≡ Menu

“Pe ce te bazezi?”

 

Desen & Copyright @ 2012 - DION

 

Nu împărtășesc optimismul celor care sunt siguri că, după 29 iulie, dl Traian Băsescu va părăsi definitiv Palatul Cotroceni. Când citesc sau aud asemenea prognoze lovite de certitudine, îmi amintesc întrebarea care l-a făcut celebru pe unul dintre personajele lui Marin Preda: ”Pe ce te bazezi?” Eu, unul, vă pot menționa câteva dintre motivele pe care mă bazez, când cred că dl Băsescu are  șanse considerabile de a-și duce mandatul până la capăt.

Promulgarea Legii Referendumului de către președintele interimar în forma ceruta de CCR sporește șansele dlui Traian Băsescu. Deși opțiunea personală era pentru recomandarea Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (a.k.a. Comisia de la Veneția), adică abordarea strict tehnică, juridică a problemei cvorumului, dl Crin Antonescu a dat câștig de cauză abordării (ca să nu spun uriașei presiuni) politice occidentale. Cred că, politic, a procedat înțelept. Comisia de la Veneția are dreptate, dar nu dă linii de credit etc.

În vreme ce dl Traian Băsescu  acceptă soluția referendumului, cuvântul de ordine al campaniei sale și al celei conduse de aliații săi este, din ce în ce mai pregnant, încurajarea neparticipării la vot. Printre argumentele etalate: votul este un drept, nu o obligație. Nici în atribuțiile Comisiei Europene, nici în cele ale CCR nu se află și aceea de a descuraja absenteismul sau de a muștrului în vreun fel  actele de prozelitism care invită la nepăsare cetățenească.

Biografia președintelui Băsescu este cea a unui supraviețuitor excepțional. Din acest punct de vedere, Domnia sa se află într-o ligă foarte restrânsă în care, îi place ori nu, stă în aceeași lojă cu dl Ion Iliescu. Prin supraviețuire nu înțeleg felul în care se târăsc, dintr-o legislatură în altă legislatură, politicieni de duzină. Mă refer la cei foarte puțini, care rămân sau revin foarte repede la suprafață, chiar în condiții dintre cele mai potrivnice. Cei pe care adversitățile îi întăresc.

Dl Traian Băsescu nu este populistul de toată mâna, care învață câteva sloganuri pe dinafară și apoi bate țara, televiziunile, radiourile și gazetele cu ele. Dl Băsescu chiar știe cui i se adresează, știe pe ce contează și își asumă riscuri care pe alții îi paralizează. Chiar și când se află cu un genunchi deja la pământ, dl Băsescu se repliază rapid, lăsând impresia că a fost vorba de o iscusită, bine controlată fandare: Ştiu că mare parte din români sunt supăraţi pe mine. În acelaşi timp este imposibil ca românii să nu fi văzut ce se întâmplă şi să nu realizeze ce se întâmplă.

Chiar și atunci când dărâmă, are puterea să pară, multora, un întemeietor. A spart PD-ul, a rupt PNL-ul, n-ar ezita să sacrifice și PDL-ul, dar nimeni nu are un mesaj mai dur decât Domnia  despre traseismul politic. Traseiștii care bat drumurile împotriva dlui Băsescu sunt percepuți, de mulți, drept niște hahalere. Traseiștii care bătătoresc poteca începută de dl Băsescu sunt, deseori, asimilați celor care vor să clădească “o nouă clasă politică”. Nu-mi spuneți că a induce o asemenea percepție este de colea, că nu vă cred.

Desen & Copyright 2012 - DION

Dl Cristian Țopescu se înșeală crezând că dl Traian Băsescu nu știe că nu se cuvine să folosim simbolurile păcii (Jocuri Olimpice) în măceluri politice. Este inutil să declari că “Niciodată, nimeni nu a mai folosit simbolurile olimpice în scopuri politice. Asta s-a produs doar în regimurile totalitare, pe vremea lui Hitler, la Jocurile Olimpice din ’36” cu gândul că așa ceva îl poate determina pe dl Băsescu să renunțe la un proiect abia lansat. ”Flacăra democrației” pare unora o idee falimentară. S-ar putea să constate că, dimpotrivă, a fost foarte eficientă.

Cei care au crezut că președintele Băsescu nu știe că nu se face să intervii, telefonic, în timpul unor emisiuni de televiziune spre a șterge podeaua studioului cu un invitat sau altul – un exemplu, doctorul Raed Arafat – se înșeală. Știe. Dar mai știe că un simplu Îmi pare rău că am intervenit în emisiune și-l rog pe dl Arafat să revină asupra demisiei” va da roadele scontate. Și a dat.

Dintre cei trei președinți ai României postdecembriste, dl Traian Băsescu a fost decretat de unii drept cel mai “anti-intelectual/anti-intelectuali”. Atunci, cum se explică faptul că azi (ca și în ultimii opt ani) dl Băsescu a fost președintele căruia atâția intelectuali i-au oferit un sprijin substanțial? Unii dintre ei au făcut-o chiar și după ce s-au declarat, nu o dată, dezamăgiți de o acțiune, o hotărâre, o declarație sau un gest al președintelui? E o prostie să credem că toți sunt niște simbriași mânați de interese meschine, pupini lamentabili etc. Asta nu înseamnă că unii nu sunt. Înseamnă doar că dl Băsescu a dovedit capacitatea de a ralia în jurul său și oameni pe care alții îi văd “în chip natural” oriunde, numai nu alături de Traian Băsescu.

Dacă este să acceptăm etichete de felul “lovitură de stat”, trebuie să ne gândim și la alt tip de lovitură – lovitura de imagine. Dl Băsescu a câștigat războiul mediatic extern (aici intră și simpatia multora dintre cancelariile politice majore) care poate contracara, definitiv, dificultatea în care îl pun pe dl Băsescu unele dintre mediile de informare în masă românești. Și în această bătălie, intelectualii câștigați de dl Băsescu, politicienii cu o bună cotă intelectuală și profesională (și)  “afară” au câștigat războiul pentru dl Băsescu.

ICR a fost acuzat că, sub conducerea dlui Horia-Roman Patapievici, a creat o rețea de “agenți de influență pro-Băsesecu”, ba, de ce nu, chiar spioni lucrând pentru ICR. O tâmpenie!

Ce a creat ICR, mai presus de orice, a fost o imagine mult mai bună a culturii române și a capacității românești de a face management cultural. Și-a apropiat oameni și instituții de cultură, oameni de presă. Le-a oferit șansa să cunoască mai bine România, a lansat și consolidat colaborări de altă complexitate decât înainte. Că aici au intrat și coterii de toate felurile, aranjamente, regim preferențial etc. – nimic nou sub soare.

Când ICR s-a simțit amenințat de noua guvernare, când ideea corectă că este mai potrivit să pui o instituție publică sub controlul unui organism decât sub controlul unui singur om a fost justificată printr-un document ce pare redactat, pe alocuri, în birourile României Mari sau pe laptopul dlui Dan Voliculescu,  este de înțeles cât de ușor le-a fost directorilor ICR din străinătate să stârnească solidaritatea artiștilor,  intelectualilor ori jurnaliștilor străini.

În asemenea încleștări, nici o parte nu prezintă informația integrală, necontrolată subiectiv. Informațiile corecte și incorecte s-au amestecat. Zvonurile au devenit mai mari decât realitatea. Alertați că se preconizează desființarea institutului, demiterea conducerii lui, instituirea unui feroce control politic, schimbarea misiunii institutului etc., colaboratorii, prietenii din afară ai institutului s-au solidarizat, adăugându-se sprijinului oferit de cei dinăuntru. Incompatibilitățile jenante în care s-au plasat, atâția ani, dnii Patapievici și Mihăieș nu constituie o chestiune externă, nu interesează pe nimeni  dintre colaboratorii străini ai institutului. Este o chestiune de “bucătărie internă”, strict românească. Dacă incompatibilitățile cu pricina nu au deranjat suficient acasă, de ce ar deranja ele “afară?”

Desen & Copyright 2012 - DION

Am scris, în urmă cu câteva luni, că USL ar face o eroare strategică dacă ar integra în agenda uniunii agenda personală a dlui Dan Voiculescu. Acesta din urmă a pierdut, definitiv, toate războaiele personale cu dl Traian Băsescu. Poate fi adevărat ce spun anumite sondaje — că popularitatea dlui Băsescu se află azi undeva între 8% și 10%. Există oare și sondaje corect efectuate care să ne spună care este popularitatea de care se bucură dl Voiculescu? Ea este, probabil, nici pe sfert din popularitatea de care se mai bucură încă președintele suspendat. Și atunci?

Dacă faci un alt sondaj, poți afla de la oameni nu doar ce a făcut rău, dar și ce a făcut bine președintele Traian Băsescu pentru România. Nu cred că un sondaj paralel ar putea oferi răspunsuri  “mai pozitive” la întrebarea: “Ce credeți că a făcut bine, pentru România, dl Dan Voiculescu?” Altfel spus: este adevărat că azi imaginea președintelui suspendat este substanțial deteriorată, dar imaginea dlui Dan Voiculescu este catastrofală. Obsesia dlui Voiculescu de a-l vedea pe dl Băsescu suspendat definitiv a fost preluată în agenda USL și a transformat unele dintre acțiunile noii guvernări în manifestări de somnabulism politic. Nu e sigur cine va cădea de pe streașină, duminică, 29 iulie: Traian Băsescu sau agenda USL?

