≡ Menu

Oana

search

(1936 – 2014)

Am întâlnit-o prima oară în casă la Dana Dumitriu și Nicolae Manolescu. Ne strângeam, câteodată, “în formație completă” –  Dana și Nicky, Oana și Rodica (Iulian), Cora și eu.

Umorul Oanei era ca un duș rece.

Într-o seară, părăsind “șezătoarea”, zic: ”Hai să plecăm împreună.” Oana răspunde: ”Bine, dar cu mine nu știi niciodată unde ajungi și te așteaptă fetele acasă…” – se referea la anii ei de pușcărie, începuți în adolescență.

Oana s-a născut condamnată: tată – Constantin (Bîzu) Cantacuzino, mamă – Anca (Diamandi) Cantacuzino, bunic – George Enescu, bunică – Maruca Cantacuzino.

Înțelepți nevoie mare, mai marii zilei înțelegeau, cum îi tăia capul, proverbe de felul ”Ce naște din pisică, șoareci mănâncă.” Așadar, în cazul Oanei, pușcăria ”se impunea.”

Arestată la numai 16 ani (1954), sub sub acuzaţia de “complot şi acţiune subversivă împotriva statului”, Maria-Ioana Cantacuzino este condamnată la patru ani de pușcărie. Este eliberată după trei ani, pentru a mai fi, încă o data, “reținută” (1960) în legătură cu celebrul “Caz Ioanid”, cu care nu avusese nicio legătură.

Universitățile Oanei s-au numit Văcărești, Jilava, lagărul de muncă Pipera, croitoria pușcăriei Târgșor, Mislea, Malmaison etc.

Ce se petrecea în mintea acelei adolescente? Cum încerca să administreze informațiile atât de contradictorii pe care le primea, pe de-o parte, de la mama ei și, pe de altă parte, din partea “reprezentanților puterii populare”?

Iată o mărturisire:

“Generaţia mamei şi cea a părinţilor ei s-au trezit brusc în infern – oameni umiliţi, spoliaţi de toate bunurile, de orice drept, alungaţi din case numai cu un geamantan sau două, huliţi, ajunşi în cîteva ceasuri fără adăpost, găzduiţi de rude, de prieteni, pînă cînd erau şi aceştia aruncaţi în stradă. Inventarul făcut la luarea în primire a unei proprietăţi este un document impresionant : veselă, tablouri, cărţi – toate adunate de generaţii –, arhive de familie, oi, vite, ce să mai vorbim de lucrurile neconsemnate, care au fost pur şi simplu furate. Li se spunea şi li se repeta acestor oameni că sînt ruşinea naţiunii. Iar eu, mlădiţă a acestei ruşini, eram sfîşiată între nedumerire şi furia de a nu şti care era adevărul. Pe de o parte, mi se spunea că totul fusese roz şi idilic înainte, pe de alta, nu auzeam decît orori despre ai mei. În satul Rogoaza, bunica mea, Annie Diamandy, clădise un cămin cultural, o casă parohială, se pregătea acolo ridicarea unei şcoli – astea le trăisem doar. Şi atunci ? Din ambele părţi mi se părea că sînt minţită – în cel mai bun caz, prin omisiune –, fiecare parte fiind cînd de bună, cînd de rea credinţă. Mă pierdeam într-un labirint de întrebări fără răspuns.”

OANA

După eliberare, regimul comunist i-a asigurat Oanei un “viitor luminos”: ajutor de sudor pe un şantier din Bucureşti (1955-1956), taxatoare la IRTA (1959-1960), şamponeză la Cooperativa Higiena (1962-1965) și altele de acest fel.

Sătulă de atâta “umanism socialist”, în 1980, Oana se stabilește în Franța.

Am rămas în legătură cu “fetele” (“numele de cod” folosit de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca pentru Oana și Rodica) dar, după emigrarea mea în Statele Unite (1985), n-am reușit să ne revedem decât o singură dată. În schimb, corespondam și mai vorbeam la telefon.

