≡ Menu

Oamenii aceia

De multe ori, pasiunea de a lupta vine din încrederea în arma pe care o mânuiești. În cazul de față – ideea. Lehamitea se trage nu o dată din faptul că totul devine previzibil. Confortul răsare din practicarea odihnei și, peste vară, te-ai odihnit nesperat de mult.

Leacul împotriva lehamitei ți-l poate aduce luxul indiferenței. Confirmarea că e timpul să lași altora eroismul de a înfrunta previzibilul îți este oferită de câteva cuvinte. Le știi de mult, ți le-ai șoptit de nenumărate ori, dar acum a venit vremea să le iei în serios – Desine: tridens tibi nimium placet! (Nu mai lupta: îți place prea mult tridentul tău!)

Mulțumești celor ce au venit pe acest blog împinși de curiozitate și dorința de a practica buna-credință. Fără ei, multe dintre cele postate aici ar fi avut o bătaie foarte scurtă.

Rămâi recunoscător  prietenilor care au intrat în acestă arenă din solidaritate cu ideea că se poate  vorbi și altfel decât în alte locuri. Dar ”coronița” recunoștinței se cuvine prietenilor Liviu Antonesei, Ion Barbu, Alex Dimitrov, Daniel Ionescu-DION și Șerban Foarță.

Fără inspirația lor, petecul acesta virtual ar fi fost mai sărac. Fără mărturia lor, teama ta că marșarierul a devenit viteza de croazieră a primașilor (“avangardiștilor”) vremii ar fi putut să pară o năzărire.

Vreun regret?

Irepresibila nevoie a românului de fi păcălit, uluitoarea lui încăpățânare de a se înșela de unul singur, dacă nu se oferă alții să-l îmbrobodească. Sună deja a destin.

Tututor celor cu vocația binelui – prieteni, cunoscuți ori necunoscuți – dăruiște-le poemul găsit acum câteva zile pe o plajă de la marginea Atlanticului și dorește-le să le fie mereu bine. Cât mai bine!

 

 

O  A  M  E  N  I  I     A  C  E  I  A

 

ajunsesem prea târziu – oamenii nu mai aveau aripi


cât era ziua de lungă

îi căram în spinare: îngeri schilodiți


seara îi îngropam la marginea mării


peste noapte înghețam de spaima

că iar se face dimineață


și se făcea

*

 

un foto-mesaj de la alex dimitrovDragă domnule Tudoran,

Vă îmbrățișez și vă doresc tot ce este bun!

Alex

  • Ovidiu Pecican

    La revedere?!

    S-au terminat subiectele? Ați obosit? Are ceva mai bun de făcut scriitorul decât… să scrie?!
    Poemul e frumos, felicitări.
    Aștept următoarea postare, chiar mâine.

    Ovidiu

  • Radu Humor

    Cred ca in graba l-ati uitat pe Florin Iaru….
    Sau l-ati ” ingropat la marginea marii ” de nume ?

    Ma bucur ca v-a priit !

  • Dorin Tudoran

    @ Ovidiu Pecican

    Lehamitea…

  • Dorin Tudoran

    @Radu Humor

    I-am numit doar pe cei care au scris/desenat/etc pentru maRsarier -revista de avangarda.
    Pe Florin nu pot sa-l uit, caci este prietenul meu.

  • @) Dorin Tudoran

    Am tot sperat ca trecerea verii, vacanta, Atlanticul care are atit de multa apa, vor spala lehamitea. Imi pare rau nu s-a intimplat asa dar, in acelasi timo, te inteleg foarte bine. Ma intreb si eu cit naiba mai ramin la bloc/blog ori ma mut in alte parte. Foarte frumos poemul. Daca parasirea blogului inseamna o intoarcere la poezie, “tirgul” mi se pare bun. Spor si bafta. Auguri!

  • Draga Dorin,

    Poemul este o bijuterie. Imi place foarte mult. Iti multumesc ca l-ai scris.
    Sanatate si inspiratie!

  • vasile ernu

    Dorine,
    noua astora mai tineri (care nu mai sintem asa tineri) ne lipsesti. Uhhhh.. cit aveam nevoie de tine…
    vasile ernu de prin sarajevo

  • Dorin Tudoran

    @vasile ernu

    Am amintiri foarte frumoase din Sarajevo. Sper sa nu se mai produca “fun” atentat pe acolo.
    Multam si ai grija de tine si ai tai.

  • Dorin Tudoran

    @vasgar

    Venind de la tine, e o mare placere. Numai bine si multumiri.

