≡ Menu

Ochii lui Putin, crucea sfințită la Ierusalim și arta geostrategică a povestirii

Photo-blog-71-150x150[1]

Opțiunea nefericit-restrictivă de a alege dintre două rele pe cel care ți se pare mai mic nu este doar blestemul unui electorat sau al altuia. După ce au fost aleși – fiindcă au părut mai degrabă răul mai mic, decât binele care vindecă toate relele – oamenii politici au ei înșiși de ales în același fel.

Fie că stabilitatea e de lungă sau de scurtă durată, în multe cazuri alianțele sau perioadele de destindere asta sunt – rezultatul alegerii răului mai mic, pentru evitarea răului mai mare. Multe acorduri internaționale sunt bilaterale, interesele însă rămân foarte personalizate. Evitarea coliziunilor împiedică războaiele reci să devină fierbinți.

(I)

08.03

Când răul mai mic începe să fie prezentat ca un bine singuratic, demn de încredere și de sprijin, acest gen de loterie se poate transforma în ruletă rusească. Interesele geopolitice/geostrategice, cele economice – inclusiv accesul la resurse – complică jocul, transformând răul necesar într-un fel de bine absolut.

Occidentul – mai ales Statele Unite – a simțit mereu nevoia personalizării binelui pe care l-a deslușit în răul mai mic din familia adversă. America Latină constituie un laborator în acest sens. Dictatorul militar panamez Manuel Antonio Noriega devine din om de încredere al Washingtonului dușmanul SUA. Dar acest proces al ”devenirii” și ”redefinirii” începe în anii ’50 și ține până în 1989.

Noriega a închis ochii la mișcarea liberă pe teritoriul panamez a gherilelor nicaraguane sprijinite de SUA. Washingtonul a închis ochii la acțiunile lui Noriega. Între momentul în care începe colaborarea dintre prietenul Noriega (anii ‘50) și capturarea dușmanului Noriega (decembrie 1989) s-au scurs aproape patru decenii.

Rezultatul acestei adevărate saga?

“Saga generalului panamez Manuel Antonio Noriega reprezintă unul dintre cele mai serioase eșecuri ale politicii externe a Statelor Unite. Pe durata anilor 70 și 80, Noriega a reușit să manipuleze politica Statelor Unite față de țara sa. În acest timp, a acumulat, cu pricepere putere aproape absolută în Panama. Este limpede că fiecare agenție guvernamentală a Statelor Unite care a avut relații cu Noriega a închis ochii la corupția și la implicarea lui în traficul de droguri, chiar și atunci când el devenea un jucător cheie reprezentând interesele Cartelului Medellín, al cărui membru era și cunoscutul lord al drogurilor, columbianul Pablo Escobar.” (US Senate Subcommittee on Terrorism, Narcotics and International Operations)

În felul acesta, “Noriega a fost lăsat să stabilească prima ‘narco-cleptocrație’ din emisferă.”(Drugs, Law Enforcement and Foreign Policy. United States Government Printing Office. December 1988, p.3)

Vladimir Putin poate să pară astăzi unora drept un Noriega moscovit – un cleptocrat, un psihopat, un dictator etc. Numai că Federația Rusă nu este Panama. Nici NATO, nici alianțe lărgite pentru o acțiune comună nu pot invada Rusia spre a-l captura pe Putin și a-l judeca la Miami, Paris, Londra sau Berlin.

(II)

10.31

Prieten al Occidentului a fost și Mihail Gorbaciov, perceput, pentru o vreme, drept singurul comunist “cu chip uman” de la Kremlin. A urmat Boris Elțin, cel care l-a “salvat” pe Gorbaciov și, implicit, democrația în Rusia. Că Elțin a jucat în altă piesă decât cea “cumpărată” și “difuzată” de Occident și că avântul luat de corupție și cleptocrație sub Elțin a fost aiuritor s-a recunoscut prea târziu și cam cu jumătate de gură.

Nu știa Occidentul cine este Elțân? Greu de crezut. Fostul premier al Republicii Moldova, Mircea Druc, povestește (aici) că, în 1991, diplomați americani cereau Moldovei să-l sprijine pe Gorbaciov, nu pe Elțin. Dar când Elțin a devenit mai “marketabil” – și pe piața politică internă, și pe cea externă – simbolul democrației în Rusia a fost declarat “țarul Elțin”.

Atâta timp cât fostul rezident KGB  în Germania, Vladimir Putin, a lăsat impresia unui om dispus la dialog, capabil să acționeze decent în chestiuni internaționale, ce se întâmpla pe plan intern în Rusia a fost privit de Occident cu ochi cel mult întredeschiși. Chiar dacă răul mai mic nu devenise încă binele aproape lipsit de concureți, el nu devenise încă dușman.

În aceste ultime luni de bilanțuri legate de cum s-a poziționat Occidentul în relația cu Putin, opiniile sunt dintre cele mai diverse. Multe lucruri sunt amintite în chip partizan, căci doar e vorba de politică și, de pe urma oricărui eșec, cineva trebuie să facă puncte politice. Încrederea și succesele de ieri au fost personalizate la timpul lor. Azi a venit rândul eșecurile.

Nu puțini democrați americani arată cu degetul spre o afirmație a fostului președinte George W. Bush, făcută după Summitul din Slovenia (2001) – “M-am uitat în ochii lui și am văzut că are un suflet bun.” Numai că se citează și inexact, și trunchiat. Iată ce a spus, de fapt, fostul președinte american:

”I looked the man in the eyes. I found him to be very straight forward and trustworthy and we had a very good dialogue. I was able to get a sense of his soul. He’s a man deeply committed to his country and the best interests of his country and I appreciate very much the frank dialogue and that’s the beginning of a very constructive relationship.”

E vreo îndoială că Putin este devotat intereselor țării sale? Că felul în care apără aceste interese nu place Occidentului sau că se poate dovedi contraproductiv este o altă chestiune. E vreo îndoială că Putin a fost, pentru o vreme, dispus la un dialog dechis? A dialogat atât de deschis încât, uneori, Washingtonul a fost mai mult decât iritat.

Repoziționările lui Putin de la dur la flexibil și empatia (sinceră sau nu, asta e altă chestiune) arătată americanilor într-un moment tragic l-au menținut pe lista partenerilor de dialog demni de încredere. Iată ce spunea în acest sens George W. Bush: “You could argue that he changed, because he was the first guy to call after 9/11 and he said ‘use our airspace. I’ll do whatever I can in Afghanistan.’”

Când a folosit forța, fără să-i pese de reacțiile comunității internaționale, replicile au rămas, în cea mai mare parte, de natură retorică. Iată continuarea mărturisirii făcute de George W. Bush:

“At the end of my administration, Russia had invaded Georgia and I was hot.” La Jocurile Olimpice din 2008, Bush și Putin au stat în tribuna oficială unul lângă celălalt.

“I said ‘Vladimir, I’ve been saying President Saakashvili is hot-blooded’. Putin looks at me and says, ‘I’m hot-blooded.’ I said ‘No, Vladimir, you’re cold-blooded.’”

“Și care-i problema ta, George?”, i-ar fi putut răspunde Putin, dar nu s-a sinchisit să facă nici măcar asta.

Revenind la Summitul din Slovenia, Bush povestește de ce, la conferința de presă de la final, întrebat fiind dacă are încredere în Putin, a răspuns ”Da”. Aici apare o istorie “de fundal” foarte interesantă.

Bazându-se pe o informație citită într-un raport al CIA, Bush a încercat să umanizeze discuția. L-a întrebat pe Putin: ”E adevărat că mama ta ți-a dăruit o cruce sfințită la Ierusalim?”  Putin a răspuns că e adevărat, povestindu-i lui Bush că atârnase crucea pe un perete al vilei sale. Vila a ars, iar el le-a spus lucrătorilor că tot ce își dorea să recupereze era cruce.

“După asta, atmosfera în acea cameră s-a schimbat”, continuă Bush. Recunoaște chiar că, întrebat dacă și de ce are încredere în Putin, ar fi putut răspunde ca Ronald Reagan – “Trust, but verify.” Numai că nu a dorit să comită un plagiat. Poate că de l-ar fi comis, i s-ar fi trecut cu vederea mai ușor decât i se va trece citirea parțial eronată a culorii ochilor lui Putin.

A văzut Bush în ochii lui Putin că liderul de la Moscova are un “suflet bun”?

Nici vorbă. Dar a sperat că nu se va dovedi cold-blooded. Atât. Un atât care părea mai mult decât nimic.

(III)

02.12

O diferență între politica externă a Washingtonului și cea a Moscovei rămâne aceea că, în vreme ce Casa Albă este ba ipocrită, ba naivă, Kremlinul este doar ipocrit. Cum ar veni, Kremlinul este mai consecvent.

În timpul “Crizei rachetelor” din Cuba, președintele John F. Kennedy l-ar fi întrebat pe ambasadorul sovietic la Washington, Anatoli Dobrînin, dacă poate garanta  cu cuvântul său de onoare (your word as a gentleman) o informație prezentată părții americane de Kremlin. Dobrînin ar fi răspuns că nu poate face așa ceva, dar garantează informația oferită cu cuvântul său de ambasador.

Un gigant al diplomației (a lucrat pentru șase lideri sovietici – Hrușciov, Kosîghin, Brejnev, Andropov, Cernenko și Gorbaciov – și a fost abasador la Washington în timpul a șase președinți americani – Kennedy, Johnson, Nixon, Ford, Carter și Reagan) Dobrînin a fost perceput de mare parte a establishmentului politic american ca un prieten.

Zbigniew Brzezinski, consilierul președintelui Carter pentru probleme de securitate națională juca șah cu Dobrînin și l-a caracterizat astfel: “Cel mai încântător adversar străin ai celor patru ani ai mei (în funția de consilier, dt.), o gazdă fermecătoare și un negociator priceput în a fi evaziz.”

Brzezinski avertiza însă că, deși un “urs prietenos”, Dobrînin putea să devină, “pe neașteptate, primejdios”

În 1984, Malcolm Toon, fost ambasador american la Moscova între 1976 și 1979, spunea: “Dobrînin este unul dintre cei mai iscusiți diplomați ai secolului 20, dar nu trebuie tratat ca un prieten la curte. El este reprezentatul unui guvern, sistem și a unei filozofii ostile tuturor valorilor în care credem și le apărăm noi.“

Mulți membri ai establishmentului politic american l-au bănuit pe Dobrînin că ar fi chiar un “cripto-liberal”, un admirator al sistemului american. Numai că, la destrămarea Uniunii Sovietice, Dobrînin avea să spună că prăbușirea URSS a fost o tragedie care ar fi putut fi evitată, dacă liderii sovietici nu ar fi fost “incompetenți dar ambițioși” și nu s-ar fi lăsat “momiți de lingușelile Occidentului care i-au făcut să trădeze interesele țării lor.”

 (IV)

Crimeea[1]

Așadar, n-ar trebui să fie chiar de mirare că, în legătură cu triunghiul ultimelor neliniști ale Occidentului – Ucraina-Crimeea-Rusia – diferențele între un simbol al democratizării și “prieten” al Americii (Mihail Gorbaciov) și un extremist, dușman deschis al Americii (Vladimir Jirinovski) nu sunt atât de dramatice pe cât s-ar fi așteptat mulți.

Gorbaciov condamnă șantajul militar al Moscovei, dar consideră că revenirea Crimeii la Rusia este justificată, o reparație istorică, căci Hrușciov, el însuși ucruinean, a dat Crimeea Ucrainei în timpul existenței URSS. Cum Uniunea Sovietică s-a dizolvat, Crimeea trebuia să se reîntoarcă, de mult, la patria mumă – Rusia. Punctum.

Jirinovski vrea ca Rusia nu doar să-și recapete Crimeea, dar să dea și o lecție exemplară Kievului: partea de Est a Ucrainei să se reîntoarcă la patria mumă, Polonia, Bucovina – la România. Un “bonus” pentru România – să-și ia înapoi și Basarabia. Cum ar veni, noi am făcut din Ucraina un stat mai mare decât se cuvenea, noi o punem pe dietă teritorială. Punctum.

Fostul premier al Republicii Moldova, Mircea Druc, declară azi: “Crimeea a fost a ruşilor, până când le-a dat-o Hrușciov în 1954, aşa că am fost de acord cu preluarea ei acum de către ruşi. Dacă însă merg mai departe, mă înrolez şi eu în armată împotriva ruşilor.” Punctum.

Nu Crimeea este miza acestor neliniști. Adevărata miză stă în acel “Dacă (rușii) merg mai departe…”

(V)

O9.15

Anii ‘90. Petrec ore lungi, de neuitat, cu prietenul Vasili Aksionov într-un restaurant de lângă Piața Roșie. Vorbim de toate. În America, Vasili predă literatură rusă, dar este este un mare admirator al literaturii americane. După atâția ani de exil, se simte olecuță și american. Îmi oferă citate de o lungime copleșitoare din autori americani.

Face o pauză. Zâmbește pe sub mustață și spune: “Dorin, totuși, noi, rușii, avem povestitori mai buni decât noi, americanii.”

Rareori am râs cu atâta poftă.

Vasili se temea că aș fi fost tentat să mă reîntorc în România, să mor “acasă”. L-am asigurat, nu o dată, că nu are motive să fie îngrijorat. În 2004, am pierdut contactul cu el. Spre surpriza mea, a părăsit definitiv Washingtonul. S-a stabilit, pentru o vreme, în Franța, la Biarritz. De murit, însă, avea să moară “acasă”, la Moscova, cinci ani mai târziu. Nu înainte de a declara:

“Dacă cineva începe să ridice din nou statui ale lui Stalin în această țară, va trebui să-mi reneg pământul natal. Nimic altceva nu (va) rămâne.”

N-a mai avut însă timp pentru un al doilea exil.

(VI)

10.12

Pentru ca faptele lor să aibă o posteritate cât mai lungă, politicienii au nevoie de povestitori dintre cei mai iscusiți. Într-o anumită parte a lumii, statui dărâmate abia acum un sfert de veac încep să fie recondiționate și repuse pe piedestal. Aici, povestitorii ruși au fost decoperiți cu mult înaintea celor americani și sunt considerați, de mulți, cei mai buni din lume. Și cine povestește mai bine trăiește mai mult.

