≡ Menu

OPORTUNISM. GARGARĂ. ESCROCHERIE (II)

Photo-blog-7-150x150[1]Linșajul

Pornind de la emisiunea de tristă faimă a Antenei 3 în care un grup de ciomăgari și-a practicat vocația pe “obiectiv Andreea Pora”, a fost rostit, pe bună dreptate, și termenul de “linșaj”. Bună ocazie pentru unii să reamintească, a mia oară, cât de năpăstuiți sunt și ei de condeie “resentimentare” și cât de multă nevoie este de solidaritate în fața agresiunilor.

Incapabil să mai distingă între atacuri murdare la adresa Domniei Sale și critici aspre, dar justificate, dl Vladimir Tismăneanu a devenit, în propria-i închipuire, un soi de “una víctima inocente”. 

În realitate, dl Tismăneanu a avut și are parte de mult mai multă solidaritate decât un pluton de călugărițe prigonite. Există însă și situații în care, oricât de mult ai dori să fii solidar cu Domnia Sa, e imposibil să fii.

În loc să răspundă observațiilor critice exprimate de un analist american în legătură cu slăbiciuni ale Raportului Final al Comisiei Prezidențiale Pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, acceptând să se angajeze într-o dezbatere profesională, dl Tismăneanu a preferat să-l reclame pe autorul observațiilor critice conducerii instituției al cărui angajat este acesta din urmă.

Nu pot fi solidar cu asemenea acte. Nu pot fi decât siderat că pâra poate fi practicată de oameni ale căror pretenții de onorabilitate academică sunt mai mari decât Everestul.

Aria proletcultistă a intimidării  — “Dai în mine, dai în tine,/dai în fabrici și uzine./Dai în școli, laboratoare,/dai în clasa muncitoare.” — mi se pare la fel de inacceptabilă și atunci când este interpretată “în registru neoconservator.”

95

În urmă cu zece ani (iunie 2004) mă alăturam echipei de editorialiști de la Jurnalul Național – Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu, Andrei Pleșu și Vladimir Tismăneanu. Cel de al doilea text pe care-l semnam se numea “Linșaj”. Deși relațiile mele cu dl Tismăneanu nu mai erau ce fuseseră cândva, textul era un gest de solidaritate cu Domnia Sa, devenit în acel moment un fel de țintă nemișcătoare.

Nu am regretat niciodată scrierea acelui text. Regret însă că temerile care începuseră să fie exprimate de pe atunci în legătură cu dl Tismăneanu s-au dovedit cu mult mai robuste decât speranța mea că dl Tismăneanu trecea printr-o “pasă proastă.”

Nu există niciun conflict între cele pe care le-am scris atunci (și nu doar atunci) și ce cred astăzi despre ultimii aproximativ zece ani de activitate propagandistică din cariera dlui Vladimir Tismăneanu, carieră pe care o speram doar academică.

Conflictul major este unul singur – cel dintre ce ar fi putut să rămână dl Tismăneanu, după îmbrățișarea valorilor democratice, și ce ține morțiș să dovedească a fi devenit după acel detur prin “codrii democrației”, detur care, pare-se, l-a epuizat definitiv.

Mă refer la fapte, nu la vorbe, căci vorbele sunt folosite, deseori, pentru gargară.

Iată acel text:

“Om de o perfectă civilitate, chiar şi atunci când îi spunea preopinentului  său un lucru dintre cele mai neconvenabile, Ronald Reagan o făcea cu pasiune, convingere, dar nu cu patimă. De cele mai multe ori, o făcea cu un umor fără pereche. Pentru el, nu a fi în dezacord era problema, ci felul  dezagreabil, chiar penibil, în care ne putem înfăţişa atunci când o facem:  “Disagreeing is OK. But, let’s disagree without being disagreeable”.

Mi-am amintit acest îndemn al lui, pe când îmi făceam nişte note  pentru a scrie despre cartea de convorbiri între preşedintele Ion lliescu şi dl Vladimir Tismăneanu. Multe dintre nedumeririle mele i le-am împărtăşit dlui Tismăneanu în câteva lungi discuţii ca şi consternarea produsă de către un episod care nu are nici o legătură cu cartea. Dar am amânat să-mi fac publice  gândurile despre Marele Şoc, după ce am observat – mai întâi cu un amuzament uşor inconştient, apoi cu o amărăciune îngrijorată – că prea multe texte avându-l în atenţie pe dl Tismăneanu dau azi impresia unui tir concentrat.

Ar fi stupid să acuz un complot, o decizie prin consens. Linşajul e rareori rezultatul unei decizii colective. Sunt suficiente existenţa unei mase critice a nemulţumirii şi gestul de a arunca primă piatră. Celelalte încep să vâjâie prin aer cât ai zice peşte.

Toţi putem deveni controversabili într-un moment sau altul. Toţi putem călca în străchini. Toţi putem fi ori doar părea alienaţi de propriile noastre credinţe sau principii. De ce nu suntem cu toţii obiectul unei lapidări? Cum s-a născut această masă critică a nemulţumirii, a dezamăgirii faţă de dl Tismăneanu?

Nu voi intra acum în toate detaliile care mă frământă. Mă rezum să  spun că, da, îi înţeleg pe cei care au rămas descumpăniţi să-l audă pe dl  Tismăneanu declarându-l pe dl Becali “om politic” şi “creştin-democrat”. Da, am  suspinat şi eu când dl Tismăneanu a invocat motivul vizitei la Pipera, căci, la urma urmelor, suntem liberi să vizităm pe cine vrem. Da, cred că profesorul  britanic Tom Gallagher ridică în afurisirile sale fluviu şi chestiuni care merită, trebuie discutate.