  • dinu adam

    aloooooo! bre, v-ati prostit cu totii? chiar nu va dati seama ca speciile pe cale de disparitie nu sint obligatoriu condamnate la disparitie?
    draga dorine, nu te lua dupa liviu -- parasirea blogului nu poate insemna intoarcere la poezie, pentru ca -- dupa cum bine stii -- blogarea n-a insemnat vreodata abandonarea poeziei.
    lehamitea este o fireasca (si benigna) stare de fapt, fara de care am fi obligati sa inghitim toate aiurelile contemporan inconjuratoare.
    daca n-ai murit de scirba atunci cind greata n-avea margini si sfirsit, cum sa renunti acum, tocmai tu, doar pentru ca, dincolo de fara margini si sfirsit, dscoperim cite-o margine, cite un sfirsit.
    sa fim noi sanatosi -- ca veseli au grija altii sa ne faca.
    de scris, oricum, n-o sa te vindece nimeni.

  • Gheorghe Campeanu

    @ Dorin Tudoran

    Atitea masuri de austeritate ne inconjoara, nu mai era nevoie si de aceasta. Imi este deja arhiplin podul de regrete, asa ca asta fiind supradimensional, nu mai incape. Multe multumiri pentru gazduire si aprecieri pt oaza de normalitate, efemera dar inubliabila. Poemul in (dis)armonie cu ocazia. De departe desi aproape,

    Gheorghe Campeanu

  • mihai rogobete

    Şi totuşi, În România acestui blog s-a întâmplat şi ceea ce trebuie. Prin off-topic-uri, mai ales. Când, razna, s-a improvizat, s-a creeat. Abandonate fiind previzibilitatea şi lehamitea familiarismelor, a găşchismelor. Jazz-bandismul recreaţiei certocrate e o lecţie: creativitatea face libertatea solidarităţii.

  • Desigur, Dorine, la revedere!
    Asta inseamna ca va fi o revenire. Acum, la poezie! Foarte frumos poemul! Si cer permisiunea sa-l public in revista Hyperion, la antologia revistei!
    Sa auzim de bine, ca de lehamite ne-am saturat!

  • fumurescu

    …daca n-as intelege “la revedere”, as spune ca am ramas mai saraci c-un tudoran. Da’ stiu ca la re-vedere nu-i adio, asa ca la re-vedere!

  • rogozanu

    noroc ca te stiu din scris si din dosare (haha) si stiu ca esti incapabil de lehamite. Si sa vrei n-ai sa poti. Odihna placuta si te asteptam inapoi pe front.

  • napocitaniu

    dom’ tudoraneee,

    bine atzi revenit!

    rau ca plecatzi, deja!

    tocmai acuma cind “ne” neo republikam?

  • napocitaniu

    tot eu:

    si pe mine ma ia cu frig citindu’va poezeaua!

  • Nicolae Prelipcean

    Pacat!

  • Daca_nu_nu

    H O M I N E S I L L I

    tardissime descendidi -- homines rapti alarum

    totum diem
    humeris eos ferebam: mutilatos angelos

    sub vesperum ad limina maris eos humabam

    nocte pavore gelescebam
    ne mane iterum fiat

    sed fiebat

  • Michael Shafir

    Dorin, numai poetul poate transforma lehamitea in traire estetica. Iar poezia “rabufneste” oricat ar incerca s-o “inbotnitseze”. O fi romanul nascut poet, dar (eu ,cel putin) nu cunosc meleaguiri mai a-poetice.Spatsiul mioritic nu are alte nevoi in afara oilor si a auto-victimizarii. Te intseleg, in consecintsa.

  • Pingback: Coincidenţă. Întoarcerea poetului la uneltele sale « astroturfers()

  • emanuel bogdan

    Domnule Tudoran,
    Indraznesc sa va scriu numai pentru a va ruga sa nu renuntati. Stiu ca sunt slabe sanse sa va conving. Dar incerc. Merita. Pentru mine, scriitura dumneavoastra, alaturi de cea a doamnei Mungiu, este una din putinele balize ce a mai supravietuit furtunii de rea credinta, jeg si impostura.
    Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine pana acum.
    Bogdan

  • Felicitari!

  • AVP

    Of, of… Te regreta astia ca pe messiah, si de parca nu tu esti ala care l-a preferat pe un rh cel hiperstricat, antisemit si sociopat unui poet ce te-a infruntat ca un barbat si om de caracater adevarat 🙁 Asta e situatia si natia, jupane. Sa dea Domnu s-auzim si de bine.

