≡ Menu

Pirgu. Gore Pirgu. Ca în “Bond. James Bond”. Montaigne și părțile lui. Părțile altora.

Nu înțelegeți ce se întâmplă cu lumea bună din România? Vă înțeleg.

Chiar așa, când ați recitit ultima oară “Craii de Curtea-Veche”? Vă mai amintiți “Asfințitul Crailor”? Nu? Păcat. Eu, unul, mă omor după două fragmente.

Primul:

“Era teatru. Cum ne întâlneam, făceam pe grăbitul. Mă întreba încotro şi unde, şi răpunsul era întotdeauna acelaşi: “La Arnoteni, adevăraţii Arnoteni”.

Se supăra: “O ţii aşa ca gaia maţu, la gard am prins-o, la gard am legat-o. Vous devenez agaçant avec vos Arnoteano; mai dă-i… Voyons, il faut etre serieux”. În afară de înjurăturile româneşti neaoşe, a căror deprindere îi rămăsese scumpă, nu mai vorbea decât franţuzeşte şi cât mai tare, ca să-l audă toată lumea. Pe stradă, când vedeam că se apropie vreo cocoană, eu o ştergeam pe partea cealaltă; dacă o şi cunoşteam, intram prin ganguri, prin curţi. Iar el, făcându-i loc să treacă, striga cât îl lua gura: “Regardez, mon cher, quelle jolie femme, comme elle est jolie, elle est jolie comme tout!”. După ce se îndepărta cocoana, veneam îndărăt. Mă primea indignat: “Mais, mon pauvre ami, ne soyez pas idiot; vous etes bete comme vos pieds!”. Mă lăsa şi el şi o lua înainte, crăcănându-se, după câţiva paşi se oprea, îşi punea monoclul, se făcea că măsoară din vârful bastonului ceva sus pe case, apoi se întorcea către mine, pufuind şi dând din umeri: “Mais voyons, voyons”. “

 

Desen & Copyright 2013 - DION

Al doilea:

“Dar aceasta nu era nimic pe lângă altceva care, dacă aş fi ţinut la dânsul, ar fi trebuit să mă îngrijoreze, ceva de necrezut şi totuşi: Pirgu cumpăra cărţi. Întâlnindu-l odată cu patru volume frumuşel legate la subţioară, e lesne de închipuit capul meu când am citit pe scoarţe numele Montaigne.

– Ce ţi-a venit, am exclamat, să iei pe Montaigne?!

– Ei, îmi zise, cu un zâmbet înduioşat, oricum, Montaigne e drăguţ, are părţile lui. În felul acesta îşi da părerea în toate discuţiile dintre noii săi prieteni, avocaţi cu renume sau profesori universitari, oameni în urcare şi de viitor; pe cei vechi de breasla lui nu-i mai băga în seamă, se făcea că nici nu-i cunoaşte şi era pentru mine o neasemuită petrecere să merg în localul unde, spre miezul nopţii, Pirgu lua o fină gustare, fiindcă, veniţi într-adins jur împrejur la mese, toţi stricaţii, toate lichelele Bucureştilor stăteau ciorchină.”

Înainte de a închide cartea, mă uit nedumerit la Gorică.

Molfăie o măslină. Ridică din umeri. Termină, și după ce pune sâmburele în scrumieră, îmi face cu ochiul. Zâmbește. Apoi spune doar ca pentru el: “Plus ça change, plus c’est la même chose.”

“Adică?”, zic, în căutare de niscaiva speranță.

“Mai dă-i în gâții mă-sii… “

 

 

P.S. Alertat de sesizarea (transmisă Parchetului General) potrivit căreia “un pupincurist uslaș” a comis un furt de identitate însușindu-și numele unui reputat critic literar (autor al excelentei monografii “Emil Botta și frontierele inocenței”) și distins jurnalist pentru a semna un atac “de-o virulență stalinistă”, fug la locul faptei.

Ajung, privesc și răsuflu ușurat. Niciunul dintre citate (oricum nu virulent-staliniste, ci doar imbecil-ceaușiste) nu aparține autorului articolului. Nici măcar epocalul:

“NATO a devenit un instrument al politicii SUA de coalizare a forțelor reacționare împotriva mișcării pan-europene de luptă pentru libertăți democratice și afirmare națională, un bastion de scindare a Europei în «Est» și «Vest», acționînd împotriva tendințelor de  cooperare general-europeană, de înțelegere și pace“.

Toate sunt oferite de scrierile autorului analizat.

Cum sesizarea a fost lansată la apă chiar de pe puntea navei amiral a pupinismului (“Evenimentul zilei de apoi”), mă întreb dacă autorul ei este cu adevărat  excelentul critic literar (autor al fascinantei monografii “Ce rămâne. William Faulkner și misterele ținutului Yoknapatawpha”), prozator și pamfletar de mare talent sau avem de-a face cu efectele unei mahmureli conceptuale datorită căreia, de mai bine de opt ani, pupinismul de azi este considerat o formă de progres, net superioară, de salon, a pupincurismului de pe vremea lui Ceaușescu.

Chiar așa,  de unde o fi venind vorba “Gura bate curul?”

“Mais voyons, voyons”… Într-o bună zi vom înțelege și ce merită să rămână, și ce depășește frontierele inocenței.

 

 

  • Gore Bivolaru

    Gura bate Gurul, domnilor!

  • Florin Iaru

    He he. Gura s-a învăţat să bată curul şi a început să-i placă.

  • Florin Iaru

    Am căutat din greu în EVZ, deşi primul rezultat al căutării mi-a ţîşnit în faţă. Am refuzat să cred că e vechiul meu amic… Mda, citesc şi confirm. Uite, facem un pariu acum: peste patru ani, veţi vedea o poziţie total contrară. Dar la fel de argumentoasă.