Dar mi se pare inacceptabil să-l văd pe reputatul politolog  îmbrâncit din Consiliul Consultativ al unei publicaţii pentru care a făcut  extrem de mult, luat în tărbacă de autoproclamatul comisar pentru România cu problemele imbecilei corectitudini politice, urecheat de bursierul tuturor ligilor de apărare împotriva licuricilor naţionalişti români ori zeflemisit de pretutindenarul care nu mai ştie diferenţa (toate numele invocate sunt  respectabile) între Nestor Rateş şi Petru Rareş ori Visteriile Muşat şi Petru  Muşat.

Unul dintre motivele pentru care am acceptat o mai veche invitaţie de a scrie în acest ziar a fost acela de a-mi declara solidaritatea – nu cu tot ceea  ce publică dl Vladimir Tismăneanu, nu cu toate concluziile la care ajung analizele Domniei sale, nu cu toate relaţiile pe care le cultivă, ci solidaritatea cu setul de valori democratice pe care le slujeşte strălucit prin scris de peste  două decenii. Solidaritatea cu dreptul Domniei sale de a se afla în eroare, fără a fi decapitat pentru trădări nedovedite, comploturi imaginare sau presupus haimanalâc profesional şi etic.

Dacă astăzi acceptăm linşajul împotriva cuiva, practic acceptăm  legitimitatea lui împotriva fiecăruia dintre noi. Când suntem mai înclinaţi să scuipăm decât să îmbrăţişăm, când suntem extrem de preocupaţi de  vinovăţia altora faţă de noi, dar dormim fără vise cu capul în poala vinovăţiei  noastre faţă de alţii, ceva nu e în regulă cu noi.”

43

Devenit un soi de comisar, de monitor al clasei care plesnește elevii peste degete cu linia sau nuiaua, când nu sunt de partea cui dorește Domnia Sa, dl Tismăneanu dovedește un curaj eroic în fața ridicolului.

Într-o “Despărțire de Marius Oprea” găsim cel puțin două afirmații antologice prin lipsă de respect față de adevăr.

Prima: “Nu este adevărat că GDS ar fi devenit o organizație în serviciul unei tabere politice. Diversitatea de opinii continuă să ghideze filosofia Grupului.”

Interesant.

Totuși, publicația care l-a îndepărat pe dl Tismăneanu din Consiliul ei Consultativ a fost chiar revista “22”, editată de GDS, pentru că a realizat o carte de interviuri cu președintele Ion Iliescu: Marele Șocdin finalul unui secol scurt. Despre comunism, postcomunism, democrație.

După ce, sub presiuni la care nu a putut rezista, dl Tismăneanu a început să-l atace pe omul căruia îi solicitase privilegiul de a scrie o carte împreună, politologul a fost reprimit în Consiliul din care fusese exmatriculat.

Tot ce îi impută de atunci dl Tismăneanu dlui Iliescu sunt lucruri pe care cel dintâi le știa și când i-a propus celui de-al doilea realizarea acelei convorbiri fluviu.

A doua. În finalul unei “Despărțiri de Marius Oprea” , dl Tismăneanu scrie:

În clipa când te-ai fi așteptat să-și pună semnătura pe un apel susținut de sute de jurnaliști, publiciști, intelectuali dezgustați și revoltați de mizeria din presă și dornici să reafirme principii deontologice indispensabile, să sprijine statul de drept și civilitatea spațiului public, fostul jurnalist al “Europei Libere”, fostul redactor al revistei “Cuvântul”, se desparte de cei cu care a fost odinioară solidar. La rândul meu, cu mare amărăciune, mă despart de Marius Oprea.”

“Cu mare amărăciune?”

Pe dracu! Îți trebuie o imensă doză de cinism și un dispreț suveran pentru adevăr ca să pui pe hârtie asemenea rânduri în 2014 după toate cele instrumentate împotriva lui Marius Oprea în 2009.

Vorba unui comentator hâtru: “Eu credeam că dl profesor Tismăneanu s-a despărțit de dl Marius Oprea când l-a lucrat pe la Președinție și pe la Boc, pînă i-a luat institutul lui Oprea, bașca institutul lui Zamfirescu. Apăi dacă aia nu a fost despărțire o fi fost… apropiere, da’ s-a apropiat așa de tare de Oprea, că pe bietul Oprea îl mai ustură și azi.“

101

Drumurile publice ale României acestui început de an sunt înzăpezite de neaua căzută din cer.

Drumurile discursului public românesc ale acestui început de an sunt înzăpezite de grafomania din ce în ce mai agitată a unui propagandist revitalizat de circumstanțe favorabile acestui tip de “precipitații atmosferice”.

Dl Vladimir Tismăneanu ninge peste românii de pretutindeni cu diagnostice “apodictice” și cu analogii mai grele decât calota polară. Un demers urmărind parcă înghețarea arterelor dezbaterii publice și instaurarea unei glaciațiuni care să conserve, pentru eternitate, mustața lui Stalin pe un fals chip al lui Michnik. Cum ar veni, un rânjet cu chip uman.

Dacă, în 1946, Andrei Jdanov a îmbogățit “democrația culturală sovietică” cu faimoasa lui doctrină (“Singurul conflict posibil/acceptabil în cultura sovietică este conflictul între bun și cel mai bun”), dl Tismăneanu se zbate să impună în discursul public românesc o doctrină la fel de jdanovistă – “Singura opțiune în discursul public românesc este între ce zic eu azi și ce am zis eu alaltăieri. Ce o să zic eu mâine e Biblia societății civile și voi trebuie să mă urmați, altfel…”

Altfel ce?

