufla prea tare vintul dinspre Fanar? Insanatosire grabnica.
    La mine este destul de simplu remediul: cum nu mai este necesara dezinfectia dupa lecturile din @lucid, pot sa ma dezbar de darul bauturii.

  • neamtu tiganu

    parca vad ca va apare si o lista de semnaturi impotriva lui Gomez, de altfel pe aici, e f. aspru criticat, se recunoaste oficial ca re carente tehnice, nici cu fuga nu se omoara si totusi.. e eficient, da goluri, pe undeva e pragmatism nemtesc, eficienta, eficienta, eficienta..

  • Ioan Costea

    O discuție ingrată, dar necesară. Și eu sunt de părere că statutul funcționarului public nu trebuie transformat în rol de funcționar politic. Regret mult că intelectuali mobilați și talentați cad în patimi politice. Să nu-l fi citit pe Julien Benda („Trădarea cărturarilor”, 1928)? Este simplu: intelectualul care ajunge funcționar public trebuie să se abțină de la orice declarații politice pro sau contra, indiferent ce partid sau politician l-a promovat acolo. El mai ales trebuie să se ferească ca dracul de tămâie, adică să nu „tămâieze” pe nimeni. Să urmărim ce s-o alege după transferul și înlocuirile preconizate. Sper doar ca nu ICR-ul să aibă de suferit. Restul… vorba amintită de domnul Pecican (cu „indispensabilii”). De asemenea de acord cu dumneavoastră, domnule Tudoran, că trebuie să fie și alți oameni de valoare pentru înalte funcții. Când le predam elevilor despre democrația americană le dezvăluiam „secretul” că ei sunt convinși că, oricât de bun a fost un președinte, se va găsi altul mai bun. Sau nu?

  • Pingback: Vasile Ernu: Despre ICR, Patapievici, Societatea Civilă și politică: cîteva chestiuni de principiu « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Uau

    @Ioan Costea, Ovidiu Pecican
    Cam multe pete maronii pe indispensabilii “indispensabililor’!

  • Florin Iaru

    @Dorin, Dobrincu nu a fost demis. I s-a încheiat detaşarea. Care durează de 6 (şase) ani. Va candida şi va cîştiga.

  • Dorin Tudoran

    @Florin Iaru

    Florine, ar fi bine să fie adevărat că i s-a încheiat doar detasarea. Ar fi foarte rău că tu știi că va câștiga concursul. Dl Dobrincu este un profesionist de prima mână, dar integritatea sa profesională a deranjat figuri importante, de la înalte fețe bisericești la negre jeguri ale Afacerilor interne.

  • Ivi

    …analiza si pozitia articolului sunt de bun simt …inclusiv cele ale majoritatii comentatorilor
    …mai atrag atentia asupra unui lucru -- ce eficacitate (in atingerea obiectivelor) si ce eficienta (cat a costat obtinerea acestora, daca au fost atinse)? …caci se stie ca bugetul ICR a fost substantial marit in mai mute randuri
    …oare “blestemul intelectualului roman” (de o “proasta relationare” cu puterea, oricare ar fi ea….), asa cum bine a fost reliefat de Lucian Boia in “Capacanele isotriei”, va putea fi “spart” ?!? …ce ar trebui facut in directia asta (legislativ, organizatoric, moral, etc.)? …asta cred ca este marea provocare…

  • Pingback: Minerii lui Patapievici si protejatii lui Basescu: naivi, oportunisti, ticalosi si intelectuali verosi. Partea buna a listei Alinei Mungiu Pipidi si radiografia lui Valerian Stan despre mafiotii ICR | Victor Roncea Blog()

  • Pingback: Decupări subiective cu stema ICR | alphablog.ro()

  • Dingo

    interesanta garnitura de directori ICR prin lume, din ce relateaza Cotidianul:

    http://www.cotidianul.ro/agentura-icr-sub-conducerea-lui-patapievici-si-mihaies-i-186264/

  • neamtu tiganu

    Io sunt impresionat de setea de cultura a romanilor. Valu de simpatie si sustinere a ICR si a maretei sale conduceri e teribil poate pt. ca exista multe energii nefolosite deoarece Ro nu participa la Turneu European de Fotbal.
    Vad pa net persoane pe care nu le-as fi banuit de apetit cultural, unii sau altii cred ca nu au fost de ani la un muzeu, expozitie, manifestatie culturala, da acum se isterizeaza fiind gata sa-si dea viata pt. Patapievici et co. si asta, culmea in numele depolitizarii!? Ca cea mai mare parte din astia sunt cunoscutele fiefuri PDliste, basiste e doar o coincidenta, sau poate nu, e stiut ca fanii basescieni sunt oameni de cultura, sau poate nu!?