  • Radu Calin Cristea

    Ma indurereaza vestea ta. Asteptam, stiind cite ceva despre incercarile tale, totusi, un alt mesaj, de iesire din amaraciune, de revenire pe cimpurile unde te-ai luptat cu rele mai mari si mai mici, infruntind inclusiv lehamitea -- o stare, stii prea bine, interzisa razboinicilor din clasa ta. Nu mi te pot imagina impachetindu-ti spada si asezind-o in cutiile cu amintiri. Nu pot sa cred ca te vei putea autoimuniza fata de Romaniile din tine si din afara ta: esti parte din ele si nu le poti extirpa ca pe un apendice. Ai lasa un imens front descoperit, parasindu-i pe cei alaturi de care ai invins in atitea batalii grele. Nu vreau sa crezi ca ma joc cu cuvintele si nici ca poetizez transformindu-te intr-un soi de semizeu. Socotesc doar ca, indiferent care vor fi fiind motivele din strafundurile sufletului tau, nu esti genul care, dupa ce a dat distinctie vietii sale intr-un anume fel, sa traga discret usa dupa sine si sa le spuna prietenilor sai “pa, poate ne mai zarim”. Mici macar umilintele grave ale batrinetii sau apropierea mortii nu-ti ingaduie un asemenea lux. Nu te vad apt de imbatriniri precoce, ar fi un tip de huzur absolut inadecvat pentru duelistul cu musculatura cambrata, care a dat farmec si eleganta dezbaterilor publice. Esti dependent, ca toti cei alaturati tie, de cetate, chiar daca uneori, adeseori, niciodata definitiv, atmosfera ei devine toxica. Asa cum e de o vreme. Ti-am respectat recluziunea pentru ca am inteles ca o asumi ca pe un episod pasager, ca pe un tras de suflet. Te chem acum inapoi, Dorine. Ti l-au omorit pe Patrocle, gata cu jelitul, nu-ti lasa ahei-ahaii (vorba lui Nichita) sa mucegaiasca in plictis. Chiar crezi ca vei resuscita modelul lui Stefan Baciu, rupt de lume in insula lui paradisiaca si scriind versuri spre eter, in susur taraganat de hawaiane? Sa fie acesta inceputul cintecelor de trecut Akheronul? Sa fi ruginit lancea tinarului Ulise? Nu-mi vine sa cred. Lehamitea ta este o forma a lehamitei noastre care ajunge la tine dupa ce pe multi dintre noi ne-a ranit de moarte. Tu trebuie sa ramii doar matadorul care ii da lovitura de gratie. La asta doar tu te pricepi, nu avem pe altul in locul tau. Nu poti dematerializa si arunca in neant un rol care (ni) te-a facut indispensabil. Tu nu faci decit sa continui proiectele tale incepute in vremea comunismului. Si e vorba de cruciade pe care le-ai condus, de cele mai multe ori singur. Si ai invins si ai stiut ca vei intra cu ele in pamint si de aceea nu ti-a trecut niciodata prin cap sa tragi pe dreapta pentru ca o secunda de obosire ti-ar fi fost fatala. Ce vrei acum, sa te extragi din propria cruciada si sa lasi balta, in plin asalt, iluziile si pe camarazii care, putini, multi, ti-au adus glorie? Se poate sa vorbesti despre un alt razboi, nemarturisit, al tau cu tine, cu tine, in acelasi timp, aliat si dusman. Nu ma amestec in asemenea dispute. Te rog doar sa ai mare grija ce si cum pui in balanta. Si sa mai ai grija ca pe talgerul de care, oricum ai rasuci cuvintele, te pregatesti sa te lepezi stau asa cum tu le-ai asezat cele mai bune si frumoase fapte ale vietii tale de pina acum. Asta e singura mea rugaminte catre prietenul care esti. O fac doar pentru te cunosc ca pe un maestru al starilor de spirit. Si iti mai cunosc si imperialitatea emotiilor tari a caror detenta te fascineaza si te impinge spre decizii irevocabile. Vor curge fluvii de mesaje pe blogul tau. Citeste-le asa cum te-ai deprins sa citesti mesajele despre viata si moarte. Eu asa inteleg ultimul mesaj. Vei descoperi ca multa lume te recheama la uneltele si armele tale, inclusiv prieteni pe care felul tau de a fi i-a indemnat la discretie si doar incintata veghe a indeletnicilor tale. Fredonezi cumva “niciodata toamna nu fu mai frumoasa…”? Opreste-te, Dorine, pentru ca vei incepe sa falsezi. Crede-ma ca e un portativ caruia nu i-a venit vremea. Cine mai stie cine sau ce te-a amagit cu el. Mai sunt si ingeri de mucava.

  • Shadow

    Bafta dle Tudoran si cine stie poate va “vom mai citi pe cate-undeva” :-). Lehamitea suna asa de “crunt”. Spuneti-i doar “plictis” e straniu ca suna atat de “lin”.

