≡ Menu

Oreste bibere!

 

Desen & Copyright 2013 - ION BARBU

Așa cum au spus unii și au reiterat atâția alții, ne tragem din romani. Sigur, patrioți ultra-riguroși, protocroniștii susțin că mai degrabă romanii se trag din noi, fiindcă noi am fi inventat scrierea. Ei doar ar fi preluat-o. Grecii, ba chiar și mai vechi “alfabetizați” decât ei, nu sunt puși la socoteală.

Anticipând această sângeroasă luptă de emancipare patriotică, Geo Dumitrescu propunea o variantă împăciuitoristă, absolut nesângeroasă:

“Slav aș fi fost, de nu eram latin

latin aș fi, de n-aș fi fost și dac –

dar a ieșit așa: să fiu român,

și eu cu soarta asta mă împac.”

Dar alții nu prea se  împacă. Ei susțin că ne tragem doar din romani. Iată o filiație.

Gnaeus Domitius Annius Ulpianus, unul dintre stâlpii jurisprudenței romane, zice așa:

Iustitia est constans et perpetua voluntas ius suum cuique tribuendi. Iuris praecepta sunt haec:

honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere.

Nu are rost să traduc, fiindcă nu contează dacă ei se trag din noi sau noi ne tragem din ei. De înțeles ne înțelegem unii pe ceilalți foarte exact. Iată, Nae Cațavencu l-a înțeles pe Ulpianus cu o precizie de laser:

Oneste bibere, onorabile!”


Dar legăturile noastre de sânge cu antichitatea latină și, volens-nolens, cu antichitatea elenă nu s-au manifestat strălucit doar în perioada clasicilor români. Nuuu!

În zilele noastre, un fel de Castor și Pollux ai democraturii televizate (contribuție pur-românească, cu totul și cu totul nobelabilă), cunoscuți și ca ”diobscurii monitoarelor plasma”, se luptă pe viață și pe moarte spre a ne demonstra care este singura cale de a trăi onorabil.

Cei doi gemeni de aur ai tatălui Intact și ai mamei-multiple A(n)thena 1, 2 și 3 (unul născut la Crans Cash Montana, celălalt la Roșia Gold Montana) sunt năclăiți de sânge fracktricid. Unul dintre diobscuri visează să devină ulei de mașină Castrol. Celălalt visează — și e mai avansat – să devină Palux, lac incolor de lustruit parchetul. Ce film istoric ar fi făcut știm noi cine din acest Castrol & Palux!

©2013 Narruttebayo67

Tragedia celor doi frați de fracktare auriferă este că motorul e gripat rău de tot, iar la Parchetul General  miroase de trăsnește a motorină și chibrite.

Totuși, dacă ar fi să fac un pronostic, aș spune că  sloganul Oreste bibere, onorabile! și spovedania Sunt un clănțău și asta îmi ocupă toată ființa! au șanse egale la eternitate, chiar dacă mitologia ne spune că unul dintre gemeni e născut muritor, celălalt – nemuritor.

Unii cred că arta imită realitatea. Eu cred că politicul imită telegăinăria. Exemple alese la întâmplare: nici expectorantele expirate ale antenelor și realităților nu imită gripa USL, nici contrafăcuta vitamină B1 (TV) nu imită viroza PDL și complicațiile aferente ei – Mișcarea Populară, Noua Republică, Forța Civică și, last but not least, Albă ca Zăpada; invers.

P.S. “Numărul bucureștenilor mușcati de câini în luna octombrie a scăzut cu 28% față de aceeași lună a anului trecut, conform Centrului Antirabic al Institutului “Matei Balș”, transmite Mediafax.”

Excelent!

Întrebare – cum stăm cu numărul oamenilor mușcați de oameni? Nu de alta, dar hotărârea de a eutanasia oameni va fi mai dificil de trecut prin Parlament.

De numărul câinilor mușcați de oameni nu întreb, fiindcă  tot ziaristul află din prima zi de cursuri că “Știre nu este când un câine mușcă un om, ci când un om mușcă un câine.” Recunosc, însă, multe reguli au intrat în desuetudine – nici știrile nu mai sunt ce au fost cândva.

  • Am citit, am recitit si am ramas cu intrebarea: care din cei doi diobscuri e muritor si care nemuritor?