Altfel o să fiți demascați, înfierați și pârâți. Altfel o să vă treziți, asemeni dlui Vasile Ernu, cu o carte nepublicată, deși contractată etc.

Propunând o analogie, gongoric-deplasată, între spiritul istoricei inițiative cetățenești Charta ’77 și justificatul PROTEST al JURNALIȘTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă, dl Tismăneanu se plasează în ipostaza unui Vasile Roaită despre care nimeni (nici măcar Vasile Roaită însuși) nu mai înțelege de ce trage sirena.

Important însă este ca sirena să suuune! Să țiiiuie! Să vesteaaască!

“De ce trag clopotele, Mitică?” “De frânghie.”

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • @) Dorin Tudoran

    Da, master, n-am asteptat eu degeaba! Impecabil recurs la fapte. Fara rest. In principiu, fara replica. Sint chiar curios daca subiectul va raspunde. In nume prorpiru vreau sa spun, ca altfel nu ma indoiesc ca tuterii dumisale vor face coada la injurat… Felicitari.

  • @) DT

    Am uitat -- de buna seama, se pune in circulatie pe pagina de FB si prin mail…

  • @Liviu Antonesei
    Cand ma intorc din vacanta, ma voi ocupa si de tuterii respectivi, ca sa aiba de ce injura “in mod democratic”. Par toti nascuti din replica lui Arghezi pentru Titus Popovici “Una vorbim, alta fumam…”

  • @) DT

    Vacanta placuta si sa ne revedem sanatosi!

  • Pingback: OPORTUNISM. GARGARĂ. ESCROCHERIE (II) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET()

  • Kimble

    ?UNA VICTIMA INOCENTE DE LA JUSTICIA?
    Un prieten de-al nostru, bucurestenizat dupa Lovilutie si poet de frunte al Optzecismului Triumfator + Nobelizabil, ne-a facut surpriza de a plasa, candva, un splendid oximoron intr-o indignata textula de gazeta, referitoare, ea, la realegerea democratico-pedeserista, in judetul Brailei, a unui fost prim-secretar peceriu, acuzat de el ca, in decembrie 1989, violentase, prin intermediul militienilor si sexcuristior din dotare, ce? ”’Revolutionari nevionovati”, inocenti adicatelea. Ei da, se poate zice si asa. Pentru ca, intr-o insemnare a lui Albert Camus din CARNETE, ai observatia ca anumiti conationali de-ai sai revolutioneaza puternic, neridicindu-se insa din fotoliu si, mai cu seama, cind au aprobare de la Politie. Or, avind aprobare de la Politie, sint dumnealor cu adevarat ”revolutionari inocenti” daca se ridica din fotoliu… ET GLISSENT UNE QUENELLE A QUI DE DROIT. Se leaga o anumita parte a Presarilor ori Justitia de ei, iata-i, la gramada, VICTIMAS INOCENTES.

  • @ Kimble
    da, da, da: de la justicia americana, ca in serialul stravechi de nou…
    e adevarat ca se poate spune “en glissent sur la Lorraine?”. eu nu cred ca se poate, dar mi-ar placea sa se poata…

  • Ontelus DG

    Este dureroasă despărțirea de un om cu care ai împărtășit valori comune câteva decenii. Dar orice exces, chiar în numele unor principii corecte, aduce deservicii atât valorilor și principiilor respective, cât mai cu seamă relațiilor interumane și, ca atare, se cere semnalat. Pe de altă parte, este la fel de firesc ca, la un moment dat, între doi oameni care au avut o traiectorie mai mult sau mai puțin asemănătoare să intervină divergențe, de multiple feluri. Există și o ruptură stilistică evidentă: acolo unde unul presară cam mulți diezi pătimași, riscând să deconcerteze auditoriul, celălalt este mai precaut, preferă bemolii rațiunii, încercând și reușind să rămână adecvat realității asupra căreia se pronunță. În orice caz, când disonanțele strică armoniile sonore, simfonia riscă să devină fanfară militară…
    În altă ordine de idei, o numire previzibilă:
    http://www.dcnews.ro/2014/01/fostul-ministru-daniel-barbu-numit-de-premierul-ponta-la-iiccmer/

  • dinu adam

    haioasa observatia ta despre Vasile Roaita, Dorine.
    imi aminteste de bancul de pe vremuri: daca sirena este jumatate peste, jumatate femeie, Vasile Roaita de care parte tragea?!

  • dinu adam

    in cazul d-lui Tismaneanu cred ca se poate reformula intrebarea: daca sirena este etc. etc., dl. Tismaneanu IN ce parte trage?

  • @dinu adam
    ca orice bun om de stanga, trage pe dreapta, daca asa cer timpurile; si timpurile sunt mereu noi -- timpuri noi.

  • dan negru

    la cit de har-nic e d-l tismineanu, mai ca ma bate gindu ca si dinsu are ceva dan negri

  • @ Ontelus DG

    Da, este foarte dureroasa.
    Sa inteleg ca eu sunt cel care presara vcam multi diezi patimasi?
    Totul este extrem de previzibil in romania; inclusiv — si nu fac un paradox — imprevizibilul.

  • @dan negru @ ceilalti

    de la lume adunate si-napoi la lume date
    cum Nu a ajutat-o puscariabila monica ridzi (PD-L) pe “independenta EBA in campania pentru europarlamentare
    rel="nofollow">

  • nicu ornitorincu

    dar, pentru retorsiune, nu’l putem si noi reclama pe impricinat la nicu niro?