  • Dorin Tudoran

    @ dinu adam

    nu e nevoie de altii: m-am vindecat de unul singur.
    numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ Gheorghe Campeanu
    E timpul ori sa mai aruncam din ce avem in pod si pivnita ori sa largim spatiile respective pentru a face loc altor regrete.
    Numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ mihai rogobete
    multam. numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ gellu dorian.

    sa auzim, da, numai de bine!

  • Dorin Tudoran

    @ fumurescu

    de mai treceti prin urbe, dati-mi un semn. numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ rogozanu

    pariul asta l-ai si pierdut. numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @napocitaniu

    dom’ niku, se produc alinieri, realinieri, schimbari de azimut, pozitionari si repozitionari etc. de ai zice ca e cutremur mare, ca se lovesc intre ele nu stiu ce placi tectonice. cum — in primul rand doctrinar — nu exista placi tectonice in politica romaneaca, politichia respectiva isi bate din nou joc de oameni. adica, oamenii isi bat joc de altii si de ei insisi… dar stii mai bine ca mine lucrurile astea. numai bine!

    iata o anecdota pentru un posesor de blog si de simt al umorului cum esti matale:

    Alba ca Zapada, Militianul cel Destept si Frumos si Militianul cel Prost si Urat se hotarasc sa mearga intr-o seara la restaurantul “Moldova” (Gradina Icoanei, dincolo de drum aflandu-se o sala a Teatrului Bulandra), celebru pentru cartofii sai prajiti.

    Se aseaza, comanda, li se aduce un platou imens si, cand sa inceapa cheful, hop, se stinge lumina. Se reaprinde dupa cateva minute si, stupoare, platoul de pe masa celor trei e gol.

    Se pune intrebarea: “Cine a facut porcaria respectiva? Cine a halpait, pe intuneric, toti cartofii?”

    Raspunsul: “In mod sigur, Militianul cel Prost si Urat, fiindca celelalte doua personaje sunt fictive”.

    Morala #1: N-am nimic personal cu Lazaroiu (oricat ar fi de tatuat pe trup si pe minte), Neamtu, Ponta sau altii…
    Morala # 2: Dar dreptul la lehamite il avem, cu toti, nu? trebuie folosit, pana nu dispare si asta.
    Morala #3: Cei mai buni cartofi prajiti nu se mancau — dupa gustul meu — la “Moldova” ci la “Bumbesti”, restauranul fratilor Nicu si Ion Chivu de pe langa Piata George Cosbuc.

    Numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ Nicolae Prelipceanu

    Asta e!
    Numai bine.

  • Dorin Tudoran

    @Daca_nu_nu

    ce bine e sa ai prieteni la roma (mica, mare, roma sa fie)… tu gasesti o traducere pe plaja, prietenul gaseste imediat originalul in latina. multam!

  • Dorin Tudoran

    @ Michael Shafir
    Multumesc pentru intzelegere.

  • Dorin Tudoran

    @ emanuel bogdan

    eu va multumesc si, din pacate, nu cred ca am reusit sa fac mare lucru pentru altcineva, scriind ce si cat am scris. numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ Petrut Parvulescu
    Multam.

  • elena

    “Tinar sunt eu si defaimat, dar indreptarile Tale nu le-am uitat”. Ps. 118 (142)
    Pt mine ramineti Omul lui Dumnezeu, care yi invata pe altii nu ceea ce stie sau vrea sau poate, dar ceea ce ESTE. Imi Veti lipsi mult.
    Doamne ajuta in toate.

  • Dorin Tudoran

    @AVP

    se putea sa nu folosesti si acest prilej pentru a vorbi de poetul, barbatul si omul de caracter care esti?

    viorel, nu m-ai infruntat niciodata; in nici un chip si pe nimic esential.

    singura ta preocupare este sa mai adaugi cate ceva, de fiecare data, indiferent de imprejurare, la statuia pe care singur ti-ai facut-o si montat-o in gradina.

    sper sa vina un moment in care sa poti sta de vorba cu tine insuti, in liniste si onestitate si sa intelegi cand si cat ai calcat in gropi. romania are probleme infinit mai mari decat razboaiele tale cu unul si cu altul dintre cei ce posteaza comentarii pe un blog sau pe altul.

    in sfarsit, ai grija de tine, ca altii nu de grija ta se prapadesc.

    numai bine si ne oprim aici.

    p.s. uitasem ce era mai important. viorel, recunosc in mijlocul agorei: tu esti messiah!

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Calin Cristea

    Radu,

    Este greu sa-ti raspund aici la un asemenea mesaj. Deocamdata doar iti multumesc foarte mult pentru el. Si doua scurte note:

    1. Nimeni nu poate banui cand si de ce se va hotara sa renunte. Daca am avea o asemenea stiinta, nu ne-am inhama la multe dintre cele la care ne inhamam.

