≡ Menu

OPORTUNISM. GARGARĂ. ESCROCHERIE. (VII)

Minciuna și picioarele ei: ba lungi, ba scurte

I.

“DT încearcă o echilibristică producătoare de ceață, din care să rezulte că forma cea mai intransigentă a anticomunismului e anti-anticomunismul.
Super-morala alambicată a lui DT se poate reduce, logic, la forma următoare:
Eu sunt mai anticomunist decât condamnarea comunismului, deci mă alătur comuniștilor, ca să dau în condamnarea comunismului.”

(Anca Cernea)

Cum m-am opus condamnării dictaturii comuniste, cum am scris “împotriva condamnării comunismului (alăturîndu-se astfel lui Vadim, Iliescu, Voiculescu, etc)”, cum l-am atacat pe președintelui Traian Băsescu pentru că a condamnat comunismul și cum m-am alăturat “comuniștilor, ca să dau în condamnarea comunismului”

basescu

II.

Cum l-am atacat pe profesorul Vladimir Tismăneanu pentru a fi condus Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, dovedindu-mă un frustrat, un resentimentar și un adversar al condamnării comunismului

LETTER OF ENDORSEMENT

Washington

March 17, 2007

 

Dear Professor McIntosh:

It is my pleasure to endorse the nomination of Professor Vladimir Tismaneanu for the prestigious Distinguished International Service Award.

Currently, I am the Senior Director for Communications and Research with IFES, a Washington DC-based international foundation, which, in the last 20 years, has been providing comprehensive assistance to governments, political parties and civil society organizations in more than 120 emerging democracies, that often lack the institutional knowledge and political will to manage elections or educate their citizens about democratic values.

I have known and worked with professor Tismaneanu since 1985, when, after two years of virtual house arrest and endless fight against the Communist dictatorship of Nicolae Ceausescu, I had to emigrate to the United States.

At that time, professor Tismaneanu was an Associate Researcher with Foreign Policy Research Institute (FPRI) in Philadelphia. He was instrumental in the creation and launching of the Romanian language magazine AGORA, funded for 8 years by The National Endowment for Democracy. As the Editor-in-Chief of the magazine, I had countless opportunities to appreciate professor Tismaneanu’s brilliant thinking, unparalleled analytical skills and his unflinching commitment to the values of democracy and support for the democratic institutions of his country of origin, Romania.

Impressed by his dedication for democratic dialogue and building democratic institutions across former European Communist countries, I invited professor Tismaneanu to serve again as a member of the editorial boards of Meridian and democracy-at-large magazines, for which I served as an Editor-in-Chief. One more time, professor Tismaneanu served with distinction along with luminaries of democracy such as Thomas Carothers, Jean-Francois Revel, Bronislaw Geremek, Soon Juan Chee, Rafael Lopez Pintor, Miklos Marschall, Francois Fejto, Torquoate Jardim, Pavlo Demes, Alan Besancon and many others.

In May 2006, the President of Romania, Traian Basescu, instituted The Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Romania, a body that carried out an investigation of the Communist regime. Under the leadership of professor Tismaneanu, the commission provided the President of Romania with an almost 700 page report. The Presidency of Romania adopted the report as an official document. Based on it, on December 18th, in a plenary session of the Romanian Parliament, president Basescu condemned the Communist regime. It was the first effort of this kind in the former Eastern Bloc and professor Tismaneanu deserves the gratitude of millions of Romanian victims of the Communist dictatorship.

After all, there is no better proof of the huge impact of the “Tismaneanu Report” than the agonizing, extremely virulent campaigns orchestrated against the Chairman of the Presidential Commission by all kinds of remnants of the communist dictatorship or by their unseasoned supporters, too young to understand George Santayana’s message:  “Those who do not remember the past are condemned to repeat it.“

I would be very happy to answer any questions you might have.

 Truly yours,

 Dorin Tudoran

 

*

1. Dându-mi acordul ca președintele Traian Băsescu să folosească public — parțial sau integral — textul acestei scrisori de solidaritate, cred că nu comit o indiscreție reproducând aici această scrisoare la opt ani de la expedierea ei. O copie a scrisorii se află, chiar de la data transmiterii ei, în arhiva dlui profesor Vladimir Tismăneanu.

2. Pentru genialii paleolitici de la În Linie Dreaptă întrebarea ar fi: cum de m-a invitat președintele Traian Băsescu la acea ședință din Parlament, dacă mă opusesem condamnării comunismului, alăturându-mă astfel domnilor Corneliu-Vadim Tudor, Ion Iliescu, Dan Voiculescu și alții?

3. O altă întrebare pentru aceiași paleolitici ar fi: cum de m-a rugat profesorul Vladimir Tismăneanu să trimit Universității Maryland o scrisoare de susținere (endorsement) pentru a i se acorda prestigiosul  Distinguished International Service Award și pentru rolul său ca Președinte și Coordonator al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, dacă fusesem împotriva condamnării comunismului alăturându-mă  astfel domnilor Corneliu-Vadim Tudor, Ion Iliescu, Dan Voiculescu și alții?

4. Dlui Vladimir Tismăneanu i-aș rămâne profund îndatorat, dacă ar oferi spre publicare site-ului paleolitic În Linie Dreaptă atât mesajul prin care mă ruga să trimit scrisoarea de susținere, cât și mesajul prin care-mi mulțumea pentru trimiterea ei. Dacă nu le mai are, tot ce trebuie să facă este să-mi dea un semn și le public eu. Firește, doar cu acordul Domniei Sale.

5. Le-ar mai putea împărtăși dl Tismăneanu prietenilor Domniei Sale de la ÎLD de câte ori l-am refuzat când, deși nu eram membru al Comisie, mi-a cerut o părere în legătură cu o situație sau alta, m-a rugat să mă uit pe un document sau altul sau m-a consultat  în legătură cu un comentariu critic (ori chiar un atac, fiindcă începuseră…) la adresa Comisiei și dacă era potrivit să răspundă ori nu etc.  De exemplu – un articol al dlui Mihai Ungheanu apărut în Tricolorul/România Mare.