Am păstrat multă vreme o vedere superbă. Mesajul de pe verso era următorul: “Ne e dor de voi. Îndurați-vă. O fi America mare, dar Franța e frumoasă. Oana și Rodica.”

Din păcate, n-am ajuns niciodată la Maignelay-Montigny să mai stăm, din nou, la “șezătoare” cu “fetele”, devenite “castelane”.

În 1991, am publicat în “Agora” și “Meridian” primele fragmente din varianta românescă a cărții de memorii, aflată încă în stadiu de manuscris, ”Ia-ți boarfele și mișcă!” În românește, volumul a apărut sub forma unui interviu realizat de Mariana (Mady) Marin.

La un moment dat, Mady mi-a pus niște întrebări. Se codea să i le pună direct Oanei.

Am somat-o să-i adreseze Oanei întrebările, fără nicio reținere.

“Crezi că se face?”, m-a întrebat Mady. ”Se face ori nu, Oana îți va răspunde.”

Și i-a răspuns. Iar cartea a fost, cu adevărat, un eveniment.

La despărțirea de oameni ca Oana la un singur lucru nu te poți gândi – cu cine umpli golul lăsat de plecarea lor. Ei sunt de neînlocuit.

Nu e bine să te întrebi nici unde s-au dus, fiindcă știi deja răspunsul:

Cu mine nu știi niciodată unde ajungi…”.

Cu dragoste.

 

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Gigel Steerbow

    Dorine, o mica neatentie: Maruca + George Enescu I-au fost bunici. Bazu, aviatorul faimos, fiul Marucai, e tatinele Oanei Orlea/Ilenei Cantacuzino. Exista un interviu de exceptie luat scriitoarei de Mihaela Spineanu-Franck, intr-un numar mai vechi al unei publicatii bucurestiote, plin de biografeme savuroase.

  • Dorin Tudoran

    Corectasem, dar cu blogul încă în reparații, dacă nu mă uit de șapte ori, mă trezesc dezinformând lumea. Mulțam.

  • Gigel Steerbow

    Apoi, iaca, si eu zisei, in graba postarii, Ileana -- in loc de Ioana -- Cantacuzino. Halal sa-mi fie! Dar, din fericire, am citit la timp, clandestinamente, UN SOSIE EN CAVALE, romanu-i distopic pe care Alain Paruit a ajutat-o sa-l publice la Editions du Seuil, un an sau doi dupa plecarea ta fortata in USA, dar si, dupa Lovilutie, convorbirile cu Mariana Marin din IA-TI BOARFELE SI MISCA!

  • Lina Ventura

    Interviul Oanei Orlea cu Mihaela Spineanu a aparut in magazinul ELLES, varianta romaneasca, dupa care FETELE au invitat-o pe ziarista ieseana sa le faca o vizita la casa lor din Picardia, ocazie cu care s-au dus tustrele pe urmele lui Gerard de Nerval (cel cu peisajele si castelele din SYLVIE/LES FILLES DU FEU).

  • Dorin Tudoran

    Da, am și cartea apărută la Seuil…

  • Dezideriu Dudas

    Sfânta Evanghelie după Ioan

    Capitolul.5
    5.Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
    6. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
    7.Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
    8.Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
    9.Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
    10.Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.
    11.El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.
    12.Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?

    13.Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
    14.După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
    15.Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
    16.Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
    17.Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
    18.Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
    19.A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai.

  • Primul comentariu trimis nu apare nicaieri!?!

    O recomandare/invitatie: cand comentati, inregistrati-va cu Disqus (butonul cu un D pe el). In felul acesta, identificarea dvs. se stocheaza direct in noul sistem de comentarii. Daca aveti un avatar/gravatar, imaginea apare impreuna cu comentariul dvs., doar daca va inregistrati prin Disqus.