Nu dl Traian Băsescu este vinovat că a învins în acest război de imagine. USL este de “felicitat” pentru cum s-a priceput să-l piardă. Când cel pe care-l etichetezi drept cel mai anti-intelectuali președinte postdecembrist te pune la pământ cu sprijinul intelectualilor care-l susțin, e timpul să realizezi cel puțin două lucruri. Primul: că intelectualii care te susțin au probleme în a descifra corect complexitatea jocul politic. Al doilea: că “puterea celor fără de putere” nu este, neapărat, o stare permanentă. Ferească Dumnezeu de puterea celui etichetat neputincios!

Dacă dl Traian Băsescu se află azi într-o situație mai dificilă decât altădată, asta s-ar putea dovedi rezultatul (prin cumul de lungă durată) acelei decizii care a constituit piesa de rezistență a strategiei sale de până acum: “președinte-jucător”. Într-o republică semi-prezidențială cum este România (mai pe înțelesul tuturor – nici câine, nici cățel), acest rol a avut succes pentru ceva vreme. Totuși, reîntorcându-ne la domeniul din care este preluat termenul de jucător, sportul, este de constatat că diferențele între jucători și arbitri sunt fundamentale.

În sport, arbitrul nu poate faulta. În politică, un președinte care decide să renunțe la statutul de om aflat deasupra măcelului dintre partide, alegând să fie jucător într-o echipă, se poate trezi faultând în stânga și-n dreapta. Este exact ce i s-a întâmplat și dlui Traian Băsescu. La rândul său, președintele Băsescu a devenit ținta unor faulturi; unele dintre ele cu nimic mai puțin grosolane decât cele comise de președintele-jucător.

Trezindu-se în rolul de arbitru, electoratul se află într-o stare de năuceală și nu prea știe cui să-i arate cartonașul roșu. Cei care cred că el îi va fi arătat neapărat dlui Traian Băsescu n-au aflat că electoratul se consideră mai degrabă jucător, decât arbitru. Dacă un jucător nu vrea să intre în teren, nici CCR, nici Angela Merkel, nici Comisia Europeană, nici Le Monde, nici José Manuel Barroso, nici FMI, nici Frankfurter Allgemeine Zeitung nu poate să-l oblige să joace.

Și-apoi, să nu uităm că vara este sezonul transferurilor de jucători. Unele pot fi foarte spectaculoase, cu totul neașteptate, chiar dacă indecent de scumpe.

Miercuri, 16 decembrie, 2009, cu prilejul validării de către CCR al celui de al doilea mandat de președinte câștigat, cu mari emoții, dl Traian Băsescu declara: “Obiectivul meu principal este ca fiecare român să simtă că președintele este și al lui, indiferent cum a votat pe 6 decembrie. Responsabilitatea unui președinte în exercitarea celui de-al doilea mandat este mai mare decât în primul mandat. Un alt obiectiv este acela de a fi mai bun în al doilea mandat decât în primul”,  ”/…/“Mie poporul român mi-a facut această onoare și trebuie să spun că, pe data de 6 decembrie, unii dintre români mi-au dat susținere, iar altii mi-au dat o lecție. Eu voi fi președintele tuturor românilor”.

Desen & Copyright 2012 - DION

Dacă tot s-a ajuns la jalnica soluție a unui referendum, pentru că ideea coabitării politice nu se află în abecedarul niciuneia dintre grupările care vor să conducă România, în mod normal cei care vor ieși la vot ar trebui să se gândească în ce măsură și-a onorat dl Băsescu promisiunea de a fi președintele tuturor românilor și dacă și-a atins obiectivul de a fi un președinte mai performant în al doilea mandat decât în primul. Acuzațiile pe care i le aduc adversarii săi politici ar trebui citite mai ales din această perspectivă.

A fi drepți cu dl Traian Băsescu nu înseamnă să ținem cu el. Înseamnă să fim drepți cu noi înșine. Fie că suntem cei care, în 2009, i-am dat votul, fie că suntem  cei care i-am dat o lecție. Din a da mereu lecții altora, nimeni nu învață mare lucru.

E mai înțelept să învățăm din  lecțiile care ni se oferă. Asta e valabil pentru toată lumea;  y compris dl Traian Băsescu.

 

  • Pingback: Vara e așa cum și-o face omul | Teologie pentru azi()

  • neamtu tiganu

    fa-ma mama cu noroc.. Basescu e extrem de norocos, si p-aici Schroeder a cistigat odata pt. ca au fost inundatii, in 2009 Geoana a fost prins mergind la Vintu, acum l-a prins pe Ponta cu plagiatu.. da ulcioru nu merge de multe ori la apa.
    Nasoala e ca si daca iese Basescu si daca nu, liniste nu va fi! Mie radicalizarea societatii imi face frica!
    Am mai zis, liniste va fi doar atunci cind va dispare Basescu, Ponta si Antonescu din viata politica, chiar daca nu vine nimic din spate.

    P.S Atitudinea “cancelariilor” europene imi aminteste de plimbatu impuscatului cu trasura reginei, fara sa mai vorbesc de recenta aprobare fata de schimbarea (neconstitutionala?) din Paraguay.

  • Dr. Geo Savulescu

    Felicitari Dorin,
    Geo

  • napoci(ti)taniu

    dom’ tudorane,

    diktatoru’ a fugit (din fatza ‘lectoratului!)!

    hotnews a trecut de partea popo’ului!

    ponta n’a plagiat!

    doar noi n’am baut cit trebuie…

  • Dorin Tudoran

    @napoci(ti)taniu

    1. nu l-am numit niciodata dic(k)tator, ci doar cel mai abil politican al ultimului deceniu. si azi, atat de incoltit, joaca mai bine -- “pe contre” — de cat cei care-l incoltesc.
    2. hotnews (adica miezul, contributors) are o idee foarte… opersonala despre popor.
    3. dl ponta nu stie ca a plagit, comisia care l-a judecat n-a aflat nici ea, asta nu inseamna ca plagiatul — dupa umila mea parere — nu a fost comis. dar, fiecare cu parerea lui, fiecare cu,,, comisia lui.
    4. eu beau cat se cuvine, ceea ce va doresc si dumneavoastra; altfel, ne trezim ca intram si noi in politica.

  • Daca_nu_nu

    Mda… Fără asta puteam fi, dar parcă putea omul de rînd să facă ceva? Jocurile sunt făcute mereu de cei aflaţi la butoane, ori că-s de-o parte, ori că-s de alta. Şi de intelectuali. Nici nu putem şti dacă aceşti intelectuali au fost de bine sau de rău… Poate-or fi fost de bine dacă n-au putut „înţelege Legiunea şi pe Căpitanul ei”. Când or veni ăia în stare să-nţeleagă „de ce Garda de Fier a fost o mişcare spirituală în care intră cel ce crede nelimitat şi rămâne afară cel care are îndoieli”, când or veni futurologii şi istoricii ideilor carevasăzică, atunci om fi desăvârşiţi. Svârşiţi, da.
    Apropo, eu tot n-am înţeles unde se face şcoala asta de futurologie.
    A… Colţ cu aia de istoria ideilor?! Peste drum de şcoala doctorală?!
    Am priceput.

  • __Vali

    “Dl Traian Băsescu nu este populistul de toată mâna, care învață câteva sloganuri pe dinafară și apoi bate țara, televiziunile, radiourile și gazetele cu ele. Dl Băsescu chiar știe cui i se adresează, știe pe ce contează și își asumă riscuri care pe alții îi paralizează”

    As spune chiar ca Dl. Traina Basescu este “un mahalagiu cu viziune” (excelent articolul lui Andrei Cornea):
    http://www.revista22.ro/articol.php?id=16251

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    Greu, dar ai priceput Uff…!

  • mihai rogobete

    Necazul însă ţine de pseudo-clasa de mijloc, parvenită atât prin defecţiunile justiţiei cât şi prin alterarea liberei concurenţe, şi care este de fapt spuma delincvenţei, nu elita celor cu iniţiativă, meritocrată. Mai mult, adâncirea crizei economice îi va tempera dacă nu şi zădărnicii dezvoltarea celei autentice, chiar dacă justiţia se va învigora, amânând redresarea din derapajul majoritarist al democraţiei originale. De aceea, văd în recuperarea vectorului economic integrator european o mai mare importanţă decât în “interesul” general fără acoperire al umanismelor psd sau pdl.
    Dacă Ponta ar profitat de trezirea justiţiei, scoţându-şi, cu mâna lui Băse, castanele din vatra corupţiei de partid, sub pretextul prinderii căruţei puterii, l-aş fi simpatizat. Solidarizarea cu Năstase dovedeşte că tocmai în subconştient este putred. Vrând-nevrând, Băsescu a urnit bolovanul corupţiei şi tocmai oportunismul -- nu principialitatea! -- în România sechelelor, îl face, prin eficienţă, simpatic. Şi, la urma urmelor, ca lider, ori ai cojones -- intelectualii cu, ştiu asta -, ori maniere.

  • Gellu Dorian

    Da, o analiză extrem de exactă la ceea ce trebuie înţeles despre situaţia in care se afla România acum. Prin spectrul de laser, în ceea ce-l priveşte pe Traina Băsescu, acum extrem de lucid, dar nu disperat, şi prin eludare despre cei care, cu inconştienţă aproape, au pus România într-o perspctivă devastatoare. Bravo, Don’ Dorine! Aici, da! Aşa este!

  • OvidiuB

    Daca e sa votam pentru cat si-a respectat TB promisiunile (mai ales pe cea din 2009, cu “unii mi-au dat o lectie, altii o sansa -- pentru toti voi fi un presedinte mai bun”), e clar ca votam da.