5. Printre motivele pentru care am declinat onoarea de a face parte din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România s-au numărat și următoarele două:

a)  Nu mi-a surâs ideea de a juca în piesa ”Cine este mai anticomunist – Traian Băsescu sau Călin Popescu Tăriceanu?” În respectiva ”cursă contra-cronometru” s-a ajuns la partizanate de un paroxism ridicol, cum ar fi chiar negarea cronologiei: aflam de la unul dintre preopinenți, de exemplu, că Institutul creat de dl Marius Oprea, cu sprijinul premierului Tăriceanu, apăruse după înființarea Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. O minciună gogonată. Detalii legate de atitudinea mea aici.

b)  Convingerea că, dincolo de decizia președintelui Traian Băsescu (după lungi ezitări și răspunsuri dezolante privind necesitatea condamnarii comunismului) nu exista destulă voință politică pentru pasul următor, că totul va rămâne pe hârtie, că o Lege a lustrației nu va fi votată niciodată în România, că vechi relații (unele de neocolit, din cauza servituților de tip instituțional) cu organele de Securitate vor bloca nu puține piste ale cercetării etc. În sensul acesta foloseam termeni precum “Comisie de gâdilat molii” și “Comisii de futilitate publică.”

M-am înșelat cumva? S-a ținut de cuvânt partidul președintelui Traian Băsescu (PD-L) și a realizat o Lege a lustrației cât s-a aflat la putere? Este în vigoare o asemenea lege? Și dacă da, cum funcționează?

După împingerea dnei Mona Muscă în afara vieții politice/parlamentare, nimeni nu și-a mai făcut din Legea lustrației un punct esențial al agendei politice și parlamentare. Așa cum i-am mărturisit dnei Mona Muscă, mă tem că unul dintre motivele cheie ale împingerii sale în afara arenei politice a fost că deranja prea tare, că era percepută de prea mulți politicieni (chiar și de colegi de partid sau de alianță) ca un pericol major.

În anul 2010, dna Roberta Anastase a dorit să facă un punct politic (personal și pentru PD-L) și i-a cerut dlui Teodor Mărieș să renunțe la greva foamei, promițând că PD-L va trece, de urgență, prin Parlament o Lege a lustrației. Dl Teodor Mărieș a făcut eroarea de a lua în serios promisiunea dnei Anastase, a ieșit din greva foamei, ba a și primit-o pe dna Anastase în Asociația 21 Decembrie 1989.

Ce a urmat a fost de un grotesc absolut – elaborarea unui text de lege despre care orice om cu pregătire juridică a știut că nu va putea trece nici măcar de o Curte Constituțională sensibilă la inițiativele partidului prezidențial. A fost greu de înțeles dacă era vorba de o incompetență crasă a parlamentarilor “pro-lustrație” sau de o sabotare “discretă” a proiectului. Episoade ilustrative aici, aici, și aici.

Nu am “batjocorit până și ideea lustrației”, cum mă acuză niște imbecili. Am deplâns batjocura în care a fost transformată, prin repetate eschive, o Lege a lustrației.

Îl consider cumva pe dl Vladimir Tismăneanu vinovat că al doilea pas nu a mai fost făcut? Nu.

Dar a sta în remorca unei grupări politice care, practic, anulează efortul unei Comisii pe care ai condus-o mi s-a părut de neînțeles.

Nu cred că m-am înșelat considerând că, indiferent de locul ocupat pe eșichierul politic, nici o formațiune politică nu a dorit, cu adevărat, condamnarea dictaturii comuniste și a atrocităților comise în numele ei dincolo de condamnarea din paginile Raportului Final. Aceeași conștiință mereu în stare doar enunțiativă. Ce desparte aceste formațiuni politice este uneori mai puțin important decât ce le unește: pericolul de a fi obligate să smulgă măștile de pe fețele prea-multora dintre membrii ei – de la simpli “pălmași de partid” la baroni locali sau centrali.

Mă bucur că relațiile mele cu dl Vladimir Tismăneanu se află într-un impas major? Nu.

Mi-am dorit cumva din “frustrare” și “resentiment” (resentiment generat de ce anume? frustrare generată de ce anume?)  ca ele să ajungă în acest impas? Nu.

Am o singură explicație, recunosc una foarte subiectivă, dar pentru mine obiectivitatea este asumarea publică și deplină a subiectivității. De fapt, explicația acestui impas e de găsit chiar într-o afirmație a dlui Tismăneanu, dintr-un text (aici) care îmi este foarte drag: “Dorin a rămas fidel valorilor sale, spunând deseori lucruri incomode, crezând cu pasiune în dreptul la diversitate și dialog”.

“Regret” că am rămas fidel valorilor mele și că spun, în continuare, lucruri incomode. Nu știu însă dacă am prea multe motive să mă bucur că alții sunt mai flexibili cu valorile.

Firește, cum textul dlui Tismăneanu a apărut în Jurnalul Național, paleoliticii de la ÎDL s-ar putea să-l acuze, mâine, pe protectorul lor de azi că a scris (și) acest text “de pe pozițiile lui Dan ‘Felix’ Voiculescu”.

Dacă se va întâmpla și asta, îi voi combate cu aceeași vehemență cu care îmi pierd astăzi vremea cu acești ciomăgari.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • @) Dorin Tudoran

    E intere4sant ca VT a apelat la noi doi, la tine si la mine, pentru acele recomandari, desi amindoi eram deja in relatii destul de reci cu el in acel moment… De buna seama, ca si tine, si eu l-am recomandat. Probabil, nu ne vom invata minte niciodata!

  • Ultor

    Cu parere de rau tin sa precizez ca d-na Musca a jucat un rol ( voit sau nu ) important in ingroparea legii lustratiei; bunul simt spune ca atunci cand ai o “musca” pe caciula e bine sa nu arunci tu primul cu piatra; tot un proverb romanesc spune ca atunci cand te urci pe un cal mare si cazatura o sa fie pe masura. Iar din punctul asta de vedere nu ma incearca niciun regret in ceea ce o priveste pe d-na Musca, fiindca tot la capitolul imoralitate poate trece si defectarea sa din PNL cu gruparea Stolojan. Si-apoi sa vrei sa treci o lege a lustratiei sustinand politic doi politicieni cu legaturi dovedite cu securitatea ( Basescu si stolojan) e si ilogic si imoral…