  • @ ALL
    PENTRU A PROTEJA MAI EFICIENT ACEST BLOG, AM SCHIMBAT SISTEMUL DE COMENTARII DE LA CEL OFERIT DE WORDPRESS LA CEL OFERIT DE DISQUS.

    VA ROG SA VA INREGISTRATI PRIN DISQUS -- BUTONUL CU UN “D”, ATUNCI CAND POSTATI PRIMUL COMENTARIU.

    IN FELUL ACESTA:

    A) IDENTIFICAREA DVS. SE DUCE DIRECT IN SISTEMUL DISQUS

    B) DACA FOLOSITI UN AVATAR/GRAVATAR, EL DEVINE VIZIBIL IMPREUNA CU COMENTARIUL DVS., CAND ACESTA DIN URMA ESTE APROBAT DE MODERATORUL BLOGULUI.

    VA MULTUMESC SI SPER SA NE DESCURAM…

  • Pingback: Oana | România curată()

  • Liviu Antonesei

    Acum, in principiu, as fi conectat prin Disqus. Scrisesem inainte de asta ca OO a avut o viata dramatica si ca a scris, impreuna cu MM, o carte exemplara. Dumnezeu s-o odihneasca.

  • Esti, ca-ti vad palaria. Da, o viata pe care nu toti o pot duce pana la capat cum a dus-o Oana. De Mady ce sa ma zic…

  • Mix

    frumoasa evocare, puternic caracter

  • Bombonica Drajnei

    Mai e si povestirea conului Alexandru Paleologu despre cum a procedat Oana Orlea/Ioana Cantacuzino cind, valeat 1990,
    dupa Mineriada din iunie, iliescarii lui don Petrica Fesenaru voiau sa aduca osemintele lui George Enescu, bunicul ei, in Romania Postlovilutioara. Imbracata sobru + elegant, s-ar fi dus la primarele de atunci al Parigiului in audienta si ar fi spus: VETO! Ma rog, in French: JE SUIS LA PRINCESSE CANTACUZENE ET JE M’Y OPPOSE. TENEZ-VOUS-LE POUR DIT!

  • niku ceainiku

    frumoasa fiintza, pacat ca nu mai e locuita, dom tudorane.

    ps.

    nu’mi place disqus.

    sper sa nu va faca si asta probleme (axintoiu “bagase” si el disqus-ul asta, pe linga multe alte chestii, si nu i’a purtat noroc deloc).

  • Dezideriu Dudas

    Redau mai jos comentariul trimis care nu a aparut anterior (
    de introducere a citatului din Biblie ) :

    COMENTARIUL 1

    Intr-un fel de “rezistenta ( “prin
    cultura”…) globala”, daca si “la ei”, ca la “ai nostri”, ducerea inseamna mai
    mult venire si invers, “ia-ti boarfele si misca” ar fi antonimul
    mult mai celebrului “ ia-ti patul si umbla “ …

    ……………………………………………………………………………………………………………………………………………

    Tinand cont de adresa privata transmisa pe data de 25 iulie
    si de faptul ca in ultimul timp “ Romania curata” este relationata destul de
    frecvent in ultimul timp pe-aici, cred ca d-nul Valentin Ionescu reprezinta un
    potential de care Romania ar trebui sa tina seama, fara a diminua si importanta
    unor profesionisti ca Razvan Orasanu – S.A.R. “Biblia” capitalismului nu poate
    fi citita de oricine….

  • N-as zice ca-mi place disqus, dar il incerc la recomandarea celui care a “depanat” blogul. Daca nu ma obisnuiesc cu el, caut alta solutie. Va ca dl Madama Bovarescu cauta fonduri ca sa faca liniaceamai dreapta mai vizibila. genii, nu alta! Sanatate, ca de virtute nu mai poa’ sa fie vorba intr-un an elektoral.