  • @ nicu ornitorincu

    ba putem, da’ vrem?

  • Superb articolul! Îmi permit obrăznicia de a oferi o variantă la final:

    “De ce trag clopotele, Mitică?” “Degeaba.”

  • @Mihai Ciuca
    Ah, daca e vorba de ce tot tragem noi clopotele, cand lumii ii place sa-si toarne ceara in urechi, raspunsul oferit de dvs. este singurul corect: “Degeaba”. Exista insa si “futilitati necesare”…

  • InimaRea

    Dom-le, îmi scapă subtilitatea linșajului fără victimă, a lapidatului -- bine mersi după, ba chiar întărit. O fi adevărat că ce nu te omoară te-ntărește dar nu-mi vine a crede că-i pentru ființe vii. Bine-bine, nu te-omoară dar nici măcar nu te schilodește? Nici măcar un pic, cît să nu mai poți umbla decît pe roți? Ori, păstrînd proporțiile, un linșaj mediatic nici atît nu poate, să-l elimine pe linșat din spațiul mediatic?
    Atunci, nu-i linșaj -- ori măcar nu-i profesionist. E și ăsta-n doru lelii, ca atîtea altele pe la noi.
    Nu mai bine-i spunem campanie de defăimare? Ori de deconspirare, la o adică? Sau de demascare -- asta-mi place la culme: Jos masca, d-le Conte!
    Omul cu Masca de Fier -- ăsta-i tiparul. Iar sub mască -- nicevo, nada, nothing, niente. Se poate, am visat eu. Se făcea că, așa cum unii se nasc cu căiță, alții se cu mască. Unii și alții nu sînt nici complementari, nici antinomici, doar două din N expresii ale imaginației ADN de învingător. Ceea ce unuia îi reușește prin noroc chior, altuia îi prin duritate pură. De fier -- metaforic rămasă ca inconturnabilă, chiar dacă s-au descoperit durități și mai dihai, după Epoca Fierului. Ba chiar metale mai dure decît orice aliaj cu Fe. Pînă și plasticu-i mai dur azi decît orice fier, cît de înnobilat. Totuși, noi continuăm să prețuim caracterul de fier, tăria de fier a omului. Inconștientul nostru colectiv a rămas fidel fierului. Cu toate astea, medaliile olimpice numai de fier nu sînt. Fiindcă sînt jocuri sportive, nu de război -- părerea mea…
    Omul cu mască de fier nu-i războinic -- războinicul este de piatră, granit -- eventual. Othello e războinic, înaintea lui -- Ahile. Variantele lor învingătoare -- Jago și Odiseu (Ulise). Cum nemurirea nu există -- vezi călcîiul lui Ahile -- ea se poate negocia, și vinde, gentlemen. Adică, iluzia sa -- iar cel mai cunoscut negustor din branșă este Mefisto -- omul cu masca de fier (dracu gol, în variantă pămînteană). Asta face omul cu masca de fier cu marfa sa -- nemurirea: o vinde celor ahtiați după. Democratic, oricui oferă prețul corect. Fără prejudecăți, pudori, pretenție de onorabilitate -- comerțul virtual este onorabil în sine. Do ut des -- nimic mai onorabil. Știm bine că nu puterea militară a-ntins civilizația dintr-un colț al lumii peste întreaga lume, ca pe o plapumă, ci comerțul. Pînă și-n zilele noastre atît de-naintate-n vîrstă, războiul este semnul eșecului comercial, ori al impasului economic -- măcar. Știm chiar fără să o recunoaștem -- simțim frica de, și-asta spune totul -- că o criză economică prelungită și prea lățită duce la război.
    Astfel privind, cartea lui Tismăneanu cu Ilici e act comercial pur și simplu. De neînțeles de ce atît de rău primită. Ori de un oarecare înțeles dar de unul tare îngust, sectar, secătuit de seva vitală -- money, alpha și omega acțiunii omenești. Știți cum se cheamă chestia asta -- idealism, să mă scuzați de vorbă proastă! Or, idealismul a fost oficial proclamat mort. Urmașul său este idealul -- ideal este să faci parale multe, pe orice căi, fără milă, fără teamă, fără măsură.
    Tot așa, Raportul de condamnare a comunismului: onest act negustoresc. Mușteriul a pus paralele, i s-a furnizat marfa -- iluzia nemuririi (corect ar fi a măreției, dat fiind raportul leu/dolar) -- și s-a dezlănțuit marketingul, adversitingul, tot d-astea a căror eficiență de piață e verificată în cel mai înaintemergător laborator de iluzii al planetei Om.
    După mine, Tismăneanu este misionar scoborît direct din conqistadori -- cu crucea într-o mînă, cu sabia-n cealaltă, și cu buzunare adînci -- AMGD. Trimis la noi de Money Universal Church (MUC) spre a ne civiliza. Știm că asta-ncepe prin convertirea căpeteniilor. El a lucrat două, pînă acum. Pariul meu cu mine însumi este că apucă a mai lucra măcar una. Deși, dacă a lucrat temeinic, le-o lucra pe toate -- cîte-or mai fi -- pînă să fie retras în Centrală. Dar nu mă țin brăcinarii să plusez chiar atît.

  • Ontelus DG

    @ Dorin Tudoran
    Nu, este viceversa. Dar se pare că sunt mai ambiguu decât îmi doresc când scriu. Oricum, și din cât am trăit, și din cât am înțeles până acum, este convenabil să aplici scepticismul tactic într-o strategie optimistă, nu viceversa.