  • Argutia Pirgutia

    @Mihai Rogobete
    Ce zici, cumetre, de oximoronul urmator (cum, adicatelea, il treci prin filtru hermeneutic mehedintean): Corneliu Vadim Tismaneanu?

  • Am citit, am descifrat which is which si am ajuns la aceeasi concluzie cu dvs. si, vai, cu Gore Pirgu: “Plus ça change, plus c’est la même chose.”

    Cat despre excelentul critic literar, ma intreb si eu (retoric, cum altfel?) daca n-ar fi fost mai bine sa fi ramas la explorarea fictivului tinut Yoknapatawpha decat sa fi ratacit printre secretiile de fiere ale adevaratilor Arnoteni.

  • Continuare la postarea mea anterioara

    Nu de alta, dar pamfletarul de mare talent, dupa ce ca a fost si intr-o incompatibilitate crasa de situatii, a mai mai si contribuit la promovarea pamfletului… sofistic, prin care negrul a fost spalat pana la completa albire, iar griul a fost transformat in catran. Ce ti-e si cu frecventarea adevaratilor Arnoteni!

  • Cetateanul palincar

    @All
    Ei, faulknerianul nostru (vostru, lor) pare sa fi exersat un pupinism multilateral dezvoltat, caci, pe linga copitanul navei rumunesti, au mai fost si altii, de-a lungul si de-a latul vremii, obiect al sofisticatelor sale pupinerii. Mai stiu vreo patru-cinci, iar pe Sorin Alexandrescu, monograful structuralist al tinutului Yoknapatawpha, nici nu-l pun la socoteala…

  • @ Florin Iaru

    La care dintre vechii tai amici te refei cand ne previi ca “peste patru ani ne va oferi o pozitie total contrara. Dar la fel de argumentoasa”?

  • @ Gore Bivolaru

    Iata ce-ti raspunde carevasilea: “Propun varianta Guru este Curu’ “.

  • Hypothesis Mea

    @All
    Doctorhonorizarea doctorandului Patapiev, seful sau iceriu, la Universistatea de Vest, sa fi fost doar un test? Daca nu era ritmata de agitatiile stradale binecunoscute pe Bega, cine urma (ghici ghicitoarea mea)? Carmaciul principal insusi? Baconschi? Paleologu junior? MRU? TRU? Wood Rhea-Silvia? Intreb numai, nu dau cu parul (ci cu paharul de trascau).

  • Vasile Arghirs Freund

    @Carevasilea
    Vasile Arghir, expatriatul din Bundesrepublik Deutschland, mi-a dat, demult-demult, varianta sa, care nu e mai prejos decit a Domniei Voastre: ”Si curul participa la metadiscurs”.

  • @ Vasile Arghirs Freund

    Dar raspunsul lui Jiji Becali ( “omul politic crestin democrat”, cum ne-a fost prezentat de Politologul-prim) vi-l amintiti? Nu? Iata-l: “Care metadiscurs, ba, bulangiilor? Poate ma-ta ori ma-sa discurs…”

  • T. St.

    Sapaturile facute de RCC pentru a putea prezenta, documentat, tineretului nedus la biserica “perioada romaneasca” a lui VT ar trebui sa reprezinte doar prima parte a afacerii Tismaneanu. Mult mai interesanta -- pentru un public informat, capabil sa distinga intre marxismul economic (cel cu secera si ciocanul) si marxismul cultural (neomarxismul Scolii de la Frankfurt, cea atit de adorata de Tismaneanu) -, si incomparabil mai incriminanta pentru acest arivist mediocru e perioada de dupa, cind oportunismul lui supradimensionat i-a fost atras ca de un magnet de aceasta noua si “prestigioasa” intelectual forma in care a “sublimat” nebunia marxista: marxismul cultural al Scolii de la Frankfurt. Evident, a sarit pe ocazie si a inceput sa graviteze in jurul a diversi exponenti ai noii utopii, insi care uneori se auto-flateaza numindu-se si “Marxist Humanists”.

    Intreg anti-comunismul lui Tismaneanu este o critica cu damf de condescendenta superioara (alternind, pentru accentuarea neplacutei emanatii, cu dispretul suveran) a esuatului marxism economic (al luptei de clasa) de pe pozitiile “moderne”, “prestigioase”, n’asa, ale neomarxismului. I-a lasat pe perdantii marxisti rudimentari din generatia lu’ taxu in mortii lor si a sarit in barca viitorilor marxisti invingatori, spera el, subtilii (fara ghilimele pentru ca chiar le-a mers pina acum) minuitori ai otravii marxismului cultural.

    Cautati pe Google “Marxist Humanists”, cautati si lista celor cunoscuti ca reprezentanti ai Scolii de la Frankfurt (si ei tot “Marxist Humanists”), apoi mergeti pe blogul lui Tismaneanu, sau pe site-ul Evenimentului Zilei de acum 2-3-4 ani sa ii regasiti pe aproape toti, titanul de la Maryland dedicindu-le unora articole encomiastice fara pic de teama ca cineva, in Romania, ar putea sa se prinda despre ce e vorba de fapt. Amuzant e ca singura precautie pe care si-o ia este sa ii numeasca “umanisti”, nu “umanisti marxisti” cum isi zic ei, convins ca nimeni nu i-a citit, nimeni nu cunoaste problematica, iar daca s-o fi gasind vreunul, sigur n-a priceput nimic. Romani prosti, pavlovieni, incapabili sa reactioneze la mai mult decit la stimuli lexicali elementari: daca zici doar umanisti, nu umanisti marxisti, poti sa le innozi urechile cum vrei tu.