  • InimaRea

    Bineinteles ca am urmarit toata seria aceasta a dlui Tudoran. N-am intrat in vorba fiindca ajunge o maciuca la un car de oale, parerea mea. Desi eram indemnat de constatarea ca, fiind pina si eu personna non grata pe ILD, ma aflam in onoranta companie. Am asteptat sa ma dumiresc daca mina de tineri galagios-agresivi era un fenomen, ori doar un accident -- dintre “pacatele tineretilor”, cum zicea Ion Ghica.
    La un moment dat, dl Tudoran motiveaza serialul anti ILD prin aceasta (redau aproximativ): chiar daca ILD are audienta neglijabila, e de combatut fiindca ar fi cu-adevarat periculos daca ar avea o larga audienta -- si numai Dumnezeu poate sti cum evolueaza lucrurile acestea.
    Ar fi, deci, o masura profilactica in sprijinul democratiei autentice -- aureas mediocritas, respingind extremele si extremismele. Ceva cu care n-am cum nu fi de acord -- macar principial.
    Cam prin 1997-98, cred, observam o inflamare a tendintei extremiste, in Vest -- dupa Austria (cu faimoasa ei aventura Heider) se furisa Olanda, unde devenau active tot felul de grupuscule puse pe dracii. Imi aparea logic sa apara derapaje, dupa balansul generat de caderea Cortinei de Fier. Condamnarea comunismului risca a deveni un curent extremist, prin care revansa invingatorilor Razboiului Rece sa aduca din nou, in istorie, finalul razboaielor punice.
    La aproape 20 de ani de cind ma gindeam la recrudescenta unui spirit revansard sui generis, se vede ca m-am temut degeaba -- lumea nu si-a iesit din titini, Europa n-a luat-o razna, cum nici America si nici alte democratii consolidate. Mai mult, Rusia si China -- marile puteri comuniste ale sec XX -- au gasit solutia unei pasnice tranzitii catre un mod de viata universal acceptabil, chiar daca nu si ireprosabil. Dupa mine, aceste doua imense tari si puteri economico-militare au ales just, data fiind imposibilitatea calcularii consecintelor -- si antionale dar si, mai ales, geopolitice -- ale unor rasturnari violente, ale unor dramatice modificari de paradigma sociala, politica, economica. Ma si-ntrebam, la un moment dat, ce-ar fi fost daca un miliard jumate de chinezi ar topai necontrolat in partea lor de lume. Se putea inclina Pamintul, ma gindeam -- ceea ce n-ar fi fost deloc bine, ba chiar fatal putea fi intregii civilizatii umane.
    Astfel ca pot afirma, azi, ca grupul de la ILD nu tine de mainstream, nici macar pe plan national. Mai curind, e inertial, istoric-retard. Presupun ca membrii sai, formati fiind intelectual in ultimul deceniu al sec XX, a ramas la stadiul studentesc-avintat, al ideilor cool din tinerete. Stim bine avantajele scolii facute la vremea ei, dar e bine sa stim si dezavantajele, in cazul celor raminind cu atit -- ideile din tinerete. Maturizarea e un proces anevoios, frustrant. Stiu ce-nseamna “sa cresti rotund” -- si am sa si arat asta, pe blogul meu, cind va porni si-acela cu-adevarat, de va porni totusi.
    La tema de fata, altceva ma intereseaza -- pina spre intrigare, ma: in fond, platforma ideologica (daca i se poate spune asa) a ILD este nationalist-sovina. Or, gasesc de-a dreptul aiuritor -- nu in sine, doar fiindca e vorba despre tineri instruiti, educati, din vremurile noastre -- ca a lor vine direct din nationalism-comunismul ceausist. Chiar daca ei au iluzia ca s-ar trage din legionarism -- nationalism-crestin; ori c-ar continua -- cumva -- nationalism-socialismul german (sa nu zic de-a dreptul hitlerist). Printr-o speculatie, cred, ei ajung sa combata internationalismul comunist cu nationalismul -- de orice fel. Poate ca nu le-a spus nimeni -- si nici pe ei nu i-a dus capul sa observe -- ca si democratia occidentala e tot un fel de internationalism -- i se zice globalism, astazi, si are pretentia de a fi singura solutie convenabila, la problemele complexe ale evolutiei societatii si civilizatiei umane.
    Bine-bine, pe ei nu-i duce capul (inca, sper) dar batrinii care le cinta-n struna, care-i chiar incita -- sa nu zic ex -- la violenta ideatica si verbala, aceia ce urmaresc?
    Chiar acum rid de unul singur, sa vedeti de ce: Imi apare Vladimir Tismaneanu ca un Nae Ionescu redivivus. Si non e vero e ben trovato, parerea mea…
    Cit priveste sustinerea logistica a Revistei 22, implicit a GDS -- catre ILD, zic -- ma tem ca-i din motive de tot terestre, financiare. Au fata umana a inutil-faimoasei d-ne Pora. Fiindca primum vivere deinde philosofare. Or, cine plateste, comanda muzica -- asa merge treaba, altminteri nu-i chip.

  • Vă mulțumesc pentru curajul de a spune lucruri incomode.

    Da, din nefericire, ori din fericire, oricine care voia să vadă a putut vedea că după ce comunismul a fost condamnat, nimic altceva -- pe acest fir al acțiunii -- nu s-a mai întâmplat.

    Cu atât mai puțin -- simt eu, un oarecare -- ceva s-ar mai putea întâmpla.
    Mantaua din care unii vs. alții au ieșit a fost -- se pare -- aceeași. Răul, mai Răul, și mai Răul, variante.

  • Baubau

    “ai, ai-ai, dă-i înainte cu tupeu”… iaca: http://inliniedreapta.net/lavedere/nu-inteleg-ce-doreste-dorin-tudoran/

    dle Tudoran, zău acum, inșii și insele de la îld nu-s altceva decât niște bișnițari de ideologie, cică de dreapta. metoda de marketing: “maradona”. sursa sevei combatante: “taxa de protecție”. apărarea cauzei: diverși Sotea culturali și mediatici.

    exact cum vă preveneam îld, ca niște troli, nu puteau să nu valorifice imensa ocazie de a șterpeli notorietate pe seama dvs iată: “De o săptămână retrăiesc magia Crăciunului din copilărie…”

    trec peste banalitatea de reclamă la detergent a exprimării, trec peste nonșalanța cu care autorul își expune in doar cele câteva cuvinte de la început vulnerabilitățile strict personale: propria copilărie nefiind nici argument și nici măcar nu e prudent s-o utilizezi ca un fel superlativ absolut al bucuriei murdare de a face rău.

    trec dară peste avertismentul cleios și peste ce dau? ce se observă în textul respectiv?
    nici măcar obișnuitele fandări, oximoroane, și autovictimizări ale îld ci doar o mălăiață și provincială chemare la taraba cu fleacuri “de dreapta”.
    nu, mersi! e prea jegos galantarul și prea pute a pește marfa.

    monsieur Tudoran mais… avec le domestiques? 😀

    îld, chiar nu merită ostenelea de a fi luați în serios. daca n-ar fi fost ei se gaseau alții. și dacă chiar nu se gaseau (hai nu zău!) în piață, se “sacrifica” vreun hrp care să vorbească despre gigiuleli orale ale unui sau altui preopinent al “ză oan”-ului său.
    pe undeva poate-i mai bine așa: nu mă mir dacă un grup de șnapani vrea “să mă facă”, dar pur și simplu rămân fără replică când se întâmplă câte o istorie ca aceea pritocită de hrp. oare nu cumva o demimondă oarecare chiar ar putea să-i dea lecții de bună cuviință postmodernului național și multor altora cu multă carte și cu obraz fin?

    oare nu cumva îld, ar trebui lăsați acolo unde le e locul: starlete într-un cartier rău famat?