    2. S-ar putea sa incep sa falsez. Ma consolez doar cu gandul ca mai bine falsez astfel decat continuand sa nu accept ca, da, mi s-a facut lehamite probabil in mod definitiv de una si de alta. Si e mai onest sa taci, cand atingi un asemenea punct, decat sa vorbesti doar de dragul de a vorbi…

    Cu drag,
    Dorin

  • Dorin Tudoran

    @ Shadow

    Pentru plictis exista remedii, pentru lehamite -- nu prea. Numai bine!

  • Este o decizie ca intristeaza multa lume dar este decizia dumneavoastra pe care ca prieteni trebuie sa o respectam. Subscriu mesajului domnului Antonesei “Daca parasirea blogului inseamna o intoarcere la poezie, “tirgul” mi se pare bun. “

  • Dorin Tudoran

    @ virgil

    Multam.
    Sunt sigur de primul termen al “targului”; despre cel de al doilea nu am nici cea mai vaga idee. Mai vedem.
    Numai bine!

  • Domnule Tudoran,

    Ca unul care încă mai cred în minuni, vă urez lehamite scurtă. Şi chiar de se va croniciza, cel puţin să sublimeze tot în ceva circumscris Binelui, Adevărului, Frumosului.

    De veţi avea drum prin Hiroşima, şi credeţi că nu v-aş agrava lehamitea, vă rog, nu mă ocoliţi.

    Toate cele bune!

    Marius Mistreţu

  • Dorin Tudoran

    @Marius Delaepicentru

    Multumesc pentru mesaj si usa deschisa la Hirosima.
    Cat despre minuni, chiar si cand se intampla, ele nu tin mai mult de 3 zile; cel putin la romani.
    Numai bine!

  • Domnule Tudoran, nu e bine. Continuati. Stilul dumneavoastra clar si taios este, pentru mine, lucrul esential. Din cand in cand, mai citesc un articol din Absurdistan, dar este foarte placut sa va citesc pe blog. Ar fi pacat sa nu continuati.

  • Radu Humor

    Impresionanta lista, dar mai ales calitatea , celor care au sarit sa va schimbe
    alegerea, ce pare adanc chibzuita ( o sa fie si mai interesante presupunerile in gasirea adevaratei motivatii, ca de lehamitate (inca) n-a murit nimeni :roll: )

    (Am scos un paragraf care nu putea face bine nimanui; mai ales dumneavoastra nu va putea face bine. dt)

    Am fost tentat sa-i propun celui care nu trece nici strada fara a avea in traista/ranita macar un Ou si ceva de Otel cu care sa dea in cap primului intalnit, sa faca si el un anunt asemanator, mai ales ca motive, dupa cum singur recunoaste si se vad cu ochiul liber, ar avea !
    Dar mi-am amintit cam cati si cine il regreta, cand ameninta cu inchiderea blogului 😉

    (Nu regret ca nu voi mai avea de “moderat” asemenea confruntari. dt)

  • manuela anton

    Astazi, in sala de cataloage a unei biblioteci, o doamna in varsta, in carje, mai nu s-a ales cu o ladita de fise in cap. I-am spus ca nu se poate sa nu ceara ajutor de la cei din jur. Foarte comunicativa, doamna a inceput sa-mi povesteasca ce cauta: “carti de cetire” pentru clasele primare din anii 30, in care copiii sunt invatati ce e binele si ce e raul prin intermediul unor povestioare (morale) fascinante; si ca dansa ar vrea sa le multiplice la xerox, sa le lege si sa le imparta cunostintelor si chiar sa mearga cu ele la Ministerul Educatiei si Invatamantului ca cei de acolo sa le introduca in scoli.

    She made my day.

    Va urez numai bine, domnule Tudoran.

  • CATALIN CODRU

    chiar lasati-va de poezie,cel putin pe o perioada,nu e un ban,e o stare,desi santeti poet,cand simtiti ca strunele sufletului s-au dezacordat,mai bine e sa renuntati,cel putin pentru un timp si trece lehamitea si ciclul firesc nu poate sa-l intrerupa nimeni nici poetii nici zeii!!!

  • Dorin Tudoran

    @ Arthur Suciu

    Multumesc pentru mesaj.

  • mariana codrut

    @ Dorin
    Eu asteptam rabdatoare sa te intorci, credeam ca e vorba doar de o vacanta prelungita. Acum vii si ne anunti ca te retragi. Nu pot sa spun decit ca ma voi simti si mai singura daca se inchide si “fereastra” ta. Dar sint sigura ca si tu o sa te simti si mai singur fara noi, cei care te citeam aici sau vorbeam cu tine ori intre noi.
    Expresiv dar tare amar poemul tau!