    Problema e ca la Comunicare Publica: miza nu e cine are sau nu dreptate (din pacate) -- miza e stabilirea mizei. Pe asta se bat ambele tabere. Unii zic ca miza e TB si taierea salariilor + clientelismul + dezastrul economic, ceilalti ca miza nu e TB, ci statul de drept si daca e corect cum a fost suspendat TB. Nimic despre incalcarea constitutiei…

  • Luka Lukici Pitulicev

    Mi se pare cea mai la obiect dintre analizele spectrale comise de DT, pina acum, asupra politichiei carpato-dadanubiene. O spun cu invidie neamara.

  • Dorin Tudoran

    @OvidiuB
    Da, fiecare se gandeste la altceva, dar am sa va reamintesc, in curand, ca exista vinovatii chiar mai mari (sau cel putin egale cu) decat posibila incalcare a Constitutiei. Si, hai sa fim seriosi, unde erau toate aceste voci “externe” cand statul de drept era o gluma si pentru altii. Perceptia ca numai unii au dat lovituri statului de drept se datoreaza, zic eu, mai alex “proximitatii imediate” a evenimentelor din ultimele luni/saptamani. Ne face sa uitam “proximitatile mai indepartate”, dar aflate in acelasi spatiu postdecembrist.

  • Dorin Tudoran

    @Luka Lukici Pitulicev

    Venind din parte-va, vorbele ma onoreaza foarte!

  • Dorin Tudoran

    @Gellu Dorian
    Nenorocirea este ca indiferent de ce se intampla in 29 iulie, caruta a fost infundata in sant (sau in nisipuri miscatore) mai sus de osiile rotilor. Refuzul ambelor parti de a “coabita politic” chiar si pe scurt timp spune mult despre iresponsabilitate… Ams scris in primele zile, parca, ale “coabitarii” un text care se nume, de nu ma insel, “Luna de fiere”. Nu le cerea nimeni o luna de miere, ca doar nu se casatoreau; speranta era sa nu se joace cu arme nucleare, caci nu doar pe ei ii curata suflul exploziilor… Se putea scuipa intre ochi, cat doreau, ca asta s-a mai vazut, dar cand se ameninta reciproc cu puscaria, sperantele sunt, scuza-ma, doar in… azil.

  • OvidiuB

    Domnule Tudoran,

    principala cauza a inflamarilor nu cred ca e proximitatea temporala, ci, cum zicea InimaRea daca nu ma insel, “infundarea conductei”. Una era sa fortezi statul de drept in stilul lui Boc (adica mai poticnit, mai natang, mai…candid) si alta e s-o faci ca Wehrmachtul lui Ponta, fara sa clipesti un ochi, in pas de defilare. Chestiunea cu TB putea fi rezolvata, perfect legal si constitutional, cu 2 amendamente: nu in 4 zile si nu cu schimbarea presedintelui Senatului. Daca se facea comme il faut, e cert ca nu apareau atatea vorbe.

    Nu trebuie neglijata nici atitudinea celor doua conduceri fata de UE. Daca TB era extrem de disciplinat (chiar docil, am putea spune…dintr-un fel de cumintenie militareasca, de corp) si nu iesea din vorba UE, stilul comunist de comunicare al noii guvernari (ma refer la limbajul dublu: “acasa spunem ce vrem, afara spunem ce-i bine”) e clar ca n-a ajutat la facerea de noi prieteni. Pai cand cogeamite animalul politic (cum le-or fi spus si lor ambasadorii ca e…) Basescu nu-ti iese tie, frau Merkel, din cuvant, cum iti pica dintr-o data un imberb ca Ponta care-ti da zmetii din goana calului, trimitandu-te dupa seminte in ziua referendumului?

  • Dorin Tudoran

    @ OvidiuB

    Nici macar dna Merkel nu a fost scutita de probleme cu propria-i Curte Constitutionala; prin “propria-i” inteleg… CCG.
    Am scris ca nu inlocuirea presedintilor celor doua camere a fost problema (majoritatile parlamentare detin conducere camereleor) ci felul cum a fost facut. Intai trebuia schimbat regulamentul (“usurel” aberant!) dupa care se fac aceste lucruri in parlament si apoi puteau fi schimbati fara nici o problema. Dar, cateva zile in plus, li s-a parut unora o vesnicie.
    Asa cum am scris si ca plasarea ICR sub controlului unui organism mi se pare mai inteleapta decat plasarea unei institutii publice sub controlul unui SINGUR om. Pentru mine, inacceptabile sunt “floricelele stilistice” gen Romania Mare din documentul respectiv.

  • Cinic

    La traseismul individual ,dute-vino al parlamentarilor,pe care presedintele nu numai ca l-a acceptat,dar l-a si ”fortat”(vezi ruperea pnl) ar mai fi de adaugat unul si mai grav:traseismul doctrinar al unui intreg partid.
    A nu se uita ca in acelasi an PD-fsn s-a prezentat in campania din primavara a alegerilor de stinga(era in PSE) iar toamna au candidat de dreapta,membru in PPE.
    Si dom” presedinte a patronat acest traseism,vorba unuia de la ei: nu’ma bou e consecvent.Aferim !

  • Dezideriu Dudas

    Dupa cum scriam, cred ca presedintele T.B. urma sa fie intarit de un referendum pentru suspendare tinand cont de modul total artificial in care a insistat prin atacuri din ce in ce mai concertate asupra USL ( mai focalizat, incepand cu apelativul “dottore”…). Se echlibra oarecum trendul de crestere prea mare al USL confirmat la alegerile locale. Se castiga astfel timp si se asigura continuarea accesului la resurse pentru constructia “DREPTEI” …Nu s-a gandit insa nimeni ca la etapa “Bombonel” acesta va reactiona cum a reactionat…. Au lucrat asa de mult la “ïmaginea Bombonel” incat au inceput sa creada mai mult in “’sutul lor “ ( din fotbal…) decat in realitate…

    Interesant este ca totusi CTP pare a avea dreptate. Sistemul a primit intr-adevar o lovitura unica pana acum dupa 1989. Dar nu prin condamnarea si arestarea lui AN ( aici ma despart de CTP ) ci prin incercarea sa de suicid, care a radicalizat la extrem societatea romaneasca. Prima data cand voi (mai) merge in Germania si/sau in Franta, imi voi pune o pancarda si o sa protestez pentru ca nu s-a informat opinia publica despre rezultatele sistemului juridic din cele 2 tari ref. la acuzatiile si procesele de coruptie intentate lui Helmuth Kohl si Jacques Chirac….Va prelua informatia o agentie de presa din Gabon ( voi face un “dottorat” la o Universitate din Gabon si voi comunica frecvent cu ICR-ul Gabonului din Romania, Germania, Franta… ), o vor populariza, si, “cert”, va fi mare scandal… H.Kohl si J.Chirac vor fi condamnati la inchisoare, tot fara suspendare, de frica celor din Gabon ( periculosi, desi ei nu “omoara negrii”…), dar si datorita numeroaselor capete de acuzare dovedite prin convocarea celor aprox. 10.000 de martori implicati in fiecare proces din partea acuzarii. Adrian Nastase, dintr-o tara mica, nu a avut nevoie decat de vreo 800…Atunci o sa fim si noi multumiti .

    SI TOT ATUNCI, POATE COMISIA DE LA VENETIA ( sau orice alt organism institutional international ), NU VA AVEA DOAR DREPTATE, CI OPINIA SA VA CONTA SI IN ACORDAREA LINIILOR DE CREDIT…, IN CAZURILE TARILOR CARE RESPECTA SAU NU PRINCIPIILE DEMOCRATIEI…Dupa cum scriam, cu PRINCIPIILE ECONOMIEI DE PIATA, ne-am lamurit !

    UNDE E “RUPTURA “ DIN STRATEGIE…, GENERATA DE INCERCAREA DE SUICID A LUI A.N. ? Mentionez mai jos jos cateva componente ale ei :

    1. USL –ul a dobandit un curaj pe care nu l-a avut niciodata ( printre alte potentialitati zglobii, pentru prima data mesajul anticomunist si antimineriade este folosit ca tema, si nu fara indreptatire, de Crin Antonescu – UN ARGUMENT IN COMENTARIUL URMATOR REF. LA “GRESEALA LUI ADRIAN NASTASE “ / desi e “doar”antisecurist…merg bine, si la anticomunist si la antimineriade…)

    2. PDL-ul , exceptand “politicienii zombie”, au inceput sa-si piarda orice identitate. T.B. pare a fi pentru ei un fel de Gigi Becali pentru Steaua…

    3. “Baietii destepti “ s-au despartit in 2 tabere ireconciliabile (aici cred ca are dreptate CTP – cred ca se intampla asta pentru prima oara, dar din acelasi motiv expus mai sus, datorita incercarii de suicid a lui AN si nu datorita incarcerarii lui ).

    4. “Coana Ioropa “ ? Se gandeste cum sa raspunda acuzelor Gabonului…Acestia au formulat déjà un numar de 11 intrebari….

    5. POPORUL ? -- A contat vreodata ? Pentru mine, ori DOREL, ori NEA GABRIEL, care, dupa ce l-a trimis pe Tatulici la Nucsoara in “Apel catre lichele “, a fost convocat el de Tatulici la o televiziune care n-ar fi existat fara jertfa eroilor precum Elizabeta Rizea, nu e prea mare diferenta…Sau e diferenta aceea pe care o facea presedintele intre tinichigii si filozofi….