  • banu (ba da!) maracine

    dom tudorane,

    am mai spus ca pe d-l profesor tismaneanu nu’l mai poci citi, pentru ca stiu intotdeauna despre ce o sa scrie, cum o s’o faca, si, mai ales, despre cine n’o sa scrie altfel encomiastic, sau chiar deloc, ca despre dudka srl n’am auzit sa se fi pronuntzat, inca (timpu’ nu’i pierdut, mai ales ca pre vaz ca dinsa o sa preiee gloriosu stindard).

    cazu’ si necazu’ celorlaltzi telectoali publici e ceva mai complicat, spre stupefiant, pentru ca dinsii nu numai ca isi pun la batae nu numai o careera si o reputatzie pentru care chiar au muncit, unii (cei mai multzi) dintre dinsii, dar accepta, tot unii dintre ei, sa apara de’a drepu’ caraghiosi, in slugarnicia lor fatza de patronu’ spir’tual si fimeile lui.

    am investit si eu timp si sperantze (ce se dovedesc desarte acum) in mnealor, in dom profesor preda in mod special (despre tru, ce sa mai zic, cre ca’i pus in fatza unor sfisieri launtrice ce ma tem sa nu’i cauzeze cumva, pentru ca l’am zarit intr’o seara si avea un volum aproape dublu fatza de cum il stiam, pe baza de bulimie pe fond nervos, probabil), care pina in urma cu vreo doi ani era aproximativ ok, dupa ce’si pastrase cumpatul de’a lungul a mai multe insarcinari publice, fara sa’si dea nici un moment in petic.

    dupa ce am citit ce a scris dan alexe (ce poate fi banuit de multe, printre care si de o “oarecare” pricepere in teme evropene!) despre cit poate cistiga un evroparlamentar, fara sa fure, intr’un mandat de cinci ani (suma care se apropie, nu stiu din ce sens, de un bulion de evroi), incep sa eau si eu in consideratzie, in sens prop’iu, explicatzia cu “pleashka”

  • @) banu (ba da) maracine

    Multam pentru filmuletz! Baietul asta chiar a invatat sa inghita broaste…

  • @) Dorin Tudoran

    Fiind cumva invidios pe matale, master, ca te-ai auto-denuntat, imi iau inima in dinti si, daca imi permiti, ma auto-denunt la rindu-mi…

    Dear Professor Wayne McIntosh,

    I am Liviu Antonesei, Ph. D., dissident intellectual under the communist regime, writer, political philosopher, journalist, professor at the University of Iasi, chair of the „Timpul” Cultural Foundation. I’m writing to you to express my full support for the nomination of Vladimir Tismăneanu (my distinguished colleague, very well known as intellectual and writer in Romania and abroad), for „DISTINGUISHED INTERNATIONAL SERVICE AWARD”, awarded by the University of Maryland.

    I have known Vladimir Tismăneanu since he still was in Romania and I always appreciated his exceptional qualifications and his remarkable intellectual work (he published a great number of books, hundreds of articles, in USA, Romania and all over the world; he is specialist in political systems and comparative politics, he is editor of the East European Politics and Societies academic review and director of the University of Maryland’s Center for the Study of Post-Communist Societies.). He has ceaselessly involved himself in the process of democratization in Romania, after 1990; he has been an active leader of the civil society in Romania, he has engaged himself and supported the critical intellectual movement whose main purpose is to study and to assume the communist past. His work has focused on examining the activity of institutions that enforced and perpetuated the communist dictatorship.
    For all his qualities, for his work and for his intellectual position, he was appointed by the Romanian President Basescu as head of the “Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Romania” which presented its report to the Romanian Parliament on December 18, 2006. On the base of this report, the Romanian President Traian Basescu officially condemned the Сommunist regime. The report of “Presidential Comission” has become nowadays the main instrument in studying the Communist regime, in elaboration of necessary laws against its consequences in the Romanian society.

    I’m glad that professor Tismăneanu was nominated for „DISTINGUISHED INTERNATIONAL SERVICE AWARD”, I congratulate the members of the board for this nomination and I hope that he will be granted this prestigious award. Based on all the above mentioned reasons, I know for sure that M. Tismăneanu is a personality who deserves to be granted this honor.

    With all my consideration,
    Liviu Antonesei, Professor
    University of Iasi, Romania

    March 19, 2007

  • Baubau

    @Liviu Antonesei
    “Probabil, nu ne vom invata minte niciodata!”, da domnule! asa fac oamenii cumsecade, nu se invata minte!
    e exact la fel ca-n situatiile in care marlania cuiva te lasa perplex. neinvatarea minte si perplexitatea in fata obrazniciei groase sunt semnele autentice ale unui om de caracter. (daca-i mai pasa cumva cuiva sa fie “om de caracter”)

  • @Liviu Antonesei

    Lista de “dusmani”, “resentimentari”, “frustrati” e lunga. Intrebarea este: daca nu e nimic de capul nostru, daca profesional si poral suntem niste nimicuri, de ce tocmai de la noi avea nevoie distinsul profesor Tismaneanu de sprijin? Nu putea sa apeleze doar la Anca Cernea, Costin Andries si @Dl Goe?

  • @) DT

    Buna intrebarea, raspunsul este servit, numai ca VT si comilitonii (sau poate e mai potrivit haita) dumisale au deficiente de memorie si le-as recomanda calduros o cura de lecitina…

  • Domnule Tudoran, mai simplu, mai logic si mai (irefutabil !) argumentat decat ati facut-o dvs. in aceasta serie de foiletoane (pe alocuri satirice) nici ca se putea explica ce e cu aceasta « grupare ideologica » de asa-zisa « dreapta. In fapt, avem de-a face cu o simpla coterie, care, potrivit chiar sensului ei taxonomic, actioneaza pe principiul « nemuritorului Gambetta » , scopul scuza mijloacele. Si asta nu ca distinsii intelectuali n-ar fi stiut de la inceput la ce se inhama daca pornesc, (cum excelent ati notat !) de la « piesa ”Cine este mai anticomunist – Traian Băsescu sau Călin Popescu Tăriceanu?” , ci pentru ca, atunci cand s-au inhamat, au vrut sa-i oculteze coteriei lor toate posibilile conotatii negative. Au si reusit parca o vreme, prin efortul sinergic si metodic de-a transforma o biata piesa-farsa intr-o ditamai cruciada, ai carei cavaleri sunt manati in lupta de un crez moral.