  • Dezideriu Dudas

    COMUNICAT PENTRU STARPIREA BANDITILOR ( din volumul in curs de aparitie, “ARTA REZISTENTEI” de PÂR-TZU -- pseudonim mimetic-…, la editura MON-GLOBAL, “transnationala” Poli-romului… , desi era mai bine invers, POLI-GLOBAL si UNI-ROM )
    @ Ref. la “demascatul”, “infieratul” si “paratul” …., din finalul materialului d-lui Dorin Tudoran :

    Aistai “bandit de bandit” si, in plus, si “nascut in URSS”…E-HE-HEI…, daca era venit din idealism”, era altceva….Cum a putut sa scrie el asa ceva in pasajul retranscris mai jos ? Colegul dihotomic a Capitanului Soare, respectiv Comisarul Intuneric, sa se pregateasca de misiune ! Urmeaza operatiunea ANDA pe invers…Nepublicarea unei carti este doar inceputul…Grija mare si la banditii care dau tarcoale ! Comisarii Intunericului, adunarea la Terasa Adna ! Sa nu gresiti draku’ cu “dihotomia”, asta nu-i pentru presa ci pe linia lui Nea’Niculae * (NS1)

    “PASAJUL BANDITESC” retranscris :
    „…Totuși elita noastră este foarte cuminte, deloc curajoasă, și iubitoare de a sluji diverse dregătorii și înalte porți. Eu mă și mir cum de a picat regimul comunist și Ceaușescu cu o astfel de elită intelectuală. Noroc că nu ei au făcut schimbările. Dacă era după ei, încă ne mai gîndeam cum e cu ”autonomia estetică” și ”rezistența prin cultură”…..””

    *NS1 =NOTA SECRETA 1 : Nicolae Plesita. A se citi doar de cei cu certificate ORNISS. Ceilalti, va faceti ca nu vedeti, altfel, veti deveni imediat vizibili si-o sa trebuiasca sa va apucati draku’ de treaba ! Doamne-fereste ! Nu mai puteti “rezista” un pic ? Trec alegerile si ne-ntalnim la Monte-Carlo ! Daca avem noroc, poate prindem si-o tabla cu nea’ Adrian**(NSS2)

    **NSS2= NOTA SI mai SECRETA 2 : Adrian Videanu. Programarile le face nea’ Alex ***(NAS 3)

    ***NAS 3= NOTA ABSOLUT SECRETA 3 : Alex Stefanescu, cunoscutul “ïnfrangator”….

    SEFU’ CEL MARE, PE NOU
    ( Sa nu va puna draku’, Doamne-iarta-ma, sa ma deconspirati, ca eu sunt cel mai secret. Atat de absolut ….incat nici eu nu sunt sigur ca am fost confirmat ca “Noul Sef “. Certocrat insa, afirm ca da ! Daca la nea’Virgil caderea unei frunze in Romania, prin siajul “divin”, putea declansa un cutremur in Spania – citat Dan Zamfirescu -, la mine, neaparat trebuie sa treaca oceanu ‘…Altfel, nu se pune ! Macar d-nul Dorin Tudoran sa se cutremure de-acolo, daca ceilalti vor “rezista divin” ! )

    PS 1 : Felicitari pentru Agent Michievici de la Constanta care déjà a trecut la cele cuvenite pentru astfel de banditi ! L-am trecut in comunicat sa nu uit draku’ sa-l decorez si sa-l pun la panoul de onoare al Noii Biserici ! Pe Stanomir de la Constitutii, il mai las 1-2 ture, sa vina drak’ si el cu vreo perversa constitutionala…, ca i-o divinizam imediat ! Incepem sa ne plictisim doar cu justitia…
    PS 2 : Nu va luati si de “banditul” G.M. Tamas. Este irecuperabil ! Nu irositi “munitia” degeaba ! Fiti gospodari ! Puteti insa folosi asemanarea diminutivului numelui sau, GASZI, cu gazele de sist ! Cum spunea profesorul Emil Constantinescu ? Nici o actiune nu e indeplinita daca la sfarsit nu se incendiaza macar o masina…Mutatis-mutandis, acum, evoluand, e nevoie de o explozie ceva…
    PS 3 : Daca totusi se va dovedi ca unii dintre “banditi” erau de fapt “de-ai nostri”, nu disperati ! Spre final, veti putea sa va prezentati omagiile, discret, in vazul tuturor, la fel cum umanistul Cristian Topescu a venit alaturi de crestinul Corneliu Vadim Tudor la o emisiune la Antena 1 la …Dan Negru . Dan Negru o fi “Comisarul Intuneric” sub acoperire “ ( -- test de vigilenta! / Element ajutator 1 : este din Timisoara ; Element ajutator 2 : Este zgarcit !) ? Vreti sa spuneti ca Partid Umanist Crestin nu mai exista, ca e o contradictie in termeni, ca o fi un fel de “conservator de stransura” ? Nu se aproba ! Daca vreti democratie, duceti-va la Putin sau la mama voastra… ! Aici e disciuplina ! Ce nula lui HRP, infrangatorul Comisarului Soare si continuatorul cel mai neînfrânat al “rezistentei” !

  • @Ontelus DG
    Glumeam. respect foarte mult scepoticismul dvs. tactic.