Indiferent despre ce este vorba în povestire. Imaginația poate fi și refuzul realității.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

 

 

  • Ontelus DG

    Atât geostrategia, cât și povestirea au ca reper timpul istoric. Dacă geostrategia lucrează cu scenarii alternative, subsumate realului, dar și posibilului, povestirea transfigurează realul, fie ficțional, fie nonficțional. Posibilul geostrategic nu ignoră niciodată realul. Posibilul narativ propune forme de evadare din real sau de resemnificare fatal subiectivă a acestuia. Pentru că sunt un geostrateg ficțional și un povestitor nonficțional, mă opresc aici.

  • a notarius

    N-as vrea sa fiu confundat dar textul este exemplar iar ilustratiile se integreaza perfect.
    Incerc doar un raspuns firav la intrebarea pana unde merge Rusia.
    Deocamdata a mers pana la capat. Atata poate si stie asta. Intr-adevar, rusii sunt rareori naivi dar atunci tare de tot. Americanii cam mereu dar nu tare.
    Iar politica este ipocrizia innobilata si prezentata la curte de cavalerii virtutii.

  • Bogdan C.

    Cum se explica naivitatile politicii externe americane? “I was able to get a sense of his soul”! Adica chiar intr-atat? Cu Kremlinul? Cu atatia consilieri si analisti de top din administratia americana? Propozitia asta o fi contributia originala a lui GWB la infratirea intre popoare si umanizarea discutiei cu VP sau e marca administratiei americane? Sau poate credea GWB ca fervoarea muzicii jazz din New Orleans si a gospelurilor iradiaza pana la Kremlin? Sau e doar o expresie a neputintei lui GWB de a pricepe ceva si atunci o da pe “gandirea magica” de tip cargo-cult? Ne intereseaza sufletul lui VP?

  • InimaRea

    Poate stiti ca-naintea unei vizite oficiale intr-o alta tara, sefului delegatiei vizitatoare i se furnizeaza analize/sinteze despre tara respectiva, din mai multe directii -- in mare, dinspre Externe si intelligence (nu spun “spionaj” fiindca nu mai e termen valabil pentru toate tarile straine). Respectivele lucrari nu sufera de emotivitate, principialitate, dorinta de aparare a lumii democratice samd. Acolo, trebuie sa apara ce e in tara cu pricina -- nu de ce -- si ce-ar fi posibil, din ce-si propune vizita (punctual ori la plezneala daca analistul n-are idee de agenda vizitei).
    Formal, analizele/sintezele sint clasificate, presupunindu-se ca s-ar baza pe informatii la rindul lor clasificate. Impreuna cu “lucrarile-capac”, vin note documentare, continind nu doar date statistice, geografice, istorice, politice ci si aprecieri ale unor terti, de regula -- din media de acolo. Documentarea nu e clasificata, astfel ca poate fi asemuita lestului care tine un vas pe linia de plutire. Pentru un serviciu serios, e de asteptat ca informatiile documentare sa nu le contrazica pe cele clasificate -- ori invers. Iar daca exista, totusi, o diferenta notabila intre “lucrarea-capac” si partea documentara reflectind “perceptia generala” despre, ramine la latitudinea “beneficiarului” sa hotarasca modul de abordare a gazdelor sale, in timpul vizitei (evident, tot asa e si la primirea unei vizite de nivel inalt).
    Dinspre intelligence, rezultatul analizei “beneficiarului” se vede cel mai bine in declaratiile sale destinate publicului larg. Eventual, citite pe dos, ori macar “interpretate” in cheia analistului de informatii publice.
    Daca presedintele Romaniei declara pornit proiectul politic romanesc la Marea Neagra, a carui tinta este transformarea bazinului Marii Negre -- din “Lac rusesc” -- in “mare deschisa”; si daca-l sustine consecvent pina-n momentul in care tara sa organizeaza o intrunire a NATO la nivel inalt, la care participa si presedintele Rusiei; la care atitudinea sa fata de Putin e mai mult decit indatoritoare, ca de la mic la mare, nu analistul -- oricare, de oriunde -- are a se minuna ci “simplul cetatean”: vazindu-l pe presedintele sau cit de fericit ii zimbeste rusului, caruia numai ca nu-i pupa mina, se-ntreaba ce mama supararii se poate-ntimpla. Oare sa nu fi-nteles el bine diatriba presedintelui sau impotriva Kremlinului si declaratiile de fidelitate doctrinara inchinate Licuriciului?
    Omeneste vorbind, Putin impune prin simpla-i prezenta. “E charismatic” fiindca este presedintele Federatiei Ruse -- o putere mondiala. E chiar mai mult de-atit, e “adevaratul presedinte”, de care si Rusia, si America, si toata lumea au nevoie. Din alta nevoie -- de stabilitate globala si regionala, de predictibilitate in relatiile bi si multilaterale, conditii ale unei lumi pasnice, in care schimburile comerciale sa decurga fara sincope.
    Cu toate acestea, presa libera si independenta de la noi nu uita o clipa sa-l prezinte ca pe “fostul colonel kaghebist” -- apasind pe “rezident (adica, sef al) retelei KGB de la Berlin, din epoca Razboiului rece. In ochiul media -- un Argus ciclopic -- altceva nu conteaza. In caz ca-si pun, totusi, intrebarea “Cum de a reusit un ofiter al KGB sa ajunga in cea mai inalta pozitie in statul rus”, raspunsul standard este “fiindca, in fosta URSS, fostul KGB e la putere”.
    Nu sufera comparatie cu Bush sr fiindca americanul a condus CIA din pozitia de politician, nu de profesionist. Desi, lui Mihai Razvan Ungureanu, i se reproseaza “securismul” dupa stagiul de director al SIE. Cum nu i se lui Teodor Melescanu, probabil ca datorita vorbei “omul potrivit, la locul potrivit”.
    Aceasta spectaculoasa devenire urmeaza modelul Napoleon -- din locotenent de artilerie, la darimarea Bastiliei, ajuns L’Empereur. Proportions gardees, ma grabesc s-adaug, sa nu ma trezesc etichetat de “putinist”. Inca o masura de precautie, ca n-are ce strica: si Basescu, tot asa -- din capitan de cursa lunga, presedintele tarii. Acum, nu stiu daca Putin face caz de fosta lui profesiune, cum face “al nostru” de a lui -- fie tot amintind-o, fie tot innoindu-si brevetul de capitan de cursa lunga desi ma-ndoiesc serios c-ar mai putea iesi cu vreun vas, din apele noastre teritoriale, altfel decit in postura de pasager.
    Dupa cum, nu m-aventurez a-mi imagina cum s-ar fi raportat Basescu la o fosta profesiune de rezident al agenturii noastre de aiurea. Nici nu-i nevoie, acum ca s-au deschis si arhivele ICE Dunarea. Doar atit imi permit a spune: A durat ceva pina au putut fi accesibile “tuturor celor interesati”. Pina acum, fusesera accesibile doar unora dintre cei extrem de interesati, probabil spre a-si contempla gloriosul trecut, in deplina liniste, fara cel mai mic risc.
    Dar mai exista o legatura intre urmasii modelului Napoleon: colonelul KGB stie ceva despre capitanul de cursa lunga -- in virtutea fostelor relatii “fratesti” dintre KGB si Securitate, astfel ca “al nostru” e vulnerabil fata de “al lor”, pe partea conspirativa -- ori conspirata, daca preferati.
    Spre deosebire de “simplul cetatean” -- nedumeritul de mai sus -- analistul ar zice ca, inainte de a veni la Bucuresti, Putin “a trimis un semnal” -- cam cum apare-n basmele noastre, trimiterea buzduganului de catre zmeu: se loveste-n poarta, in usa, bate-n masa si se-aseaza-n cui; iar mincarea trebuie sa fie nici rece nici fierbinte, cumu-i mai buna de mincat. Daca nu stiti -- si n-aveti de unde, va spun eu -- prizoniera zmeului nu sta vreodata cu zmeul la masa, ci-n picioare-n coltu’ mesei, cum si azi mai sta parte dintre oltence, la masa barbatilor lor.
    Dar de ce va-nsir eu toate aceste, ca-mi uitai. Ah, da -- mi-amintii ca Basescu zise c-ar trebui sa fim pregatiti de razboi, just in case…

  • OvidiuB

    De acord cu consideratiile despre ipocrizie si cu re-evaluarile (iata ca se poarta si la porti mai mari!) practicate mai ales de tabara “Buna” in politica externa.

    Iar daca m-as simti cetatean universal sau pur si simplu un povestitor, ca domnul Tudoran, as cadea mult mai usor de acord cu domnia sa si cu concluzia partiala a textului domniei sale.

    Fiind insa limitat si marginit, mai ales spatial si cultural, trebuie sa privesc a priori si ab initio cu neincredere catre rusi. Chiar daca n-or fi ei diavolul intruchipat si nici n-avem ingeri de partea ailalta.

    Problema Crimeei chiar nu este doar problema Crimeei (sper ca folosesc genitivul corect) si mai ales nu este problema cedarii intra-comunitare si fratesti din 1954. Dreptatea istorica nu are relevanta pe care i-o dam daca ne referim la Crimeea si la 1954. Pentru ca dreptatea istorica nu e deloc partiala si daca dezgropam un mic adevar istoric, putem sa continuam sa dezgropam si altele, nu? Crimeea nu este singurul “adevar istoric” la care Rusia tarului Putin s-ar putea simti indreptatita, iar teama mea este ca in ceva timp (nu prea scurt, dar nici prea lung) ne vom da seama de asta.

    Iar “adevarul istoric” chiar paleste in valoare daca singura posibilitate de recuperare a lui rezida in forta recuperatorului. Pentru ca in Crimeea nu “adevarul istoric” a castigat, ci forta celui de partea caruia adevarul, intamplator, era.

  • LEA

    Foarte interesant. Si, totusi, sud-americanii povestesc si ei foarte bine.

  • Bogdan C.

    @InimaRea

    Interesant. Da’ prea insirati lucrurile ca margelele pe ata ca sa se potriveasca, precum intr-o teorie a conspiratiei. Si sa se potriveasca in defavoarea baselului. Dl. Tudoran scrie si de bunele si, mai ales, de relele baselului. Dvs. ii refuzati omului demnitatea, atata cat si-a castigat-o. Si asta nu e frumos!

    @OvidiuB

    Finalul e frumos. Pt ca mai au si altii “adevaruri istorice” si tare si-ar mai dori vo bomba atomica in arsenal. Pana una alta le folosesc in campaniile electorale.

  • Dezideriu Dudas

    In seara asta ma simt “anatolian”…Daca nu ma credeti pe cuvant de onoare, poate pe cel de functionar public ? Sau “in Romania”, fara imunitate diplomatica sau macar parlamentara, trebuie sa ne cerem voie inainte ?

    Stimate Domnule Tudoran,
    Occidentul, indeosebi SUA, ne-a spus o “poveste” la sfarsitul razboiului rece pe care o consideram la un moment dat, chiar “povestea povestilor” ( piata libera, implicarea minima a statului, concurenta si competitivitate, libertate individuala si democratie…). La pachet, Fukuyama sfarsise si istoria…La noi, pe vremea aceea Varujan Vosganian avea barba neagra si nici-un succes literar, in timp ce acum se apropie de Nobel ( apreciez sincer “Cartea soaptelor”, consider, o carte care va intra in nemurirea armenilor ) iar barba incepe sa-i semene cu a lui Goma…Noroc ca nu mai e Plesita prin preajma…Scriu de Varujan pentru ca a fost economistul care a “ars” cel mai puternic la “focul pietei”, pana a venit “matusa Alina” care i-a aruncat in cap toata apa din hidrocentralele patriei…Degeaba “se” spunea ca era nevoie si de energie eoliana…, mai ales ca povestile spun ca si aceasta ar fi venit tot de la un succesor ( sau precursor ) al gheenei, un debit de tutun…
    Dupa 11septembrie 2001 s-a cam terminat cu libertatea…, iar dupa criza din 2008, cu pietele si atotputernicia lor….”Povestea povestilor” devenise un fel de snoava pentru “fraieri”…Se dovedeste din ce in ce mai mult ca ayatollahii pietelor, fara stat, ar fi simpli enoriasi la “biserici pe trotoar”, iar ayatollahii statului, fara piete, in aplicatia pe Romania, n-ar mai putea lua cafeaua de fitze la Monaco sau la Viena pe cea de lucru, sau, si mai grav ( d.p.d.v. “div-in” ), n-ar mai putea ridica “Catedrala Neamului” cu un cost cat o rata FMI.
    Suntem in 2014 si, dupa 6 ani de la sfarsitul “povestilor” cu piata ( criza din 2008), si 25 de ani de la sfarsitul “povestilor” cu statul, am ramas tot la fel de nemaipovestiti….Cilimitura cu China nu se pune…Pare a fi un dragon care se hraneste din cele 2 sfarsituri…Cat mai are de mancat, mananca…
    O fi venit timpul sa terminam cu povestile ….Rusii or fi inteles primii…Si, precum chinezii din economia globala, au inceput sa-si ia “partea” de realism, din politica globala…Noroc ca nu sunt asa de multi…
    De unde ar veni partea de realism a chinezilor din economia globala si a rusilor din politica globala ? Din restul de pana la intreg, din prea plinul “povestilor”….E prea putin sa comparam ciclul naiv-ipocrit s.am.d., cu doar ipocrit-ipocrit s.a.m.d. si sa-l declaram, discret, castigator, pe primul !
    Nu ne ramane decat sa speram in naivitatea sau ipocrizia extrema a unora sau a altora…Ref. la primii, poate nu ne observa, iar ref. la ceilalti, poate ne iau cu ei…O forma de “retaliere” in fata realitatii tot ar trebui sa ne dirijeze…Cu toate acestea, eu cred ca ar trebui sa adoptam formula, “cea mai buna minciuna este adevarul “ ! Ceea ce ar genera o retorsiune la nivelul argumentelor fostelor “povesti”….Si A si nonA….N-are rost si sa le (mai) denumim ! Intotdeauna au fost antonimice !

