≡ Menu

Oameni și statui (I)

Dacă aș fi sigur că ”tragic” suportă grade de comparație, aș spune că efectul cel mai tragic al unei tragedii este acela că foarte multă lume încearcă să mănânce o pâine bună (ba chiar cozonac) pe spezele ei.

Credeam că statuile nu pot face rău oamenilor, în vreme ce oamenii pot face rău statuilor. Lucrurile s-au mai schimbat. Astăzi se pare că și statuile pot face rău oamenilor. Asta nu-i împiedică pe oameni să facă, în continuare, rău oamenilor. Unde nu găsește om să-i facă rău, omul face rău statuii.

Administrarea trecutului nu este nici artă, nici știință. A devenit ”target” în luptele electorale și postelectorale. O jumătate de țară câștigă alegerile, dar pierde ceva din lecțiile trecutului. O altă jumătate de țară pierde alegerile, dar câștigă, pretinde ea, dreptul de a impune cum trebuie citit trecutul.

Ce prezent oferă isteria care înlocuiește istoria nu e greu de ghicit. Ce viitor pregătește o isterie de lungă durată doar istoria poate bănui, dar deocamdată până și ea este asediată doar de incertitudini. Singurii care nu au niciun fel de îndoieli sunt cei care vorbesc în numele altora – deseori, cu pumnul.

historical-photos-36

În 1913, la Gettysburg, s-au întâlnit 53.407 de veterani pentru a comemora 50 de ani de la una dintre cele mai sângeroase bătălii ale Războiului Civil. Iată-i pe unii dintre ei, dându-și mâna. Unioniștii – în stânga, Confederații – în dreapta. Anul trecut întrebam: “Dacă au putut ei, de ce n-ați putea și voi?”

Anul acesta este prea târziu să mai întreb același lucru. Mă frământă altceva. Înțeleg de ce unii cer eliminarea statuilor generalului Robert E. Lee, în vreme ce alții se opun unui asemenea demers. Ce nu înțeleg este cum și unii și ceilalți trec liniștiți pe lângă statuia lui V. I. Lenin. La Seattle, unii chiar se opresc pentru a se fotografia cu Lenin.

După unii, statuile generalului confederat Robert E. Lee trebuie retrase, fiindcă ele “constituie implicit un omagiu adus sclaviei”. Aceeași soartă trebuie să aibă și statuile reprezentând Soldatul Confederat. S-a și trecut la treabă.

Reprezentanți ai aceleiași școli de gândire afirmă că statuia lui Lenin trebuie să rămână fiindcă ea este “un exemplu al felului în care arta supraviețuiește politicii” (“an example of art outliving politics”).

© All Rights Reserved by Mean Mister Mustard

© All Rights Reserved
by Mean Mister Mustard

Câtă, ce, care Americă va supraviețui acestor înțelepciuni rămâne de văzut.

Și de plătit.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Pingback: Dorin Tudoran – Oameni și statui (1) | @ntonesei's blog()

  • Rus A.

    La București statuia lui Ulianov, de la Scânteia noastră comună, a fost dărâmată prostește. Și transportată undeva, la loc cu multă liniște, să nu audă bruiajul românilor care nu se mai uită a bulgari, ci se destind la ei, în brațele liniștii frumoase și cam rusești a capitalismului adevărat.
    Prostește dărâmată, că bucuria de a fi în continuare ca el a rămas la șoimii patriei, deveniți luptători extrem de inteligenți pentru neatârnarea ortodox-geostrategică a B-lui Kiseleff.Mai bine era (să fie)invers, ceea ce este, totuși, o imposibilitate infinit mai mare decât aceea ca șoimii patriei să fie ei înșiși niște bolșevici crescuți la sânul detestabil al intelighenției.
    Dar este bine, că tot refacem Partidul Renașterii Naționale, pe baza ante, inter, post-belică, chiar și după ce Vatra Românească a energizată fatal de frații lor de dincoace de Nistru.Totul pentru țară, se face în continuare, pentru un nou mandat, fără congres, sau referednum, sau adeziune, sau vot, sau furt. Adică nu.Cu ele cu tot, în ritm sportiv de infractor lucrător la filaj.

  • Dezideriu Dudas

    “Un omagiu adus sclaviei”…. nu poate fi iertat de “negreșiți”…, atât timp cât “lupta împotriva comunismului”( vorba lui Michnick, cu “față bolșevică”…), “merge brici”…., chiar dacă “briciu-i la maimuță”…., iar “greșiții” stau la coadă să intre in frizerii, singurul loc unde se mai dă și pâine ( “brutariile” s-au asociat cu galeriile de fotbal, sub comanda lui nea’Mitica….ținând cont că pâinea costa bani dar scandalu-i gratis…)….
    Nu credeam că Paul Goma are dreptate doar 50 % ( din cea a lumii…) in “Săptămâna Roșie” ( nici el nu cred că se gândea la restul de 50 %….)…..Acolo demonstra că o parte din forțele pro-comuniste din Europa de Est s-au capacitat spre politica neo- conservatoare americana….Nu cred că se gândea că de fapt știrea lui era “2 in 1”, atingând cumva și partea cealalta…. : și forțele conservatoare erau in aceași perioada in plin trend de capacitare spre politica democrată americană….