  • Sorin Muncaciu

    Domnule Tudoran, pe mine ma intriga ipocrizia fara margini de care da dovada redactia de site Contributors.ro unde domnul Tismaneanu este tartor. Comentarii cu limbaj decent cu idei pertinente sunt sistematic cenzurate. Cu alte cuvinte, se practica o agresiune deliberata la dreptul de free speach. Daca, avem de a face cu un ONG “non-profit” scutit de taxe , asta inseamna ca prin actiunea de discriminare fata de o parte a publicului , statutul de scutire a taxelor este, de facto, ilegal. Nu se poate ca, o organizatie sa discrimineze o parte a publicului si sa aiba statutul de scutit de taxe. Cel putin asa este in tara in care traieste domnul Tismaneanu .Nu mai discutam de latura morala pe care cei care practica cenzura de idei ( nu discutam de limbaj) o afiseaza publicului. Aici intervine grozavia ipocriziei redactiei Contributors, domnii redactori sunt perfect constienti de importanta dreptului la free speach intro societate civilizata, si totusi , recurg la abjectia cenzurii, la fel ca aia de la Scinteia comunista. In acelasi timp insa, trimbiteaza sus si tare adeziunea lor la democratie, moralitate , fair play etc.etc., si mai ales, statul de drept.
    Imi pare rau ca, intelectuali romani valorosi accepta sa publice articole pentru dezbaterea publicului, fara ca sa ia in consideratie arbitrariul cenzurii impus de redactia Contributors.
    Nu cunosc originea resurselor financiare ale acestui site dar, domnul Tismaneanu stie foarte bine ca practica cenzurii pe un site public tax exempt nu este acceptabila in nici un stat american. Atunci apare intrebarea : de ce considera dinsul si compania ca este acceptabila in Romania ???

  • @Sorin Muncaciu

    1. Exista trei tipuri de bloguri/siteuri: a)deschis -- aici cum pui un comentariu, cum apare; b) total inchis -- nu se primesc comentarii de nicun fel si c) bloguri moderate -- proprietarul/proprietarii blogului/site-ului au dreptul sa decida (asta inseamna moderarea) ce comentarii accepta si ce comentarii nu accepta. Atata timp cat cei care administreaza un blog/site spun din capul locului ca este vorba de o platforma moderata, faptul ca nu accepta toate comentariile nu inseamna ca practica cenzura.

    2. Blogul meu este un bloc moderat. Am ajuns la aceasta formula dupa ce am incercat varianta blogui total deschis. Numai ca, dupa o vreme, m-am satura sa vad la comentarii tot felul de atacuri imunde, mesaje puse de la tot felul de naimiti trimisi cu sarcina sa injure, texte ale unor psihopati (deja) notorii etc.

    3. Nu stiu ce cel de site este contributors, dar daca administratorii site-ului au anunta ca este vorba despre unul moderat, nu cred ca pot fi acuzati de cenzura.

    4. Evident, chiar daca e vorba de un site moderat, dar se refuza comentarii “cu limbaj decent, cu idei pertinente” situatia este un pic diferita.

    5. Nu stiu nimic despre sustinerea financiara a site-ului contributors, deci nu pot sa exprim nicio opine in legatura cu acest aspect.

    6. Pe mai toate site-urile intalnim autori de toate felurile. Sa ne bucuram citindu-i pe cei valorosi si sa-i ocolim pe ceilalti.

    Iata aici ce spun in sectiunea Disclaimer despre acest bolg/site:

    CERTOCRAŢIA este un site/blog moderat. Administratorul site-ului are latitudinea să refuze comentariile pe care le consideră neadecvate unei discuţii libere dar responsabile. Cu cât opiniile dumneavoastră sunt mai moderate de propriul spirit de responsabilitate, cu atât mai puţină nevoie este de spiritul de moderaţie al administratorului acestui site.

    CERTOCRAŢIA îşi rezervă dreptul de a înlocui cu (…) pasajele, expresiile etc. considerate neopotrivite spiritului de civilitate spre care tinde acest site.

    CERTOCRAȚIA vă invită să postați comentarii de o lungime rezonabilă și cât mai aproape de tema articolului comentat.

    CERTOCRAŢIA poate refuza comentariile extrem de lungi și pe cele excesiv de off topic.

  • Stimate D-le Dorin Tudoran,
    Un amic mi-a recomandat blogul d-voastră care pune în discuţie un subiect care mă interesează. De ce?
    Pentru că l-am auzit pe V. Tismăneanu de la Europa Liberă. L-am urmărit apoi în cam toate apariţiile publicate prin presă şi cărţile publicate.
    Mă interesa subiectul, dar recunosc că volumele publicate prin anii 90 sufereau de prea mult academism, eu care am înghiţit comunismul până la capăt, îl doream mai aplicat, m-am încruntat când 22 i-a publicat encomionul dedicat mătuşii Boico, am şi replicat şi mi s-a publicat mirarea, am fost surprins de cartea cu Iliescu, doar într-un fel. Ştiam că Tismăneanu venea din stânga!
    Mi-au plăcut analizele comunismului din Cotidianul, dar m-a surprins alegerea lui Băsescu pentru raportul asupra crimelor comunismului.
    Băsescu l-a citit perfect, gâdilându-i orgoliile şi vanităţile. Acum agitaţia sa atinge isteria. Recunosc că-l l citesc mereu, nu mai spune nimic, doar înfierează! Şi face liste în care se strecoară abuziv. Ce caută pe lângă Coposu?
    Îi stătea bine lângă Iliescu, aveau idei comune privind stânga! Acum îi stă bine lângă Băsescu, nu mai au idei, dar au doar ranchiune, resentimente, adversităţi şi limbaj stalinisto-jdanovist.
    Am înţeles de ce îl urăşte pe Ianoşi, i-a făcut cel mai sugestiv portret, şi d’aia l-a pus pe acolitul Mihăieş să-l umple de rahat pe venerabilul, care a pus umărul decisiv să apară Jurnalul de la Păltiniş.
    Mulţi ar trebui să-şi aducă aminte, dacă au un pic de memorie.
    Cum a spus foarte adevărat chiar autorul, Gabriel Liiceanu:
    “Cel mai mare rău este să uiţi binele care ţi s-a făcut!”
    Scuzaţi lungimile!