  • mihai rogobete

    În bezmeticul său divorţ de natură, ţicneala civilizaţiei de consum dinamitează puntea care leagă natura de cultură -- politica -- autodistructiv, odată ce caută să i le subordoneze. Unde se termină una, unde începe cealălaltă? Convenţionalitatea disociaţiei face arbitrar rezultatul, discreţionar. Politica este culturală, cultura este politică. Pentru a zmulge colectivitatea din entelehismul maniheic tribal, eroii socializatori au aplicat politica separării puterilor prin cultura autonomiei valorilor. Binele nu poate fi confundat nici cu adevărul nici cu frumosul, dar toate se susţin una pe alta, orice separare năruindu-le sistemul edificat. Pentru a fi inventator, trebuie să fi biografic determinat creativ; până şi din cea mai elaborată ficţiune romanescă răzbate biografia autorului. A separa omul de cultură de biografia socială, disociindu-l de cel politic, înseamnă a-i destrăma, a-i determina să se devore şi autodevore, (ca şobolanii, ghearele în capcană), să se autodistrugă sistemic.
    Dimensiuni ale spiritualităţii colective, în condiţiile globalizării valorile nu mai pot cuprinde şi reglementa complexitatea multiculturală deja manifestă. Lumea globală nu mai este o sumă de lumi culturale instabil armonizate, ci un întreg redimensionat. Când mediul acvatic nu le-a mai fost prielnic, peştii s-au făcut şerpi şi păsări. Nu s-au devorat, nici autodevorat: nu s-au tranşat în peşti politici şi de cultură. Întru nesupravieţuire.
    Corpuri ale unor mari şi ireductibile culturi anunţă că ele susţin deja lumea -- autonomii spirituale şi separări de sisteme care vor reîmpărţi, organiza şi gestiona, ne vor remoraliza, reculturaliza, repolitiza şi reînfiinţa. Dacă încotro ştim, rămâne să aflăm cu cine răzbim.

  • Aurelian

    Domnule Tudoran,

    jos palaria, intre atatea hagiografii care au inundat blogosfera, ei bine iata si o pozitie alta decat a mainstream-ului. Sunt perfect de acord cu ceea ce scrieti aici, cred ca este un punct de vedere onest, lipsit da umori, echilibrat si dens. Deci sunt si alti oameni prin blogoisfera nu doar aplaudaci de serviciu. Cele bune.

  • neamtu tiganu

    Mihai, fusei deunazi la un spectacol de balet, mi-a facut un preten rost de bilete de favoare, ca fara pile costa 65 euroi biletu. In deschidere au iesit trei balerine, frumusele si au tinut cite un spici, tare emotionant ca opera nu mai are bani si vrea sa desfiinteze trupa de balet, da anuntu a fost facut dupa incheierea alegerilor.
    E asta politica? Atita timp cit cultura va fi sponzorizata din impozite, nu va fi posibila despartirea cultura-politica, asta e!

    P.S vad ca intervine artileria grea, insussi Liiceanu se transforma in contabil si ne spune ca 859 evenimente, 111 evenimente, 2 670 artiști și personalități, 2 680 000 persoane, 250 de cursanți au învățat limba română în România (la București și Brașov).
    Wow, impresionant, mai ceva ca Cintarea Romaniei, mai ales cu astia care au invatat lb. romana si la Buc. si la Brasov, auzi domne 250…
    PPS La Goethe Institut daca vrei sa-nveti germana, platesti, si daca dai examen de germana, platesti, un curs de DOUA LUNI costa ca. 2000Euroi, vezi aici http://www.goethe.de/cgi-bin/ktv/kurse.asp?modus=kursliste&lang=de&Typ=I8C, ai draq nemtii astia de capitalisti.