  • Dorin Tudoran

    @ mariana codrut

    Multumesc, Mariana!

  • lucid

    Incerc de o jumatate de ora sa-l identific pe “latinul” autor -- sincer bravo @Daca_nu_nu pentru ocazia de a pretzui ce inseamna un POET re-creand in alta limba poemul unui alt POET. Latineste-latineste, dar mie imi suna foarte Montale sau poate Ungaretti. Ce sa zic, daca cineva marturiseste spaima de sosirea diminetzii, deci rasaritul soarelui pe ulitza proprie, cuvintele trebuie sa se retraga in tacere si regret.
    Cum la noi,aici, am intrat in 1 octombrie, ziua Sfantului Roman Melodul in ortodoxul calindar, voi re-asculta a n-a oara “Primavara dulce” a Glykeriei. Pentru ea (cantarea) si poeziile lui Montale si Ungaretti (pe Seferis il stiam), multzumesc, D T!

  • Coane Dorine, coane Tudorane. Nu stiu daca ar trebui sa fiu vesel si/sau trist asistand in premira la A treia pensionare a lui Don Quijote. Ar trebui sa fiu vesel stiind ca veti avea mai mult timp (aveti deja) pentru a juca partide (de tenis), pentru a scrie (romane) sau asa… in genere pentru alte lucruri, din acestea cu adevarat importante precum respiratia (inspiratie si expiratie). Ar trebui sa ma bucur (pentru d-voastra coane Dorine) constatand ca veti fi reusit (iarasi) sa va dezintoxicati, inaintea detractorilor d-voastra, de patima betiei de cuvinte, intorcandu-va (iata) de buna voie sinesilit de nimeni, in linistea izbavitoare a anonimatului din care vi se va fi zamislit (candva) consacrarea. Cu atâtea motive de bucurie si speranta (in egala masura motive de tristete) ar trebui sa fiu… vesel si trist. Totusi aceasta cronica a unei retrageri anticipate pare scrisa tot la lumina iluzilor. Prin urmare obosit dar nu intelept. Ramane de vazut ce anume o sa vă aducă odihna: intelepciune sau dorinte noi. Dorinta de a porni iarasi in goana Rosinantei, la lupta cea mare, cu morile de vântu de pe cuprinsul imaginar al patriei. Astept cu aceeasi nerabdare sa vad si sa nu vad. Orice-ar fi sa-mi dati de stire printr-un mesaj anonim (exclus omonim). Conul Dorin, anonimul tenisman, agentul secret al lui Cervantes, fara scutier, cu o masca (a la Zoro) in loc de scut. En Garde eoliene, si tu vânt.

    “Asa se intampla logic,
    plecam si sosim undeva…
    plecam pentru o clipa,
    pentru un ceas,
    pentru o viata…
    poate nu trebuia sa plecam,
    dar problema nu-i asta,
    ci faptul ca sosim undeva,
    poate nu sosim la timp ,
    nu sosim unde trebuie,
    nu sosim unde-am vrut,
    dar sosim undeva…
    si cata vreme sosim undeva totul e logic,
    chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite,
    Totusi am plecat si am sosit undeva…
    am gresit drumul,
    dar am sosit undeva,
    dar cand nu mai sosim nicaieri totul devine
    ilogic…
    spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri?”

    P.S. Sunt trist. Si eu si Tony. Dupa ce-am ratat candva beluga se pare ca vom rata acum pastrama si mustul. Drum bun coane Dorine. Cu drag al dv. Dl. Goe.

  • Dorin Tudoran

    @ lucid
    Exista si secrete, cum sa le spun, iau un cuvant, acolo, secrete nucleare si e bine sa ramana astfel.
    Si eu va multumesc pentru prezenta pe acest forum si, dincolo de “diferentele specifice”, care, uneori pot deveni contondente in cuvinte, m-am bucurat da exista un “numitor comun”. In numele lui se poate face cat se mai poate face.
    Numai bine si o toamna linistita!

  • Dorin Tudoran

    @ Dl Goe

    Eu zic sa fiti tristi -- dvs. si Tony -- fiindca pierdeti un musteriu de care se poate face mishto la orice ora a zilei. Dar tot eu zic -- fiti veseli, fiindca la perspicacitatea dvs., cand disparte un subiect, gasiti alte cinci.

    Una peste alta, dle Goe, va doresc numai bine, indiferent de ce imi doriti dvs. Era sa zic “de ce imi doriti dvs. mie”, dar atrunci m-ati fi luat cu istoria pleonasmului la romani etc.

    O toamna placuta, linistita, cu must si pastrama; trufanda!