    Mai mult, nu cred ca dl Tismaneanu nu si-a dat seama de la inceputul inceputului ca demersul de condamnare a comunismului va fi unul complet lipsit de consecinte (cum ati inteles de altfel dvs., si nu numai). Chiar si o minima speranta de-ar fi avut dl V.T. -- ca actul condamnarii comunismului nu va ramane strict imagologic -- , beculetul iluminarii MUSAI trebuia sa i se fi aprins cand, la numai trei saptamani de la sedinta condamnarii, presedintele Basescu declara cu seninatate, pentru saptamanalul austriac « Profil », ca lustratia nu-si mai are rostul in Romania, fiindca, oricum, securistii nu mai sunt « serviciile » noi, ci s-au incuibat, bine, merci !, in economie si in POLITICA! In acest interviu memorabil, aflat inca pe site-ul presedintiei, dl Basescu a transmis un mesaj clar, si anume ca, potrivit vointei sale politice, peste farsa condamnarii a cazut, cu sau fara aplauze, cortina de final. Rien ne va plus. A bon entendeur, salut!

    Cat despre noii sositi in coterie, eu cred ca ei au intrat acolo ca intr-un club mult ravnit, insusindu-si cu zel regulile elementare ale clubului, fara sa le mai cerceteze temeiurile si fara a se pierde in detaliile ce-l pot ascunde pe Diavol. Acum, ca regulile respective au fost mai mult sau mai putin intelese, odata ce ai fost admis nici nu mai conteaza, clubul tratandu-te dupa principiul “de aur” de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi.

  • @) DT

    Nu ride de mine, am impresia ca daca se mai pune vreodata chestiunea vreunor recomandari pentru vreo medalie ceva, tot la noi va apela. Bun, eu, in aceasta eventualitate, voi fi mai putin generos decit acum, iata, vreo sase-sapte ani…

  • sacco, vanzetti & peticu

    ca sa nu se creaza de catre pretinii mei, elefantzii, c’am trecut cu arme si bagaje in tabara dujmanilor natziunii si a ratziunii de a fi basist, am sa’l rog pe prietenul d-voastra rcc, si dinsul telectual si rapidist de vaza, sa ne explice daca postura de ministru in cna se impaca cu partizanatu oarecum strident pe care il degaja in calitate de editorialist, ca pe hrp si mm parca nu prea ii iertam pentru asta.

    d’l rcc, alaturi de altzi citziva (printre care si domnii mititelu si razvan popescu) s’au gindit sa le repereze honoarea pe veci nereperata domnilor gidea badea si ciutacu ca n’au fost invitatzi de catre o anume doamna nula na nuland, prin aplicarea unei amenzi ceneastice foarte drastice, depasita doar de cea andresata lu turcesqiu, saaaraaaacu…

    http://www.observatorcultural.ro/Mie-mi-vorbesc-America*articleID_29694-articles_details.html

    (despre ild, nimic!)

  • InimaRea

    Dorin Tudoran&Liviu Antonesei: Gentlemen, cind faci ce se cuvine facut, pentru tine insuti faci. Si bine-ai face sa uiti c-ai facut ce trebuia facut, au altii grija sa nu uite si sa nu ierte, inclusiv -- ori mai ales -- dintre beneficiarii acelei binefaceri.
    De neuitat, e cind nefacute ai facut. Cu astea, nu-i nimic de facut -- sint vesnice. Eu unul mi-am iertat nefacutele, m-am impacat cu mine. Fiindca am bagat de seama asemanarea dracu’ dintre binefaceri si raufaceri -- nu ti se iarta niciodata, dom’le!

  • reader

    saracu’ domn mcintosh…

  • Prislea cel mic si merele de taur

    @InimaRea
    Buna interventia, ca de obicei, nu zic ba. Doar cu doua observatii minore vin: ”Pacatele tineretii” s-ar putea sa nu fie ale cui credeti; folosim ”philosophari”, un verb deponent, nu ”philosophare”.

  • MP

    “Nu pe portalul ILD s-a scris despre pretinsele eforturi ale unui anumit grup de a-si asigura “monopolul suferintei”. Sa insinuezi asemenea lucruri si sa dai apoi lectii de anti-anstisemitism este o perfromanta ce te lasa fara cuvinte.
    Asemenea teze au fost constant puse la stalpul infamiei pe ILD. Nu trebuie sa impartasesti toate optiunile celor care scriu acolo. Ar fi absurd. Poti sa fii in dezacord cu unele evaluari de personalitati si miscari politice ale vremurilor noastre. Dar sa vorbesti de extremism cata vreme nu te delitmitezi de extremistii reali, dughinistii ortodoxisti cu propensiuni fascizante, este cel putin jenant. As dori sa fiu bine inteles. Nu reiau o discutie despre un articol al lui Alin Fumurescu. Nu despre el este vorba, ci despre tentativa actuala de a stigmatiza, cu scopul excluziunii si al eliminarii, utilizand o retorica la moda, un spatiu intelectual a carui existenta este normala intr-un univers politic pluralist.”
    http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/vladimir-tismaneanu-comunism-antisemitism-negationism/

    Cine critica ILD ataca plu-ra-lis-mul. Si avem nevoie de pluralism -- deci si de ILD -- ca sa combatem “dughinistii”. Care nu sunt aia care fac din orice idee buna sau demers nobil o simpla marfa de dugheana, ci altii, unii care comploteaza din umbra la distrugerea pluralismului. Adica a ILD. QED.

  • @InimaRea
    Daca am fi din nou in 2006-2007, nu as avea nici cea mai mica retinere sa scriu inca o data acea scrisoare de sustinere. Am scris ce am crezut si am crezut in ce am scris. Nu e nimic nepotrivit ca oamenii pretuiesc alti oameni sa faca asemenea gesturi. De-a lungul timpului, si dl Tismaneanu a scris recomandari calduroase in sprijinul meu. Nu a fost vorba de vreun targ -- asta credeam unul despre celalalt. Ce nu inteleg este cum de am “atacat condamnarea comunismului”…

  • @) IR

    Ramine doar problema daca era de facut au, mai degraba, de nefacut…

  • @MP

    Rationament de “dugheana”…

  • @) Baubau

    Multumesc.