  • a notarius

    @OvidiuB
    Trebuie sa specificam despre ce istorie vorbim.
    Istoria, luata ca evenimente petrecute in trecut, nu ne este accesibila. Istoria este cunoasterea noastra despre acest trecut. Intodteauna relativa si nu definitiva. Luand in calcul si ideologia, pana si aceste istorii nedefinitive sunt diferite.
    Din aceasta perspectiva a vorbi de drept istoric este politica. Adevarul istoric are sens doar in gura unui istoric, ceilalti folosind acest termen fara sa stie exact despre ce vorbesc.
    Atat dreptul cat si adevarul istoric, atunci cand sunt folositi in discursul politic, servesc interese politice si nu stiintifice.
    Politica insa nu este o stiinta. Este domeniul raporturilor de putere si formalizeaza modul in care interesele actorilor politici sunt exprimate in cadrul acestor raporturi.

  • InimaRea

    Bogdan C: Vorba d-lui Tudoran, unii povestesc -- mai bine ori mai putin bine. Apoi, daca are dreptate cind spune: Și cine povestește mai bine trăiește mai mult?
    Mi-e peste mina sa ma traduc in limba romana, de parc-as scrie-n chineza dar pot face o exceptie pentru matale: Imi doresc un presedinte de care sa nu ma jenez. Mi se trage din copilarie, cind mai facea al batrin cite-o boacana despre care n-aveam nici voie dar nici un chef sa povestesc.

  • Bogdan C.

    @Dezideriu Dudas

    Dar in afara de americani, mai spun careva povesti?

  • @ALL
    Ce altceva sunt cele O mie si una de nopti (Seherazada) daca nu cine povesteste mai bine traieste mai mult?

  • InimaRea

    Bref, cine povesteste -- traieste; cine relateaza -- viseaza.

  • Bogdan C.

    @InimaRea

    Poate daca nu l-ati mai asocia pe presedintele tarii cu tatal dvs lucrurile s-ar rezolva cumva. Cu stima.

  • a notarius

    @Dorin Tudoran
    Din grecescul nume al istoriei s-a nascut si story-ul american.
    Din momentul in care se termina orice intamplare poate deveni o poveste. Povestea nu se opune decat basmului iar Seherezada nu este basm.
    Este o poveste inventata de europeni despre arabi, respectivi despre lumea musulmana a califilor.
    In acest sens am spus ca textul pe care ni-l oferiti astazi este exemplar.
    Insa, si aceasta este o evolutie moderna, spre deosebire de poveste, istoria este intotdeauna oficiala, adica scrisa de istorici platiti din banii gestionati de structuri de putere.
    Oamenii puternici cred ca pot deveni personaje istorice controlandu-i pe cei care scriu istoria.
    Si care astfel redevine ce a fost la inceput: o poveste.

  • Bogdan C.

    @Dl.Tudoran

    Cred ca cruciulita lui Putin va consolida suprematia rusilor la spus povesti!

  • a notarius

    @Dorin Tudoran
    Si, evident, da: ramanem in viata pana cand avem o poveste.

  • Dezideriu Dudas

    @ Bogdan C. # 11

    Ma refeream la “Povestea pietei”, asociata “lumii libere”, “democrate”, si la “Povestea statului”, asociata lumii comuniste….Exista si nivele intermediare, dar atat timp timp cat reperele principale, piata si statul, sunt prost “povestite”, nici noi nu putem “dormi linistiti”, pe oriunde-am fi in lume….Noi, certocratii…

  • Bogdan C.

    @Dezideriu Dudas

    Da. Impresia mea este insa ca dupa 89 rusii au ramas fara poveste de gargarisit si, dupa cativa ani de perpeleala in care singura lor poveste era cea a “neamestecului in treburile interne ale altui stat” si singurele lor actiuni pe scena politica globala era sprijinul acordat tuturor regimurilor detestate in lume, s-au plictisit sa astepte sa le iasa din creer si gatlej vro poveste convingatoare cu care sa rupa gura targului si au pus mana pe kalasnicov, care e mai convingator decat orice poveste. deci chiar nu se poate dormi linistit. Decat daca visezi frumos.

  • M Platon

    Si americanii povestesc doar ca, dupa al doilea razboi mondial, s-au folosit mai ales de film pentru asta. Din pacate, de o buna bucata de vreme, s-au specializat in “reality shows” de proasta calitate. Si in clipuri publicitare. La fel de scurte ca si ciclul electoral american. Unde mai pui ca e mai ieftin sa scrii o poveste decat s-o filmezi. De unde si succesul povestasilor “de guerrila” (teorii ale conspiratiei, propaganda ieftina etc). In rest, prea multi experti, prea putina imaginatie morala.

  • Bogdan C.

    “erau sprijinul”, bineinteles

  • Revista Presei

    @Dorin Tudoran
    Revista GDSului “22” a eliminat din blogroll situl InLinieDreapta. Profesorul Tismaneanu se solidarizeaza cu victimele si Paul Aligica anunta ca isi intrerupe colaborarea la “22”. Vina cade pe Vasile Ernu. Mai apare si un Petre Manu care spune ca el a scris celor de la GDS sa se debaraseze de InLinieDreapta. Noroc ca nu va acuza si pe dvs. de teroare ideologica fiindca ati scris serialul acela despre orataniile de la InLinieDreapta. As vrea sa stiu ce credeti. Multumesc. Uitati aici linkul http://tismaneanu.wordpress.com/2014/03/29/despre-radicalisme-si-diversiuni-scrisoare-catre-anca-cernea-mihaela-barbus-gelu-trandafir-si-costin-andries/

  • @Revista Presei

    1. Fiecare publicatie are dreptul sa-si declare afinitatile.
    2. In opinia mea, e o masura care vine prea tarziu.
    3. Nu am nimic de adaugat in legatura cu ILD dincolo de ce am scris.
    4. Reactiile domnilor mentionati nu constituie nicio surpriza.
    5. N-am avut nicio contributie la eliminarea site-ului ILD din blogroll-ul revistei “22”.
    6. Daca opinia mea ar fi avut vreun ecou la cei de la “22”, probabil ca site-ul ILD nu ar fi fost eliminat, ci listat de doua-trei ori.
    7. Pana la discutia despre extremismul in care se scalda ILD, problema “de baza” este impostura/escrocheria practicata acolo -- banuiesc ca Oriana Fallaci continua sa figureze acolo drept colaboratoare…

  • Excelenta aceasta abordare, (mai mult filosofico-istoriografica), a relatiei Rusia-Occident in contextul anexarii Crimeii! E, intr-adevar, multa ipocrizie in consemnarile istoricilor (ale analistilor politici, in prima instanta) si dintr-o parte si din cealalta, cum si cele doua sisteme ascund, de asemenea, o imensa ipocrizie. Citindu-va acum, mi-am amintit de minunata carte a lui Stefan Heym, “Relatare despre regele David” sau despre riscurile asumarii, de nevoie, a unei povestiri comisionate.
    Invingatorul are ultimul cuvant, iar invinsul e fixat in insectarul istoriei mai degraba sub forma unui avatar computational decat a unui caracter ce-a actionat candva in carne si oase.
    E multa ipocrizie si in felul in care Occidentul isi clameaza primatul marilor valori umane – pe care le numeste si traditionale. Nu s-a implinit inca veacul de cand occidentalii ii expuneau pe negrii din coloniile lor in gradini zoologice, vizitate de zeci de milioane de curiosi (tot occidentali !), care gaseau foarte firesc acest spectacol, menit – chipurile ! – sa-i civilizeze pe barbari. Darwinismul social tot occidentalii l-au pus in scena, desi, azi, populatii africane spun ca, oricat de rau, colonialismul britanic era parca mai uman decat « cooperarea » cu « fratii » din China lui Li Keqiang. (Indienii s-ar putea sa fi ramas totusi cu alta parere despre imperialismul britanic.) Asa, mai aproape de zilele noastre, mie doctrina Bush de securitate – cu preemtive strike si varianta hard, preemtive war, imi dadea fiori pe sira spinarii. Nu-i vorba, in cazul comunismului, utopia celei mai bune societati din lume s-a dovedit o distopie care, din nenorocire n-a ramas doar pe hartie , ci a fost pusa in practica in mod ucigator. E multa ipocrizie si intr-o parte si-n cealalta, dar e si un mare defazaj istoric. In fond, Rusia era feudala la 1917, iar comunismul n-a fost de natura de-a atenua decalajele, ci dimpotriva! De asta nici nu cred ca exista popoare iubitoare de tatuci, inapte pentru democratie. Exista doar mari decalaje economice care se reflecta si in nivelul de educatie, in accesul la cunoastere, fiindca indoctrinarea (politica sau/si religioasa) nu inseamna educatie, ci opusul ei.
    E multa ipocrizie in toate partile, iar in cazul ex-premierului moldovean e si ignoranta: din secolul al XIII-lea Crimeea a fost a tatarilor, pana la Stalin, care i-a deportat, aducand rusi in loc. Ucraineanul Hrusciov le-a dat-o ucrainenilor, rusul Putin le-a luat-o. Cu populatia locala istoria a jucat ping-pong. Deocamdata, Occidentul ramane cu valorile traditionale. Maica Rusia -- cu Crimeea.

  • InimaRea

    Bogdan C: Ma scuzi ca ti-am acordat atentie! Credeam ca te duce capu’, cit de cit.

  • Boris Polevoi

    DT
    Acelasi Hrusciov, caruia in toate bancurile romanesti din Anii Saizeci i se spunea Porcul, a dat Ukrainei sale natale si sudul Basarabiei, Bugeacul (Reni, Ismail, Cetatea Alba) pe care si Republica Moldova ar putea sa-l revendice… asa cum revendica Rusia peninsula in chestiune. Stalin a fost un tiran, Hrusciov doar un porcovan.

  • Exemplar!

  • InimaRea

    Acum, hai sa ne si gindim! De pilda, la propagada antiruseasca, in special -- la cea anti Putin, “diavolul intrupat”.
    Sa observam, mai intii, ca toata lumea buna sta de vorba cu Diavolul, desi semnaleaza c-ar fi nefrecventabil, si nu-l mai invita la masa. E musai sa observam fiindca, daca ne luam numai dupa media, asa ceva e dovada de slabiciune, mai ales din partea Batrinului Continent -- blegit de trai bun; si din a lui Obama -- un stingist sovaielnic.
    Sa admitem ca -- dupa 25 de ani de la caderea Cortinei de Fier -- exista iar pericolul unui razboi distrugator in Europa (razboi despre care stim ca n-are cum nu deveni mondial -- “global” s-ar spune azi).
    Si sa ne-ntrebam daca vrem ori nu razboi. Pare prosteasca intrebare dar, vazind atita inflacarare antiruseasca, nu mai pare chiar asa prosteasca -- poate ca inflacaratii ard de dorul nimicirii Rusiei, si-ar da viata pentru a-si implini aleanul. Ori nu si-ar da-o dar i-ar indemna pe altii sa si-o.
    Nu avem impresia ca sintem indemnati la asa atitudine belicoasa? Ca sintem frageziti pentru eventualitatea ca? Ba chiar ca ni se pregateste ceva, de care sintem oarecum avertizati, de genul “Asa nu se mai poate, la lupta -- people!”
    Ca sa ne trezim din visul sinuciderii globale, ar fi bine sa ne uitam cu un secol in urma, in preajma “Razboiului cel Mare”. Nu la toate cite s-au intimplat, doar la stupoarea generala ca-ncepuse razboiul. Populatia Europei era la fel de vesela si prospera (la nivelul acela) ca si azi; tot la fel de obosita de-atita pace -- chiar daca formala fiindca, practic, pace pe Pamint n-a fost vreodata. Presa vehicula anunturi care de care mai belicoase, lumea se-nflacara la o bere si era gata de orice, cind a cazut anuntul-bomba: E razboi!
    Europenii s-au frecat la ochi: Nu se poate! De ce? Pentru un act terorist individual, un imperiu declara razboi unei tarisoare?
    Apoi, si-a luat seama Europa: Ei, n-are cum fi ceva serios, totul se termina pina-n Sarbatori!
    Si a durat 6 ani.
    Cum repetitia naste superstitia; cum si urmatorul razboi tot 6 ani a durat, putem spune ca orice razboi mondial atit tine -- 6 ani. Nu cred asta dar punem cazul c-ar fi asa: sintem pregatiti sufleteste pentru 6 ani de nenorocire (din faimosii 7 ani slabi, pe marginea carora speculeaza Thomas Mann, in Iosif si fratii sai -- vol III)? La cita paranoia umbla dezlegata-n lume, n-am prea fi. Ba am putea chiar invoca o vorba mai de la tara, asa: La balega moale, un pic de apa lipseste.
    Din toata propaganda antiruseasca, pare-se ca nu retinem tocmai avertismentele din notele diabolizante: Rusia e imprevizibila, Rusia vrea sa refaca URSS, Rusia e periculoasa pentru pacea mondiala oricum s-ar chema si oricine i-ar fi “tzar”.
    Fata cu acestea, ce ni se propune? Sa punem Rusia cu botul pe labe, sa-i aratam noi ce-nseamna civilizatia occidentala, sa fim fermi in a ne arata hotarirea de a merge pina-n pinzele albe pentru promovarea valorilor noastre democratice.
    Aici, o mica intrebare: Cine “sa fim”, “sa mergem”?
    Alta mica intrebare: “Pina-n pinzele albe” cam ce-ar putea-nsemna? Cam pe unde ne-ar duce pe toti -- belicosi ori fricosi?
    Din festivalul filmului pe care-l propune prietenul nostru Liviu Antonesi, retin -- pentru aceasta discutie -- un film despre Germania imediat de dupa razboi: distrusa, morman de moloz; populatie infometata, salbaticita, disperata. Asta, acum -- cit? Acum 70 de ani -- intr-o vreme incomparabila tehnologic cu a noastra. Dar uite ca, totusi, comparabila cit priveste prostia colectiva de a alege solutia singeroasa, de rezolvare a conflictelor la scara continentala.
    Ce ne-ar putea potoli, cit de cit, pornirea sinucigasa? Poate revederea dezastrului de la Hiroshima si Nagasaki? Si acela, provocat de doar primele bombe nucleare -- niste jucarii -- ucigatoare, nu gluma! -- dar jucarii pe linga ce-am pregatit pentru “Apocalipsa acum”?
    Pina la urma, care ar fi casus belli? Rusia a ocupat Krimeea, si ameninta sa faca bucati Ucraina.
    Doar pentru comparatie, as intreba: De citi ani ocupa SUA (Vestul, deh) militar Irak si Afganistan? Si n-am auzit pe cineva -- oricit de fantezist -- sustinind ca aceste doua tari ar fi apartinut, cindva, Americii. Dar s-a vazut cu ochiul liber ca o expeditie de pedepsirea a terorismului antioccidental s-a transformat in ocupatie militara in toata regula. Si se mai vede ca -- in Orientul acela -- situatia e cit se poate de departe de o stare de pace, numai la “”Primvara araba” daca ne gindim.
    Ultima intrebare: Daca tot traim in “satul global”, nu ne ajunge un razboi?
    Ce mi-as dori sa se-nteleaga ar fi: Mare, maxima atentie, la Ciinii Razboiului! Odata dezlegati, nu se mai intorc in cusca lor decit satui de singe, distrugere, moarte.
    Atunci, de ce-am fi noi agentii lor naivi, cind -- in orice alt domeniu ne-am manifesta -- lasam ferma impresie ca avem pretentii de la noi, ca sintem in toate mintile, ca nu am luat-o razna -- sa ne facem rana pe loc sanatos?