  • @ Liviu Antonesei

    Totuna…

  • peccato cel batran

    dom’ tudorane,

    eu am avut o tentativa, din pacate nefinalizata cu succes, de a’mi musca pisica, care pisica, de fapt, are mai multe particularitatzi care o fac s’aduca c’un ciine, care particularitatzi s’au materializat, de’a lungu’ timpului, printr’o multitudine de semne inestetice plasate pe cele nici nu le’am numarat cite membre ale corpului meu de cap de locuitor patrat.

    am renuntzat, doar in ultimu’ moment, la gandu’ ca bulina&bulimia rosie a lu’ dan andronic, fosta a lu’ jak cristoa, n’ar mai fi avut dispozitzia sufleteasca sa’i faca o minima si cuvenita popularizare gestului meu ce s’ar fi dorit eroic, fi’nd ei ocupatzi zilele astea cu multe altele, printre care, nu in ultimu’ rand, cu misiunea de a elibera carosabelu’ de cotropitori, lucru ce pare sa le fi reusit pe deplin, dac’ar fi sa ma eau dupa numaru’ in continua scadere al ocupantzilor.

    s’o rup, totusi?

    p.s.

    cu oreste bibere o sa scapatzi usor, dupa cele scrise mai sus.
    nu stiu (si nici n’o s’o aflu vreodata, daca nu se vor gasi kamikadji care sa ne tzie la curent) daca acelsi lucru o sa se intimple si cu fostul partener de late şou al sus amintitului.
    nu va riscatzi si cu’n banciu, noa vedeta a ‘telectoalilor de dimbovitza statutzi?

  • @ peccato cel batran

    cainele-pisica, pisica-buldog etc. fac si ele parte din seria genetica a struto-camilei.
    dnii ciutacu si banciu sunt vedete prea mari pentru pixurile noastre.
    mai asteptam, ca in preajma alegerilor se numara bobocii de pisica si miei de caine nascuti cu toti si toatele direct din ouale cu buline marca “faberjack”

  • Daca_nu_nu

    Apoi, le-am iertat pe diobscure?!!! Doar fiecare diobscur -- altfel, gemeni între ei -- are câte-o diobscură, geamănă și aia. Fiuuu… Greu. Reiau: avem doi diobscuri și două diobscure cel puțin: Pollux și Elena, Castor și Clitemnestra, ce, ne jucăm? :)) Oane, Dane, fane etc…
    Lăsând gluma, nu cred că mai poate fi vorba de nemurire, fiindcă nu mai sunt prea vii, știți… Au fost vii odată, când oamenii si-au regăsit nemulțumirea în discursul lor. Dar -- o, tu, hybris, cum nu dai pace muritorilor! -- una-i nemulțumirea MEA, care poate coincide sau nu cu nemulțumirea TA, și alta e răfuiala TA, care confiscă nemulțumirea MEA. Măcar aici românii s-au deșteptat și-au spus NU urii născute din răfuiala nuștiucui. Sigur, nu toți s-au deșteptat de tot, dar cei mai mulți au închis televizorul. Părerea mea.

  • @ Daca_nu_nu

    Daca se stinge — fie si “tremptat-tremptat” — telepolitica, ar fi loc si de alte vesti bune.

  • neamtu tiganu

    acum mie mi se pare ca nu chiar toti se trag (nu stiu de ce da verbu a trage imi sugereaza niste chestii) din Daci, doar cei cu urechile ascutite, aia cu nasu coroiat sunt mai mult romani, sau, ma rog, nationalitati conlocuitoare, poate chiar unguri, ca nemtii au plecat.

    Pe mine situatia ma cam sperie mai ales acum cind fu ziua lu Zeus s-a decretat ca va fi un mare cutremur!? Nu vad nici o legatura intre cele doua evenimente dar totusi coincidenta ma innebuneste.

  • @Domnule Tudoran sunteti intr-o perfecta eroare la aceasta intrebare “Întrebare – cum stăm cu numărul oamenilor mușcați de oameni? Nu de alta, dar hotărârea de a eutanasia oameni va fi mai dificil de trecut prin Parlament.” Nu de alta dar la o analiza atenta a legilor trecute prin parlament scopul principal al legilor produse in parlament este sa aiba acelasi efect cu eutanasia 🙂

  • mihai rogobete

    Ce dovadă mai clară, ca â-ul fără căciulă, că romanii din români se trag ?
    (Fără să mai vorbim de şireturi.)