  • Guardian

    Pai hotariti-va domnule Tudoran, ori chiar “au muncit pe rupte si au facut lucruri excelente” ori au facut propaganda de “dimineata pina dimineata” cum plastic va exprimati, spre deliciul prietenului dumneavoastra, domnul Antonesei. Cu respect va amintesc ca ziua are numai 24 de ore. Domnii HRM si MM , trebuie judecati de stat (stul acum e Ponta, e senatul, e guvernul etc), ca si functionari ai statului, nimic mai mult. Iar ca functionari ai statului, si-au servit tara, asa cum indirect recunoasteti si dumneavoastra in mod exemplar!
    Insinuati ca nu au coloana vertebrala, si aici dupa parerea mea sunteti in gresela: au luat atitudine, in primul rind civica, iar asta e de datoria fiecarui intelectual care-si serveste natia (ma tem ca HRP a ales sa ramana si sa lupte in Romania (scuipat si injurat la propriu si la figurat, de cine a vrut si cine n-a vrut),cu o tenacitatea admirabila prin actiuni concrete si nu abstracte, desi ii era foarte usor sa plece, si la mintea pe care o are, sper ca sunteti de acord, era bine primit oriunde in Europa, pe cind dv. comentati din fotoliul caldut din America, ori mai stiu eu de pe unde, iar cind zic asta evident gindul ma duce la Panait Istrati, si nu la Romain Roland), sa-si apere cu glas tare crezul (argumentat desigur, nu la modul lozincar), politic sau nu ( si btw, privesc nauc la noua putere politica cam de ce e capabila, si nu e decit inceputul, n-au intrat inca in scena baronii, si compar cu puterea de dinainte…oricum m-as uita, din orice unghi as privi lucrurile, nu pot sa remarc ca HRP si MM au avut dreptate, de altfel era si firesc sa fie asa, sunt oameni mai mult decit destepti!). Problema e ca din moment ce Basescu, n-a intervenit niciodata in activitatea ICR, si nici altcineva, prin pirghii politice (ma rog, aici trebuie sa-l cred pe cuvint pe HRP, si-l cred), unde e problema politica??? Ma refer la “de facto”, si nu la “de iure”, cum incercati dv. sa va justificati opinia? In logica dumneavoastra, preferabil e ca totul sa se faca dupa legile si ordonantele de guvern strimbe date de partidul x sau y, adicatelea vai, totul e legal si frumos, controlat de parlament, transparent, asa si pe dincolo, la modul ideatic, fara a tine seama ca acest parlament, e format, in marea majoritate de oameni foarte slab pregatiti intelectual, si foarte slab dotati de la natura cu “fibra morala”. Ma tem ca uitati sau vreti sa nu vedeti, cam ce fel de democratie e prin Romania, si cam cine trage sforile din culise,si va sprijiniti judecatile pe premise idealiste (desigur control parlamentar ca in England, e preferabil, numai ca parlamentul nostru e…romanesc!). Daca ICR condus de HRP, sub umbrela lui Basescu, CARE L-A APARAT de ingerinte si “interventii” a performat la un asa nivel din toate punctele de vedere, atunci Basescu e de laudat si nu de blamat! Asa cum trebuie laudati si nu blamati si HRP si MM si e ceea ce ma tem ca dumneavoastra nu vreti sa acceptati…Toata stima si toata admiratia pentru activitatea dumneavoastra de disident, si datorita dumneavoastra, suntem in situatia de a ne da cu parerea public, si nu numai intre patru sau sase ochi, totusi eu vad demersul dv. nedrept, IN CONTEXTUL ACTUAL (prezent, trecut si viitor apropriat) din Romania, desi la modul teoretic sunt de-acord…

  • Dorin Tudoran

    @Guardian

    1. Nu exista nici o incompatibilitate intre cele doua afirmatii ale mele.
    2. Exista un imend conflict de interese pe care dvs. nu doriti sa-l vedeti: functionarii publici n-au dreptul sda tarasca in lupte politice imaginea institutiei la care lucreaza.
    3. Ati citit ceva semnat de mine in care laud noua putere? Ma voi uita la ce face cu aceeasi atentie cu care m-am uitat la ce a facut fosta putere.
    4. Indiferent de calitatea parlamentarilor romani (nici administratiile prezidentiale nu au un chip mai incurajator), continuu sa cred ca o institutie publica e mai natural sa se afle in “subordinea” unui organism decat in “subordinea” unui singur om.
    5. Indiferent in subordinea cui s-ar afla ICR, nimeni nu trebuie sa intervina in activitatea institutului prin parghii politice.
    6. Stiu foarte bine ce democratie exista in Romania si calitatea ei descuranjanta este rodul intregii clase politice nu doar produsul un ui singur partid.