  • Ontelus DG

    Nu știu dacă și (geo)strategic, dar iată un exemplu de optimism tactic:
    http://www.revista22.ro/ambasada-sua-despre-modificarea-codului-penal-ne-asteptam-ca-excelenta-noastra-colaborare-privind-aplicarea-legii-sa-continue-37303.html
    În jurnalul său, N.D.Cocea îl cita pe Carol al II-lea: ,,N-am c… destul pentru câți ar vrea să-l lingă!” Back in business…

  • Dana

    Pe Contributors caut cu interes articolele domnului Valentin Naumescu, pe 22 ale domnului Ion Vianu, pe Romania libera -- Alina Mungiu-Pippidi si Ovidiu Pecican, la Observator cultural -- Bedros Horasancian, Paul Cernat, Radu Calin Cristea, domnul Foarta, la Adevarul sint multe oferte dar dar trebuie sa recunoastem atrag ca un magnet “blogerii” A.Plesu si N.Manolescu, il citesc uneori cu simpatie si pe dl. Cioroianu si Hurezeanu. Iar la platforma Vox publica, preferata mea, cred ca am facut carare.
    O zi buna si sa ne bucuram daca avem cu cine sa rezonam.
    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/112-ia-ti-gandul-324139.html

  • Dana
  • Dana

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/normalitatea-si-profesionalismul-corinei-vintan-ce-pe-cine-si-prin-cine-plateste-rmgc-de-la-eba-la-mru-85644.html
    S-a beneficiat si de consiliere subtire,( nu numai de sustinerea ambitioasei europarlamentare care a razbatut din Petrosani), de PR profesionist.
    Se cam vede la “consecintele juricide” cine este mai din topor si fara spate asigurat si cine sint baietii si fetele destepte si cu stil. Culmea ironiei este ca Ridzi nu s-a ales probabil cu bani lichizi din toata afacerea pentru care plateste, iar alte afaceri ni se prezinta legale sau la marginea legii, dar nu tocmai morale.

  • Sorin Muncaciu

    Domnule Tudoran , va multumesc pentru informatie. In cea ce priveste site-ul Contributors acesta apartine ” Societatii online” , nu prezinta anunturi de tip comercial si nici nu apeleaza la sustinere materiala din partea cititorilor. Concluzia logica este ca reprezinta ” un proiect ” finantat. Sursa de finantare si statutul dpdv al taxelor ne poate edifica asupra celor care se afla in spatele proiectului. Intro tara civilizata aceasta informatie ar trebui sa existe pe site. Suspiciunea mea este ca reprezinta un outlet al propagandei din media occidentala.

  • Lupul Monarhist

    Ciudat articol, cu siguranță are toate ingredientele unui atac la persoană. Ce este trist este faptul că vine din partea unui fost prieten. Dar la români treaba de a desfința o persoana este absolut naturală și vine de la sine când subiecții au divergențe de opinie. Fără îndoială, nu îmi amintesc să fi citit ceva asemănător scris de d-l. Tismăneanu la adresa d-lui Tudoran. La toate criticile aduse in acest articol -inclusiv controversa legată de IICCMER- d-l. Tismăneanu a raspuns cu detalii la timpul respectiv. Există in variate arhive online declarațiile si explicațiile pertinente ale domniei sale. Așadar, cu părere de rău, pentru mine această dizertație se rezumă la invidie si frustrare tipic românească: aparent d-l Tismăneanu nu ar fi avut dreptul să conducă Comisia Prezidențială pentru că (1) a publicat o carte bazată pe interviurile cu Ion Iliescu (so what?); (2) că ar fi fost ‘de stânga’ -- de parcă oamenii nu ar avea dreptul să își schimbe opiniile politice de-a lungul vieții; (3) l-a vizitat cu o singură ocazie pe Gigi Becali (ulterior dl. Tismaneanu a explicat de ce a făcut acea vizită in ciuda recomandărilor cunoscuților și că in prezent regretă decizia de atunci). Mă așteptam la mai multă profunzime. Numai bine.

  • @Lupul Monarhist

    1. Au existat reactiile despre care vorbiti, dar tocmai republicasem un text in care condamnasem reactia revistei 22 de a-l elimina pe dl Tismaneanu don noardul ei pentru ca scrises cartea cu dl Ion Iliescu, nu? Ati citit acel text?
    2. Nu m-am numarat printre cei care l-au acuzat pe dl Tismaneanu ca este un om de stanga.
    3. Nu incerc sa desfiintez o persoana; incerc sa arat ca nu este bine ca o persoana (sau alta) sa acuze de “tradare” oameni care gandesc diferit sau, mai reau, oameni care gandesc la fel cu persoana respectiva, dar au un discurs diferit.
    4. Am citit toate acele explicatii. Unele mi s-au parut plauzibile (cele care trimit la temperamentul dlui Marius Oprea), altele -- nu. Adevarul acelei stenograme insa nu a putut fi negat si nici “explicat”.
    5. Dar nu spuneti nimic despre subiect: In Linie Dreapta. Oare de ce?