  • Pingback: Împreună cu Leo Butnaru la o plimbare paşnică prin Crimeea | Gogea's Blog()

  • Dana (Mara)

    Ferice de cei care au harul povestirii si ma gindesc la schita Amici de I.L.Caragiale intr-o incercare de a spune si eu ca Bush si Putin au fost compatibili la momentul acela cind cu ipocrizie faceau mai direct sau voalat pe un soi de cruciati moderni. Cam neinspirate si insipide povestile lor care prind la enoriasele americane cu sacouri si perlute. Dar ele sint deja rasuflate si lumea s-a dumirit ca nu mai merge cu bagatul batului prin gard, provocarea si demonizarea numai de dragul artei a lumii islamice. Adica tu te duci la om in batatura, il provoci, il umilesti si-i ucizi rudele din avion numindu-le autist “victime colaterale” si pe urma tot tu vii ipocrit si spui nu discut cu tine, nu poti fi partener de discutie, esti irelevant, esti magar, mitocan si violent. Pe termen lung tactica (desi facila) este paguboasa si neproductiva pentru ca nu rezolva fondul problemei ci mentine numai prin forta armelor o situatie artificiala sub control. Dovedeste lipsa de viziune, micime sufleteasca, xenofobie si lipsa tolerantei inclusiv religioase. Obama a mai schimbat putin aceasta linie a lui Bush optuza si de forta, din aceasta cauza este si simpatizat in lumea araba si a fost si un semnal de incurajare pentru miscarile primaverii arabe. Solutia este (cred eu dupa aproape 15 ani de cind locuiesc in Orientul Mijlociu) efortul sincer pentru democratizarea reala a tarilor arabe -cumva dupa modelul Iordaniei.
    O zi buna.

  • Ontelus DG

    Comentariu de 1 aprilie:
    Dat fiind interesul geostrategic pentru acest blog, oricât ar părea de fantezistă această ipoteză, faptul că tocmai începând cu această postare se remarcă numerotarea informativ-operativă a comentariilor nu este întâmplător, aniversând și zece ani de apartenență la alianța nord-atlantică. Orice analist-documentarist-arhivist al Intelligence poate cu ușurință, acum, să realizeze dosarele de urmărire informativă ale persoanelor care comentează aici, descoperind pe cei acoperiți, acoperindu-i pe cei descoperiți. Big Brother are organe, funcții, grade și, mai cu seamă, pescuiește în ape tulburi, așa cum sunt vremurile pe care le trăim: ,,Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.”(Miron Costin)

  • Mapamondul ca mapamondul, se-nfierbanta din cand in cand, pe arii largi, si uneori mai da si-n clocot. Dar tarisoara? Ei bine, dl Basescu viseaza, iar visul unora e cosmarul altora. Hotnews: “Traian Basescu, despre posibilitatea de a deveni premier: As accepta un contract de un an daca mi se cere. Pot face echipa cu oricine. Emil Boc ar fi o solutie buna la prezidentiale.”
    Sarmanul presedinte… Sa traiesti cu modelul Putin in minte si in suflet si sa fii nevoit, istoriceste, sa te-nchini la Licurici…. Ce coordonate istorice ingrate i-au fost date omului! Si ne mai miram de crizele dumnealui, pe care le punem pe seama temperamentului ori a unor (ne)deprinderi educationale. Unii il mai si acuza ca-si gaseste alinare si confort prin locuri si mijloace nu prea demne! Numai in sufletul lui sa nu fii!

  • Shadow

    @Bogdan C

    omul traian basescu si-a distrus singur singurel “demnitatea” prin modul in care a inteles sa se comporte si sa “faca politica”(sa se joace de-a politica).
    presedintele traian basescu nu a ajuns niciodata la nivelul “demnitatii” ceruta de functia de presedinte.

    Suntem departe de ceva “castigat” de acesta. Cel mult daca vrem musai sa utilizam “negatiile ipocrite” atat de dragi lumii noastre. Precum “cresterea negativa” asa si “castigul negativ al demnitatii” lui traian basescu.

  • OvidiuB

    @InimaRea

    Binevenita concluzia dumneavoastra. Si totusi, nu ca m-as simti un razboinic din rasa canina (catusi de putin!), dar nu pot sa nu remarc ca v-ati ales foarte abil exemplul Marelui Razboi, in loc sa-l alegeti pe…urmatorul.

    Pentru ca in fond discursul dumneavoastra a fost pus in opera cu brio inaintea celui de-al doilea razboi mondial, cand o gramada de oameni rezonabili si realisti s-or fi intrebat exact intrebarile pe care le enumerati. Nici “Mister Hitler” (cum, mereu civilizati, ii spuneau englezii) nu putea fi “diavolul intrupat” si nici europenii nu erau prea lamuriti “pana-n care panze albe” sa mearga.

    Nu -- nu vreau sa zic nici ca ne aflam intr-un nou 1938, nici alte paralele nu fac. Vreau doar sa zic ca, asa cum bine stiti, nu oricine se pregateste de razboi sau doar indeamna la pregatire de razboi este un “Caine al Razboiului”. E una sa fii sfidator si provocator si cu totul alta sa fii credul si nepregatit pe deasupra!

    V-as recomanda, in acest sens (daca mi se permite) articolul de la urmatorul link:

    http://romaniacurata.ro/se-precipita-lucrurile-dar-tot-nu-e-clar-ce-vrea-putin-4506.htm

  • @OvidiuB

    Citisem articolul.
    Ce vrea Putin?
    Pe aici, prin SUA, adolescentii foarte agresivi, huliganii, membrii diferitelorr “gang”uri, puscariasii inraiti etc. daca sunt intrebati de ce au comis o anume fapta — omor, vandalizare de masini, linsajul unor oameni pe care nu-i cunosct etc. au, de foarte multe ori un raspuns care spune mult despre cum inteleg ei lumea: “I want respect!” prin respect ei inteleg, de fapt frica. Sa-ti fie frica de ei -- in felul acesta se simt respectati. Le este “teama” ca nu cumva sa-i consideri slabi, sfiosi etc. Partial, asta vrea si Putin -- respect si sa nu fie perceput ca temator.

  • InimaRea

    Ovidiu B: Nu, prietene, am ales bine exemplul surprizei razboiului. WWII era asteptat de toata lumea, singura ei iluzie era ca avea sa se opreasca la recuperarea -- de catre Germania -- a teritoriului pe care il pierduse in primul razboi. Ba chiar era un soi de consens, in privinta “nedreptatii” ce i se facuse Germaniei, prin Tratatul de la Paris. Aproape ca era aratata cu degetul Franta, care se dovedise prea lacoma ori prea razbunatoare.
    In plus, Europa se gindea ca Hitler -- dupa ce’si facea singur dreptate -- avea sa invadeze URSS, ceea ce era spre binele civilizatiei occidentale.
    Cit despre Ciinii Razboiului -- e o expresie care nu se refera -- nicicum -- la oamenii obisnuiti. E o metafora a urgiei aduse de razboi, daca vrei.
    Daca citesti Memorii de Churchill, vezi ce usurare a fost -- pentru Guvernul Majestatii Sale -- punerea in aplicare a Planului Barbarossa. Si cit de importanta a fost, pentru Anglia, rezistenta URSS.

  • OvidiuB

    @Dorin Tudoran #34

    Domnule Tudoran, ipoteza dumneavoastra ar fi varianta pur optimista: Putin isi arata muschii si se va linisti (oare?) cand isi va primi “respectul” pe care vesticii i-l datoreaza. Da, partial asta vrea Putin.

    Dar, tot partial, cred ca sunt si obiective cat se poate de economice, obiective energetice strategice, care tin de lupta pentru resurse (considerata de multi a fi urmatorul mare “razboi mondial”, indiferent cum se va purta el, cu arme sau nu) -- pe care Putin le urmareste. Si pe care nu le va atinge decat in detrimentul altora (noi am putea fi dintre aceia -- si de-aia am un mic ghimpe cu detasarea pe care o propune @InimaRea, pe care altfel il admir stilistic necontenit, pentru ca totusi nu suntem in Portugalia aici!).

  • Shadow

    @Dle Tudoran

    pai cam acelasi tip de respect il cam au toate statele “puternice” cu forte armate importante, tehnica, etc. Nu isi permit sa piarda “respectul”(frica) celorlalti.

    In rest, ca de obicei, o foarte buna analiza a rusiei din perioada post Gorbi-Eltzin. Cauzele pt care unul ca putin a ajuns la putere in Rusia isi gasesc “motivatiile” in perioada eltzin. Imi permit sa dau un link la o carte exceptionala http://www.amazon.fr/Parrain-du-Kremlin-Paul-Klebnikov/dp/2221094263
    scrisa de Paul Klebnikov fost angajat la Forbes si asasinat la Moscova pt ca-si permitea sa critice “oligarhii” si legaturile lor directe cu politicienii rusi. De altfel cartea da detalii foarte clare privind implicarea taniei eltzin (fata lui eltzin) in toate matrapazlacurile acelor vremuri.

    Eu cred mai putin in “sinceritatea” pe care o zareau “presedintii americani” in privirile omologilor rusi cat cred ca grupurile economice de loby americane asigurau cu “varf si indesat” administratiile ca “totul e sub control”.

  • Shadow

    @OvidiuB

    din cate imi aduc eu aminte, ca ati adus vorba de englezi si de cum il tratau pe hitler, totul ar fi fost “perfect” daca “altcineva” (de data asta neamtul) rezolva problema rusiei comuniste. Era deci “interes” de a scoate “castanele din foc” cu mana altuia.

  • neamtu tiganu

    mie-mi plac la nebunie povestile, mai ales la un pahar, de ex. min. nostru de externe, Steinmeier, mi-a povestit ieri, “wir werden unsere Östlichen Nachbarn nicht in Entweder-Oder-Entscheidungen drängen.“ Steinmeier hatte schon früher kritisiert, dass die EU die Ukraine indirekt in die Arme Russlands getrieben habe.”
    adica
    nu ii vom mai impinge pe vecinii nostrii din est catre o hotarire ori cu noi, ori cu ei. Steinmeier a criticat ca EU a impins Ucraina, indirect in bratele Rusiei.

    V-ati prins!?

  • OvidiuB

    @InimaRea

    Stiu ca Churchill a fost mult mai vizionar decat multi dintre contemporanii sai. Mi se pare totusi ca ii acordati (lui, dar nu numai) un vizionarism exacerbat daca spuneti ca europenii i-au permis lui Hitler sa-si faca singur dreptate (Renania, Sudetii, Anschluss-ul) gandindu-se ca astfel il vor indrepta spre “problema comunista” ridicata de URSS.

    Cronologic vorbind, daca nu ma insel Mr. Hitler a declarat mai intai razboi Angliei si Frantei, abia la vreo 2 ani dupa demarand Operatiunea Barbarossa. Iar appeasementul lui Chamberlain & co nu a fost o forma de speranta interesata (ca neamtu’ il va rezolva pe rus, vorba lui Shadow), ci pur si simplu o forma de slabiciune si de proasta evaluare a situatiei de fapt.

    Cand ai vecini precum rusu’ sau neamtu’, cred ca detasarea si proasta evaluare a situatiei de fapt sunt niste luxuri pe care nu ti le permiti.

  • Dezideriu Dudas

    @ InimaRea
    Frumoasa tara avem ! Cand zici ca-i alba-i neagra si invers…

    V-am scris pe 10 februarie a.c. pe blogul dvs. mesajul :
    “ Am avut timp limitat in ultimele zile, dar dupa cateva “diagonale”…, va transmit ca voi fi prezent pe blogul dvs. atunci cand va fi necesar…
    M-as fi gandit mai mult daca nea’Geani ( n.a. Bucurescu ) nu va impacheta bine acele 2 sticle de vin…, sau daca Varujan Vosganian nu ar fi fi scris “Cartea soaptelor”, de unde reiese ca “mingea a ramas la noi” ( sau a fost tot timpul …? )…, asa ca l-am iertat si pe el….
    Dezideriu Dudas “
    ( pe materialul : “ AURUL COPILARIEI MELE “ )

    Tot atunci i-am transmis si lui Varujan V. mesajul urmator pe telefonul mobil ( il am din perioada “Alternativa Romaniei” ), la care mi-a raspuns, “ Multumesc” :
    “FELICITARI PENTRU NOMINALIZAREA LA PREMIUL TARGULUI…DE LA LEIPZIG !
    DEZIDERIU DUDAS “

    Va scriam odata de d-nul Francisc Toba si ca eram hotarat sa-mi iau “talpes-ita” din comunicare….L-am remarcat insa pe d-nul Valeriu Mangu printre colaboratorii lui apropiati, un domn extrem de interesant in contextul cenusiu pe care-l parcurgem….In contextul extins global in care altii, din contra, traiesc “vremuri interesante”, era normal sa revin…Ii voi transmite propunerea cu “Senatul Corpurilor Profesionale”, prin Francisc… Am incercat sa comunic, “constitutional”, si cu Cristian Parvulescu pe care-l cunosc personal de la Pro Democratia, dar pe la S.N.S.P.A. se circula mai greu… Doar la EBA se infierbanta ei mai tare ( prin insusi decanul lor…) Noroc ca le-a venit “tinichigereasca izbavire”, si-n loc de un loc in Parlamentul European “s-a” preferat un nepotel…Cine stie la ce echipa a jucat Fane Gheorghiu ? Ca n-a jucat pe partea mea….Era filozof ce-si punea singur tabla pe casa, sau tinichigiu cu citate din Platon si Aristotel in atelier ?