    Jenant si de neiertat (pentru unul care se inchipuie mare filosof roman si anticomunist) e ca Tismaneanu a reusit in ultimii ani sa le publice unor neomarxisti cartile odioase in editura patronata tocmai de absentul de la datorie din paranteza precedenta. Si nu e singura editura romaneasca pe care a poluat-o.

    P.S. Pentru tineretul de pe-aici:
    Corectitudinea politica = marxism cultural, marxism translatat de la terminologia economica la cea culturala, al carui obiectiv foarte clar exprimat in textele golanilor de la Frankfurt (a propos, stiati ca Richard Sorge, da, spionul si erou al URSS, a fost membru si apare chiar si in poza de grup a fondatorilor?) este distrugerea civilizatiei occidentale si a crestinismului.

    “Gramsci said the workers will never see their true class interests, as defined by Marxism, until they are freed from Western culture, and particularly from the Christian religion – that they are blinded by culture and religion to their true class interests. Lukacs, who was considered the most brilliant Marxist theorist since Marx himself, said in 1919, “Who will save us from Western Civilization?” He also theorized that the great obstacle to the creation of a Marxist paradise was the culture: Western civilization itself.” (William S. Lind, The Origins of Political Correctness)

  • T. St.

    Am uitat un accent extrem de comic, un fel de culme a dreptei: unii romani care se falesc ca ei ar fi de dreapta (lucratori cu pixul, intelectuali, analisti, politicieni pedelisti, d’astia…), desi se vede de pe Luna ca habar nu au ce e stinga, ce e dreapta, il includ, uneori cind se chinuie sa faca vreo lista cu dreptacii, si pe omul nostru din Maryland. Ca doar a condamnat comunismul.

    P.S.
    Chiar ca sintem un popor tolerant. Prost de tolerant.

  • @) DT

    Frumos text, master, doar o singura nelamurire am, legata de “lumea buna”… Care ar fi aia, lumea buna? Sint de acord ca exista si la noi un numar, poate nici asa de nimic cum credem, de oameni ca lumea, ca sa zic asa, dar ca ar exista o “lume buna”, in afara celei care se tot auto-proclama de prin anii 80 incoace, mai apasat post-revolutionar, eu am dubii greu de zdruncinat…

  • @) DT

    Si nu ride, rogu-te, de-un expatriat de-al nost`, formula dlui Arghir chiar e reusita. Semnat -- Un bulgar!

  • Iorgu Alui Habermas

    @13
    Si Mos Kaloripher a fost habermasian, dar… dupa Lovilutie si… cu mult inainte de victoria Conventiei Democratice din 1996. Apoi a trecut la national-taranisti, iar dupa ce acestia s-au infundat in closetul istoriei, se rebranduia ca liberal uslasiu + nepotist, ceea ce-i aducea titula antementionata, foarte invidiabila. De unde maneaua: Mai bine frankfurtez/Decit faulknerian,//Mai bine cu Gigi/Si Vosganian,/Pilot fiindu-mi Pirgu pe al vietii ocean…