    6. Presedintele Traian Basescu ? – Din motivele expuse de dvs. d-le Tudoran in material, daca si-ar da demisia, ar putea contribui la constructia DREPTEI…Daca nu,nu ( n-a c-am plagiat ! – dar nu recunosc decat in fata Marii Adunari Nationale, si doar daca aceasta aproba cu 50 % + 1 din voturi )

  • Dezideriu Dudas

    GRESEALA LUI ADRIAN NASTASE ( una din ele )

    Cu referire la „ofiterul sub acoperire „…, fragmente din articolul : „Cazul Zambaccian. Judecătorii descriu şantajul lui Năstase: „Ori găsesc o soluţie convenabilă cu el, ori îl decredibilizez ca om” -- ROMANIA LIBERA -- 13 Iulie 2012

    „ Adrian Năstase a considerat compromiţătoare declaraţiile date împotriva sa de fostul consul al României în China, Ioan Păun, fapt pentru care, arată judecătorii Curţii Supreme, fostul premier a recurs direct la şantaj.
    …………………..
    În continuare, sfătuit de un prieten, omul de afaceri Octavian Creţu, ex-consulul Ioan Păun a mers la DNA şi a făcut un denunţ împotriva lui Năstase. Mai mult, el le-a spus procurorilor că urmează să meargă în China să le aducă probe în susţinerea denunţului. Curtea Supremă arată că, înainte ca Păun să meargă în China, Adrian Năstase l-a contactat pe acesta şi i-a solicitat o întâlnire. Omul de afaceri a mers la DNA şi a făcut şi el un denunţ.
    ………………….
    În cadrul discuţiei Creţu -- Năstase, acesta din urmă s-a arătat nemulţumit de declaraţiile date de Ioan Păun, fostul premier spunându-i omului de afaceri că consulul de atunci nu îi lăsa „posibilitatea decât a unui atac pe toate zonele”. „În continuare, inculpatul Adrian Năstase i-a cerut martorului Octavian Creţu să vorbească cu partea vătămată pentru a o determina să nu aducă dovezile promise (…) sub ameninţarea explicită că dacă comportamentul procesual al părţii vătămate nu se va modifica conform celor precizate, inculpata Irina Paula Jianu va anunţa public că partea vătămată era OFITER SUB ACOPERIRE ceea ce ar fi produs scandal public şi grave prejudicii de imagine părţii vătămate, având în vederea cariera diplomatică a acesteia”, se arată în hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În continuare, deşi Creţu i-a atras atenţia fostului premier în legătură cu ameninţările la adresa lui Păun, Năstase a continuat: „Ori găsesc o soluţie convenabilă cu el ori îl decredibilizez ca om. N-am altă variantă”.
    Atunci când a stabilit pedeapsa cu suspendare pentru Adrian Năstase, Înalta Curte a reţinut în favoarea fostului premier comportamentul iniţial al lui Păun, care până să facă denunţ la DNA a fost extrem de servil faţă de familia Năstase.
    „De asemenea, este de reţinut că partea vătămată a ajuns în această situaţie prin disponibilitatea exagerată pe care a manifestat-o în a face un serviciu familiei Năstase, acceptând fără rezerve rugămintea Danielei Năstase de a se implica în efectuarea importurilor din China, toate acestea pentru a-şi asigura o eventuală protecţie şi ascensiune profesională în alte condiţii decât cele fireşti, normale”, concluzionează Curtea Supremă. ”

    //////////////////////////////////////////////////

    INTREBARE FINALA ?

    OFITERII SUB ACOPERIRE NU POT FI ” OAMENI DE BINE „ ?

  • InimaRea

    Dezideriu Dudaş: Nu, domnule, nu pot fi deoarece ei acţionează la ordin. Fie că-l respectă şi-ndeplinesc, fie că nu-l -- şi-atunci, sînt daţi afară “ca o măsea stricată” -- ofiţerii SIE sub acoperire n-au cum fi “oameni de bine”.
    Un om de bine acţionează potrivit propriei conştiinţe. Într-un serviciu de informaţi externe, aşa ceva e nu doar aberant, e inadmisibil. Observaţi, vă rog, că n-am scris “în SIE” -- adică, nici un astfel de serviciu nu admite insubordonarea, procesul de conştiinţă. După cum, conducerea unui astfel de serviciu -- “aflat în slujba ţării” -- face politică, asta-nsemnînd că serveşte Puterea, oricare-ar fi aceea.
    Păun acela a avut ghinionul de a fi într-un loc din care lui Năstase i s-a năzărit sa-şi facă cumpărăturile. El a primit ordin -- “din Centrală” -- să se pună la dispoziţia d-lui prim-ministru şi-a familiei şi nevoilor lor, şi să facă totul -- dar totul -- pentru “a nu se crea probleme”.
    Socotesc neglijabil pericolul că şi-ar imagina cineva că Năstase a inventat procedeul, ori c-ar fi dispărut practica odată cu Năstase. Dincolo de drama personala a lui Păun -- prins la mijloc într-o bătălie politică unde cei ca el se numără la “pierderi” -- rămîne, pentru noi, “cîştigul” c-am mai aflat ceva din maleversaţiunile puternicilor zilei. Ca-nvăţătură, poate, şi că viaţa într-un serviciu de informaţii externe nu-i romanţioasă ci pur si simplu periculoasă chiar şi cînd nu presupune spionaj fără acoperire diplomatică, ba chiar şi cînd e perfect acoperită diplomatic.
    După cum vedem, nu scapă toţi, n-ajung toţi să-şi ronţăie biscuitul la pensie. Poate ne mai gîndim o dată, cînd ne-amintim de formula lui Boc -- “pensii nesimţite”. Poate că Boc exprima părerea Bossului despre “nesimiţiţii” din Servicii, care nu funcţionau chiar ireproşabil -- cum a fost cazul Rapirii din Irak.
    --
    Fiind vorba de Băsescu -- ca-ntotdeauna, de aproape 8 ani încoace -- ce-ar fi să-i trecem la activ şi Răpirea cu pricina? Eventual, şi pumnul în gura celor care voiau să deconspire adevarata miză a răpirii, şi-adevărata poveste din Irak.
    A fost prima oară cînd Băsescu a comandat personal o operaţiune intelligence, el care -- ani în şir -- fusese instruit de instituţia responabilă cu asta, în RSR. Ne mai amintim că presa deconspira tonul “discuţiilor de lucru”, de la Cotroceni, unde Băsescu urla la amărîţii ăia “Te bag în puşcărie, bă!” Nu că era el enervat că “echipajul” nu funcţiona cum îşi dorea -- era pielea lui în joc. “S-a scos” cu Chirac -- dar nu şi cu ostatica franceză, ale cărei amintiri nu prea concordau cu varianta oficială a eliberării sale.
    “Serviciile” au fost principala armă a lui Băsescu, împotrivă inamicior politici. Guvernul şi parlamentul erau “acoperirea” politicii sale poliţieneşti -- fatalmente deconspirată de-mprejurarea că DNA era superactiv, şi că mai toate incriminările sale porneau de la interceptări (telefonice dar nu numai, doar trăim înt-o eră supertehnologizata, nu?)
    De-ar fi şi numai pentru că a transformat statul de drept într-unul poliţienesc, şi Băsescu tot ar merita tot ce-i doresc duşmanii săi de azi.
    E drept că UE n-a apucat să-şi dea seama, la vrema aceea, că statul de drept era pavilion de complezenţă.

  • neamtu tiganu

    amuzant e ca ambele tabere, si pro si contra Basescu, sunt convinse ca vor pierde la referendum.. io le urez ambelor succes.

  • @) InimaRea

    Cred ca este corect ce scrii, ba chiar si foarte exact. In esenta, marinarul s-a bazat aproape exclusiv pe slugi si pe servicii care, din pacate, s-au comportant aidoma… Cind vad ca baiatul are si admiratori, ba chiar fani, ma intreb cu cita parcimonie a impartit Dumnezeu inteligenta….

  • Un alt Dorin

    Din pacate nu pot fi de acord decat in mica parte cu textul . Personal am avut deaface cu personajul , prin “92 si pot sa va spun ca nu este de loc asa cum il vedeti ! Mai aproape de realitate sunt cei care-l critica vehement si care-i doresc plecarea. Daca il urmariti cu atentie, nu este nici pe departe marele politician, pe care l-a faurit o parte a presei ! Individul stie sa faca un singur lucru -- este drept : aproape perfect -- acela pe care l-a invatat in anii de ucenicie la serviciile lui Ceausescu ; era acolo un serviciu care se ocupa de spionaj si se baza pe dictonul “dezbina, dezinformeaza si ataca tinta”. Asta a invatat asta face. Observati ca atunci cand este scos din linie devine, vizibil iritat. Din acest motiv el practic nu va reusi nici un moment sa conduca liniar si progresiv orice afacere . Pentru mine personal , repet cunoscandu-l si altfel ,mi s-a parut prea mult si momentul in care a fost primar. Multi uita, ca datorita lui, multi au ramas fara case , fara afaceri si asta pe unii i-a condus la sinucidere , intrucat nu-si mai puteau onora datoriile la banci. Stiti cate familii au fost afectate atunci in Bucuresti ? Peste 5.000 !

  • Gheorghe Campeanu

    @ neamtu tiganu

    Adica mergeti Dvs. pe contra? Eu le-as ura ceva inspirat de modul in care se caina Henry Kissinger cind exprima regrete re razboiul Iran-Iraq din anii 80’s: “Too bad they cannot both lose”

  • Dorin Tudoran

    @Gheorghe Campeanu

    E vorba de Kiisinger cel cu “disparitia” lui Allende?