    ERATA EXPLICATIVA
    Alba-i neagra si invers si la, Uite Statul, vezi ca-i Piata si invers… De aceea, in aceasta alegorie ad-hoc, am incercat sa-l contrapun pe economistul “preaplinului de bani” Varujan ( intrebati “Romania curata” ) cu “saracul dar preacinstitul” nea’Fane ( nu intrebati “Romania curata”, ca vi-l livreaza pe…stiti dvs. pe cine…si nu ei, ci partidul care “trebuie” sa preia mesajul… )

  • Lotus de aur, Vaza si Prunisor de primavara, titlul frumosului articol al dlui Tudoran mi-a amintit de titlul splendidului roman chimezesc pe care l-am citit acum vreun sfert de secol si pe care imi propun sa il recitesc. Despre ipocrizie, despre ipocrizie in politica. Un articol lung, bine articulat si dezvoltat, care perminte numeroase si variate comentarii. Dintre comentariile scrise, le-am gasit pe cele mai multe ca fiind splendide, fara indoiala scrise de maestri ai condeiului, ca sa zic asa. Nu doar maestri ai scrisului ci si ai gindirii. Astazi am constientizat ca exista nu doar procedeul de a aborda un subiect declarind de la bun inceput ca nu vrei sa il pui in discutie, ci si opusul sau, procedeul de a nu aborda un subiect parind ca doresti sa il discuti. Cred ca cheia evenimentelor din Ucraina sta in afirmatiile unora, pe care le-am citit si eu, ca ar fi fost o intelegere privind existenta unei zone tampon intre Rusia si NATO. Daca a existat o asa intelegere, atunci ma incearca senzatia ca americanii au incalcat-o si ca rusii au ripostat. Daca nu -- si avem de-a face cu o propaganda -- atunci evenimentele, inclusiv detalii oferite pe ici pe colo de diverse surse media, cum ar fi media israeliana referitor la prezenta unor cetateni israelieni de origine ucrainiana printre militantii de pe maidan, trebuie recitite in alta cheie si reinterpretate. Oricum ar fi, este deja timpul primelor concluzii, deloc imbucuratoare:
    -- armata ucrainiana este compromisa pentru destul timp ca posibila armata NATO, nu cred ca trebuie sa detaliez de ce. Suficient sa zic ca, in aceste zile, conform media, 2000 de militari ucrainieni sunt umiliti in Crimeea, cu cardurile blocate si, deci, lipsiti de resurse si de a trai si de a inapoia in Ucraina. Pentru dezertori, tot conform media, Rusia va organiza evaluare, asa incat, asa incit o multime de militari ucrainieni care au crezut ca s-au scos trecind la rusi se vor trezi in dezonoare, dezertori din armata ucrainiana si alungati din cea rusa, dupa ce au fost momiti cu transferul. In urmare, armatele Turciei, Romaniei si Bulgariei, cu un pic de sustinere americana, trebuie sa acopere aceasta zona euro -- atlantica din sud.
    -- Ucraina nu mai are flota militara maritima deloc; navele militare ucrainiene au fost luate de rusi , care au denuntat acordurile cu Ucraina referitoare la flota, inclusiv cel referitor la impartirea flotei sovietice. Romania se vede in situatia de a fi a treia forta maritima militara la Marea Neagra, dupa Rusia si Turcia.
    -- daca discutiile americano-ruse privind Ucraina vor avea ca rezultat rezultatul scontat de rusi, adica o Ucraina federala cu un inalt grad de autonomie a “landurilor”, atunci, practic, industria militara ucrainiana va fi sub control rusesc.
    -- doamna Norica Nicolai a facut, conform media, afirmatii publice ingrijoratoare privind stocurile de munitie de razboi ( limitate, in medie, la 8 ore de lupta, conform doamnei ex-ministru), in timp ce surse propagandistice rusesti se veselesc la ideea ca viitoarele sicrie zburatoare portugheze zise si F16 s/h au fost achizitionate cu munitie pentru…40 de minute de lupta. Vorba unui roman referitor la primul razboi mondial, apasam pe tragaci, ne scapam in pantaloni de frica si gata lupta.
    Lasind la o parte alte concluzii si consecinte, o concluzie majora este aceea ca politica noastra de inzestrare militara trebuie revazuta si imbunatatita. Fabricile noastre de armament si munitie trebuie trezite la viata; preocuparile pentru realizarea munitiei inteligente si de precizie indigene trebuie create (punctual, colegul comentator neamtu tiganu, coautor al IAR 99, ne poate zice si daca acest avion mai are resurse de dezvoltare catre diferite versiuni, de exemplu catre un avion subsonic de asalt, un fel de A-10 local, sau nu). Din informatii publice referitoare la contracte trecute, se pare ca un tanc Leopard 2A5 second hand ( ar putea deveni unele disponibile, a aparut 2A7) costa 2 milioane de euro bucata, ne trebuie vreo 100 de bucati destul de repede. Trebuie date primele comenzi la transportorul SAUR, gindita o familie de vehicule militare pe sasiul lui TR-85. Trebuie reluate legaturile cu industria turca de aparare, foarte dezvoltata comparativ cu a noastra. Trebuie tatonati, in materie de industrie militara, japonezii, care se deschid pentru exporturile militare si care, datorita limitarii la productia pentru uz intern, se confrunta cu costuri mari de productie, cred ca ar face concesii acelora care i-ar ajuta la scaderea costurilor. Una dintre sursele de finantare ar putea fi o parte din noile accize la combustibil, jumatate sa zicem. Peste toate, relansarea economica. Multumesc pentru atentie.
    " rel="nofollow">

  • InimaRea

    Ovidiu B: Lasam disputa pe teme istorice, nu ajungem, nicaieri comunicind paralel. Dar despre detasarea pe care o vezi la mine, as vorbi.
    Francezii numesc bras-de-fer ce se-ntimpla acum, intre NATO si Rusia. Altadata, noi numeam asa ceva “incordarea muschilor”.
    De fapt, sint jocuri de razboi. Vechi, incepute odata cu Razboiul rece, continuate dupa caderea comunismului.
    Oricite intelegeri ar fi-ncercat Gorbaciov cu Reagan si Bush sr, e clar ca URSS a pierdut Razboiul rece si ca SUA au presat-o, de-atunci incoace, continuu. A fost jocul intre “cordon sanitar” si “centura de siguranta”. Pe primul, Rusia l-a mostenit de la URSS, ca mijloc de stavilire din partea Occidentului. Pe-a doua, Rusia n-a mai putut sa si-o asigure, odata ce Tarile Baltice -- de fapt, toate tarile fostului bloc comunist -- au ales Vestul, iar blocul Rusia-Ucraina-Belarus-Kazahstan (CSI, in mare) s-a fisurat decisiv, odata cu caderea lui Kucima.
    “Linia frontului” se stabilizase, dupa ce Ucraina “revenise la sentimente mai bune” fata de Big Brother (Maica Rusia). Dar Jocul era -- si-nca este -- departe de a se fi sfirsit, drept pentru care Vestul a avansat in teritoriu inamic, prin Parteneriatul Estic propus Ucrainei, R Moldova si Georgiei. Nu ca n-ar conta ultimele doua dar Ucraina este pilonul de stabilitate al Rusiei, inspre granita sa vestica, si viitorul pilon de stabilitate al Vestului, inspre Rusia. O putem numi si “cap de pod”, desi mai potrivit ar trebui numita cheia victoriei in Jocul Vest-Est.
    Ucraina “a fost ofertata”si de UE, si de Rusia -- si a ales. Pina aici, s-a jucat corect -- cu cartile pe masa si banii la vedere. Dupa ce Yanukovici a hotarit sa ia banii Moscovei, s-a declansat EuroMaidan -- ca un fel de Plan B al Vestului. Argumentul pentru ideea de Plan B este acela ca scenariul EuroMaidan e pe model oriental, nu european -- ducind la pericolul secesiunii tarii, ala razboiului civil (cam ce se-ntimpla in urma Primaverii Arabe). Pe cind modelul european (incepind cu Piata Universitatii, continuind cu Revolutia portocalie -- tot Kiev; si terminind cu manifestatiile din Turcia) n-au avut potential exploziv datorita absentei elementului militar din componenta. EuroMaidan s-a fost organizat militareste, s-a fortificat -- interzicind accesul fortelor de ordine -- si, la prima ocazie, a contratacat ocupind sedii al institutiilor statului. N-a mai fost o manifestatie pasnica impotriva deciziei lui Yanukovici de a refuza oferta UE, a fost declaratie de razboi civil.
    Era o provocare din care guvernul si parlamentul de la Kiev nu puteau iesi decit invinse. Nu puteau restabili ordinea prin mijloace politienesti obisnuite, si nu puteau relua controlul asupra zonei decit prin actiune militara criminala. Or, deja media occidentale erau pe EuroMaidan, semnalind fiecare victima -- din partea rasculatilor -- si-ngrosind liniile.
    Planul B a izbindit in momentul in care parlamentul de la Kiev a preluat puterea si a admis revendicarile EuroMaidan. Desi partidul lui Yanukovici era majoritar, ceea ce indica o presiune “economica” (de fapt, financiara) asupra oligarhilor ucraineni. Stim ca aceia care -- ca Ahmetov, tovaras de nadejde al lui Yanukovici -- au incercat sa reziste alaturi de presedintele ales al Ucrainei, s-au trezit lefteri. Aceea era arma secreta a Vestului, speculind faptul ca miliardarii postsovietici si-au trimis banii in bancile occidentale.
    Apropo de asta, bietii miliardari postsovietici nu mai stiu unde sa-si duca banii -- dupa Cipru si Franta, urmind blocarea financiara din tot sistemul bancar occidental. Nici paradisurile fiscale nu mai sint promitatoare. E clar ca cine tine banii, detine controlul. Si vedem si noi cum poate contribui Finanta Mondiala la intinderea civilizatiei occidentale in lume.
    Toate acestea n-au cum fi intimplatoare, n-au cum fi doar coincidente. Toate sint asa cum arata -- elemente ale unei strategii menite a scoate Ucraina -- fie si doar partial, pentru inceput (si nu se stie pentru cita vreme) de sub tutela Moscovei.
    Vestului, ii era clar ca Rusia avea sa reactioneze, si a acceptat costuri minime -- Krimea. Dupa asta, incepe greul. “Mingea e-n terenul rusilor”: ori se multumesc cu consolarea de a fi recapatat Krimea -- oarecum, nu se stie pentru cit timp dar se cam vede cu ce costuri; ori reactioneaza energic, “recuperind” cit se poate din Ucraina.
    Strategia militara cere valorificarea avantajului tactic: daca inamicul e in dilema, ofensiva impotriva lui trebuie sa continue, crescind gradual, intr-un razboi al nervilor. De aceea, Vestul “intareste prezenta militara in zona”. Arata ca nu s-a terminat, ca abia incepe.
    Aici e marele pericol. Intr-o succesiune de momente de marire a incordarii in regiune, orice incident militar poate declansa prapadul. Iar noi sintem aproape in ochiul uraganului.
    Cum sa fiu detasat? Ziceam doar ca n-avem de ce ne entuziasma fiindca ar putea sa ne iasa entuziasmul pe nas.

  • OvidiuB

    @InimaRea #43

    Admir foarte mult imaginatia dumneavoastra si cred ca si ea (si altele) va permite sa evaluati lucrurile intr-o cheie atat de…”out of the box”. Pana una alta insa, ea este o cheie de interpretare si atat. Putem sa-i spunem si speculatie. Nu stim sigur daca in Occident lucrurile inca se mai planifica ca pe tabla de sah sau de domino. Si nu stim nici daca EuroMaidanul nu a fost totusi o reactie populara veritabila, indiferent daca ea a degenerat in altceva sau a fost confiscata de Occident. Lipsa unor reactii ferme in estul Ucrainei, din partea prezumtivilor suporteri ai lui Ianukovici, ma face sa cred ca totusi omul era urat de foarte multa lume si ca n-a fost nevoie de strategii geniali ai Occidentului pentru ca EuroMaidanul sa triumfe -- a fost suficienta lasarea situatiei sa “arda” la adevarata ei “flacara”. Confiscarea unei miscari populare de catre jocul geopolitic ulterior nu neaga veridicitatea acelei miscari, dupa mine.

    Nici eu nu propuneam entuziasmul, departe de mine. Ci doar o justa evaluare a situatiei de fapt, dupa cum ziceam. Pericolul e dupa colt si nu vad cu ce ne ajuta daca le cautam rusilor scuze si le descoperim contexte justificatoare: pericolul tot de la ei vine. Barem sa fim pregatiti.

  • Ontelus DG

    Iată cum criza managementului economic, politic, simbolic, la nivel global ne întoarce la logica absurdă a războiului. Chiar mă gândesc de multă vreme că dacă există un aspect în legătură cu care europenii le sunt net superiori americanilor acesta este tocmai îngrădirea strictă a dreptului de port-armă. Or, după ce ai dezvoltat fără precedent societatea civilă, cu limitele inerente, evident, reintri în mentalul agresivității, al confruntării, generând și întreținând frica maselor. Dacă ești pacifist, pactizezi cu răul; trebuie să fii militarist, așa e trendy. Nimeni nu e vinovat, nu răspunde nimeni, dar avem nevoie de carne de tun. ,,Este bine”, a spus Kant pe patul de moarte.