  • @ Iorgu Alui Habermas

    Ah, ma omoara lirismul unora…

  • InimaRea

    Bag sama că ne despărţim de prezent, rîzînd. Bun şi-aşa rău cumu-i, vorba megieşilor mei suceveni.
    Dar ce facem? În trecut, mai bine nu căutăm -- că-n loc să dezgropăm morţii, îngropăm viii. În viitor, ce-am căuta alta decît tot viitori morţi încă de pe vremea cînd şi noi eram vii?
    Te pomeneşti că ne trăim eternitatea şi noi habar n-avem! Că sîntem şi nu sîntem. Că sîntem cînd ne simt alţii colţii, limba ascuţită. Şi că nu, cînd nu ne mai bagă nimeni în seamă, se miră şi că mai facem umbră pămîntului.
    Măcar mie, unuia, mi-a murit moartea -- cînd s-a speriat una c-a dat ochii cu mine, că mă ştia mort. Poate şi alţii au păţit-o, doar n-oi fi eu mai cu moţ. Dar nu mi-a murit viaţa, asta mă deranjează -- că tot mă mai amărăsc de una-alta. Şi că mai visez, dom’le! Asta chiar mă enervează. Şi nu doar vise bălţate, numa’ bune de povestit la un pahar de vorbă, ci şi d’alea cu ochii deşchişi.
    Bunăoară, mă pomenii -- acu’ de curînd, să to’fie cît o fi d’atunci -- visînd că Mircea Dinescu, ajuns la TVR, nu strigă “Am învins” -- că el măcar nu-nvinsese nici pe dracu’. Ori poate doar frica s-o fi-nvins, că trăia de-o vreme cu moartea-n suflet, de-i citea aia ziaru’ dis-de-dimineaţă. Se făcea că strigă “Bă, naţiune de tot rahatu’, ascultă comanda la mine! De’acu’, se duse vremea mocofanilor, venirăm noi -- dăştepţii -- la putere. Clar? Că vă ia mama dracu’!”
    Şi tot aşa, Dinescu nu fu poetu’-măscărici, care-l chemă pe tovarăşu’ Iliescu, să ia frîiele -- c-avea frică de ţara fără conducător, vezi bine. Ba că, dimpotrivă, cîn’auzi el că-l cheamă cineva -- urîtu’ ăla cu ochelari care otrăvea fîntînile cu de la el putere, acolo, în studiou -- pe tovarăşul Iliescu, îl luă pe-ăla de turu’ pantalonilor şi-l aruncă pînă-n Pangrati, să le fie de-nvăţătură şi-altora care tot comunişti voiau la putere.
    Da, dom’le, şi ce frumos curgea visu’ ăla cu ochii deşchişi! Că-ncepu Mircea să anunţe guvernu’: Pleşu, Liiceanu, Goma, Tudoran, Paraschiv, tot nume d’astea care sunau civil, dacă mă-nţelegeţi dv pe mine. Şi lumea sta-nmărmurită la televizoarele alea alb-negre, şi-şi zicea-n barbă: Cine-o’ fi ăştia, că n-auzii de ei pîn-acu’? Dintr-o casă, apoi din tot mai multe, se-auziră glasuri oţărîte: Taci, muiere de lume ce eşti tu! Că-i de bine că n-auzişi de ei. Ăi de-auzişi tu de ei nu era’ toţi comunişti şi securişti de la o margine? Asta-i libertate, fă lume proastă -- să vie ăi curaţi şi nepătaţi. Că dacă vin tot bulangiii dinainte, de-şi îndesau limbile-n curu’ lu’ Ceauşescu şi-al nevesti-si, nu mai ieşim noi la lumină cîtu-i hău’ şi Bîrgău!
    Da’mi vin în fire, da’ nu de tot, că m-apasă o-ntrebare: De ce n-o fi fost aşa, şi fu al’minteri, de-ajunserăm tot la vorba de la ţară “Ce ne facem, măi vecine, cum o dai ca dracu’ vine”? Şi mă luminai, oameni buni, mă deşteptai ca olteanu’ -- c-o secundă mai devreme ca alţii, că-i de-ajuns. Păi, bă neică, da’ tu nu ştii cum se mănîncă ăştia între ei? Telectualii ăştia -- zic. Ca dracii se mănîncă, nu alta! Păi, nu te gîndeşti că, după ce se dezmeticeau ăia de le ţîţîia curu’ de frică să nu-i lege şi pe ei cum îi legară ei ori părinţii lor p’alţii, cîn’ cu revoluţia proletară; şi vedeau ei că nu era dracu’ aşa de negru, că ăia n-aveau grija lor, erau băgaţi pînă peste cap în măţăraia aia de-i guvernarea, că nu ştiau pe ce s’apese şi pe ce nu, să nu se ducă totu’ de-a dura; păi, nu umblau ei la ‘irtiile alea ale lor şi le scoteau de urechi, cu dichis, şi-umpleau lumea cu “Da’ voi ştiţi cine-i nevasta lu’ Dinescu ăsta? E rusoaică, bă -- iar el e kaghebist. Da’ de Pleşu, nu ştiţi că era cu Meditaţia transcedentală, cu ăia de-şi schimbau nevestele-ntre ei -- cică-şi schimbau sîngele -- sanki! Da’ de Tudoran, ştiţi voi cum a plecat el cu toată famlia în America? Păi, cine-a mai plecat aşa, bine mersi, aud? Să vă mai spui eu cum de-a plecat el, şi ce-a meşterit p’colo? Mai bine nu vă spui, dacă nu vă duce capu’ să ştiţi şi singuri. Da’ de Liiceanu, nu ştiţi, ai? Nu ştiţi, nu ştiţi -- că de un’să ştiţi -- da’ ian ascultă-ncoa, naţiune: Ce meserie are ăsta, ce-nvîrteşte? E filosof, da? Şi ce, l-a făcut ‘mă-sa filozof ori s-a făcut el, la facultatea de filozofi? Şi ce filozofie era acolo, nu marxistă? Păi, vezi că eşti prost, bă ciumpalăule de român carele eşti tu, de te prostesc toţi?”
    Adică, mi se-arăta -- într-o clipă de fulgurant-dureroasă luciditate, ca un cuţit, aşa, prin ăle mai tainice măruntaie -- că tot ajungea politrucimea la putere, după ce-i mătrăşea pe dăştepţii care credeau că raţa-mpunge, cînd ea măcăne şi fuge. Fiindcă intelighenţia o fi avînd ea doxă, o şti ea căte-n lună şi-n soare, da’ n-are ştiinţa ori puterea -- dracu’ s-o mai ştie şi p’asta! -- de a fi unită, fraţi români. Că imediat ar fi pus botu’ la vrăjeală ăi de n-apucaseră şi ei în faţă – că, deh, cît să fie să le-ajungă la toţi? Şi-ar fi-nceput să-şi amintească ei – ba una, ba alta. Şi-unde nu şi-ar fi, le venea ajutor din subterane, li se livra muniţie, numai să tragă-n ăia de sus, şi să mai pună şi de la ei, că n-o fi foc! Că, vorb’aia, fără foc nici fum nu iese, păi nu? Numai literaţii de-ar fi pus osu’, să se ostenească ei să rememoreze crîncene bătălii între Luceafărul şi România literară, între Săptămîna şi Flacăra, între Şcoala de la Cluj şi a de la Bucureşti – de lingvistică, etnografie, de ce-o fi, numa’ să nu cadă la pace. Numa’ asistenţii de prin toate facultăţile să-şi fi amintit cite buci parşive luaseră examene numai la oral, că nu le-aveau cu scrisu’ de nici o culoare. Şi cum le dictau profesorii lor notele, iar ei nici nu ştiau dacă alea existau cu-adevărat ori erau doar nume pe tabele.
    Să mai spun şi de colaboratori şi turnători? ‘Ai că-i cea mai dulce parte, ce mama supărării! Păi, era unu’ – unu’ măcar, nu ştiu dacă mă-nţelegeţi – care să nu fi dat cu subsemnatu’ la partid – măcar, dacă nu direct la Secu? Şi dacă dădeau doar la partid, nu tot la Secu ajungea?
    Aşa că mai bine făcu Dinescu că primu’ lucru ce-i trecu lui prin cap, după ce-nvinse ce zicea el că-nvinsese p’acolo, fu să cheme un tătuc, să se simtă apărat, în siguranţă, chiar de l-ar fi luat la şuturi. Vorba lu’ Pristanda: La’să mă bată! Ce dacă mă bate? Nu-mi dă el pâine mie şi la nouă suflete?
    Aia e, oameni buni – şi mai puţin buni, şi cum o fi care-o fi şi-o citi: Prima grijă a intelighenţiei fu să intre-n pâine. Şi-acu’, la ce s-o mai condamnăm pentru asta, cîn’ştim că nu-i uşor cu cine are pâinea şi cuţitu’? Nu că n-ar fi şi din ăia care-şi bagă piciorele în ea de aşa pâine, da’ vez’matale – People – că-s aşa de puţini că zău nu contează, decît tot aşa, pentru alţi puţini de pe lumea asta. Iar ăi mulţi avură grijă să-şi înveţe stăpînii vorba latinească Homo homini lupus est – ca să poată avea o discuţie intelectuală cu ei, cît de cît – mă gîndesc. Şi să le crească şi ălora pipota de mîndrie că-s şi ei culţi la ei în cap, de cînd îi ţin în lesă pe-amărîţii de telectuali, şi-i asmut cum vrea muşchiu’ lor. Părerea mea…