  • Florin Iaru

    O zi bună, Dorin.

  • Maria R.

    Imi vor lipsi,cu adevarat,insulele de timp bine folositor…Pentru mine,dialogurile dumneavoastra cu prietenii(sau mai putin prieteni)au insemnat mult.
    Sa fiti sanatos,sa va mearga bine si sa va bucurati de tot ce e bun si adevarat.

  • andrei_i

    plecati…pacat, tocmai ma bucuram ca v-ati intors; cam de o luna va tot pandeam intoarcerea; stiu ca nu prea m-ati vazut pe-aici, pentru ca postam foarte rar comentarii, dar va citeam mereu, asta era unul din putinele (si nu cred ca exagerez: chiar sint putine, din pacate) locuri din Romania (ma rog, la drept vorbind si asta era de fapt in America) unde gaseam analize care sa fie chiar analize si nu “infierari” sau modele de partialitate (nu “proletara”, ca pe vremuri, ci PDL-ista, PSD-ista, PNL-ista etc.). E drept ca va inteleg lehamitea; in afara de partide, televiziuni si partide-televiziuni (deja sint cel putin 2 din-astea), de la care nu mai astept de mult nimic bun’ cel mai deprimant mi se pare la noi comportamentul multor intelectuali; ma gandesc, sigur, la un anumit grup de rapsozi ai unui anumit politician si din acest grup la un celebru politolog prof.univdr. din Maryland -despre care pe drept cuvant ati tot scris pe aici- un domn care foloseste tot felul de nume ilustre -gen Camus, Aron, Koestler, Monica Lovinescu- pentru a justifica exact genul de actiuni pe care le denuntau acestia. Totusi, nu doar acestia ma deprima (poate ca ei sint deja trecutul; o sa fie alegeri, nu se stie ce -sau cine- va iesi) ci si unii mai tineri, mai putin faimosi (deocamdata, cel putin) si care au pretentia -discutabila, zic eu- ca ar fi noncomformisti, unii care-si inchipuie ca stanga inseamna neaparat Zizek si Badiou (“maoistul”…), ca a fi Critic inseamna a reincalzi (a cata oara ?) un “marxism” de pe vremea tinarului Kautsky si a batranului Marx si ca Atac inseamna aruncatul cu Molotov (versiunea cocktail) in vitrinele supermarket-urilor londoneze (cand nu pur si simplu in casele unor oameni sarmani) -poate ati vazut ce reactii au avut respectivii cand cu “evenimentele” din Anglia. Nu mai insist, nu mai zic si de “nuantele” pe care le tot gasesc aceiasi domni in istoria comunismului (despre care ne tot asigura ca nu, nu poate fi comparat cu fascismul, in niciun caz, ba chiar poate ca era preferabil fata de neoliberalism etc.). Ce sa zic, viitor de aur !…
    Acuma, daca vreti sa plecati si sa ma lasati singur (vorba vine…) cu astia (si cu altii chiar mai dihai), eu nu pot decat sa va spun la revedere si sa va urez multe…succesuri ! Numai bine !

  • Zitta

    Ieri, după ce am recitit totul și m-am convins că nu veți mai scrie pe blog, am fost de-a dreptul furioasă. M-am trezit pradă unui soi de egoism, în fața fatalității de a pierde definitiv ceva ce credeam, inconștient, că-mi aparține. Fără nici un drept!
    Acum, mi-au rămas tristețea și părerea de rău. Or să-mi treacă, le va doborâ, în timp, bucuria că am avut șansa de a fi fost pe-aici.
    Îmi vor lipsi tridentul și lira lui Dorin Tudoran. Când îmi va fi dor de ele, vă voi reciti.
    Îmi va lipsi reperul moral pe care mi l-am făcut din dumneavoastră, dreapta judecată și opiniile exprimate aici. O să mă întreb uneori: oare ce-ar spune Dorin Tudoran despre asta?
    Îmi va lipsi ”omul cu vocația prieteniei”, care mi-a ”făcut cunoștință” cu prietenii săi, adunați și risipiți sau pierduți, pentru care v-am admirat și invidiat.
    Îmi vor lipsi și melomanul și microbistul! 🙂
    Îmi va lipsi locul ăsta, pentru că mereu am învățat câte ceva din ceea ce ați scris.
    Dar, cel mai mult îmi va lipsi ”vraja” pe care o făceați, atrăgând uneori prieteni și comentatori care întregeau frumosul, naturalețea, căldura și omenescul din locul ăsta virtual.
    Vechituri! 🙂

    http://www.dorintudoran.com/2011/02/26/vechituri-dragoste-dialog-prieteni-vecchioni/

    Pentru mine, ăsta era un leac pentru lehamite.
    Pentru tot ce mi-ați dăruit, scriind pe acest blog, GRAZIE!
    Vă urez ca, alături de confortul odihnei să vă permiteți, din când în când, și luxul indiferenței!
    Și vă bucurați sănătos de nenumărate dimineți însorite!
    Aștept să vă citesc, oriunde veți mai scrie!