  • InimaRea

    Ovidiu B: Desi pare ca purtam o convesatie in prezenta celorlalti, de fapt ne adresam tuturor. Astfel ca eu nu la entuziasmul cuiva anume ma refeream. Ci la o anumita abordare, partizana, care diabolizeaza o parte implicata in conflict, cind e nevoie de doua parti conflictuale, intotdeauna.
    Nu caut scuze Rusiei si nu invinovatesc SUA -- ar fi caraghios. Marile puteri fac ce au de facut in virtuta statutului lor, a proiectelor geostrategice dupa care se ghideaza, si-n spiritul competitiei la care rangul lor le obliga. Din asta poate iesi razboi -- no problem! Dammage control functioneaza. Daca viata e in alta parte, e musai ca razboiul sa fie in cu totul alta parte, in asa fel incit incheierea sa -- indiferent de rezultat -- sa nu afecteze direct puterile adverse.
    Acum, s-a deschis al doilea front -- dupa cel din Orientul Mijlociu. Tragind linie intre ele, vedem ca delimiteaza sferele de influenta ale celor doua mari puteri aflate in lupta, intre ele. Dupa o perioada de armistitiu -- sa-i zicem -- una din parti a reluat ostilitatile fiindca are un plan de dus pina la capat ori, macar, cit mai aproape posibil de. Sau fiindca armistitiul a daunat pozitiei sale, in ansamblu. Poate ca voind binele omenirii dar n-avem cum nu vedea adevarul vorbei ca-nainte de a fi bine peste tot, poate fi -- ori chiar trebuie sa fie -- rau pe undeva.
    Cinic vorbind -- iar cinismul nu-i, azi, decit sceptic-pragmatism -- noi gazduim una din primele finale ale acestei competitii globale. Iar scorul finalei -- pentru noi, cei ce urmeaza sa o traim la maxima intensitate -- e prezis inca dinaintea Razboiului Troian: Vei lupta vei invinge nu vei muri.

  • dan a rasboiu-lazaroiu

    pentru noile provocari si conflicte, de nimeni invocate, bag sama ca pusca si curaua lata ar fi deja arhi suficiente, doar in eventualitatea nedorita a escaladarii, s’ar pune problema repunerii in foc continuu a uzinelor producatoare de ace brice si arice, pe fond de metale grele, cu zurgalai.

  • iris azurel

    dom tudorane,

    cre ca nu nu mai era nevoe sa va reamintesc ca noi preferam, oricind, “ochii lu dobrin”, nu ochii lu putinica asta, chiar daca nu supt forma (si mai ales contzinutu) in care ne este prezentata acea licoare p’in galantare!

  • Shadow

    @neamtul
    nu numai nemtii au criticat incompetenta lui ashton si a echipei ei. au facut-o si altii cu subiect si predicat dar ei nu sunt “la moda” sau nu se exprima “la moda” in acest moment. incompetentii birocrati europeni pe politica externa au facut o mare tampenie si acum sunt altii care trebuie sa o rezolve.

    @inimarea
    in general “oligarhii rusi” afla si-si “misca fondurile inainte ca deciziile de blocare sa intre in vigoare. Asa ca idee a auzit careva ca City-ul londonez sa ii retraga drepturile lui putin? Putin voteaza in city acolo unde “persoanele fizice” care au drept de vot se “numara pe degete”.

  • Shadow

    @neamtul
    uite si un link.
    http://epochtimes-romania.com/news/gunter-verheugen-ue-nu-a-oferit-ucrainei-perspectiva-de-integrare—211405

    Una din aberatiile ue este acceptarea si sustinerea asa numitei “justitii electorale” care in cazul lui timosenko a luat locul justitiei ca institutie. Ce fel de “stat de drept” vrea ue sa creeze in Ucraina? Ce tip de precedent vrea sa creeze?

    Amintesc pt cei care au uitat ca pe vremea primariatului iulie timosenko 80% din economia ucraineana “trecea” prin “clanul” timosenko.

  • @Shadow.
    Corect -- averea Iuliei T. spune multe…

  • @iris azurel
    Pe vremea can Titi Teasca ajunsese antrenor la Pitesti, m-am dus pentru o saptamana la bunicii mei, la Stefanesti-Arges (5 kilometri de Pitesti(. Binenteles, l-am vizitat si pe Nea Titi. Mi-a povestit ce probleme avea cu echipa, mai ales din cauza bautului. Descoperise si ceva hazos: la un din barurile de zi unde mergeau unii dintre fotbalisti, cei carora le placea foarte mult Tescovina inventasera un nume mai “nobil” pentru licoarea respectiva. Cand comandau tescovina spuneau “Da-mi un Tesco del Mondo

  • dan a rasboiu-lazaroiu: rugati-l pe dl Boc, cel mai bun posibil presedinte, sa v-o cinte la ureche. Ce barbat ai fost odata!

  • Da, statui dărîmate acum un sfert de veac încep să fie recondiționate. La noi în România se pregătesc statuile lui Ceaușescu.
    Un simpatizant a lui Nicolae Ceauşescu: Constantin Dobre, conducătorul mişcării muncitoreşti din Valea Jiului din 1977
    http://mariusmioc.wordpress.com/2014/04/02/un-simpatizant-a-lui-nicolae-ceausescu-constantin-dobre-conducatorul-miscarii-muncitoresti-din-valea-jiului-din-1977/

  • Ontelus DG

    Sărmanul om! În numele simbolurilor sale, consideră că poate ucide, tortura, nedreptăți pe semenul său… De ce nu ne putem dezbăra de această blestemată ereditate a sângelui sacrificat? Sunt încredințat că lucrurile care mă definesc sunt superioare acelora ale semenului. Din asta rezultă automat că, la o adică, trebuie să-l omor sau el să mă omoare? Dacă majoritatea strămoșilor mei au ucis, fie ca să supraviețuiască, fie din plăcere, eu trebuie să fac la fel, fiindcă sunt urmașul strămoșilor mei? Dacă statul al cărui cetățean sunt hotărăște să participe la război, motivat sau nemotivat, eu nu trebuie să crâcnesc? Dar de ce instinctele trebuie să învingă întotdeauna? De ce sângele trebuie să cheme sânge? De ce eșecul diplomației trebuie să însemne zăngănit de arme? Moștenește cineva pământul? Iei în sicriu ceva? Cimitirele unor națiuni conțin pământurile națiunilor pe care le-au cucerit? Dar numai ură și lăcomie în lumea asta? Numai minciună și manipulare? Dar mereu fraierii trebuie să înghită flegmele șmecherilor? Dar majoritatea sunt proști și numai unii sunt îndreptățiți să decidă, inclusiv moartea altora? Cu ce drept? Of, Doamne!

  • OvidiuB

    @Ontelus DG #55

    Mi-e teama ca solutia la problema dumneavoastra e una singura: martirajul. Cel care va privi lumea intr-o cheie non-violenta si, orice s-ar intampla, nu va apela la violenta, va “esua” in martiraj. Iar la nivel de mase acest lucru nu este posibil pentru ca, culmea!, la nivel de mase intervine masiv instinctul, da!, instinctul de supravietuire. Daca un om isi poate asuma in mod constient martirajul, subjugandu-si propriul instinct de supravietuire, cred ca masele nu sunt capabile de asta.

    Sau poate ca nu mai stim noi de cele care au ales calea martirajului, azi.

  • Ontelus DG

    @ OvidiuB #56

    Aveți dreptate. Dar chiar dacă realitatea istorică este atât de crudă, nu înseamnă că nu trebuie denunțată. În mod rațional, nu există nicio scuză, dar absolut nicio scuză pentru a ucide semenul. Iar cine împinge la asta, sub orice pretext, dar sub orice pretext, este un criminal, fie că este, fie că nu este conștient de acest lucru. Când armele decid, acel sânge vărsat se răzbună, mai devreme sau mai târziu. Cu cât reflectăm mai mult la soarta noastră, a oamenilor, cu atât ar trebui să ne fie milă de noi, de toți… Or, în loc de asta, noi ne urâm și mai mult, ne iluzionăm prostește și mai mult, ne lăcomim și mai mult, până crăpăm… Și? Rezolvăm ceva? Nu, doar ne încărcăm urmașii cu o ereditate sângeroasă, malignă.

  • Dezideriu Dudas

    @ dlnimeni # 53
    Mi-ati luat painea cu dom’niku dar nu-i bai ! M-ati suplinit remarcabil ! Merge brici ( “brice” de fapt, “acele” si “aricele” le lasam pentru alta data ) si “devierea” pe care ati facut-o, de la cureaua de la ceas, la cureaua lata.

  • Dezideriu Dudas

    @ Marius Mioc # 54

    Devenim si noi din ce in ce mai interesanti…
    Tocmai scriam in comentariul 41 ca am dat de un domn interesant, Valeriu Mangu, vizualizat de mine (si) pe articolul “transoceanic” ( adica vladimirtismanian, pentru noi veniti ) de la linkul de mai jos :
    http://www.contributors.ro/cultura/generalul-vlad-negationismul-securist-si-cancerul-sufletelor/
    Tot acolo, d-nul Costica Dobre, era “Vladimir”, cu ditamai “transoceanicu’ “….Nu ca n-ar avea voie acum, mi-e insa sa nu fi avut nevoie odata….Sau, mai rau, sa nu-i fi apucat pe altii nevoile…
    Nu-s ce sa zic…, ca s-asa n-ar conta si oricum sunt destui “banditi” la hectar si planul pare a se face si fara “prosti”…Ce rost are sa-ti pui “prostii” in cap daca nu e neaparata nevoie?.Mai fac 2-3 ture ca cucoana serioasa ( nu afirm nici nu infirm daca cacafonia – iata, inca una – a fost intentionata sau nu ) si ma mai gandesc…Desi gandirea a cam devenit un lux pe care nu si-l mai poate permite oricine…
    Si cucoanele serioase au fost odata fete totusi, asa ca redau in comentariul de mai jos ceva specific, si romanesc, pentru “baieti”….Asa de mult mi-a placut, ca mi-era si inca mi-e…, sa nu (mai) raman (tra)lala de-atata cantat. Si cu bis….

  • Dezideriu Dudas

    Fetele de la Capalna

    Lalalalalalalalalalalala….
    Lalalalalalalalalalalala…

    Io-s in deal si badea-n sesu, lalalalala. (bis)
    Si mi-l cunosc dupa mersu, la.
    Si mi-l cunosc dupa mersu, lalalalala.

    Ca mere gindesti ca vie, lalalalala. (bis)
    Si mi-l cunosc dupa mersu, la.
    Si mi-l cunosc dupa mersu, lalalalala.

    Ca mere gindesti ca scrie, lalalalala. (bis)
    Ca zaruga pe hartie, la.
    Ca zaruga pe hartie, lalalalala.

    S-are mersu leganatu, lalalalala. (bis)
    Cu dragoste amestecatu, la.
    Cu dragoste amestecatu, lalalalala.

    Badeo spiculet de grau, lalalalala (bis)
    Mult am vrut sa nu te stiu, la.
    Mult am vrut sa nu te stiu, lalalalala.

    Ca de cind te stiu pe tine, lalalalala. (bis)
    Nu-mi trebuie altu-n lume, la.
    Nu-mi trebuie altu-n lume, lalalalala.

  • sierra

    @InimaRea

    Ar fi atatea de spus, dar timpul nu-mi prisoseste deloc. Voiam doar sa va salut pentru excelentele dvs comentarii. Pe tema aceasta am intalnit foarte putine texte a caror constructie sa nu porneasca de la o idiosincrazie sau de la acel “narrative” occidental al ultimelor decenii, pe care noi l-am asimilat pana la greata.

    Pentru ca l-ati amintit pe George Kennan si telegrama lui zilele trecute, va redau un text aparut in The New York Times in 1998:

    Foreign Affairs; Now a Word From X
    By THOMAS L. FRIEDMAN
    Published: May 2, 1998

    His voice is a bit frail now, but the mind, even at age 94, is as sharp as ever. So when I reached George Kennan by phone to get his reaction to the Senate’s ratification of NATO expansion it was no surprise to find that the man who was the architect of America’s successful containment of the Soviet Union and one of the great American statesmen of the 20th century was ready with an answer.

    ”I think it is the beginning of a new cold war,” said Mr. Kennan from his Princeton home. ”I think the Russians will gradually react quite adversely and it will affect their policies. I think it is a tragic mistake. There was no reason for this whatsoever. No one was threatening anybody else. This expansion would make the Founding Fathers of this country turn over in their graves. We have signed up to protect a whole series of countries, even though we have neither the resources nor the intention to do so in any serious way. [NATO expansion] was simply a light-hearted action by a Senate that has no real interest in foreign affairs.”

    ”What bothers me is how superficial and ill informed the whole Senate debate was,” added Mr. Kennan, who was present at the creation of NATO and whose anonymous 1947 article in the journal Foreign Affairs, signed ”X,” defined America’s cold-war containment policy for 40 years. ”I was particularly bothered by the references to Russia as a country dying to attack Western Europe. Don’t people understand? Our differences in the cold war were with the Soviet Communist regime. And now we are turning our backs on the very people who mounted the greatest bloodless revolution in history to remove that Soviet regime.

    ”And Russia’s democracy is as far advanced, if not farther, as any of these countries we’ve just signed up to defend from Russia,” said Mr. Kennan, who joined the State Department in 1926 and was U.S. Ambassador to Moscow in 1952. ”It shows so little understanding of Russian history and Soviet history. Of course there is going to be a bad reaction from Russia, and then [the NATO expanders] will say that we always told you that is how the Russians are — but this is just wrong.”

    One only wonders what future historians will say. If we are lucky they will say that NATO expansion to Poland, Hungary and the Czech Republic simply didn’t matter, because the vacuum it was supposed to fill had already been filled, only the Clinton team couldn’t see it. They will say that the forces of globalization integrating Europe, coupled with the new arms control agreements, proved to be so powerful that Russia, despite NATO expansion, moved ahead with democratization and Westernization, and was gradually drawn into a loosely unified Europe. If we are unlucky they will say, as Mr. Kennan predicts, that NATO expansion set up a situation in which NATO now has to either expand all the way to Russia’s border, triggering a new cold war, or stop expanding after these three new countries and create a new dividing line through Europe.

    But there is one thing future historians will surely remark upon, and that is the utter poverty of imagination that characterized U.S. foreign policy in the late 1990’s. They will note that one of the seminal events of this century took place between 1989 and 1992 — the collapse of the Soviet Empire, which had the capability, imperial intentions and ideology to truly threaten the entire free world. Thanks to Western resolve and the courage of Russian democrats, that Soviet Empire collapsed without a shot, spawning a democratic Russia, setting free the former Soviet republics and leading to unprecedented arms control agreements with the U.S.

    And what was America’s response? It was to expand the NATO cold-war alliance against Russia and bring it closer to Russia’s borders.

    Yes, tell your children, and your children’s children, that you lived in the age of Bill Clinton and William Cohen, the age of Madeleine Albright and Sandy Berger, the age of Trent Lott and Joe Lieberman, and you too were present at the creation of the post-cold-war order, when these foreign policy Titans put their heads together and produced . . . a mouse.