  • More nastasiano

    @T.St
    Mie… cel mai interesant dintre postmarxistii rrromani mi se pare Adrian Nastase. Are si o carte ( poate chiar scrisa chiar de el insusi): ”De la Marx la Coca-Cola”. Un adevarat umanist frankfurtian, mai apropiat de freudo-marxistul Erich From, totusi,decit de Adorno sau de Marcuse, in masura in care, gratie gainilor sale de la Cornu dar si invitatiei de a i se numara ouale (ce atit de mult il scandaliza pe faulknerologul Mihaies), pare creatorul unui nou subtrend, cel al OUmanismului capitalicomunist, cu baza teoretica si in creanghiana ”Punguta cu doi bani”

  • @ Liviu Antonesei

    Cum care ar fi aia, lumea buna? Pai, taman spusei “Arnotenii”. In Romania (mai ales la Bucuresti), cum dai coltul strazii, numai Arnoteni…

  • @ InimaRea
    Mulțămiri, mulțămiri, mulțămiri că mi-ați adus aminte cum am plecat în America. Am uitat și întrebam de mult — ba pe Cristoiu, ba pe Vadim Tudor, ba pe Mircea Badea, ba pe Vanghelie. Versiunile lor m-au speriat așa de tare cî uneori am sentimentul că, de fapt, n-am plecat niciodată. Scap eu până la urmă și plec…

  • @ More nastasiano

    Vedi More puoi Cornu & Nastasiano.

    Cum ne tot luptam cu nOUl Ko(u)minternism, de data asta, de dreapta, sloganul nostru de lupta trebe’ a fi “OUmanisti din toate gainile, OUatzi-va!”

  • @) DT

    Ce-nseamna oboseala! Daca eram mai odihnit, imi dadeam seama si singur. Dar slava Domnului ca de Arnoteni e vorba, batir is putini la numar!

  • mihai rogobete

    @ Argutia Pirgutia :
    E o semnificaţie insignifiantă. Ca “nu mor câinii, când vor caii”. Eva !

  • mihai rogobete

    @ A. P : Cât despre VT, nu-i cuşer să ne introbăgăm în problemele interne şi familiale.

  • Ontelus Dan Gabriel

    @ InimaRea #19
    Subscriu. Acest text al dumneavoastră poate fi considerat Manifestul intelectualului român.

  • Fan al Titanului din Gagesti

    @Dorin Tudoran
    Vechi fan al Titanului din Gagesti, eu as modula astfel (inflexind-ul in sensul dorit de maestrul meu ) indemnul OUmanismului kOUminternist:”OUmanisti din toate gainile, OUati-va pui vii!”

  • Ultor

    Gura bate curu(j)!
    Gurii(pluralul de la guru) cat mai multa paine!

  • Gheorghe Campeanu

    @ S. St. #13/14

    Daca tot popularizati curentul de gandire cu pricina, spre bucuria strazii si necazul specialistilor, ma alatur mai zambitorului Iorgu Bin Habermas, si va atrag atentia ca “Ich bin ein Frankfurter” pare sa fi fost de mai bun augur decit “Ich bin ein Berliner” (nicio aluzie la sinonimele sortimente de mezeluril).
    Cit despre vesnicele revolving doors dreapta/stanga, este/vest, nord/sud, mioritic/zamolxian ce tulbura imaginea tolerantei proverbiale, banuiesc ca va puteti angaja la o sueta cu domnul Boia.

  • Gheorghe Campeanu

    Retrag infamia: nu S. St. ci T. St., sau daca doriti, S. Ts.

  • Der Frankfuerzer

    @Georg Feldmann
    Abraham der Weise spricht:”Harte Fuerze stinken nicht,//Doch die leisen, die da zischen/Und dabei dem Arsch entwischen,/Von denen, Mensch, du huete dich,/Denn die stinken… frankfuerterlich!”

  • Omul de pe Luna

    Acu’ ca mi-am mai revenit dupa autogolul secolului pe care mi l-am furnizat, si credeti-ma ca nu usor, indraznesc sa va adresez totusi cateva randuri lamuritoare.

    Oricat de neverosimil ar parea n-am avut cunostinta de unele antecedente ce va leaga de dl. Cristoiu si -- spre propriu-mi necaz -- ca l-ati mai si imortalizat intr-o carte. Orice referire la acesta s-a bazat strict pe nemijlocita observatie personala. Si sumara, caci suficenta in opinia mea. Nu ignoranta este cea pe care incerc sa o scuz, nici n-am cum, ci faptul ca aducerea sa in discutie acum cateva zile ar putea fi interpretata ca o dezgustatoare incercare de manipulare. Repet: a fost o actiune inconstienta de evenimente trecute si similitudinea unor situatii pur intamplatoare.