  • Cred ca o conditie necesara (nu si suficienta insa!) pentru o instaurarea FUNCTIONALA, si nu doar pour les yeux de l’Europe, a statului de drept este despartirea de STATUL DE DREPTI al lui Basescu. Scapam astfel si de viziunea mahalagist-reformista (o parafrazare subiectiva!) a statului. O reforma in urma careia, bunaoara, un cetatean care, acum cateva zile, a comis o crima intr-un sat din nordul Moldovei si a vrut sa se predea Politiei a fost nevoit sa mearga kilometri in sir pe jos, batand in zadar la usa postului de politie din satul lui, apoi la usa postului din comuna care include administrativ satul, pentru a da, in sfarsit, de un politist “functional” doar cand a ajuns in Iasi! O reforma in urma careia sute de mii de copii de varsta scolara nu au fost, nu sunt si nu au perspectiva de a fi cuprinsi in vreo forma de invatamant. O reforma in urma careia am ajuns ultimii din Europa in privinta culturii politice si pe primul loc in ceea ce priveste lipsa dialogului si impartirea societatii in tabere ireconciliabile. Declasarile tarii la indicatorii democratiei s-au accentuat teribil in anii statului de drepti, Romania prabusindu-se, literalmente, cu cateva pozitii in ultimii cativa ani.

    P.S. Cand ceata si fumul create de razboiul mediatic actual se vor risipi, ne vom intoarce poate la obiectivitatea cifrelor si vom masura la rece asa zisul vizionarism reformist al suspendatului. Consecintele lui sunt, oricum, dezastruoase, fapt ce se percepe si ochiometric, fara masuratori stiintifice.

    P.P.S. Parearea mea e ca Basescu & his team si-au risipit prea repede munitia mediatica. Occidentul, Europa, Barroso si doamna Viviane Reding s-au cam lamurit cine, cum, cand, si cat au suspendat un stat care se dadea a fi de drept, (desi era, de fapt, de drepti), asa ca militantii presedintelui nu vor mai avea niciun impact repetand lozincile gata demonetizate, cu lovitura de stat scl -- bombe dezamorsate, care mai fasaie cate un pic, scotand tot mai anemici nori de fum. Sunt curioasa ce linii noi de atac vor mai gasi, fiindca au nevoie urgenta de unele noi, ceva de tipul shock and awe, viabil opozabile multelor imputari care i se aduc acum suspendatului.

  • mihai rogobete

    Cred că cel mai subtil susţinător al lui Băsescu este Ponta, dle. Antonesei: http://www.timesnewroman.ro/politic/7576-ponta-cere-ca-romanii-care-nu-se-prezinta-la-referendum-sa-si-piarda-cetatenia

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    The one and only!

  • Dorin Tudoran

    @mihai rogobete

    e vorba de o gluma! uitati-va la ciutacu in fotografia cu judecatorii!

  • InimaRea

    Cum se mai poate-nşela omul, domnule! Toată lumea era cu ochii pe “Madam Vuitton” (pe opulenţa Elenei Udrea, adică -- de parc-ar fi avut nevoie de politică pentru a-şi cupăra marfeturi de firmă). Răstimp, Monica Macovei era răţuşca cea urîtă -- n-o băga nimeni în seamă. Şi cît de toxică putea fi, doar acum vedem.
    “Un alt Dorin” afirmă că Băsescu nu-i în stare de mare lucru fiindcă l-a cunoscut el personal. Am dat şi eu mîna cu Băsescu -- în Cişmigiu, în campania de realegere la Primăria Mare a Bucureştilor. Şi puteam crede că nu-i nimic de capu’ lui, după cum se uita speriat în toate părţile, de parcă primise o scrisoare de ameninţare. Nici urmă de hăhăit electoral, de afect pentru ăi mici -- fiu-meu avea aproape 4 ani, atunci, cînd e un băieţel mai drăgălaş. (Nu mai zic că are mîna mică, flască, phui!)
    La cîteva luni, Băsescu plîngea pe umărul lui DragăStolo.
    Aceste semne trebuie citite corect, domnilor. Erau de slăbiciune a nervilor, nu a omului -- ceea ce însemna că miza era uriaşă, că omului i se deschideau uriaşe pespective, nevisate -- poate. N-am reţinut relatări de la “puciul” cu care l-a dat jos pe Don Pedro -- căruia-i spunea, pe cînd nu visa la supremaţie: Petre, eşti cel mai bun!
    În noaptea alegerilor din 2004, a văzut exit poll-ul şi a spus sec: Am cîştigat. Deja, îşi putea controla emoţiile, “se obişnuise cu gîndul” că avea să fie cel mai tare om din ţara asta.
    Prilej de a ne aminti de Geoană -- care-a ţopăit de nebun într-un moment asemănător, crezînd că se terminase şi-nvinsese. Ei, nu se terminase, abia-ncepea.
    Pentru un om format milităreşte, “comanda unică” e concept sacrosant. Disciplina militară cere “suportarea cu bărbăţie a privaţiunilor vieţii militare”. Dar nu prevede cîtă frustrare generează suportarea asta. Şi ce monştri crează -- încă de pe la monstrişorii care-şi fac loc, cu ghearele şi dinţii, spre vîrful ierarhiei militare. Ca un ecou al unei vorbe celebre, în Armată se spune: Dă-i unuia o funcţie de comandă, şi-aşa ştii ce fel de om e.
    Despre “comandantul Băsescu”, au apărut relatări -- dinspre foştii săi subordonaţi -- care-l prezentau ca pe un tiran, care-i strunea cu mînă de fier şi-i trata cu blîndeţea sîrmei ghimpate. Şi asta, în largul oceanului, timp de luni de zile în care el le era şi mamă, şi tată -- amîndoi vitregi, pestriţi la maţe. Dar “îşi făcea treaba” -- cum se spune acum, în romgleza noastră. Vaporul ajungea unde trebuia şi se-ntorcea în bună stare -- misiune îndeplinită, era tot ce conta în ochii “şefilor” care, şi ei la rîndu’ lor, aveau de dat socoteală “mai sus”, unde nu puteau raporta decît îndeplinirea cu suces a misiunii. Neîndeplinirea nu era în program. Iar cînd era, devenea îndeplinire, din creion (ca la producţiile-record, dacă vă mai amintiţi).
    De ce amintesc toate astea? Fiindcă-mi pare cît se poate de limpede că e-nchisă calea care l-a adus pe Băsescu la Cotroceni, în politică. Că nu poate fi mai limpede că oamenii formaţi în condiţiile “de fier” ale ceauşismului, şi care-au performat pe-atunci, nu au democraţia în program, genetic, cum vreţi. Că, pentru ei, democraţia e de ochii lumii, în şedinţe, declaraţii, manifestaţii ori apariţii publice. Că ei “ştiu” că democraţia necontrolată e anarhie curată.
    Atîta doar că la noi se moare greu, urît, în chinuri. Că-n loc să scăpăm pur şi simplu de acest fel de oameni, noi încă-i mai căutăm de caracter, bune intenţii, poate că patriotism -- chiar, ce ştiu eu? În loc să ne-nchinăm c-aveam ocazia să scăpăm mai curînd de ei, iar nu cînd era democratic programat -- în 2014, bunăoară. Dar ia să ne gîndim cîţi ar fi luat-o razna dacă o mai ducea Ceauşescu pînă la următorul congres al PCR! De ce să ne gîndim, ce-a fost a fost -- ‘n-aşa? Ei, uite că ce-a fost a mai fi dacă sîntem aşa uituci, dacă-i căutam la dinţi şi-acum p’ăi de ne-au mursecat, cu botu’ plin de sînge şi cu ochii roşii de nesecătuită lăcomie. De parcă n-am vrea să scăpăm, odată, de animalele politice. De parcă ne-am resemnat -- rămînem pe Planeta Maimuţelor. Ori plecăm, dracu-n lume! Da’ vez’că nu putem pleca toţi. Nemaizicînd ce nenorocire-ar fi să trebuiască să se-ntoarcă unii -- că unde s-ar? Direct în lagăr, probabil.

  • nc

    M-am tot întrebat de ce şi-ar fi aprins Băsescu paie-n cap, băgîndu-l pe Năstase la închisoare. Era clar pentru mine că din momentul acela Băsescu nu va mai putea dormi liniştit, pentru că Năstase urma să i-o coacă într-un fel.
    Singura explicaţie care mi-a venit în cap e că nu Băsescu a decis, ci s-a decis undeva deasupra lui, iar deasupra lui nu văd decît „serviciile”.
    N-ar trebui mai întîi, înainte de orice discuţie, să stabilim clar care sînt jucătorii din teren?

    Recunosc că nu m-a dus capul să mă gîndesc la rolul serviciilor, pînă n-am citit articolul ăsta:
    http://www.catavencii.ro/Romania-ndash-istoria-unei-democratii-cu-circuit-inchis_0_4902.html

  • mihai rogobete

    Despre lovitura de baroso, nimic, Inimărea?