  • andrei i

    @Dorin Tudoran

    N-am mai comentat de mult pe-aici; ies o clipa din anonimatul tacut (si intru in anonimatul de subsol-de-blog) ca sa va atrag atentia ca nu exista motive intemeiate pentru a lua in serios stupizeniile paranoice pe care le debiteaza dl Ernu in interviul la care trimiteti. Mai ales ca articolele publicate de dl in cauza pe Criticatac (si nu numai) sint pline de asemenea aiureli , aiureli ce sint,de altfel, la fel de bombastice si sfetodocte ca si cele debitate pe “In linie dreapta” (doar ca ale d-lui Ernu sint “de stanga”, deloc originale de altfel, tipice pt “o anumita stanga” -cum si cele de pe “In linie dreapta” sint tipice pt “o anumita dreapta”). Pot da oricand citate “doveditoare” din dl Ernu, dar ii puteti citi singur textele (in caz ca n-ati facut-o inca) pt a va convinge. Angelo Mitchievici vede bine (ce-i drept, e mult mai politicos decat am fost eu in acest comentariu -doar ca mie nu mi s-a parut ca ar fi cazul sa fiu): http://www.lapunkt.ro/2013/09/13/despre-ciorbe-stricate-si-alte-feluriun-raspuns-lui-vasile-ernu/

  • @andrei i

    1. Ne referim la doua lucruri diferite:
    a) informatia oferita de dl Ernu cu privire la motivele ce i-au fost oferite pentru nepublicarea unei carti deja contractate si
    b) publicistica dlui Ernu.

    2. Punctul a) nu poate fi combatut prin acuzatii de felul “stupizenii paranoice pe care le debiteaza”, ci prin dovezi care sa probeze ca dl Ernu minte. Chiar daca mi-ar parea foarte rau sa vad ca dl Ernu a mintit, nu as putea refuza probe irefutabile. Le aveti? faceti-le publice.

    3. Pot fi de acord ori nu cu opiniile dlui Ernu, ma pot afla pe o pozitie ideologica diferita decat cea pe care se afla dl Ernu (si chiar asa stau lucrurile -- Domnia sa e un om de stanga, eu sunt un om de centru-dreapta), dar nu vad motive pentru care sa-l acuz de stupizenii paranoice sau de sfertodoctism.

    4. Pana in acest moment nu l-am prins pe dl Ernu cu minciuni. Cei de la ILD sunt campioni ai intoxicarii.

  • revistapresei

    @Dorin Tudoran

    V-a reclamat dl Vladimir Tismaneanu la Inalta Poarta (Dl Gabriel Liiceanu).
    De acum incolo chiar trebuie sa va temeti.

    http://www.contributors.ro/cultura/vorbe-n-vant/
    Vladimir Tismaneanu spune:
    03/02/2014 la 21:54

    Vorbind despre executii publice 🙂

    “Drumurile discursului public românesc ale acestui început de an sunt înzăpezite de grafomania din ce în ce mai agitată a unui propagandist revitalizat de circumstanțe favorabile acestui tip de “precipitații atmosferice”.

    Dl Vladimir Tismăneanu ninge peste românii de pretutindeni cu diagnostice “apodictice” și cu analogii mai grele decât calota polară. Un demers urmărind parcă înghețarea arterelor dezbaterii publice și instaurarea unei glaciațiuni care să conserve, pentru eternitate, mustața lui Stalin pe un fals chip al lui Michnik. Cum ar veni, un rânjet cu chip uman.

    Dacă, în 1946, Andrei Jdanov a îmbogățit “democrația culturală sovietică” cu faimoasa lui doctrină (“Singurul conflict posibil/acceptabil în cultura sovietică este conflictul între bun și cel mai bun”), dl Tismăneanu se zbate să impună în discursul public românesc o doctrină la fel de jdanovistă – “Singura opțiune în discursul public românesc este între ce zic eu azi și ce am zis eu alaltăieri. Ce o să zic eu mâine e Biblia societății civile și voi trebuie să mă urmați, altfel…”

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/oportunism-gargara-escrocherie-ii-102544.html

  • @revistapresei

    “Naravul din fire n-are lecuire”.
    Unde nu se poate castiga o dezbatere o polemica (din lipsa de argumnte/contra-argumente etc.), unii recurg la asa ceva.

  • aura

    Din pacate nu sunteti niciunul mai bun decat celalalt. Chiar deloc

  • nc

    @aura:

    Mi se pare interesantă (provocatoare) afirmaţia. Păcat că n-aţi completat-o cu vreun argument (sau mai multe), ca să-nţeleagă cititorul la ce vă gîndiţi. Sau vi se pare atît de evident că V.T. şi D.T. sînt o apă şi-un pămînt?

  • Damn Chiloti

    Pauvre dl. Tismaneanu,

    Comparatia cu Jdanov este o “executare publica.” Scrie aici ca “Faptul ca dl Vasile Ernu crede ca eu sunt sursa nenorocului sau in viata este induiosator” (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/caloriferul-transformatorul-si-sida-despre-ruina-pnl/). De unde atata ura, dl. Ernu? Nu intelegeti dl. Ernu ca dl. Tismaneanu are un stomac de otel?

    Ceausescu ar fi salutat reabilitarea lui Stalin in Rusia. Pe 21 ianuarie 2014, la 90 de ani de la moartea lui Lenin, ar fi transmis un mesaj catre proletariatul mondial in care ar fi proclamat invincibilitatea bolsevismului. Mesajul ar fi fost citit la TVR de catre un tanar intelectual originar din Basarabia, deci nascut in URSS, prim-secretar al CC al UTC, ministru pentru problemele tineretului, indragostit de Lenin, gata sa glorifice “ipoteza bolsevica”.

    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-ceausescu-care-nu-dispare-viata-postuma-a-unui-dictator/

WP Admin