    We are in the age of midgets. The only good news is that we got here in one piece because there was another age — one of great statesmen who had both imagination and courage.

    As he said goodbye to me on the phone, Mr. Kennan added just one more thing: ”This has been my life, and it pains me to see it so screwed up in the end.”

  • Bogdan C.

    @Shadow

    Chiar nimic? Chiar niciodata?

  • Ontelus DG

    Ca să reziste șandramaua, ca ,,să-i prostim pe proști” în continuare, hai să ne măcelărim! Ce sănătate, educație, cultură, civilizație! Astea-s pentru ,,fetele de la Căpâlna”, cum bine sesiza domnul Dezideriu Dudaș… Noi avem Intelligence, mitraliere, tancuri, avioane, submarine, bombe chimice, bacteriologice, nucleare! De la pregătirea tineretului pentru apărarea patriei și până la forța de reacție rapidă, noi știm să ne mobilizăm pentru apărarea cuceririlor revoluționare sau pentru victoria democrației în lume! Morții noștri sunt eroi, morții lor sunt criminali de război. Ca să supraviețuim, trebuie să zdrobim fiara primitivă, agresoare. Ca să fie în siguranță conturile și averile șefilor înțelepți, armatele mercenar-profesioniste trebuie să ucidă inamicul, producându-i pagube umane și materiale! Adversarul să ne știe de frică, să-l descurajăm, să-l demobilizăm, apoi să-l nimicim! Ce încântare va fi când bravii noștri soldați vor omorî și vor tortura inamicul, confiscându-i bunurile, luând prizonieri! Toți civilii sunt negrii noștri pe plantație, dispunem de ei cum vrem noi, fiindcă noi avem puterea și suntem îndreptățiți să curmăm orice împotrivire, orice revoltă, orice trădare! Economia și societatea sunt subordonate efortului militar, iar organele media sunt instrumentele noastre de propagandă. Noi avem dreptate, vom îngenunchea dușmanul, îl vom nimici! Restul, mucles!

  • @Dezideriu Dudas # 59
    Valeriu Mangu era într-o vreme unul din cei mai activi comentatori de pe saitul meu. Susținea aceleași idei ca și pe contributors -- despre securiști eroi ai neamului care complotau de zor pentru-al nostru drag popor și l-au dat jos pe Ceaușescu. Niciodată n-a prezentat dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, ci doar deducții logice.
    Dar cine mai are nevoie de dovezi în ziua de azi?

  • Dezideriu Dudas: si cu cintecul, nu doar cu versurile!
    " rel="nofollow">
    Un dans cu citeva mii de ani vechime, daca nu chiar vechi de zeci de mii de ani.

    Sper ca nu ati pomenit aceasta purtata datorita pustii si curelei late: pentru asta, avem folclorul nou, suburban ( de suburbie, unde stau puternicii zilei), care scoate in evidenta chipul omului nou in societatea capitalista multilateral dezvoltata din Republica Capitalista Romania.
    " rel="nofollow">

  • Dezideriu Dudas

    Si-acum, vorba ayatollahului protevist de la RATB, in ordinea numerelor de pe tricou, “sa trecem la treaba” :

    @ Dorin Tudoran

    Fara “crucea sfintita de la Ierusalim”, proiectul meu de valorizare a capitalismului in fata vorbirismului, nu si-ar avea rostul… Biserica noastra n-ar fi fost atat de puternica…

    http://www.criticatac.ro/25217/petiorul-de-aur-accesul-pe-piaa-muncii-sau-de-la-agrar-la-rural/#comment-80931

  • Dezideriu Dudas

    @ Ontelus DG # 63

    Istoria a consacrat formula “ad usum delphini”…La noi, in tranzitia nesfarsita, se poate consacra formula “pFdlC” – pentru Fetele de la Capalna, ca nu cumva “baietii” mai nevricosi sa paţă draku’ ceva daca se apuca de treaba…., din nebagare de seama . De ce ? Poata asa i-om grabi sfarsitul ( tranzitiei, “fata” si ea…), atat timp cat “fetele”, fara “baieti”, nu prea pot s-o puna de nimic….

  • Dezideriu Dudas

    @ mariusmioc # 64

    Nici de dovezi nu mai e nevoie, de deductii logice, cu atat mai putin…Tocmai de aceea mi-e simpatic don’Valeriu, ca vine pe un drum pe care toti se duc….
    ( are niste “ascunzisuri constitutionale” in care as vrea sa “pun” si eu “ Senatul Corpurilor Profesionale”….S-o aproba ? De ce le-as “pune” acolo ? De peste 12 ani ani tot incerc sa le “pun” pe undeva, don’Virgil, mi le-a luat odata desi eu nu i le dadusem – ziceam ca vine dar el pleca…- , dar mi-am zis ca nu-i bai, profesii sa fie…Poate acum, cu don’Valeriu …)

  • Dezideriu Dudas

    @ dlnimeni # 65

    Dom’Ontelus mi-a extins oarecum o parte a viziunii mele cu “Fetele de la Capalna”….Eu eram mai putin razboinic decat el, pur si simplu doream sa afle “baietii”, ca noi, “fetele”, ne-am cam prins…Dom’Ontelus insa, le trimite si radiografia ! Nu-i rau, atat timp cat poate ne duce capu’ si “intram in greva”…E drept, “baietii” au cam inceput sa se descurce singuri…, ca altfel ce-ar fi transformarea capitalismului in vorbirism ?
    Nea’Stolojan a zis recent sa nu se faca discriminare pe baza de sex. Daca nu sunt ascultati oamenii astia, in nevoie, nu e normal ca la un moment dat sa cedeze ?

  • Dezideriu Dudas

    @ sierra # 61

    Desi va adresati lui inimarea, sau tocmai de aceea, am citit cu atentie comentariul dvs. Mi-a placut traducerea google a ultimei fraze ( Kennan ) : “ Aceasta a fost viata mea si ma doare sa vad atat de stricat in cele din urma”…
    Cred ca am citit de Thomas Friedman, “Lexus si maslinul”…Blogideologic, a majorat recent “potul”, ceva de genul, “ LEXUS SI CANTECUL DE PITPALAC”….Desi e cam bisericos si cam vorbirist, cred ca-l putem transfera la noi…Macar pana evitam “Noaptea Sfantului Bartolomeu”, care, in tarile mici, pare a se repeta la nesfarsit in istorie….Poate ca e mai bine ca doar “am vorbit” 25 de ani si nu am (si) facut draku’ ceva, ca acum cred ca n-am mai fi avut nici macar vorbele la noi la cat de idioti am putut fi dupa 1989. “Fraierii” lui dom’Tudoran…, ar fi fost un ideal….

    V-am lasat la urma pentru a puncta faptul ca “dictatura neilor” ( dixit CTP, la noi, via Stolojan ), cu “doni” in coada, nu s-ar putea exercita fara democratia “domilor”…. Scriam la # 59 ca o sa mai fac 1-2 ture, si adaug acum, inca vreo 1-2 zile…Cred ca voi sfarsi turele …cu cel mai reprezentativ “dom” al nostru, Mihai Eminescu. Ne-a lasat jumatate de constructie la “catedrala neamului”, cealalta insa, cred ca ne revine ! “Noua” si nu “lor”…Mesterul Manole pare a fi fost un fel de “nea’” la un “don’” mai nevricos…Cred ca “Dom, dom, sa inaltam”, este si peste Eminescu, peste acel 50 % al lui…

    ERATA DE RELE:
    “Bocii” ( Obi Boc, Obi Boc…) traduc “Dom, dom” cu “Domn, domn”…Asa ca , la aceasta constructie, nu vom mai avea parte de “oameni de bine”…Sunt prea ocupati cu “realitatea lor”…

  • Dezideriu Dudas: cred ca dl Stolojan a ajuns la o virsta la care nu se mai poate face nici o discriminare pe baza de sex.

  • Dezideriu Dudas

    @ dlnimeni # 71

    Ma refeream la o problema reala, nu la o problema a “dictaturii neilor” imaginata de “doni”…De ex., nea’Stolojan, “don’” in ale strategiilor, se intreba acum vreo 5 ani ca nu intelege ce rost are Fondul Proprietatea…Cred ca tocmai “implinise varsta”…, trecerii de la “doni” la “nea-i”…Stiu, exista si “doni” care-si spun “nea’ ” intre ei, dar astia sunt “sub acoperire” si ca atare foarte periculosi “la fete”…Inca ma mai gandesc unde sa incadrez “excelentele”….”Astia” au si “fete” in dotare, si cum ale noastre-s vai de mama lor ( ma refer la “fetele democratiei”, ca forme incipiente de exercitare a autoritatii si de la nivele mai apropiate de cetatean…., sa nu ma trezesc cu vreun protest de pe “centura”…) , mai imprumuta de la “alte popoare”…

    Nu va ganditi ca vreau sa-i “condamn pe toti la moarte”…Vreau sa le propun ceva mult mai sfasietor pentru ei, SA-I PUN LA TREABA ! De morti, suntem morti cu totii de mult…Doar americanii stiu insa ca ne facem, de unde proliferarea mitului Dracula la ei…Daca Victoria Nuland a spus ce-a spus despre UE, nu cred ca nu s-a gandit “cu jind” ( honni soit qui mal y pense ) la Romania, ca tanara membra UE…Ca, aia “batranii”…, vorbiresc doar. Ca sa nu ma trezesc cu vreun alt protest, specific ca aici folosesc “sexul” in sens de regenerare….

  • InimaRea

    sierra: Mi-ati facut o surpriza deosebita cu textul convorbirii cu Mr Kennan. Va multumesc si pentru asta, si pentru intelegerea corecta a pozitiei mele (chiar daca, in mod normal, ar fi putin ciudat sa multumesc pentru intelegere. Tocmai de aceea, continui cu discutia despre corectitudinea politica).
    E trista concluzia lui Mr Kennan. Stiam eu ca longevitatea nu-i semn al succesului in viata. De altfel, nici The Long Telegrams n-a avut o soarta buna, abia dupa o generatie politica si-a aratat forta viziunii. Fiindca “un adevarat politician” este un catir -- are inteligenta calului, si incapatinarea magarului. Asta din urma se cheama “consecventa” si, de obicei, e sapata-n granit ca epitaf in veci onorant.

    Corectitudinea politica -- ideologie ori religie a sec XXI?

    Din cite-mi dau seama, ultimul deceniu al sec XX s-a remarcat si prin bombardarea consecventa, si din aproape toate pozitiile, a conceptelor “ideologie”, “doctrina” -- a tot ori aproape tot ce putea insemna “ism”. Se proclama si se celebra moartea ideologiei, insistindu-se pe ideea ca sec XXI avea sa aduca fericirea pe Pamint, odata ce morbul “ism” ar fi fost eradicat (ca o molima anacronica – tifos, ciuma, holera, ce-ati vrea).
    In neregula, in toata povestea asta, era faptul ca “ismul” diabolizat (sa-l si numim, ca pe Yahve, pe citeva din numele sale: comunism, fascism, colonialism, conservatorism -- chiar si liberalism, uneori, dar nu si multiparitidism, libertarianism, capitalism) era detectat, de preferinta, cis Atlantic. Trans Atlantic, era -- dupa cum si fusese pina atunci, neintrerupt -- cam totul ok. Dar entuziasmul produs de caderea comunismului nu lasa ragazul pentru observarea ciudateniei ca Atlanticul se-nclina spre Europa.
    Nici cind s-a vazut ca mult hulitul ism nastea un ism benefic, american-ismul -- cam ca-n perechea colesterol rau/bun.
    Si nici cind s-a vazut ca pina si acest ism bun avea nevoia de o ideologie, doctrina, un suport ideatic si principial -- era in ADN-ul ismului, probabil. Care s-a fost numit Politcally correctness -- corectitudinea politica, tradus la noi (desi, ca orice sintagma inspirata, sufera de polisemie, astfel ca aceasta varianta-i saraceste coada de paun).
    Decit sa definesc corectitudinea politica, prefer sa o las a se autodefini negativ – prin ce nu e corect politic. Iau de pe FB astea:
    https://www.facebook.com/sorin.cucerai?fref=ts
    http://www.thenation.com/blog/179160/cancelcolbert-and-return-anti-liberal-left
    Daca ati avut timpul si disponibilitatea de a le vedea, va rog sa observati ca toate pacatele impotriva corectitudinii politice sint de data recenta – homophobia, de exemplu. Imi amintesc de stralucita manevra electorala a lui W Clinton, care si-a atras voturile comunitatii gay prin oficializarea homosexualitatii in the Army.
    Era prilej de reflectie: pe de o parte, pe dollar scrie In Got we trust. Or, crestinismul – dar si celelalte “Religii ale Cartii” -- afurisea homosexualitatea (acum, crestinismul doar n-o accepta la cununia in fata lui Dumnezeu, dar cit o sa mai reziste in afara societatii, care se grabeste sa legalizeze toate drepturile civile pentru comunitatea gay? Bine, nu-i acesta singurul sau bai, laicismul sustine si ateismul, bunaoara. Nu-nteleg de ce nu si poligamia oficializata, ca la mormoni, mahomedani etc). Adica, Parintii Fondatori au definit poporul Americii drept natiune crestina – si nimeni nu neaga, azi, acea definitie; pe de alta parte, crestinismul – chiar si-n proteismul sau tolerant din America – este subminat energic. Cum se poate?
    O concluzie – nici singura, nici ultima, doar una din, dar din primele, recunosc – a fost ca sec XXI a adus, pe linga internet si turism spatial, si eliberarea de superstitia care, romaneste, suna asa: Nu se poate si cu… si cu sufletu-n rai. Uite ca se poate! Si uite ca mai e la un colt si doar asa se mai poate – cel putin, eu asa vad de cind m-am trezit politically incorrect fiindca nu agreez demonstratiile de forta ale comunitatii gay.
    Nu sint obsedat de problema asta. Daca am adus-o-n discutie este pentru ca slaba rezistenta generala fata de o practica sexuala condamnata in toate Era Crestina imi da cheia intelegerii pentru lipsa de rezistenta fata de celelalte precepte ale corectitudinii politice.
    Nu ma pot abtine, sper sa-ngaduiti: Dupa caderea comunismului, Vestul – transatlantic, mai ales – a dat buzna sa evanghelizeze romanii, a caror credinta fusese distrusa de comunism. Asemenea Conquistei, a venit cu crucea-ntr-o mina si cu corectitudinea politica, in cealalta. Nu e clar deloc daca sint alternative ori doar pretexte pentru uniformizarea lumii, intr-un proiect de globalizare a constiintei de sine a omului – in genere. Personal, inclin catre ultima explicatie.
    Dar vin si-ntreb: Impunerea corectitudinii politice nu-i tot spalare pe creier? Si de ce n-ar fi cind popoare-ntregi e musai a face tabula rasa cu traditiile lor, pentru a se putea conforma noii religii a sec XXI? De ce-ar fi musai? Mai incolo, aveti putintica rabdare…
    Nu ca m-as indoi de valabilitatea corectitudinii politice, n-am cum – obiectiv, a invins. Si-atunci, cine sint eu sa nu recunosc dreptul invingatorului de a stabili ce e si ce nu e corect?
    Dar, piezis – cum stiu – ma-ntreb de unde siguranta ca noua religie este cea adevarata?
    Si-mi iau seama, imediat: N-are nimeni chiar asa pretentie. De fapt, noua religie este menita a le-nlocui pe cele dinainte, fiindca … omul s-a nascut religios, n’asa? Iar proletarul lui Eminescu ce zice: Religia, o fraza de dinsii inventata / Ca cu a ei putere, sa va aplece-n jug.
    Oricit de anacronic ar fi proletarul – ba chiar si rasistul de Eminescu! – ma biziie indoiala ca noua religie n-ar fi alta decit modalitatea puternicilor lumii, de a-si impune … punctual de vedere, i-as zice, ca nu-i pot spune credinta, ideologie (horribile dictum!)
    Asadar, de ce-ar fi musai? Ca sa vedeti ca pot fi si concis, nu doar vorba-lunga, scurtez: Fiindca, altfel, urmeaza a fi atacate. In numele adevaratei democratii, al adevaratei credinte, al religiei sec XXI.
    Mr Kennan observa ca noul razboi rece – declansat, dupa el, prin extinderea NATO – eluda realitatea ca URSS disparuse. Ca atare, trebuia sa dispara si antibolsevismul, ca pretext al antirusismului. Fiindca Rusia era doar altfel decit America dar nu-i mai era antagonista, inamic ideologic. Cel mult, adversar planetar, in lupta pentru suprematie globala – cum se anunta China, cum exista banuiala c-ar putea deveni orice mare natiune care ar gasi resursele de a se dezvolta tehnologic, depasind pragul emergent (India, Brazilia, de preferinta invocate).
    Mergind pe acest rationament, ne putem astepta – ba chiar ar trebui sa ne – ca, odata Rusia invinsa, procesul sa continuie cu China, India, Brazilia (din ce se vede pina acum. Desi, eu cred ca Venezuela e cap de lista).
    Pesemne ca America a realizat ca: lumea multipolara a fost un cosmar, datorita Razboiului rece; ca evitarea altui cosmar nu-i posibila decit intr-o lume unipolara, iar America e gata sa se sacrifice pentru binele si venitorele omenirii.
    Numai ca nu poti face omleta fara sa spargi ouale. Din fericire pentru ele, ouale fericite c-au s-ajunga omleta habar n-au de asta. Cum n-are vita careia Bunavestire-i anunta: Bucura-te, tu Cea Aleasa, ai sa fii hamburger!