  • Ca să răstorn o vorbă a cuiva mult mai înţelept ca mine: nu de nemurire mă cutremur, ci de efemeritatea ei!

  • @ Vasile Gogea

    Cu efemeritatea dupa mine, “iar ma duc de iar ma-mbat iar o iau de la inceput”…

  • @ mihai rogobete

    Perfect adevărat -- românii se trag de șireturile espadrilelor romane

  • @ virgil
    n-aș spune că vă înșelați cu totul…

  • @ neamtu tiganu

    totuiși, este momentul să ne ținem cumpătul național

  • mihai rogobete

    …şi de aici au radiat toţi: nu-s, la noi, neamuri întregi de Rusu, Sârbu, Grecu, Turcu, Neamţu ?

  • Mara

    “homo homini lupus” ar putea fi ilustrata grafic sugestiv cu imaginea de pe coperta cartii Respirari -- Nichita Stanescu (un cerc cu lupi stilizati muscindu-se de coada) -- ce este drept cam asemanatori cu lupul simbol dacic, dar sa ignoram sensibilitatile. Bine ati revenit, numai bine si sanatate.

  • @ Mara

    Bine v-am gasit.

  • Ioan Costea

    Eu nu știu, nici intuiesc cine-s „dio(b)scurii”, că nu mă uit la tv de niște ani, mă limitez să admir „pana” domnului Tudoran, care nu și-a pierdut nici ascuțișul, nici finețea, și să mă bucur de reîntîlnire!

  • Ca una destul de consumata de soarta “presei libere”, pot sa jur cu mana pe inima ca nicio companie media nu traieste dupa regulile economiei de piata si constatarea asta cred ca poate fi extrapolata asupra tuturor agentilor economici, (mimi aproape perfecti ai jocului cererii si ofertei). Asa ca, la noi, economia de piata nu-i mai functionala decat democratia, si, ca aceasta, e si ea tot o metastaza a statului de drepti.

    Faptul ca un trust media se arata sensibil la frustrarile masselor e chiar intruchiparea idealului de firesc al presei : dulaii democratiei trebuie sa latre, asa ca, daca latra in asentimentul masselor, audientele postului cresc, reclamele curg, profitul actionarilor creste si, uneori, chiar si retributiile salariatilor. Nefiresti intru totul sunt insa “sinuciderile” pe care le comit trusturile de presa, care, dupa ce si-au definit si sedus target-ul, dupa ce si-au fidelizat consumatorii, dintr-o data fie intorc armele, fie “o lasa mult mai moale”. De aici, prabusiri de tiraje, de audienta si precaritatea conditiei jurnalistului – sigur, numai a celui care respinge ideea de-a se tranforma in mercenar. Si mai nefiresc este ca, asa prabusite, mai mult zombi decat vii, publicatii si posturi TV care abia de mai mentin pe orbita cativa captivi -- ori prea bine indoctrinati ori prea mult cointeresati, continua sa “telepolitizeze” ad nauseam. Si asta fie prin generozitatea mogulului – care isi pune osanza la bataie, fie prin sponsori in cautare de lobbyisti, ca, de pilda, RMGC, care, (pe bune!), sponsorizeaza cateva emisiuni la « vitamina (NE)performantei intelectuale » (am numit B1), fie prin “larghetea” Grupul Niro. Prietenii (Elenei Udrea) stiu de ce. La antenisti, cel putin, totul e ceva mai transparent : balta moguleasca are inca peste!
    Dar presa scrisa ? Ce era RL, pe vremuri ? Ce a fost “Coti”, desigur, cu intermitente, (dar a fost !) ? Ce calitate avea, candva, “22” ? Azi, tirajele tuturor la un loc ar incapea probabil intr-o valiza. Nu insa si lefurile managerilor, asa ca nu poti sa nu te intrebi : daca banii nu vin din abonamente si nici din vanzari la chioscuri, atunci de unde? Cine sunt acesti mecena care poarta grija unor televiziuni si publicatii respinse de piata -- si nu, NU fiindca ar fi elitiste, cum ar zice unii si s-ar preface a crede altii, ci fiindca ori s-au nascut cu basismolococcus aureus, ori au contract boala intre timp. ( In acest sens, “Revista 22” poate fi subiectul unui studiu de caz). Fata de “diobscurii fracktricizi” (sinucigasi, oricum, cu certitudine!), mecena celorlalti sunt… cum sa zic ?… Mai obscuri decat gaurile negre? Da.