  • gabriel

    Arta si opera securistului Basescu -- Doru Buscu

    România s-a adunat în jurul hăului. De o parte şi de alta, pe buza nămeţilor de căldură, două triburi, care formau altădată un singur popor, se privesc chiorîş. Uitătura e decupată din fotografiile cu preşedintele ţării, pe care unii l-ar sugruma, alţii l-ar pupa în cur. În loc de nori, deasupra capetelor stă adunată furia. Ceea ce se aude nu e tunetul, ci trosnetul fălcilor încleştate. Fulgerele care izvorăsc din ochii mulţimii au puţin strabism. Lumea gîfîie întărîtată, iar răsuflarea ei adună în aer musculiţe de oţet. Ura şi cel care a inspirat-o seamănă ca două picături de Chivas.
    Să întărim puţin conturul personajului. În registrul cu membrii PCR Constanţa care au primit aprobarea să sprijine Securitatea, apare, la poziţia 19, Traian Băsescu. Dacă adăugăm puţină lumină, vedem că tînărul colaborator lucra ca ofiţer II la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime şi, începînd cu 9 septembrie 1978, era folosit de locotenentul-major de Securitate Mihai Avramidis ca sursă în port.
    Să-i punem un pic de roşu în obraji. În registrul-jurnal cu evidenţa reţelei informative din judeţul Constanţa, colaboratorul Traian Băsescu are numărul de înregistrare 17592. Sîntem în 25 ianuarie 1977, iar viitorul preşedinte al României are dosarul personal 3990. Dosarul e primit cu aplauze în arhiva Securităţii, cu adresa de însoţire numărul 0043467.
    Să intervenim cu pensula în fundal. Studentul colaborator Băsescu devine vizibil în 9 noiembrie 1973. Poziţia lui e acum gînditoare, sprijinit cu bărbia şi cu întreaga carieră pe Direcţia a IV-a a Securităţii. Se simte bine şi în arhiva Direcţiei Siguranţă Militară de la Piteşti, în registrul-jurnal pentru evidenţa reţelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanţa. E şi mai bine pus în valoare în 29 septembrie 1976, cînd, prin adresa 00151392, e transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al Ministerului de Interne.
    Sînt cîteva ştersături în acest portret, cum ar fi procesul-verbal 58212 din 15 august 1979, prin care dosarul 3990 al lui Traian Băsescu a fost distrus. Dar sînt şi adăugiri de peniţă subtile, adică registrul-jurnal pentru reţea informativă al UM 02150 Mangalia, în care, printre colaboratorii Securităţii, străluceşte, ca o pată impresionistă, ochiul oblic, mongoloid, al părintelui naţiunii.
    Toate astea sînt documente reale, publice, ieşite din rîvna, birocraţia şi imprudenţele unor oameni vii. Tribunale, ministere, generali, arhivari, jurnalişti şi un implacabil Mugur Ciuvică le-au scos la iveală. Traian Băsescu nu a fost doar colaborator al Securităţii, ci a luat parte la o frescă pornografică epică, în care turnătorii penetrau masele, iar petrolierele umblau goale şi cu epoleţi. Urmele lăsate în arhive arată ca cearşaful unui bordel. Fără a pune la socoteală mărturiile colegilor, logica şi biografia oficială cu cîntec, e limpede că Traian Băsescu a fost securist cu acte, cu semnături şi cu ştampile.
    De aceea, mă întreb: oare de ce revista Nature, sau Frankfurter Algemeine Zeitung, nu scot un cuvînt despre a patra posibilă realegere a unui securist în fruntea unui stat membru UE? În fond, e ca şi cînd ar afla că Angela Merkel a fost agentă STASI. Răspunsul, care trece prin ştatele de plată ale colaboratorilor SIE, are nevoie de oscilaţia Sfîntului Augustin: dacă mă întrebi, nu ştiu, dar dacă nu mă întrebi, ştiu.

  • Dorin Tudoran

    @ gabriel

    interesant, dar pentru multe dintre afirmatii dl busca ar avea nevoie si de dovezi, nu?

  • @mihai rogobete # 31

    Imi permit si eu un raspuns. 🙂

    À la guerre comme à la guerre: toate partile comit excese, inclusiv el señor Jose Manuel Durao Barroso, care a dat grai (viu si scris) tuturor aprehensiunilor “samuroaicei”.

  • mihai rogobete

    Acum, cher madame, numai gheare nu ne lipseau.

  • InimaRea

    Mihai Rogobete: Am spus despre reacţia UE că aduce a exasperare -- prea multe, prea deodată, prea ca la ţară (cum sună o reclamă de iaurt, pe-aici).
    Azi, mă văd nevoit să admit că era nevoie de reacţia UE, inclusiv de acidul discurs al lui Barosso. Nu pentru c-ar fi fost lovitură de stat, nici pentru c-ar fi-n pericol statul de drept, mai mult decît e-n pericol un fericit sat potemkian. Trăind în ţară, văd că “poporul” e clar dezinteresat de statul de drept, legalitate, constituţionalitate şi tot felul de vorbe grele, care doi bani nu fac în ochii lui, cîtă vreme -- vorba olteanului -- toţi fură. Statul de drept poate fi drapel ori giulgiu, depinde cum îl ţii şi la ce-ţi trebă. La noi, el stă-n mausoleu ca Lenin -- permanent împrospătat din pensulă şi viu doar în efigie, ca toţi duşii de pe lume.
    Românii nu resping democraţia, libertatea, Justiţia, europenismul, modernismul -- chiar. Doar le privesc pe sub sprîncene şi le caută pe sub fustă să vază de-au ori ba chiloţi pe dedesubt. Dacă-s în curu’ gol de li se vede miezu’, scuipă şi merg mai departe -- nu din bună-cuviinţă vin alea ci din neruşinare. Ce e pe pat de moarte-n ţara asta e prezumţia de bună-credinţă -- toţi e ‘oţi, una zic şi-alta fumează. Dacă-i p’aşa, mînă mai departe -- vorba din Povestea unui om leneş (Ion Creangă).
    Cred că războiul politic-civil -- purtat ca-n bancurile din vechime, pe stadion ori la Polivalentă, pe vreme rea -- e doar în media. Acolo-s două triburi -- cum se fandoseşte Buşcu -- încărcate de ură devastatoare. Dar e posibil ca membrii clasei politice să fie un fel de borcane pline de ură, căroroa li se schimbă aşa des etichetele încît, practic, avem doar un trib -- al urîţilor şi urătorilor, să-i zicem.
    Că era nevoie de reacţia UE, a cancelariilor şi a lui Barosso se vede din tîmpa întîmpinare făcută de USL, Raportului pe Justiţie. Ăştia chiar erau gata să meargă pînă-n pînzele albe, să nu mai ţină cont de nimic, într-o pornire pe cît de distrugătoare, pe-atît de autodistrugătoare. Or, tot ce ne-a cerut UE pînă acum a fost să salvăm aparenţele, ca unor rude sărace care au voie la masă dacă nu dau cu mucii în fasole. Uite c-acu’ dădurăm -- pasămite, se amestecă UE în trebile noastre interne (D-l Preşedinte Interimar o zice cu foc, ca din frunză).
    Parc-ar fi veniţi cu vaca majoritarii actuali, pentru ei şi parcu-i păşune, şi lacu-i groapă de gunoi. Păcat că Barosso nu i-a trăznit cu vorba lui Blaga: Vaca paşte florile pe care noi le punem la butonieră.
    Îmi apare ca o mutare forţată reacţia UE: cînd ţări cu-aevărat importante pentru Europa -- Spania, Italia, Portugalia, Spania, Irlanda chiar -- sînt aproape în ochiul ciclonului, cînd nici Germania nu se simte prea bine iar Franţa va tuşi cît de curînd, tembelismul Bucureştilor merită o scatoalcă, preludiu al unui sănătos şut în cur. Pînă la urmă, dacă tot nu se-ntrevede soluţia rezolvării Marii Crize, cu rezolvara “crizei de la Bucureşti” UE îşi face mîna. Poate că asta-i soarta României, să arate Europei soluţia pentru rezolvarea problemelor altfel insurmontabile -- raus!

  • Dingo

    @DT

    daca intrati pe titluri pe linkul de mai jos (din 2011) sunt si documente (jpeg):

    grupul de investigatii politice
    http://blog.grupul.ro/?p=1737

  • @mihai rogobete

    Acuma, stiut e: cine scoate gheara, de gheara va pieri. Dar cine i-o fi pus sa arunce (iremediabil?) si manusa de catifea care -- de bine, de rau -- le mai camufla ghearele, macar de ochii civilizatei Europe?!

    Cat despre afinitatile politice ale civilizatei Europe, imi vine minte un pasaj din Balzac, pare-mi-se: o femeie simpla cand e indragostita se comporta ca o doamna, iar o doamna cand e indragostita se comporta mai rau ca o femeie din popor. Oare nu tot Europa cea civilizata si democratica si-a aratat de prea multe ori inclinatia spre inacceptabile alunecari in “prapastia” mezaliantelor ? Oare nu marile cancelarii europene l-au iubit (oarecum recent, politic si prapastios) pe Gaddafi, pana la exasperarea libienilor ? Ce sa mai vorbim de cei doi Ceausesti?

  • mihai rogobete

    Când, cum spune şi Liiceanu, suntem captivi, dragă Inimărea, clasei politice, în principiul constituirii acesteia, acum, este hiba: majoritarismul. Cum, pentru a face o reformă, nu-i suficient s-o decretezi, nici democratizarea unei colectivităţi cu profunde sechele tribale nu se face prin aplicarea unei legi electorale bazată pe principiul majorităţii democratice, fără a nu se ajunge la democraţia comunei primitive. Avem nevoie de o lege electorală şi pentru minoritatea civilizată -- cea cu care, performantă, se mândreşte poporul. “Poporul are întotdeauna dreptate”, dar să fie întreg, nu numai o parte. C-a fost partea mare captivă celei mici, sau invers -- de-aia au dispărut din istorie atâtea popoare.