  • Ontelus DG

    Remember: astăzi se împlinesc 70 de ani de la groaznica zi de 04.04.1944. ”Give Peace a Chance!” ”Don’t Kill the World!”

  • Shadow

    @Bogdan C.

    vorbeam de “demnitate”. Nu nu cred ca a castigat “vreodata” in demnitate. A castigat in alte antonime care nu au treaba nici cu esenta statului de drept si nici cu functiile intr-un stat de drept.

  • a notarius

    @InimaRea
    Nu e. Nici ideologie, nici religie. E Codul Bunelor Maniere Globalizate. Poanta e ca, istoric vorbind, vine din slangul stangii europene. A fi politic corect insemna initial a nu fi deviationist, a nu parasi linia partidului (familiar celor care au experimentat comunismul real).
    Ajunsa in SUA cu oamenii de stiinta europeni, majoritatea stangisti, “salvati” de americani de ei insisi, sintagma isi primeste sensul american abia in anii optzeci in urma socului alternativelor care au bombardat mentalitatea americana mai putin cioplita in anii 60/70.
    In majoritatea cazurilor pentru un european traditional si bine crescut problemele PC nu reprezinta nimic. Notiunea de Gentleman nu este americana, ci englezeasca, cu corespondente in toate limbile europene. In romaneste se spune ca este un Domn/Doamna. Un un astfel de european nu jigneste pe nimeni.
    Problema e ca societatea de masa americana patrunde masiv inclusiv la nivel comportamental. S-atunci PC pare si la noi de mare actualitate.

  • Bogdan C.

    @Shadow

    Nu pot fi de acord cu ceea ce scrii pt ca eu am vazut altceva. Si nu numai eu -- asumand ca nu ma duce capul prea mult si nici prea citit fiind. Dar sunt oameni cu adevarat destepti in tara asta si cititi si tot ce vrei si de toate culorile care te contrazic si ei.
    Desi ii recunosc diverse calitati de politician, cei de la psd ii neaga orice demnitate( mi-l aduc aminte pe acel codrin Stefanescu la antene cand incerca sa ne convinga ca baselu nu are sentimente etc bla bla, ca nu e “om” carevasazica)- si asta e o boala oribila p-acilisa pe la noi, suntem incapabili sa recunoastem calitatile adversarului si sa-i acordam respectul nostru( cu toate defectele lui, tin minte ca base s-a exersat nitel in astfel de atitudini cu adversarii). Iata insa un exemplu de demnitate care da pe dinafara pe la toate cusaturile cu atza alba, din tabara psd:
    http://www.revista22.ro/victor-ponta-in-noiembrie-ma-voi-retrage-din-politica-las-locul-altora-mai-tineri-vreau-sa-ma-ocup-de-familie-ponta-vorbeste-de-frica-de-mascati-si-de-linsajul-jurnalistilor-fascisto-comunistoizi-40145.html
    cer iertare pt trancaneala

  • sierra

    @InimaRea

    Orice putere abuziva are nevoie de o “poveste” si de niste “povestitori”, cum spune dl Tudoran. S-au scris mii de pagini despre “nouvorba” societatilor totalitare ale secolului 20: comunismul si nazismul. Nu demult, dl Tudoran a publicat o excelenta recenzie a eseurilor Hertei Muller, scrisa de dl Costica Bradatan. Sa ne amintim un fragment: “Your language is not just something you use, but an essential part of what you are. For this reason any political disruption of the way language is normally used can in the long run cripple you mentally, socially, and existentially. When you are unable to think clearly you cannot act coherently. Such an outcome is precisely what a totalitarian system wants: a population perpetually caught in a state of civic paralysis.”
    Noi, cei care am trait in dictatura, n-ar trebui sa recunoastem niste pattern-uri, n-ar trebui sa ne intrebam incotro se indreapta Occidentul cu a sa “political correcteness”? Ati ascultat cu atentie mesajele de orice fel ale liderilor occidentali si ale birocratilor lor? Nu va trezesc amintiri negre? E mare diferenta intre limba de lemn a comisarilor europeni si a celor sovietici? De ce n-ar trebui sa ne ingrijoram? Pentru ca ei, puternicii zilei, ne linistesc, spunindu-ne ca traim in democratie?
    Eu, fiind mai prapastios, cred ca, in fata ochilor nostri care privesc, dar nu vad si a mintilor noastre “orbite” de “povestile” lor, se naste o distopie. Si nu una oarecare, ci distopia perfecta, asa cum a vazut-o Orwell:

    “Now I will tell you the answer to my question. It is this. The Party seeks power entirely for its own sake. We are not interested in the good of others; we are interested solely in power, pure power. What pure power means you will understand presently. We are different from the oligarchies of the past in that we know what we are doing. All the others, even those who resembled ourselves, were cowards and hypocrites. The German Nazis and the Russian Communists came very close to us in their methods, but they never had the courage to recognize their own motives. They pretended, perhaps they even believed, that they had seized power unwillingly and for a limited time, and that just around the corner there lay a paradise where human beings would be free and equal. We are not like that. We know what no one ever seizes power with the intention of relinquishing it. Power is not a means; it is an end. One does not establish a dictatorship in order to safeguard a revolution; one makes the revolution in order to establish the dictatorship. The object of persecution is persecution. The object of torture is torture. The object of power is power. Now you begin to understand me.”

    PS Ma bucur ca ati gasit interesanta parerea lui Kennan cu privire la extinderea NATO. Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti. Eu ar trebui sa va multumesc si o si fac acum. Pentru ca intr-o lume in alb si negru, cuvintele dvs imi amintesc ca exista si curcubeu. Da’ nu vorbesc de ala pe care l-a vazut Bush la Bucuresti. 🙂 Numai bine va doresc.

  • InimaRea

    sierra: Apropo de ”limba de lemn”, nu e descoperire a ceaușismului. De altfel, are corespondent în franceză -- langue de bois.
    Lingvistica ne-nvăța, la Filo, că jargonul este limbaj de specialitate -- specific unei profesiuni (exemplificat cu medicină, drept dar și cu specializări tehnice; ba chiar și-n filologie, există jargonul -- în critică literară cum și-n lingvistică, structurală -- mai ales).
    Astfel că ”limba de lemn” ar putea fi limbajul profesional al politicii. Aș zice că al unei anumite părți a, cea orientată către electorat -- conținută de propagandă politică (de la cea electorală, la cea ”a luptei politice”). Avantajul ”standardizării” limbajului este evident pentru aceia care pornesc de la premisa că electoratul este tîmpit, și că -- pe cale de consecință -- trebuie să i se adreseze mesaje cu conținut minim de informație dar cu cît mai multe clișee care să funcționeze, cumva, în mintea ”țintei” pentru a o determina să acorde votul.
    Bine, politicul românesc face pasul în plus -- deloc suprinzător, aș spune -- delegînd timpiți spre a se rosti în limba de lemn. Mi se pare natural ca -- după decenii de propagandă idioată, a ceaușismului, de exemplu -- să se fi fixat în mentalul politicului românesc teama de ”greșeala politică”. Limba de lemn e un fel de centură de siguranță a celui ajuns în situația de a presta și ca om politic, nu doar ca agent de spoliere, în numele partidului care-l ”trimite la produs”.
    Într-o vreme, mă amuzam urmărindu-i pe politicienii invitați prin studiouri tv: erau unii atît de reușiți încît pur și simplu nădușeau de efortul de a-si recita lecția, fără a greși. Din cauza asta, nici nu sufereau să fie -- și nici nu puteau fi -- întrerupți, căci ei o țineau ca surda pe mormînt.
    De aceea, preferatul meu -- din limba de lemn -- este ”nucleul dur”. După mine, semnifică grupul fatalmente restrîns la aceia care se pot exprima liber, fără a agoniza de teama de a da cu bățu-n baltă. Nu că n-ar mai da -- și nu rar -- însă își pot permite în virtutea statutului lor de eminențe cenușii ale unui partid ori altuia.
    Deloc anecdotic, greutatea lui CG Antonescu, în PNL, de aici provine. Mîndria cuconetului liberal este că ”al ei” îi bate la fund pe toți ceilalți oratori politici. Expresia consacrată pentru rarisima performanță este ”are vorbele la el”. Adică, nu ca alții, care trebuie să le ducă-n gușă pe-ale altora, cu grijă să nu le scape anapoda.
    E adevărat că discursul președintelui PNL e altfel decît al celorlalți lideri politici -- aparent, mai elaborat și mai complicat, abundînd (și exagerînd, bineînțeles) în fraze complexe, adevărate perioade -- uneori. Cum e clar că-și este cantautor, dl Antonescu poate fi socotit un trubadur politic românesc, părerea mea…

  • Valeriu Mangu

    @ Dezideriu Dudas

    Va multumesc respectuos pentru remarci.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  • Shadow

    Bogdan C
    Nu am asumat nici ca nu va duce capul nici ca nu sunteti prea putin sau prea mult “citit”.
    Sunt curios unde sunt de “contrazis”?
    Ii recunosc perfect lui traian basescu toate calitatile “intrinseci” de politician roman de “succes”. Asta nu inseamna ca ii recunosc vreo “demnitate”. As avea altceva sa-i recunosc vizavi de “demnitate” in afara “lipsei ei” doar daca as “rasturna” intregul lot de valori care ma caracterizeaza.

    despre traian basescu era vorba nu despre cei care incearca sa-l copieze precum victor ponta.

    Nu incercati nici sa adaugati la subiect si nu divagati spre alte subiecte la care personal nu m-am referit daca nu sunteti de acord ramaneti pe “demnitate”.

  • Dezideriu Dudas

    @ Valeriu Mangu # 80

    Va multumesc si eu pentru reactia la #59 si #68. O sa va transmit un email despre “Senatul Corpurilor Profesionale” si nu numai…, prin Francisc, dupa cum am comunicat cu el acum cca. o saptamana.

    Sper cat de curand sa avem ocazia sa ne intalnim si cu d-nul Marius Mioc. Nu doar pe bloguri.

  • Bogdan C.

    @Shadow

    E noapte si suntem pe un camp, mergem linistiti si discutam despre secretele universului si tainele politicii de pe la noi. Auzim cu totii sirena trenului si cautam nauci sa identificam de unde vine. Si parca o auzim din “dreapta” dar ea vine din “stanga”( in fond nu are importanta) si uite asa da trenul peste noi in timp ce discutam frumos despre demnitatea lui basescu. Noapte buna!

  • Valeriu Mangu

    @ Dezideriu Dudas

    Puteti trimite materialele pe http://ascunzisuri-constitutionale.eu, blog pe care postez articole privind Constitutia.

  • nestor

    imi provoaca repulsie gandul ca scriitorii ar putea ramane niste bieti cronicari, cei mari ar fi ramas mici. Poate nu atat de multa repulsie ca scriitorii preocupati pana la obsesie de politica mica si incapabili de a o aprofunda pe cea nationala

WP Admin