  • The Man With No Name

    Recomandarea celui care a “depanat” blogul e foarte bună și, dacă îmi permiteți, v-o fac și eu. Nu vă grăbiți să căutați altă soluție. Disqus are foarte multe avantaje -- atât pentru administrator cât și pentru cei care intră în vorbă -- dacă reușim să depășim cu toții rezistența la schimbare și să facem minimul efort să ne înregistrăm o dată pentru totdeauna cu Disqus. Nu e mare lucru. După care, totul devine mult mai simplu, mai fiabil, mai puțin periculos pentru blog, iar impersonările (to assume the character or appearance of, especially fraudulently) practic imposibile.

    Majoritatea ziarelor și site-urilor americane folosesc Disqus și permit comentarii fără nici o moderare (un vis frumos pentru orice admin, dl Tudoran poate să confirme asta). Sigur, orice idiot poate să creeze un cont Disqus și să tragă o înjurătură pe orice blog protejat de tehnologia asta. Dar numai o singură dată. Îi ștergi comentariul, îl blochezi și ai terminat cu el. Pe scurt, Disqus deschide posibilitatea unor discuții în timp real, fără nici o moderare. Aici se va vedea măiestria replicii tăioase și inteligente, spontaneitatea și capacitatea de argumentare fără fuga pe google sau wiki pentru ajutor.

    Puține lucruri sunt mai plăcute decât o oră-două de sporovăială înainte de culcare, într-o atmosferă relaxată de cafenea online, între prieteni aflați la mii de kilometri distanță, fără alt moderator decît propriul bun simț.

  • Multumesc pentru incurajare & recomandare.

    Da, optiunea de a lasa comentariile nemoderate, dupa care, stergand un prim comentariu murdar si blocand “autorele”, scapi de autorul-idiot “for ever” e mai flexibila decat optiuniile oferite de sistemul de comentarii din Word Press.

    Last but not least, am scontat si inainte pe capacitatea bunului-simt de a fi un moderator inspirat, dar n-a prea a mers, fiindca bunul respectiv nu este repartizat in mod egal pe “cap de comentator”.

  • Clona

    …Ministrul de Interne al Rusiei a anuntat un premiu de aproximativ 11.000 de dolari pentru oricine gaseste o solutie care ajuta la identificarea acestora, scrie digitaltrends.com. Reteaua Tor permite oricui sa ramana anonim in mediul online…

  • Clona

    …Rusia are planuri serioase pentru a controla cat mai bine activitatea pe Internet a utilizatorilor de pe teritoriul tarii. Autoritatile au promis o recompensa substantiala pentru cei care ajuta la identificarea persoanelor ce folosesc celebrul program Tor. Ministrul de Interne al Rusiei a anuntat un premiu de aproximativ 11.000 de dolari pentru oricine gaseste o solutie care ajuta la identificarea acestora, scrie digitaltrends.com. Reteaua Tor permite oricui sa ramana anonim in mediul online…

    …Un ciclist american care era “mesagerul pacii” in lume, in ultimii 15 ani, a fost ucis in Rusia, de un sofer beat care apoi a fugit de la locul accidentului…

  • Gheorghe Campeanu

    “Victory is mine !”…. Cu generoasa asistenta a amfitrionului, infernalul capcaun Disqus s-a imbunat spre mine.

    @ Dorin Tudoran

    Multumesc pentru evocarea acestei uimitoare doamne (despre care am auzit numai comentarii la superlativ). Nu se ‘mai fac’ asemenea oameni. Evident, cum se spune la noi , aici, la tara, “after making her, they broke the mold”.

    @ D. ( not !!! D.H.) Lawrence -- raspuns la nastrusnica Dvs. postare ‘supt’ textul precedent.

    Guenonian (ou non) or kantian labil, imaginea celor doi preopinenti, astralu’ si prea tristul Claudio Mutti (drag inimii marelui Ilie Badescu), unul mai putin digerabil decit celalalt, este….. savuroasa. Si, sintagma ERIJEAZA ar putea fi parafrazata in bancul epocii…”mai erijati, baieiti, mai erijati”.