  • Guardian

    Foarte de acord domnule Tudoran, cu ceea ce ziceti in ceea ce priveste statutul functionarului public, si am remarcat de la bun inceput glisajul domnului HRP, cu care nu am fost de acord (deci l-am vazut foarte bine, numai ca intr-un ocean de impocrizie si falsitate, mi s-a parut minor, si repet in contextul factual de la timpul respectiv, si nu ca o regula generala: eu personal nu as fi facut asa ceva, ca si dv. observ, vad lucrurile in alb-negru si nu in gri ). In teorie (si desigur intr-o democratie matura teoria se suprapune cu practica in aceasta privinta), el ar trebuie (folosirea conditional-optativului e intentionata, pentru ca presupune indeplinirea apriori a unor conditii, care conditii nu sunt indeplinite) sa fie neutral din puct de vedere politic, numai ca, atita timp cit statul iti impune (si e pe bune dreptate) aceasta neutralitate, atunci ar trebui sa te si protejeze si sa-ti permita sa-ti exerciti aceasta netralitate, si nu sa te arunce de la balconul Senatului (presupus a fi sanctuarul legalitatii!), ca atunci, cumva, trebuie sa te aperi: e instinctual.E ceea ce si Patapievici a facut.
    De aia am zis ca judecatile trebuie facute contextual, in fond politica ori sociolagia nu e matematica (si de acord cu afirmatia ca institutia prezidentiala, e foarte asemanatoare -asemantor nu e echivalent cu identic totusi, dupa cum bine stim- si nu teoretic, cu alte cuvinte aritmetica naturala nu se aplica in politica romaneasca: zece inculti impreuna nu fac cit un mediocru, ba dimpotriva.
    Iar cind vine vorba de democratia romaneasca, va asigur ca e rodul unui singur partid, respectiv PCR, desi, as we speak, e divizat in mai multe, asa zis partide.
    Va multumesc pentru raspuns si sunt convins ca o sa stati cu ochii si pe noua putere ( n-am zis nicaieri ca laudati noua putere, m-ati inteles gresit: exercitam rationamentul the lesser evil).

  • Dorin Tudoran

    @Guardian

    Imi amintesc de liste care sustineau un candidat sau un partid pe ideea “raului mai mic”. Raul ales s-a dovedit (chiar potrivit unora dintre cei ce umblau cu listele!) suficient de mare…

    In chestiuni de institutii, lucrurile nu pot fi decat in alb si negru (legal si ilegal). Gri-ul este periculos fiindca, de obicei, e inclinat mai mult spre negru decat spre alb.

    Tocmai de la personalitati avem pretentii mai mari. Daca nu de la ele, de la cine?

    In sfarsit, cel mai deprimant este decalajul intre teorie (despre democratie, integritate etc.) si practica (dispretul pentru valori democratice, dezxinter pentru integritate etc.)

  • mihai rogobete

    Obligativitatea votului pare să pună funcţionarul public în conflict de interese.
    Altă strâmbă: http://www.nature.com/news/romanian-prime-minister-accused-of-plagiarism-1.10845

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete
    “Stramba” ne-a oferit-o si Daniel StPaul. Distractiile se intetesc. In ajunul alegerilor parlamentare vom auzi din nou despre tot felul de videocasete, intalniri “la inalt nivel” in parcaje din jurul Bucurestilor, vizite ale unor candidati la moguli dati in urmarire generala. Recunosc, robinetul plagiatelor/plagiatorilor va fi o arma (inca) noua prin noiembrie…

  • Calul

    Da, in mare parte ce afirmati este adevarat. Insa am mai vazut intelectuali care manipuleaza foarte fin adevarul. Aproape ca m-ati convins. Argumentele sunt bune, poate prea multa ura. Daca vorbim cat de “spotless” poate sa fie Patapievici, poate o sa fiu usor dezamagit. Ma uit totusi la rezultate si ma declar multumit.Insa ce facem cu moftangii, care inregistreaza orice inexactitate, orice greseala ?

  • Dorin Tudoran

    @Calul

    Ura? Interesant.

  • Eu Nuc

    Un articol interesant, din punctul de vedere al … abordarii mai multor puncte de vedere. Din comentarii, rezulta ca asta surprinde, ba chiar deranjeaza. Am “sarit” aici de la alt articol, neinteresant in privinta asta, dar inconjurat de adulatori.
    Imi amintesc intrebarea profesoarei de filozofie (la o facultate de inginerie, cu foarte multi ani in urma), daca prin cultura se intelege numai ceea ce tine de zona artei, sau in ea sunt incluse realizarile umane din toate domeniile. Acum inteleg sensul intrebarii si, cu tristete, locul pe care il avem in lumea moderna.

  • Statutele de funcționare ale unor instituții precum ICR ar trebui să interzică persoanelor din conducerea acestor instituții să se implice public în bolborositul rigolei luptelor politice. În felul acesta s-ar construi un mecanism care să protejeze imaginea și interesele instituțiilor de slăbiciuni omenești ce pot scăpa ușor de sub control.

WP Admin