  • @Dorin Tudoran
    …din înţelepciunea latină vulgo: “bibendo castigat mores”, adică “bînd vei cîştiga mult”! Ce-i drept, nu prea “oneste”!

  • @ Vasile Gogea

    bibendo, bibendo, cum nu?

  • Radu Calin Cristea

    Am privilegiul de a fi un om muscat de ciine. S-a intimplat prin mai-iunie anul acesta, spre inserat, linga o posta de linga Piata Cosbuc. Am parcat masina. La vreo 20 de metri de mine era o harmalaie fara seaman: doi ciini se alergau, se muscau, schelalaiau. Meciul dintre cel care parea sa fie stapinul locului si un intrus se mutase aproape de mine. Am ramas nemiscat pina la solutionarea conflictului. Masculul alfa a cistigat, dupa care a socotit probabil ca lupta trebuie incheiata si cu o penalizare a subsemnatului pe acelasi motiv de incalcare a teritoriului. S-a apropiat usurel si, cu o amabilitate pentru care ii ramin recunoscator, m-a compostat discret, prin blugi, lasind o usoara urma de roseata pe piele. Asa incit ma intorc si zic ca iluministii: ciinii sunt buni de la natura, societatea ii perverteste. Nu toti musca la fel. Unii o fac cu o civilitate care poate umili omenescul echivoc in noi. M-am intrebat, pe drumul de intoarcere, cum ar fi fost sa-l musc eu, omul, la fel de deferent pe ciinele acela. Inca n-am gasit un raspuns. Ar fi totusi o concluzie: muscatura de ciine nu trebuie taxata a priori ca semn de violenta gratuita. Eu zic ca mai sunt si ciini arcadieni a caror muscatura, daca nu duce la turbare, te poate trimite in evi cind oamenii si ciinii erau prieteni pina la moarte si un pic chiar si nemuritori. Dixit!

  • @ Radu Calin Cristea

    Se prea poate ca una dintre diferentele intre caini si politicieni sa fie aceea ca, spre deosebire de caini, politicienii nu sunt buni de la natura, de aceea pe ei societatea nu are cum sa-i (mai) perverteasca. O pisica mi-a spus ca printre caini circula vorba “Fereasca Dumnezeu de muscatura omului!”

  • @) DT, All

    Nu stiu daca ai vazut interviul din linkul urmator. Il pun aici, poate sint mai multi interesati. Vorba lui Michael S, umbra lui Volodia asupra Curtii Vechi…

    http://hyperliteratura.ro/interviu-vasile-ernu/

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Banuiesc ca pisica era de fapt o “cartita” infiltrata printre caini.

    Ciudat cum se schimba perspectiva. Ca si dl. Cristea, am fost la rindul meu muscat la Bucuresti (acum doi ani) de un caine ‘frondeur’. La vremea aceea episodul imi aparea ca unul traumatic si “asezonat” cu antirabice la Colentina.
    De atunci insa, intamplarea a capatat rezonante nostalgice. Iesisem de la restaurantul Zexe, unde cinasem cu doi prieteni foarte apropiati, dintre care unul s-a parapadit napraznic la sfarsitul lunii august. Acum totul se confunda cu amintirea unei mese si conversatii splendide, iar interventia patrupedului devine mai degraba un detaliu amuzant.
    “Oreste bibere”.

  • @ rommania pitoreasca

    @ Liviu Antonesei

    Noutate foarte veche. Patania lui Vasile Ernu confirma ce stie toata lumea: sistemul clientelar folosit de Tismaneanu si amicii sai. Pe cand nu era amicul lui Tismaneanu, Tom Gallagher spunea adevarul despre Tismaneanu. Dupa ce s-au “reconciliat” sub steagul basismului, Gallagher a intors-o ca la Ploiesti desi puicusorul e nascut in “perfidul Albion”. Sau tocmai pentru ca e nascut astfel. Iata cateva precizari ale lui Gallagher care “prefateaza” ce urma sa li se intample multora printre care si Vasile Ernu:

    “Nivelul de influenta indus si obtinut de domniile lor in domeniul academic este similar celui stabilit de regula in lumea serviciilor de inteligenta sau finantelor neortodoxe, caracterizate prin personaje ce nu se lasa constranse de norme in rest general valabile.(…) Şi cine ar putea fi distins drept cel mai sinuos intelectual? Sa ne fie dat cumva sa asistam chiar la volatilizarea legendarei solidaritati caracteristice grupului Tismaneanu in baza ambitiei fiecaruia de a deveni veritabilul Salieri al Romaniei? Distinctia locului fruntas ii revine, cu prisosinta, lui Tismaneanu. Si-a distribuit favorurile si sustinerea cu aceeasi abilitate de care dadea dovada, odinioara, Ion Iliescu in plin proces de elaborare a fundamentului puterii sale politice. Mecenatul afisat se rezuma la o prozaica relatie patron-client, caracteristica activitatilor lui Tismaneanu si Antohi.”[32]

    Mai departe, Gallagher scrie:

    “Din 1989 incoace Tismaneanu nu a ezitat sa le puna piedici istoricilor care nu danseaza dupa cum canta el.” [33]
    Despre politica academică dusă de Tismăneanu în România, Gallagher mai scrie că
    ”Am o problema cu Vladimir Tismaneanu, care poate fi facuta publica: el vrea sa construiasca o retea vasta, de tipul patron-client, in istoria contemporana si in stiintele politice, care nu difera de ceea ce a facut PSD-ul in domeniile pe care dorea sa le controleze.” [33]

    Despre poziţiile politice ale lui Tismăneanu, Gallagher scrie:

    “Vladimir Tismaneanu a stat in mai multe luntri. A fost un apropiat al celor care au sfidat neocomunismul la inceputul anilor ’90, dar in 2004 era gata sa-l proclame pe Ion Iliescu un lider luminat care, in ciuda unor defecte, a jucat un rol in consolidarea democratiei romanesti.” [34]
    Despre relaţiile lui Tismăneanu cu Iliescu şi Basescu Gallagher scrie:
    ”Tismaneanu i-a fost de folos lui Iliescu in 2004, deoarece presedintele a recunoscut personalitatea lui reala, dincolo de imaginea occidentala de reformist pe care si-o cultiva. Daca Traian Basescu l-a ales pe Tismaneanu din motive similare, reiese ca presedintele doreste sa ramana credincios trecutului, ci nu sa deschida un proces pentru un viitor mai bun al Romaniei.” [33]

    Despre Comisia prezidată de Tismăneanu, Gallagher a scris:

    “Daca aceasta comisie a lui Tismaneanu nu este receptiva la persoane din afara propriului lui cerc restrans, ea ar putea chiar fi comparata in timp cu decizia lui Iliescu de a face false asociatii de revolutionari, pentru a intina amintirea multora care au riscat totul si care, in unele cazuri, au pierdut totul in 1989.” [33]

    Despre cartea lui Tismăneanu “Marele şoc”, Gallagher scrie:
    “Aceste doua ipostaze ale istoricului au colaborat intr-una dintre cele mai bizare carti publicate in timpul tranzitiei din Romania: “Marele soc”. Din acest volum lipseste orice analiza serioasa a mineriadelor, a manipularii nationalismului, a denigrarii partidelor istorice, a miscarilor civice si a monarhiei. Lipseste de asemenea o analiza a exploziei coruptiei sau a neincetatelor influente politice si a averii fabuloase pe care o poseda mostenitorii serviciilor secrete de dinainte de 1989.” [34]

    Despre poziţia lui Tismăneanu făţă de Securitate, Gallagher scrie:

    ”Dar cum ramane cu rolul Securitatii? Cartile lui Vladimir Tismaneanu nu acorda un interes special rolului ei. Tismaneanu pare, in general, mult mai interesat sa realizeze o psiho-biografie a vietii si a epocii in care a trait familia lui de ilegalisti, pentru a-si reveni dintr-un soc de durata: acela de a fi fost azvarliti in “salbaticie” pentru mai mult de 20 de ani, atunci cand familia lui cazuse in dizgratie sub regimul lui Gheorghiu-Dej.”[34]

    Oare asta sa fie fraza cheie:

    “Din 1989 incoace Tismaneanu nu a ezitat sa le puna piedici istoricilor care nu danseaza dupa cum canta el.” ?”