    Pseudonimul sub care am comentat (St.+ James) nu se datoreaza unei firi conspirative, ci faptul ca imita la diferenta de cateva litere (St.+ Jxxx) pseudonimul unei cunostinte virtuale disparute (pe care am indragit-o pe vremea cand comenta pe primul blog radiat din net de A. Badin si) pe care mi-ar placea sa o reintalnesc fie si la o distanta de ani buni. Numai ea ar fi putut sesiza asemanarea. Acum ca n-am gasit-o nici pe la dvs. nu-mi ramane decat sa-mi iau ramas bun, cerandu-mi inca o data scuze daca am reusit sa provoc vreo neplacere si … 3,2,1,0 sa decolez spre casa.

    Cu stima !

  • @ Omul de pe Luna

    N-ati provocat nicio neplacere. Decolare perfecta, zbor usor, aterizare de vis! Intorceti-va cand aveti chef.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Der Weise Wurstmacher von Frankfurt

    Mi-ati luminat ziua facindu-ma sa zimbesc involuntar. Nu se intampla asa des sa citesc ‘bathroom humor’ britanic (pe teme biblice) in diapazon tedesc-teuton. Brava! Ben trovato.
    Acum, daca sinteti de acord, as ridica putin stacheta empirica si vin de va’ntreb daca exista (dincolo de surghiunirea, prin relegare, a ganditorilor din Francoforte in ‘marxism umanist’ sau ‘umanism marxist’ -- apud Google) , o unitate de masura apostaziei neo-marxiste. Sau, pentru a fi prozaic: convertirea si apostazia sint neaparat succesive, pot fi concomitente, ori intersanjabile? Cum se sedimenteaza vechile convingeri in timp (inainte si dupa …) sau in spatiu (geografic) ? Daca ex-neo-marxistii conduc masina pe dreapta cu volanul pe stinga, unde se plaseza d.p.d.v. doctrinar? Este oare preferabil sa conduca pe stinga cu volanul pe dreapta?
    Any possible resemblance to known apostates is entirely unintentional.

  • @ Gheorghe Campeanu

    Cei care conduceau candva masina pe dreapta cu volanul pe stanga, iar acum conduc autobuzul (plin ochi de creduli) pe stanga cu volanul pe dreapta nu au prea mult de-a face nici cu convertirea, nici cu apostazia.
    Dar, hai, treaca de la noi, cei dispusi sa tot ascultam la flecareala paranoico-narcisista a lichelelor cu geometrie variabila.
    Va propun chiar un act de si mai mare indurare: haideti sa alegem o zi a anului pe care sa o declaram “Ziua Sfantului Vol-au(-vent) Apostatul”.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Eu nu prea sint dus la biserica, deci stau mai timid la chestiile cu sfinti (sau martiri). Dar ma pot intalni la jumatatea drumului, si subscriu la desemnarea Zilei Internationale Mircea Crisan. Iata motivul (din memorie):
    Un client mai cusurgiu intra la pravalie . Se incinge urmatorul dialog (poate nu la fel de absurd ca cel la care va referiti) :
    -- Vulpe aveti?
    -- Nu, avem pulpe? De porc.
    -- Vulpe de porc?! N-am auzit.

  • Mircea Cri-Chant

    @Dorin Tudoran + Gheorghe Campeanu
    ”’Lichele cu geometrie variabila” e, cred eu (in natingia mea), o frumoasa gaselnita si… mi-o insusesc MANU MI(R)LITARI. Deja ma puteti inscrie, anticipat, pe lista intertextualistilor pontagiosi, nu departe de primareasa Olguta Vasilescu, traducatoarea lui Vilfredo Pareto. Eu, mai nedus la besearica, i-as fi numit insa: SWINGERS, PARTUZANI, SCHIMBER-LIMBISTI din tagma lui DSK, de vreme ce, in lumea lor si/sau a vedetelor sportivo-tembelizuale, fac ravagii LES PRATIQUES ECHANGISTES, alaturi, dreptu-i. de BMW-uri si ceasuri BLING-BLING.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Mircea Cri-Chant

    Doua puncte, liniuta, dubla paranteza (de dreapta -- neideologica). Intre asta timp, cele doua parti din cea mai penultima conflagratie, fac schimb de dragalasenii. Candidatul la sanctificare il tiraste pe preopinent in tribunalul opiniei publice pentru delict de asasinat pestilential al ethosului personal iar adversarul il plezneste cu placenta. Una peste alta, daca turnam acest ‘combustibil’ peste proaspat resuscitatul conflict romano-magyar, poate Romania capata urgent presedentia UE.

  • Florin Iaru

    @Dorin, eh, exact la amicul care scria despre TB, în 2000, că e “sluga lui Iliescu”, “nesimtit”, “grosolan”, “rudimentar”. Da, da, exact aşa. 🙂 Cum trece timpul!