    @) Reader

    Pai, cam da…

  • Ieseanul

    @3
    “– dintre “pacatele tineretilor”, cum zicea Ion Ghica.”

    1857 – Apare volumul Păcatele tinereților, care cuprinde toate scrierile lui Negruzzi grupate în patru cicluri:

    I. Amintiri din junețe (Cum am învățat românește, Zoe, O alergare de cai);
    II. Fragmente istorice (Aprodul Purice, Alexandru Lăpușneanul, Sobieski și românii, Regele Poloniei și domnul Moldovei);
    III. Neghină și Pălămidă (Cârlanii, Muza de la Burdujeni);
    IV. Negru pe alb (Scrisori de la un prieten).

  • MP

    Ceea ce imi place la om este cum le cere tuturor sa se “delimiteze” de “fascizanti” in numele unor/acelorasi principii care ii permit lui sa nu se delimiteze de fascizanti. Cu alte cuvinte, acelasi “pluralism”, alta “linie a partidului”. Dupa nevoi.

  • @MP

    “Om, ce mandru suna acest cuvant!” (Maxim Gorki)
    Deh, toata lumea stie ca sun “fascizant”…

  • InimaRea

    Prislea etc: Multam fain! Semidoct fiind eu, si lenes pe de-asupra, to’fac dástea. Macar, ma bucur de prezumtia de buna-credinta.

  • InimaRea

    Liviu Antonesei: Maitre, credeam ca era clar -- trebuia facut. “Trebuia”, din pacate, se relativizeaza -- acum in ani, miine -- cu viteza luminii. Tre’sa tine pasu’ ori sa cherim -- cést tout.

  • InimaRea

    Dorin Tudoran: Ce nu inteleg este cum de am “atacat condamnarea comunismului”…
    Pai, daca nu figurati in comisia care a condamant, ati atacat prin neprezentare, nesustinere, ne-simtire anticomunista. Dv doar ati trait lupta cu Sistemul -- nu se pune! Doar teoretizarea luptei -- mai ales, a neluptei -- cu Sistemul, se pune.
    Adica, ce credeati dv, ca era de ajuns sa va luati de piept cu Sistemul, ca sa cada Sistemul? S-a luat el Soljenitin si n-a cazut. Walesa, Havel, si?
    Adica, ce-ati facut? O nebunie -- v-ati riscat viata, ca si Goma, in loc s-o taiati linistit in Vest, cu vreo ocazie. N-ati avut ocazia? Tant pis! Trebuia sa stati potolit, anticomunsimul nu era pentru oricine.
    Sa ne-ntelegem! Anticomunist nu e cine lupta cu comunismul viu, e cine lupta cu comunismul mort -- ce-i asa greu de inteles?
    Ginditi-va un pic! Au fost 3,5 mil de membri ai PCR. Ce credeti ca faceau in 22-25 decembire 1989? Isi aruncau carnetele la gunoi, sa nu-i beleasca noncomunismul. Asta-i anticomunsim, domnu’Tudoran, nu ce-ati facut dumneavoastra! Oare cind o sa-ntelegeti asta?

  • Recitind dintr-o o scrisoare a lui V.I.

    @InimaRea si ceilalti
    ”Nici o fapta buna nu va ramine nepedepsita” (Virgil Ierunca despre relatia sa, complexa, cu Constantin Amariu…tei).

  • @Inima-Rea

    Am inteles de mult, dar fac pe prostul… Sau, poatem chiar sunt asa…

  • InimaRea

    Ei, lasareti! (Mai stiti vorba din Colentina?)
    Dom’le, o mie de vorbe doi bani nu fac -- mi-a zis mie unu’ care se pricepea la facut, nu la vorbe. Uite ca mi-amintii de nea Gelu -- de la Cimpina -- si musai il calc la vara, de-o mai trai, c-ar cam fi sarit de 80. Cind toata lumea traia la bloc, el a avut ambitia sa-si faca o casa -- si si-a facut-o. A mincat supa de oase fierte de 3 ori, da’ si-a facut-o. Si-a facut si o crama, da’ cu dichis -- la-naltimea (ori scundimea, mai curind) a lui -- sa te-apleci, ca sa intri, ca-ntr-o biserica.
    Avea o palma de pamint -- de curte -- dar era toata productiva, ba chiar si acoperisul casei era, pusese vita de vie. Facea vin si “coniac”- asa-i spunea el rachiului de drojdie -- iar din fiecare recolta, punea niscai sticle la pastrat. Am beut, la el, vin de 26 de ani -- cit implinise fie-sa, de-am cununat-o, si i-am botezat si fata. Avea gust de drojdie, nu de vin dar el era tare mindru de vinoteca lui.
    Prin nevasta-sa, era neam cu Postelnicu -- “dobitocu'”, deh. Si-mi povestea de-un parastas de prin 86-87, asa: dupa-ngropaciune, si-adunase Postelnicu rudele sarace, care-si spuneau pasurile -- iar aghiotantul lui (poate ca marele general Uta ori alalalt mare general, ca-mi sta pe limba da’nu-l poci spunea) nota: o butelie, o aprobare de Dacia ori de ARO, to’d-astea. Bineinteles ca n-a facut nimic pentru rudele lui, nu ca n-ar fi voit -- n-avea omu’ timp.
    L-am intrebat, pe nea Gelu, ce i-a cerut. Ce sa-i cer, zicea, eu n-am venit pe lume ca sa stau la mina-ntinsa. Muream -- dracu’ -- demult daca asteptam sa-mi dea careva. Si cind mi-au dat apartament la bloc, am refuzat -- ce sa stau eu la comun, tot cu chirie?
    Nu era anticomunist, era moldovean -- de la Chiatra. Vorba lui de duh era (la o nedumerire, ca cum sa facem?) : ca ariciu’ cu-aricioaica, cu grija -- sa nu se-ntepe.
    Nu’s ce m-apuca -- de amintirea asta zic -- da’ ma simt racorit. Nu era, domn’e, chiar eroism sa fii necomunist. Da’si ce vointa trebuia sa ai!