  • gabriel

    @Dorin Tudoran

    @Dingo mi-a luat-o inainte si nu pot decat sa-i multumesc. Dar eu eram convins ca dvs. cunoasteti documentel publicate de GIP. Faptul ca s-au gasit urme ale activitatii prodigioase de securist, insa dosarul propriu-zis s-a evaport, asta dovedeste faptul ca Basescu a fost unul dintre greii sistemului, nu doar un simplu turnator. Chiar nu inteleg ce dovada ar trebui sa mai apara pentru a-i convinge pe cei care se lasa greu convinsi..Cred ca cei care n-au vrut sau n-au putut sa-l vadape Basesecu ceea ce este cu adevarat, n-o vor face nici de acum 8nainte. Pot sa apara zeci de note informative semnate de Basescu, pentru fanaticii lui tot eroul salvator al natiunii va ramane. 🙁

  • Peter

    @ DT: nu-i totusi paradoxal ca il admirati totusi pe securistul Basescu? De omul politic nu prea poate fi vorba: ce-ar fi ramas din el fara STSSIESRI s-a vazut in ultimii 8 ani si se mai vede si acum cand nu poate sta 2 saptamani fara linie directa cu serviciile.

  • InimaRea

    Mihai Rogobete: Nu ne putem întoarce la votul cenzitar. Dar sînt alte soluţii pentru ca societatea să avanseze ferm pe calea modernităţii socio-politice. De altfel, toate marile democraţii practică o filosofie “cenzitară” subtilă, în ideea reducerii decalajului cognitiv dintre elite şi masse. Noi ne aflăm încă în faza necesităţii “unei dictaturi a elitelor” -- de genul celei de la 1848, cînd o generaţie de o generozitate incredibilă a avut viziunea României moderne, şi a şi putut-o împlini, în datele sale fundamentale -- independenţă, unire, dezrobirea ţiganilor. Reforma agrară şi votul universal au rămas pentru mai tîrziu.
    Încrederea într-o urmaşă a acelei generaţii mi-e serios afectată cînd văd că tineri de reală promisiune -- MRU, Neamţu, Şoavă, Ponta, C Preda, printre -- băltesc în iazul în care submediocri crăpceni sfertodocţi sînt “rechini politici”.

  • Asher Yosef

    Domnule Tudoran,

    Nu stiti daca Victor Ponta a plagiat… Poate nu stiti ce inseamna cuvintul plagiat in limba romana, desi scrie in dictionar. Daca intr-adevar nu stiti ca a copia 115 pagini plagiat, nu aveti chiar nici o urma de competenta in a evalua un titlu universitar. Sau decenta. Probele se gasesc pe internet cu doua clickuri.

    E una sa incerci sa scapi de un mahalagiu agresiv ca si Traian Basescu. E cu totul alta sa sustii un om care a furat un doctorat -- nu de alta, dar pina acum n-am citit nici o indignare intre numeroasele indignari ale acestui blog, despre aceasta frauda. Ei bine, aceasta hotie josnica are consecinte.

    Unu, Victor Ponta a intrat la barou FARA examen datorita titlului de doctor. Apoi a cistigat ca avocat peste 1 milion de lei.
    Doi, in baza aceluiasi doctorat, Ponta a fost conferentiar din 2007 in 2011. In Romania nu poti fi conferentiar fara doctorat.
    Trei, mentinerea acestui doctorat fraudulos loveste mii de cercetatori romani cu doctorate cinstite. Desigur, el nu este singurul plagiator iar alti oameni politici despre care se stie ca au plagiat doctorate sau articole stiintifice -Ioan Mang, Codruta Kovesi, Stefan Szamoskozi, Nicolae Muraru- merita acelasi lucru: eliminarea din viata academica si in caz de plagiat doctoral -Ponta, Kovesi, Szamoskozi-, retragerea titlului doctoral. Altfel doctoratele romane vor deveni cunoscute international ca doctorate cumparate la talcioc.

    Ar fi interesant de citit astfel de chestiuni abordate in blogul dummenavoastra, dar ma indoiesc ca le veti face. Afirmatia ca nu stiti daca e plagiat, cind se poate citi atit de usor, e descalificanta intelectual, la fel ca si pentru Andrei Marga.

    Si, apropo, e Graham Greene, nu Graham Green. Sa incepem de la scris corect de nume -echivalentul vestimentar e incheiatul nasturilor- inainte de subiecte mai complicate.

    A.Y.

  • Dorin Tudoran

    @Asher Yosef

    1. Corect: Greene, nu Green.Greselile de tastare nu ocolesc pe nimeni.
    2. La ce data am scris ca nu stiu daca in cazul dlui Ponta este ori nu plagiat?
    3. Cititi pe sarite -- am scris despre Ioan Mang, dar, aveti dreptate, nu vreau sa ma specializez in asemenea verdicte. Are cine sa le dea in chip mult mai profesional. Si-apoi, daca n-ati fi citit pe sarite, ati fi observat ca nu l-am aparat, ncio clipa, pe dl Ponta impotriva acyuzatiei de plagiat.
    4. Doctoratele romanesti de dupa 1990 sunt deja considerate, de multi, ca fiind cumparate la talcioc, ceea ce este nedrept fata de cei care si le-au obtinut cum se cuvine.

  • Asher Yosef

    http://issuu.com/bernard22/docs/oglinbda/1
    Se pot compara direct textele, domnule Tudoran. Am incredere ca stiti suficient limba romana pentru a cunoaste sensul cuvintului plagiat. E in dictionar. Sau poate ca nici hotii de buzunare nu stiau ca nu e voie. Sau poate ca inainte de 2003 era voie sa fure din buzunare, nu? Adica e suficient de grav copiatul ca sa pice elevii bacalaureate pentru copiat, insa e copiatul subit admisibil la nivel doctoral?! Mi-e greu sa va suspectez de o astfel de naivitate.

    Despre doctoratele romanesti, nu ma indoiesc de reputatia lor, si imi pare sincer rau de cei care nu au vrut sau nu au putut sa le faca altundeva. Era clar din 1990 cum urma Romania sa fie. La ora actuala sistemul universitar roman e ca un tort de ciocolata in care, in traditia romana a inlocuitorilor (naut/cafea), o proportie a ciocolatei a fost inlocuita cu cacat, de aceeasi consistenta si culoare. Gust? Hm, nu la fel. Cu cit proportia de cacat in tort creste, cu atit va fi mai gretos si mai toxic. Actualul prim-ministru Victor Ponta si-a adus o contributie personala si voluminoasa la cresterea proportiei de cacat in tortul universitar. Asta cind nu era ocupat cu amenintarea oponentilor cu impuscarea, cum se facea circa 1951.

    Dar asta nu inseamna ca e acceptabil ca hotia la drumul mare sa fie si legalizata si perpetrata la cel mai inalt nivel al statului roman, à la Elena Ceausescu. E una sa furi cu fereala si alta sa pui furtul pe masa, cu mindrie, joc si voie buna. De la coruptie la cleptocratie e un pas mare. E pasul facut acum in Romania de acest grup de securisti si hoti.

    Admir ostilitatea si consecventa dumneavoastra relativ la Traian Basescu, un personaj care intr-adevar nu merita sa ramina preedinte. Insa din lac se poate merge si-n put. Partidul de securisti actualmente la guvern -populat de securisti si de hoti ca si Victor Ponta, sustinut de magnati ai presei cu vechi state securiste- cu repejune va pune opinca pe tot ce a mai ramas liber in Romania. Deja am auzit de denigrari… ce urmeaza, slava Conducatorului? Din rau se poate si in mai rau.

  • Dorin Tudoran

    @ Aher Yosef

    1. As putea sa va raspund cu moneda pe care o folositi si sa va spun: “Fiti sigur/sigura ca un Tudoran stie cel putin atata limba romana cat stie Asher Yosef”, dar hai sa trecem mai departe…
    2. Se intampla ca sunt cel care — platind un pret foarte piperat — am documentat, pe vremea lui Ceausescu, un plagiat de mare calibru : Ion Gheorghe (foarte agreat de regimul Ceausescu) pradandu-l pe Lao-Tse. Daca nu sunt prea abrupt: dumneavoastra ce plagiat ati dovedit, punand textele pe doua coloane paralele?
    3. Nu-mi tineti lectii despre hotii de buzunare, copiat la bacalaureat etc., fiindca, cum se spune in limba romana, “nu tzine”.
    4. Deci, pentru dumneavoastra, daca furi “cu fereala” e cumva acceptabil; daca pui “furtul pe masa”, nu prea e. Nu ne intalnim nici aici: pentru mine, furtu-i furt, adica -- inacceptabil.
    5. Am scris cateva texte despre cleptocratie, am trimis la o anumita bibliografie referitoare la cleptocratie, deci, multumesc, sunt in tema.
    6. E ciudat: dumneavoastra constatati o ostilitate consecventa pe care as arata-o fata de dl Traian Basescu, altii — chiar buni prieteni si chiar pe acest blog — cred ca il cam inocentizez pe dl Basescu. Cateva comentarii inaintea dvs., prietenul Serban Foarta cam asa imi spune. De prietenmul Liviu Antonesei, ce sa mai spun? Nu, nu ii sunt ostil dlui Basescu. Incerc doar sa mi-l/sa-l explic, desi, recunosc, imi vine din ce in ce mai greu. A incerca sa-ti explici comportamentul unui om politic nu este acelasi lucru cu a fi de partea acelui politician sau impotriva lui.
    7. Nu stiu ce informatii detineti, dar altii cred ca PD-L este compus dintr-un numar de securisti/hoti comparabil cu cel al aliantei aflate azi la guvernare. Sper ca stiti: la guvernare azi nu se afla un partid, ci o alianta formata din trei partide: PSD, PNL si PC. As spune ca este o diferenta.
    8. In sfarsit, ati uitat sa-mi raspundeti la intrebare: cand, la ce data si unde anume l-am aparat pe dl Ponta impotriva acuzatiilor de plagiat?