    Domn’ Tudorane sper sa nu-mi refuzati acest comentariu ca nu e “off topic”

  • @ rommania pitoreasca

    Dupa cum vedeti, nu am cenzurat comentariul dumneavoastra. Se intampla doar ca anumite lucruri ma intristeaza profund…

  • Castrol & Palux

    @ rommania pitoreasca

    cam cata incredere se poate avea intr-un om ca tom gallagher care inainte il acuza de toate relele pe tismaneanu si dupa ce s-au imprietenit il lauda pe acelasi tismaneanu de ne tiuie urechile? cand nu era acceptat ca membru al grupului de profitori condus de tismaneanu gallagher era impotriva lui tismaneanu si acum daca tismaneanu i-a dat un ciolanas de ros si lui gallagher e trup si suflet cu [CENZURAT, DT] tismaneanu. doua [CENZURAT, DT].

  • Gheorghe Campeanu

    @ rom_mania @ Pennzoil & Ikea

    O mica rectificare: prof. Gallagher, judecind dupa accent, nu pare nascut in perfidul Albion, ci in Scotia (diferenta nu chiar nesemnificativa).

    Ca si subiectul fostelor sale critici (sau fostul subiect a criticilor sale), domnia sa pare cineva care are curajul public de a fi in total dezacord cu convingerile din “trecutul recent”. Aposatzia la purtator…
    Dar, spre deosebire de colegul sau academic, nu are (sau nu a stiut sau putut sa-si confectioneze) la dispozitie un “aparat represiv” extins pe doua continente. De unde putem sa ne aventuram in afirmatia ca educatia romaneasca ce predata 1989 era incomparabil mai eficienta.

  • nc

    @DT:

    Mă bucur că aţi revenit, pentru mine sînteţi omul care se apropie cel mai mult de ceea ce consider eu că e „intelectualul”, adică acel om care nu poate să facă pe prostul, pentru că simte că asta se răsfrînge foarte rău asupra lui, îl transformă în altcineva. În acelaşi timp, stau şi mă întreb, nu vă deranjează senzaţia asta că vorbiţi degeaba, că deşi ceea ce scrieţi nu rămîne fără ecou, nu are un efect care să conteze?

  • @nc
    a vorbi in pustiu este o “deprindere” milenara…

  • Daca_nu_nu

    Bibere, non bibere, discordia prior rerum est…
    Ca la nebuni pe-aci:
    1. La nu știu ce adunare pesedistă, se citează din Vanghele ca din clasici… Pe bune. Știu că nu mă credeți -- lucru de înțeles altfel -- dar mai puteți întreba pe careva, și veți afla că am dreptate…
    2. În loc de programe viabile, prioritate rămâne Jos Băsescu. Iar când am zis că nu e bine, m-am pomenit a fi „băsistă”. Eu? Băsistă!? Am trăit s-o aud și pe asta.
    3. Zvonuri, povești, insulte pe teme de… conturi și bani. Credeți, nu credeți, dar se vorbește despre chestii pe care un român de rând nici măcar nu și le poate imagina! Sunt convinsă că noi și cei în chestie trăim în lumi paralele.
    4. Ați rîs cu toții de mine când am zis c-oi fa rezistență prin cultură. Să știți că ați rîs degeaba: și dl președinte rezistă prin cultură. Încă nu știm ce cultivă, dar rezistă.
    5. Și o veste bună: Mihaela e în continuare dragostea lui. Cum a cui? A lui, care zice că, în timp, a devenit mai înțelept. Drept să spui, și io.
    P.S. Crinul -- tri ochi în cărți și el, nu mi-e clar dacă lui i-i clar câte prune are-n straiță: de-o vreme zice EU și PSD. După ce l-or fi tras unii de urechi, a mai dat-o cu PL-ul, dar… târziu, musiu, târziu de tot…
    P.P.S. Eu, pe Ciutacu, nu-l condamn că s-a dat dus, din chiar motivul ce l-am scris la commentul meu anterior. În ce-l privește însă pe Oreste bibere, ioooi, să mă ierte Doamne-Doamne, însă am rîs cu lacrimi la cum s-a găsit domnia lui să-și ia adio de la preienii-și. Ui, ui, ui, Doamne, ce ieșire bruscă se făcu!…

  • sunt un umil consumator de idei bune…ma bucur de revenire!

WP Admin