  • Radu Humor

    Ca la orice despartire, nu putea sa lipseasca tocmai ipocrizia unora cu aroma de pastrama si must, dar cu damf de veche ranchiuna.

    @ Dl Goe
    Vezi ca am incercat sa postez (si) la tine ceva asemanator cu ceea ce apare aici
    la # 47, dar vad ca nu vrei sa te deranjez(i)….

  • Pingback: Deferenţa datorată luxului indiferenței | Vultureşti()

  • Dorin Tudoran

    @Zitta

    Va multumesc si va doresc la randu-mi tot binele din lume!

  • Dorin Tudoran

    @ andrei_i

    E natural sa vina si acele momente cand, oamenii ce se strangeau — in cazul nostru doar virtual — sa stea de vorba si descopereau in acest exercitiu o forma mai buna de comunicare decat altele sa ia drumuri diferite. Important este cu ce ramane fiecare dintre noi dupa asemenea despartiri. Daca am avut-o, cu adevarat in noi, fiecare vom duce mai departe — in felul nostru — credinta ca binele, oricat de imperfect, e preferabil raului oricat de tentant si stralucitor.

    Cat despre cohortele de mercenari — interni si externi — care ingroapa totul sub sloganuri reciclate- astia sunt. E plina lumea de ei si nu e treaba usoara sa te descotorosesti de ei. Se inmultesc prin “sciziparitate” -- dispare unul in tacere, ii iau locul alte zece trompete.

    Va doresc numai bine!

  • Dorin Tudoran

    @ Florin Iaru

    La fel si tie, Florine!

  • Radu Humor

    Sincer sa fiu, eu unul, in urma unor postari de exceptie ca acelea ale lui @ Andrei si @Zita m-as gandi mult daca nu ar merita , fie si numai pentru unii ca ei ( sunt sigur ca mai exista si altii) sa continui aceasta activitate bloggeristica, realizand impactul deosebit ( mai mult decat ar putea spera cineva) pe care l-am avut asupra unor cunoscuti si mai ales necunoscuti !
    Sa fie lehamitea mai puternica decat constientizarea golului pe care-l lasi in urma ta (urgent umplut de niste profesionisti ai manipularii :mrgreen: )?!.
    Mi-e teama ca acel ceva care curma brutal o stare de spirit atat de minunat creata si de multi regretata, ar trebui cautat in cu totul alta parte 😉

    P.S. Pana atunci, vorbele in doi peri, zambetele cu subinteles sau ranjetele ce nu mai pot fi in nici un fel mascate, vor incerca sa creeze cu siguranta o alta realitate, a lor :mrgreen:
    Si pana va mai aparea un alt Dorin Tudoran unii se vor multumi si cu Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, chiar Mircea Cartarescu ( mai ales daca-l prinde pe …Nobel de picior), pana cand ii va cuprinde si pe astia lehamitea, facand loc unor Tismaneanu, Patapievici, Mihaies, Voinescu, Lazaroiu, Preda, Avramescu (consulul, nu Lucian !), sau mai nou, unor “alogeni” ca Neamtu Mihail care va reusi sa-si faca numarul (NR) jongland persuasiv si manipulatoriu cu cuvinte mari si ideologi de gratar ( mici!) .
    Nu i-am amintit pe niciunul din prietenii domnului Dorin Tudoran, adusi de dlui in discutie sau veniti urgent la aflarea unei neasteptate ( si neinspirate ?) vesti, din motive pe care cred ca le banuieste fiecare dintre noi !

  • Radu Humor

    A se citi, cum se cuvine 😉 :
    ” …facand loc definitiv unor …”

  • Pingback: Despre cel ce întoarce spatele gloriei | Vultureşti()

  • Dorin Tudoran

    @ Radu Humor

    ….Sincer sa fiu, eu, unul, as prefera ca macar acum, la inchiderea acestui blog, sa nu aruncam cu nume in toate partile. Sunt oameni despre care avem opinii asemanatoare, altii -- despre care opiniile noastre sunt diametral opuse etc. Fiecare dintre noi este raspunzatot de cum isi face un nume si ce face mai apoi cu el.

    Cu asta, cred ca a sosit momentul sa inchid comentariile pe acest blog spre a-l ajuta sa-si inceapa exact ce i-am dorit: odihna.

    Numai bine!

WP Admin