  • Coco Dril

    @Arderea carnetelor rosii
    Stiu pe multi care nu si-au ars carnetele in timpul Revolutiei Decabriste. Unii, precum postacul Pataphyl de la ILD, ieseanul americanizat, le-au pastrat pina in mai 1990, a steptind sa vaza cum volueaza trebile dupa alegerile iliesciene; altii le-au predat solemn, in ianuarie, imediat dupa sarbatori, secretarei biroului organizatiei de baza; multi le-au ingropat la loc sigur sau le-au pastrat ca amintiri de lasat urmasilor; putintei le-au vindut la talcioc (doar pe-al lui Gorbi, la sovietici, se oferisa o suma exorbitanta in dolari, dar batrinul perestroikist avea tupeul/curajul, pe moment, sa nu marseze). Despre poetul Ion Gheorghe se spunea ca l-a pastrat pe motiv ca, aderind la partidul semicomunist al lui Mohora ori al lui Verdet, nu mai tin minte la care, urmea sa i se considere favorabil vechimea in PCR.
    PS. Gestul arderii carnetelor peceusii, in iminenta ocuparii Moscovei de catre Nemti, valeat 1941, i-a costat pe unii rusi viata, daca nu cumva expedierea definitiva in Gulag, oleaca mai tirziu, dupa deblocarea orasului. Asa cel putin povestete Kravchenko, faimosul, in AM ALES LIBERTATEA. De aici prudenta unora dintre anti/comunistii romani, polonezi, cehi, bulgari, slovaci, iugoslavi etc.).

  • @coco dril

    Ceva îmi spune că erați pe 21 mai 1990 seara în redacția de atunci din Copou a “Timpul”ui (unde postăceam -- ca să vă folosesc suava aluzie). Era cam toată lumea așa că am putut onora promisiunea făcută în ianuarie de a arde infamantul carnet. A ars sfîrîind și emanînd fum cătrănit, a fost o reușită căci scrumiera de sticlă a crăpat fix în patru în uralele asistenței, punînd cruce la propriu rușinii ce-o înduram. Și o observație: secretarii pecerii fuseseră instruiți să refuze returnarea carnetelor. Pe 22 decembrie eram vreo 5 care urcasem la Universitate în acest scop.

  • God’s Dog

    @Pataphyl
    Nu a fost rea iudeea cu arderea solemna a carnetului carmaziu; bravo! Eu, mai mercantil din fire, l-as fi ascuns si, mai tirziu, l-as fi vindut pe dolarei frumusei la vreun ”flee market” din Lumea Noua.

  • Nu era comunist, ci moldovean…

    @InimaRea
    Mi-a placut istorieta cu necomunistul moldovean. O asociez raspunsurilor date cindva unui reporter ierusalimitan venit la Belmonte, in Portugalia, sa faca o ancheta despre maranii (cripto-evreii) locali. Il repereaza pe unul, amarastean oarecare, Joao, care, cinstit, tovaraseste,recunoaste public: ”Eu sou judeu”. Hohote de ris in jur si remarca, inalt ironica, la adresa amarasteanului: ”Vai de cozonacul lui, bate campii, nu e evreu, e fierar.”

  • Gheorghe Campeanu

    @ Cão de Deus

    Chiar era caramiziu carnetzelu’ rosh? Uimire!
    Stiu cum ca (virgula) cartea de munca era maron inchis, simbolul cromatic favorit al mouvement-ului sindical. Ca un bou, inaintea dezertarii oficiale din RO, crezind ca mi-ar putea cumva fi utila in jungla capitalului, am facut o cerere de “eliberare” a documentului catre serv. personal al employer-ului, Dir. Sanitara din ….. Chiatra (nu eram nici comunist, nici moldovean).
    Dupa aproape un an a fost trimisa la ambasada romana din Paris o pagina cu patratele (caiet de matematica) care adeverea prin scrisul in creion al insesi sefei serv. pers. , toar’sha Constantin, ca “cetateanul Campeanu Ghe. a functionat pe post de sociolog la Pol. Pta. Neamt”. Recunosc ca nu am incinerat-o simbolic, ci doar am “arhivat-o” instantaneu in pubela.

  • Sorin Muncaciu

    Domnule Tudoran, citind articolele dumneavoastra imi dau seama cit este de eficienta propaganda oligarhiei occidentale. Pe cine credeti dumneavoastra ca reprezinta domnul Tismaneanu?? Nimeni nu ajunge in academia americana daca nu isi dovedeste obedienta permanenta fata de interesele oligarhiei bancar-corporatiste. La fel si mercenarii de la IDL, promavarea valorilor si viziunii elitelor: de mistificate a istoriei , de combatere a devoltarii economice independente, promovarea globalismului dictaturii corporatiste, disolutia statului national in favoarea transferului suveranitatii unor entitati supranationale controlate de oligarhie, acestea sunt obiectivele promovate de mercenarii “intelectuali”
    moderni. Infectarea mass mediei romanesti prin metodele propagandei occidentale, in scopul dezbinarii intelectualitatii romanesti si preveniri organizarii unei rezistente nationale impotriva dezintegrarii societatii si statului national roman, acesta este obiectivul lor.
    Este absolut irational, sa ne inchipuim ca fundatiile si ONG-urile straine finanteaza publicatii si site-uri pe net in mod dezinteresat. Nu exista nicio agentie din media occidentala care sa nu fie proprietatea oligarhiei, ce va faceti sa credeti ca ” expansiunile” acesteia, care opereaza in Romania, ar avea alta natura? Traim in capitalism de tip feudal , in care, toate mijloacele de productie, comert, distributie si media apartin exclusiv oligarhiei ( similar aristocratiei feudale) . Cei in solda elitelor occidentale avanseaza exclusiv interesele oligarhiei bancar-corporatiste, fara doar si poate….
    Mercenari care au servit regimul comunist acum servesc proprietarul capitalist , nimic nu este nou sub soare!

  • @Sorin Muncaciu
    Dl Vladimir Tismaneanu este profesor universitar gratie calitatilor sale intelectuale. Ideea ca a ajunge cadru universitar in Statele Unite tine direct de “obedienta permanenta fata de interesele oligarhiei bancar-corporatiste” mi se pare cu totul anapoda.

    Nu este deloc irational, cum spuneti, sa ne inchipuim ca fundatii si ONG-uri straine finanteaza publicatii in mod dezinteresat. Am condus asemenea publicatii si nu mi s-a impus niciun fel de servitudine. Tot ce s-a asteptat de la mine si cei pe care i-am strans in jurul meu ca redactori si colaboratori a fost sa practicam onestitatea. Ani de zile, dl Tismaneanu a fost unul dintre colegii si colaboratorii mei si nu cred ca isi poate aminte vreun moment in care i-am cerut, in numele finantatorilor publicatiilor respective, sa faca vreun compromis moral sau profesional.

    A critica e una, a lansa suspiciuni si acuzatii nefondate este altceva.