  • Florin Iaru

    Să cităm, să se îmbucureze Arnotenii:
    “Aş spune chiar că pedistul de la Transporturi e infinit mai priceput în a trage zeci de piei de pe spinarea contribuabilului.”
    “Nu ştiu dacă planurile lui Traian Bãsescu de a-l numi ca şef al căilor ferate pe […], destituit pentru incompetenţă, ţine de lipsa de informare a ministrului sau de politica reciclării vechii clientele.”
    “Şi-a făcut gureşul domn Bãsescu auzită vocea de stentor în vreo şedinţă de guvern?”
    “Nesimţirea lui Bãsescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale, acum, după ce ultimul ghimpe ce le stătea în cale a fost smuls.”
    “(Sper că n-a scăpat nimănui afirmaţia recentă, adică din august 1997, a lui Bãsescu, potrivit căreia C.A.D.A. a fost un instrument de destabilizare a armatei Române! Sper, de asemenea, că ofiţerilor implicaţi le-a mai rămas atîta onoare încît să-l dea pe fosta slugă a lui Iliescu în judecată!)”
    “Nu mi-l pot închipui, de pildă, pe dl. Ciorbea făcînd faţă driblingurilor iuţi ale ministrului Bãsescu, mai potrivit cu rolul de scamator…”
    “Sunt departe de a împărţi simpatia multora dintre gazetari faţă de fostul căpitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodată umorul lui cam grosolan, şmecheria unsuroasă a superiorului care se bate pe burtă cu subordonaţii. Nu cred nici în marile lui calităţi manageriale, pentru simplul motiv că prezenţa în acelaşi minister, în urmă cu cinci ani, n-a depăşit în consecinţe trecerea gâştei prin apã.”
    Mai vreţi?
    “dacã domnul Bãsescu a rezolvat „spinoasa problem㔠a flotei, nu se va opri în faţa unor banale ţâţâni de
    fier.”
    Şi, în sfîrşit, o afirmaţie premonitorie:
    “…domnul Bãsescu, aşadar, înţelege sã se bucure de toate avantajele poziţiei actuale, dar sã nu renunţe la nici una din cele trecute! Un model ce a făcut, face şi va face prozeliţi!”

    După cum vezi, Dorine, stilul pamfletar nu s-a clintit nici cu o iotă. Numai morala s-a sucit pe călcîie! Aferim, mulţumesc destinului potrivnic că nu am lins niciodată acolo unde am scuipat! Sau borît!

  • @ Florin Iaru

    Taman d’aia venii si zisei, asemeni lui dom’ Gorica: “Are si linsul partile lui…”

  • Florin Iaru

    Părţile lui moi şi pufoase, nu?

  • Gheorghe Campeanu

    @ Florin Iaru

    Et tu……. vrute si nevrute? daca va apucati sa emulati excavarile de articole din antzartz intrati rapid in categoria brevetata ca ‘ pestilentocratica”. Nu va vad bine.

  • T. St.

    Revin doar fiindca e pacat sa se piarda o astfel de perla si sa fim doar citiva cei care am vazut-o. Ar merita imortalizata cumva fiindca e memorabila… Cica a venit cu trenul… :mrgreen:

    (Si Lenin tot cu trenul in 1917. Sau, poate, nu mai erau tancuri disponibile pentru politrucii de rangul 2… )

    “din respect pentru cronologie, as mentiona ca tatal meu a revenit in Romania in februarie 1948 cu trenul (nu cu tancurile, cum se scrie uneori).”

    http://www.contributors.ro/global-europa/esenta-sistemului-comunist-o-propunere-de-discutie/#comment-124771

  • @ T. St.

    Cu mult mai important decat cu ce mijloc de transport vii undeva este de ce (motivul, misiunea etc.) vii acolo. Deturnarea atentiei de la subiect este o tehnica in care unii au devenit maestri.

  • T. St.

    Onorata instanta, e adevarat ca l-a omorit, dar nu este adevarat ca i-a dat in cap cu o ranga, cum pretinde acuzarea. Era un simplu drug de fier.

    Sigur ca e o incercare de schimbare a vorbei, insa e atit de jalnica… ridicola… ridiculizabila… lamentabila. De parca, atunci cind zicem ca aia au venit pe tancurile rusesti, chiar ni-i imaginam ciorchine pe fieratanii. De parca el nu stie ca asta e o metafora. De parca sintem intr-un film cu prosti.

  • Dezideriu Dudas

    @ T. ST # 45, 47
    @ Dorin Tudoran @ 46

    Revenirea la “Gore..” al nostru ( cred ca suna mai bine, adica mai „global”, „Speedy Gonzales „…), mi-a adus o stare de spirit care m-a facut sa remarc o revenire mult mai ampla pe axa Marx – V.I. Lenin…Ion Cristoiu ! Iar de la I. Cristoiu la „Speedy…”, nu e distanta prea mare intre scaunele de la B1 TV !
    Tinand cont ca se pot intampla multe lucruri interesante pe axa adunarii 2 + 2 ( la Ion Cristoiu face 5, „in interes national”, la Dorin Tudoran, „numai„ 4, „in stil banditesc”…), atat timp cat AYA a fost cea mai acida cand d-nul Dorin Tudoran a descins pe blogul d-lui Adrian Nastase pentru a afla de ce ( pana si ) memoria lui Mihai Botez, prieten a d-lui Dorin Tudoran, poate fi folosita strategic, „in interes national” , redau mai jos un comentariu recent al acesteia de pe blogul d-lui Adrian Nastase ( ref. la comentariu, o singura remarca : V.I. Lenin a venit din Germania in Rusia, cu trenul…Ulterior Rusia si-a rezolvat diferendul cu Germania cu tancurile…Anterior, comunistul Marx, nu a putut sa creeze doctrina preluata frenetic de Rusia, fara ajutorul fiului unui industrias german, Friedrich Engels, care s-a bazat foarte mult pe activitatea la fabrica tatalui sau din Manchester, Marea Britanie…) :