  • Asher Yosef

    Cred ca nu ne intelegem aici, domnule Tudoran.

    1. Stiu ca stiti foarte bine limba romana, deci recomandarea de a folosi dictionarul era o ironie. Foarte bine, sa lasam ironia: nu va cred deloc cind spuneti ca nu sinteti capabili de a aprecia un plagiat. Plagierea e clara din scoala generala, nu trebuie sa ajungi la nivel doctoral ca sa stii asta. Iar textele relevante sint disponibile, inclusiv in linkul pe care l-am postat. De aceea obiceiul den batrini al plagiatului (la fel de traditional precum Calusarii sau doinele de catanie), de la Ion Gheorghe la Eugen Barbu la Stefan Szamoskozi la Victor Ponta, e imposibil de aparat sau de pretins ca e greu de evaluat. Mai ales dumneavoastra! Nu spune nimeni ca trebuie dumneavoastra sa va ocupati de asta -- fiecare face ce vrea, exista altii a caror datorie chiar e, si in plus ati facut-o altadata cu un Caliban al vremii. Insa asta e doar conversatie pe un blog, iar comparatia e usoara de tot. Mai usor decit Konstantin Paustovsky si Eugen Barbu.

    2. Gresiti complet in aprecierea ca agreez furtul. Dimpotriva. Ceea ce spun e ca furtul pe fata e chiar mai rau decit furtul ascuns. La fel ca si crima. O societate in care crima devine legitima si legala -pentru cei suficient de sus- e mult mai salbatica decit una in care crima e macar in principiu pedepsita. Asta e una din diferentele importante dintre o tara autoritara si una totalitara.

    3. Despre cele trei partide romane majore care sint toate securiste, de acord. Cred ca ati putea adauga linistit la lista la ora actuala si UDMR-ul, ultimul partid pentru care am votat in Romania, in 1992 si care stiu ca s-a integrat armonios in acest peisaj.

    Insa din 1990 incoace s-a putut cel putin iesi din Romania. Asta a fost cel mai mare beneficiu al revolutiei -- pasaportul. Acum retorica si actele guvernului sint totalitare, si ma astept la inchiderea tarii si la omoruri, pe linga hotia la drumul mare. In momentul in care cele doua personaje principale ale statului roman se ocupa de a ameninta cu moartea si de a vorbi de denigrare (vocabular abject, de securist dement din anii ’80), e normal sa ma astept la dictatura. Una din aia etnica, asha, cu tarafuri, soferi tarani (cu geci de piele) cu rangi folosite la eliminarea fizica a adversarilor, cu piine si sare, si muzica populara la crapelnitza.

    Nici macar Ion Iliescu nu si-a amenintat adversarii cu moartea. Ei bine, Victor Ponta a facut-o, fara sa-l tulbure legea pentru incitare la omor, care e un delict.

    4. N-am spus ca l-ati aparat direct pe Ponta. Vreau sa vad citatul, postarile mele sint chiar aici, nu? Daca nu va plac rastalmacirile, nu le comiteti. Am spus ca a nu fi capabil de a-l detecta in acest caz, cind textele sint disponibile si cind chiar dumneavoastra aveti experienta in a detecta plagiat, nu e credibil. Dar chiar deloc. La ora trebuie sa nu vrei ca sa nu te uiti la evidenta, cind ea e atit de usor de gasit.

    5. Cit despre Traian Basescu, ideea ca el ar fi decent, desi in mintea a destui romani, e desigur stranie. Nu lucrau oamenii la agentia romana din Antwerpen in 1989 fara epoleti securisti, ca Traian Basescu, sau ca reprezentant al regimului Ceausescu pentru drepturile omului (!), ca Adrian Nastase. Despre oricine a lucrat in ambasade, ministerul de externe, misiuni comerciale in Romania securista, e clar ca au fost securisti. Traian Basescu isi datoreaza presedintia unei intrebari retorice adresate lui Adrian Nastase inainte de alegerile prezidentiale, despre ce trist e ca Romania are de ales intre doi comunisti. In conversatia asta dintre doi mahalagii bucuresteni, substantivul era incorect. Trebuia doi securisti, nu doi comunisti.

    Insa se poate chiar mai rau. Tinarul cleptocrat violent Victor Ponta e pe cale de instaura o dictatura. Asta se vede acum in Romania, o tara cu oameni inventivi. Nu pot fabrica un lant de bicicleta, dar cind e vorba de ciordit ori de dat in cap cu bita, acolo sa vezi putere de creatie!

    Cel mai trist e pentru minoritatea de oameni onesti, dintre care acei profesori de la Universitatea Bucuresti de azi, sau chimistii Marius Andruh si Ionel Haiduc, fac parte. Din pacate asta se dilueaza-n pocalele-n care spumega balmosul toxic al Romaniei actuale.

    Alegerile nu sint neaparat intre alternative bune, sau una buna si una rea. Se poate si intre rau si groaznic. Si acum nu mai sint scuze cu Yalta.

  • mihai rogobete

    În vacarm, ceea ce rămâne nespus e “nu mă mai aud”.

  • mihai rogobete

    InimaRea: cum, “nu ne mai putem întoarce la votul cenzitar”, când, un mogul media, singur poate să descarce în urnă, prin basculanta persuasiunii, zeci sau chiar sute de mii de voturi ? Scandalos şi nedrept, adevărul este că liberul arbitru e un basm: captivi mentalităţii în care am fost turnaţi, abia îi discernem compartimentele ideologice ca să optăm în cunoştinţă de cauză, dar, pentru a aspira la libertatea mentală, să relativizăm şi istoric şi global mentalităţile. Dacă cenzitarismul este iluminist, paritarismul pe care-l sugeram este organic. Şi realizabil.
    Inexorabil, globalismul este trans-sistemic. De la “A trăi, pentru a fi sistemic”, propoziţia de existenţă devine “A trăi, pentru a fi liber”. Cum, aşa? De la intuiţia metaforică interverbală, la revelaţia interculturală, logica terţiului inclus moderează imaginaţia, ingeniozitatea, inventivitatea, creativitatea -- forţele eliberării. Şi nu de la inferior la superior, nici de la retrograd la revoluţionar etc., ci de la egal la egal. Cum nu se poate spune altfel despre cuvintele oximoronului, care detonează imaginarul, şi nici despre religiile încălecate, din care au nechezat eliberate revelaţiile marilor reformatori.
    Favorizantă creativităţii, politica libertăţii exclude ierarhismul democraţiei majorităţii, în favoarea democraţiei paritare. Ideologiile nu-s, de asemeni, nici bune nici rele, ci creaţia politică pusă la cale e regeneratoare sau degeneratoare, dacă toate participă (şi paritar), sau fără măcar una.
    Cum fiecare strat social materializează o mentalitate sau alta -- de la sălbăticia oierului, la relativitatea trans-mentală a celui iluminat -- arhitectura libertăţii presupune ca necesară, pentru realizarea reprezentării paritare, dezvoltarea egală a straturilor sociale.
    Dacă a supravieţui în agonia ierarhismului intra-sistemic e tot una cu a pieri, auto-creaţia trans-sistemică suprapune libertatea şi propăşirea.

  • Dezideriu Dudas

    @ inimarea # 20

    Desi in cazul AN doream sa afirm exact ceea ce sugerati ( ref. la “oamenii de bine” din servicii ), in general, nu cred ca exista vreo breasla care sa poata fi acuzata in intregime de imoralitate. Sistemul strict autoritarist din servicii ar putea fi modelat ( doar la varf, apropo’ de “sirul indian”” prin care se manifesta autoritatea la ei, dupa cum sugera Revista Timpul – Liviu Antonesei ) si prin interventia societatii. DE CE NU O FACEM ? Sau, precum a patit Jourain odata, poate tocmai se intampla….

  • Citeşte acest material din „Adevărul”, înainte de a vota la referendumul de duminică, 29 iulie 2012, pentru a ştii ce urmează…
    romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/cite-te-acest-material-din-adev-rul-nainte-de-a-vota-la-1

  • Sunt. Dar ar fi bine să mai gândească şi cu capul lor! Sunt mulţi care cred că, dacă ce ne-a spus Băsescu uneori a ieşit bine, şeful statului ştie ce face, are un simţ de alegere bine pus la punct şi că e mai bine să se ia după percepţiile lui, decât ale lor. Unii ziceau că Blaga trebuie să fie preşedintele partidului că ne aşteaptă alegeri, iar el a condus campanii şi e un bun organizator, aleargă prin ţară şi ştie să ţină lucrurile în mână să avem succes. Aceiaşi au decis apoi să meargă pe mâna lui Băsescu.

  • Traian Băsescu a spus că este penibil să se discute dacă va demisiona în cazul unui referendum nefavorabil sieşi şi că alţii trebuie să plece, el întrebând o ziaristă dacă o “frământă” soarta lui şi cerând să fie lăsat “în plata lui”.

WP Admin