  • Dana (Mara)

    Nici primul meu comentariu nu a aparut. Va multumeam pentru evocare si aminteam si cartea Castelul, biblioteca, puscaria (trei vami ale feminitatii exemplare) -- Dan.C.Mihailescu care m-a impresionat tot prin evocarea unor biografii feminine deosebite, adevarat o lume unica.
    Respect, numai bine.

  • Nu inteleg de ce un comentariu apare, altul, nu.

  • Amu’Rabi

    Malignitatea a fost subtila, cu adevarat. Sa distruga inocenta (ori buna-credinta, ori idealismul, ori chiar bunul cu adevarat simt) folosindu-se de ea (el). (Indoiala, fie ea efemera, banuiala spre propria-i vinovatie fata de Om, era suficienta pentru demararea logicii perfecte, si indoiala este de jure imbatabila. ) Asta cred ca devenise rafinamentul pregatit pentru decaderea viitoare a avangardei (lor!)neconforme cu propriile criterii de succes, sau eficienta. Si a fost. De unde succesurile regenerate si azi pe banda, a lor, celor fara de nume, dar cu numar cert, ca la Ford. (am sarit etape, dar culpa introiectata, sprijinita cu bucuria potrivita, de elementele care puteau lipsi perfect, este mai mult decat vie, este trairista. Si creste ca Fat-Frumos fara merele de Aur).

  • Amu’Rabi

    Ceva a deranjat enorm, pe unii emaciati. Perfect!(iertare, D-le Tudoran, e doar un instinct. Nu tin sa ma afisez, dar nici nu dau inapoi, caci am un instinct antrenat. Respect)

  • Amu’Rabi

    E colateral, dar de ce nu?

    “Sentimentalismul soricelului informator mai are inca un aspect: el adeseori regreta cu “adevarat”ceea ce a facut si nu rareori vine si se confeseaza chiar victimei, careia ii plange pe umar.Si uneori victima il intelege, chiar il consoleaza: intr-adevar, soricelul informator are familie grea, copii, batrani in casa si, in multe ocazii, el se manifesta intr-adevar ca un om generos si chiar curajos. Etc., etc., ….” Ncolae Berban, Pânda si Seductie, colectia Excelsior, 1991, Bucuresti, pag. 126-127.

    Informatorii noi, dupe revolutie, nu sunt soricei, ci martiri. Ortodocsi , adepti ai eroilor, ai civilizatiei romanesti revolute, dar cu precadere europene si nord-americane, ei vor apara Fiinta Nationala.Vechii sunt niste batranei demni de respect, nu sobolani cu ochelari, ai caror pui sunt extensibili dupe bunavointa imbecililor (sau nu!) a mentorilor lor. Nu banii conteaza, ci putinta extensiunii lor. De la Catedrale ale Eroilor, pana la vechi ingineri patrioti, trecand prin functii administrative platite de imbecili fara sa stie cu ce cultura legionaro-securista contribuie la viata cetatii noastre bizare, spiritul lipsa ne va da mereu motive de cautare. De par ex., sa tot repetem demonia scaldatoriii, noi fiind maestrii de ceremoniii. Adica niste frustrati condusi de psihopatologiile filogenetice. Noroc anume ca acesti imbecili sunt protejati de Statul Roman, cu bani buni, desi negri. Mai putin negri ca sufletul celor implicati.

  • Tu insumi

    Adina Keneres, editoarea Oanei Orlea, a postat pe Youtube (a iutubat carevasazica), o secventa de opt minute cu Ioana Cantacuzino in emisiunea APOSTROPHE a lui Bernard Pivot, imediat dupa aparitia romanului UN SOSIE EN CAVALE/Perimetrul zero la Editura Seuil. Aviz amatorilor + istoricilor literari din mai noua generatie!

WP Admin