  • Domini Canis

    @Gheorghe Campeanu
    Nu era caramiziu -- ci carmiziu (din turcescul KIRMIZ, ”rosu”) -- carnetul lui Pataphyl, sortit unui AUTO DA FE sui generis, caci perpetrat in scrumiera redactionala a hebdoului ”Timpul”.
    NUMELE MEU E ROSU (KIRMIZ): titlu primului roman, tradus pre valahie, al nobelizatului Orhan Pamuk.
    PS. Cit despre scrumiera redactionala a ”Opiniei studentesti”, ea servea, pe vremea dragului de Florin Zamfirescu (repliat, vai, in pleroma divina), drept ingredient imaginal in reportajul de 1 aprilie consacrat farfuriei zburatoare aterizate nu departe de motelul din satul Bucium. Aruncata in aer cu dexteritate si fotografiata profesionist de unul din studentii participanti la concoctarea farsei, devenea, gratie si punerii in pagina, OZN-ul de care credulii locului aveau nevoie presanta ( fie-mi Liviu Antonesei si Valeriu Gherghel martori de veritate!).

  • Dezideriu Dudas

    @ Sorin Muncaciu # 37

    Faptul ca ati plecat din „infern” inainte de implozia lui, va asigura in continuare o candoare fara pata….. Sunt convins ca ONG-urile occidentale pana in decembrie 1989, au actionat exact cum ziceti. Aveau insa o „religie” ( piata libera si libertate democratica …), pe care, pe bune, o consideram cu totii, cea binecuvantata…Dupa 2008 insa, cu totii am vazut ca de fapt „regele era gol „….

    La nivel mai profund insa, inca de prin 1997-1998, am intuit ca de fapt mai putin conteaza Estul si Vest, cat determinatiile dintre ele….Era esenta celor sase maladii contemporane sintetizate de Constantin Noica pe structura ontologica I-D-G : I-Individual ( Est) / Determinatii / G-General ( Vest ). Determinatiile le asociam serviciilor de informatii si siajelor sale, istorice si geografice….Acesta era mesajul meu pentru „Vest”, continuu promovat pana prin 2004-2005 cand am fost cca. 6 luni in Franta. Tot in acea perioada promovam pentru „Est”, ideea rememorarii strategiei lui Reinhard Gehlen care a reusit sa pastreze serviciul secret extern al lui Hitle in slujba noii Germanii girate de americani…

    „Ai nostri” se pare ca si-au facut temele…, occidentalii, nu cred ca au inteles ceva…Desi le-am scris de „n” ori de cartea lui Ion Ratiu, „Politica pentru Occident”….

    Din pacate, „ai nostri”, fiind aproape…, au putut intelege, occidentalii insa, erau prea departe si nici macar nu credeau ca sunt altfel decat Vadim Tudor. M-am enervat cumplit cand dupa un lobby al meu de prin 1998 care a ajuns si pe la Banca Mondiala – Misiunea pentru Romania, Delegatia din Romania a Comisiei Europene ( dar si pe la Academia Romana, pe la „varan”, pe la nea’ Gabriel, pe la nea’Andrei, chiar si pe la d-nul Andrei Marga…), un oficial de la Bucuresti al BM m-a comparat cu Vadim. Imi spusese liderul unui ONG constantean. Acel oficial se numea Dan Petrescu, ma intalnisem la un eveniment la Constanta cu el, dar nu cred ca era acel DP de la Iasi. Ulterior am comunicat si cu d-nul Dorin Tudoran pe tema…Pentru mine d-nul Dorin Tudoran era pe-atunci cam in varful piramidei a ceea ce putea insemna Vest…Ca si presedinte al CENTRAS Romania a primit si el acel lobby de la mine ( l-am promovat si ca presedinte Pro Democratia Constanta, ceea ce a determinat BM – Misiunea pt. Romania sa trimita materialul meu la CENTRAS ), si chiar mi-a raspuns la el, indirect, printr-o prezentare a activitatilor CENTRAS… Ulterior, am aflat de la el ca de fapt nu a stiut niciodata nimic despre mine, era doar o „procedura standard” a CENTRAS, cum am putut eu evalua post-factum…

    Cunosc deci din interior despre ceea ce scrieti si, inca o data, ii dau dreptate d-lui Dorin Tudoran, in privinta raspunsului sau ref. la ideea dvs. ref. la „propaganda occidentala”…si dezbinarea intelectalitatii romanesti…

    Asta nu inseamna ca nu aveti intr-o oarecare masura dreptate si dvs. atat timp cat unor parteneri ai d-lui Dorin Tudoran ca Vladimir Tismaneanu, „le-a placut atat de mult cartea”…, incat parca nu pot iesi din siajul profesorilor lor din tinerete…Asadar e vorba de acel D din I-D-G-ul de care scriam….si nu cred ca e vorba de Occident. Par si ei mai degraba decat noi contrariati de ce se intampla in Romania. Acum insa, dupa cum scrie si d-nul DT dar si dvs. , ei par avea probleme mai mari decat noi. Aici insa, aveti dreptate, elitele noastre nu intreprind nimic ? De ce ? Pentru ca „anticomunistii” au nevoie de un Occident radicalizat, perfect si in greseala, iar, „conservatorii”( in sens, de post-comunistii… ), parca mai degraba ar lasa lucrurile sa curga, pentru ca ei cred ca statul trebuie sa fie un fel de factotum…., exact cum gresesc si occidentalii acum…”Anticomunistii” insa stau la panda si imediat lovesc, „in linie dreapta”, daca cu nea’Andrei si nea’Gabriel nu se poate, cu libertarianismul ( excluderea totala a statului )…Si circul e complet. Pledeaza „procurorul Vadim Tudor” la Romania TV ( cititi si comentariul meu nr. 11 de la partea VIII-a a acestui materialul al d-lui DT: sfarsitul lui PS 2 )…

  • Gheorghe Campeanu

    @ Sobaka Boga

    O vai, cit de eronat am citit evocarea Dvs. Evident, kirmiz=carmaziu. Ar fi trebuit sa stiu. Va trimit in gand ca ofranda de pace, o cartolina infatisand fatada carciumii montmartreze Le Lapin Agile, unde in vremile bune (anii 70’s) cind ceream un ballon de rouge, simpaticul garcon turc striga catre conationalul de dupa tejghea “un verre de kirmizi s(h)arap’.

  • Florin Iaru

    Băi, prefăcuţilor, voi avuserăţi carnet şi nu-mi ziserăţi…
    M-aţi lăsat pe dinafară şi acum vă şi lăudaţi că le-aţi ars! Ce tare!

  • @Florin Iaru
    “Lazăre, Lazăre/scoală-te, Lazăre,/s’auzi ce mai pasăre/în lanul de mazăre “

WP Admin