    Aya februarie 13, 2013 la 7:39 pm
    @ Adrian Nastase
    Reiau si la aceasta sectiune comentariul legat de textul comis de Cristoiu.
    Demonstrez ca e leninist, nicidecum marxist – ipostaza absolut jenanta pentru un “comunist intelectual” asa cum ii place lui Cristoiu sa lase impresia ca ar fi.
    CRISTOIU E LENINIST – NU ARE CAPACITATEA DE A FI MARXIST
    Motto:
    “Trebuie să folosim orice şiretlic, truc, perfidie, ilegalitate, minciuna.”
    “Adevarul este o prejudecata burgheza meschina”
    (citate din V.I. Lenin)
    Faptul ca sunt anti-marxista nu ma impiedica sa recunosc ca Marx este autorul unei utopii (metamorfozata, din pacate, in doctrina) foarte bine inchegate si cu o imensa putere de seductie. In asta consta, in principal, forta sa – demonstrata.
    Pentru a fi marxist- sau, dupa caz, anti-marxist- trebuie sa poti intelege, in mod dovedit, macar cate ceva din ce a scris Karl Marx. Nu e cazul lui Cristoiu.
    Cine spune ca e comunist (precum Cristoiu) si nu poate fi marxist (pentru ca nu intelege ce a scris Marx- lucru evident in cazul lui Cristoiu) – e leninist (fie ca recunoaste, sau nu- la limita, fie ca isi da seama de asta, sau nu).
    Diferenta dintre un marxist si un leninist este cosmica – schimband ce e de schimbat, este diferenta esentiala dintre Marx si Lenin.
    Bref: este diferenta dintre un filozof german (Marx) si un jalnic epigon (Lenin)
    Cristoiu este leninist- demonstratie:
    Reproduc, in paralel, citate din Lenin – care par a fi fost “o calauza in actiune” (l-am citat pe Marx) pentru Cristoiu, in textul pe care l-a comis – si citate din productul publicat de “Jacques”, in 8 februarie 2013, sub genericul “Romania lui Cristoiu”:
    1.
    Cristoiu:
    “jurnaliştii care suflă din plin în foalele acestei campanii nu aduc nici un argument (…) în sprijinul îndemnului la eliberarea de sub jugul Uniunii Europene.”
    Lenin:
    “Presa nu trebuie să fie numai un propagandist colectiv si un agitator colectiv, ci si un organizator colectiv al maselor.”
    “Cine vorbeste despre “libertatea presei” este retrograd”
    2.
    Cristoiu:
    “Adrian Năstase e o veritabila masinarie politică. Masinariile politice n-au trăiri (…) A crede că pe (…) Adrian Nastase (…) l-a ravasit sufleteşte (…) un Document (…) inseamna a confunda un politican de talia lui cu o calugarita (..)”
    Lenin:
    “Noi nu credem in moralitatea eterna si consideram perimate toate povestile despre moralitate!”
    3.
    Cristoiu:
    “Sa fiu al dracului!, cum s-ar zice pe maidanul unei comune suburbane.
    Fostul premier, fostul ministru de Externe, fostul presedinte al Camerei Deputatilor, fostul presedinte de partid, fostul candidat (cu sanse) la Presedinţia Romaniei, scrie (…) că din 1990 încoace Occidentul ne tratează ca pe o colonie, că Uniunea Europeană nu ne dă drepturile care ni se cuvin (…) o campanie sălbatică de convingere a românilor că Occidentul ne tratează şi ne exploatează ca pe o colonie, că în Uniunea Europeană suntem ţinuţi în postura umilitoare de slugi. “
    Lenin:
    “Ideile sunt mult mai puternice decat armele. Nu le permitem dusmanilor nostri sa aiba arme, de ce le-am permite sa aiba idei?”
    “Vor fi impuscati toti cei ce nu ni se vor supune; si sovaielnicii.”
    4.
    Cristoiu:
    “Ce l-a apucat? (pe Adrian Nastase n.A.) Nu, Adrian Năstase, cel înfăţişat (…) drept o victimă a complotului imperialist împotriva bărbaţilor care se ridică la luptă pentru independenţa şi demnitatea patriei, n-a scris întîmplător textul (…).Deplangerea situatiei in care a ajuns biata noastra tarisoara e doar o parte a discursului (…) Cealalta parte consta in indemnurile la lupta impotriva asupritorului occidental, la pornirea razboiului de eliberare de sub jugul Uniunii Europene. “
    Lenin:
    “Daca vedeti pe cineva destept, imbracat cuviincios si care vorbeste corect (…) – impuscati-l pe loc, pentru ca nu-i de-al nostru.”
    “Sarcinile actuale sunt: intensificarea represiunii impotriva dusmanilor (…); punerea in scenă – absolut necesara – a unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere (…) al durităţii represiunii…).”
    “Tribunalul nu trebuie sa suprime teroarea… ci s-o fundamenteze, s-o legalizeze”
    5.
    Cristoiu:
    “textul lui Adrian Năstase, aşezat sub titlul “Nevoia unor reacţii de demnitate”(…) aparent e un (…) produs al unei revolte interioare iscate de (…) menţionarea în Raportul MCV a unor posibile graţieri (…) de către preşedintele interimar din vară, menţionare văzută de Adrian Năstase ca referindu-se la persoana sa. (…) poporul român trebuie să se trezească şi să se elibereze de sub jugul Uniunii Europene.”
    Lenin:
    “Este adevarat ca libertatea este pretioasa – atat de pretioasa incat trebuie rationalizata”
    q.e.d.
    P.S.
    Cele doua intrebari finale ale lui Cristoiu (citez)
    “Si dupa ce iesim din Uniunea Europeana, dupa ce ne eliberam de Occident, ce facem?!Ca doar n-om intra in CSI!”
    sunt, fara indoiala, retorice.
    De ce afirm sunt retorice?
    Cristoiu nu asteapta raspunsuri caci stie ce are de facut dupa ce si-a insusit, cu strictete, spusele lui Lenin:
    “De cum vor adopta şi nemtii doctrina bolsevica, o sa-mi mut Cartierul General de la Moscova la Berlin, caci, in vederea iminentei revolutii mondiale, cred că germanii vor da cadre mai bune decat rusii”

Next post:

Previous post:

WP Admin