    American U.
    PS Acum ceva timp aș fi trecut acest comentariu la articolul de mai sus al d-lui DT, preluat si de “România Curată”, și pe acel site sau doar acolo…. Însă, cum scrie Rus A. mai sus, ar fi crezut cei de acolo că sunt de la “Renașterea naționala”. N-aș spune că nu sunt, dar varianta mea începe cu “recesivitatea”…., greu de crezut la cei cu “incontinența”…., fosta “rezistență”…..S-ar putea ca delimitarea forțe conservatoare – forțe progresiste să fie mai usor de (re)definit esențializat spre o noua structurare, în România, decât in SUA. De unde recesivitatea….

  • Cred că d-lui Tudoran ii pot fi oferite niste explicatii pentru nedumeririle din articolul său, dar mi-e teamă că nu are dispoziție pentru a le accepta.
    La chestiune, de cele mai multe ori, scrisele noastre-s doar o haina socială pentru acoperit omenești umori.

  • Pînă să ne irităm (din motive ce pot fi explorate) de vreo existentă sub soare ori alta, sănătos este de acceptat că acolo-i un banal unu plus unu, ce nu poate da decît doi.
    Dacă pe întinsul Statelor Unite unii-s porniți pe Lee, și nu pe Lenin, păi și-or avea socoteala lor, respectivii… Una decurgînd din experiențe pe piele personală. Și grație căreia la noi, sub Carpați ori Urali, ne doare-c cot de vreo fărădelege a generalului sudist, în vreme ce stăm hipersensibili la alții (se înțelege că tărăboiul îl producem doar cînd se poate, altminteri noi șezînd chitic, ca tot omul cu instinct de conservare).

  • DG Ontelus

    onirică// marea de picioare și postmodernul curcubeu rămaseră din acel drum/ aflând loc tainic de acceptare a timpului/ interfață a unui mister cu mult mai mare/ imposibil de înțeles aici în trup/ zilele treceau și aparent nu se mai puteau întoarce/ trupul chiar era semnul acelui mister al sufletului la care vai/ bieții muritori se căzneau s-ajungă/ fără spor/ cu mult dor/ de apolodor din damasc/ mai monegasc/ nu mai casc/ ci rămân cast/ last but not least/ un pic mai trist

  • DG Ontelus

    regine olsen// rezoluția adunării piticilor din creier suna amenințător/ se dispunea luarea unor măsuri ferme bla bla and so on/ bineînțeles spectacolul trebuie să continue/ așa că slabe speranțe de vindecare/ medicația este cea corespunzătoare/ regimul de viață se cuvine a fi atent supravegheat și alte cele/ suspicioși piticii dețineau se pare probe potrivit cărora/ aveau o concurență serioasă într-o altă zonă a creierului/ cu alte cuvinte piticii aveau mai mult de muncit/ să-și dovedească utilitatea la viitoarea întâlnire urma să se propună soluții/ pentru o situație care putea deveni explozivă/ evident agențiile de presă au preluat acest comunicat difuzându-l în buclă/ și ce bucle frumoase avea

  • DG Ontelus

    paavo nurmi// nimic nu te mai ispitește/ o voce critică mă-ntreabă/ în zodiac sunt doar un pește/ îi dau reply în mare grabă/ nu că aș crede-n horoscoape/ atent adaug un bemol/ da-i exercițiu pentru pleoape/ și bârfei un debut domol/ zâmbește dulce și se-alintă/ mă uit la ea nu zic nici pâs/ accept desigur să mă mintă/ căci mă sugrum-al ei surâs/ o mângâi și ne simtem bine/ la trup fideli ascultători/ observ că jena n-o reține/ părem de sus doi bolnăviori/ ea știe ce buton s-apese/ ca să mă facă dependent/ de-o căutați pe la adrese/ bunghiți cuvântul competent/ ne-ai plictisit cu-așa obsesii/ îmi sar în cap toți receptorii/ accept vă place doar de messi/ v-ați săturat de plot și story/ și-așa îmi petreceam siesta/ imaginându-mi fel de fel/ la margine cânta orchestra/ un dixieland și un jacques brel

  • DG Ontelus

    Citesc în ,,Dilema veche” un text al lui Sever Voinescu despre incidentele de la Charlotesville. Faptul că se întâmplă asemenea violențe, manipulări, reacții în patria democrației este, oricum ai privi lucrurile, stupefiant. Când nu se urăște pe sine, omul trebuie neapărat să urască pe cineva. Și mai există o extremă, neprezentă aici, dar activă pe timp de ‘pace’: indiferența. Cu ură și cu indiferență, spre victoria finală asupra ideii de civilizație. Statuile, simbolurile sunt doar pretexte. Răul e în om, de la început și orice micșorare a lui, prin educație și autoeducație, trebuie salutată. Sufletește, suntem infirmi în viață, vulnerabili, de cele mai multe ori.

  • DG Ontelus

    teorie literară// metaforei elogiu scriu/ deși cultiv și-alegoria/ îmi umplu astfel farfuria/ în zori la prânz dar și târziu/ poeții vesel i-am parcurs/ mai melancolic prozatorii/ prea e mult tragic în istorii/ și-același patos în discurs/ la teatru pare mult mai bine/ cu brook grotovski stanislavski/ din arbori sar întruna așchii/ actorii-s între hău și sine

  • DG Ontelus

    Citesc pe site-ul ,,Adevărulˮ un interviu cu Andrei Dinescu, fiul lui Mircea Dinescu, a cărui trupă Impex ilustrează un fusion interesant, rock-electro-manele. Întâlnirea multiculturală dintre rock-ul și electro-ul occidental și maneaua orientală, exemplu de world music constituie o formă de luptă cu prejudecățile rasiste, o variantă de experimentalism artistic, care continuă avangardismul primei jumătăți de secol douăzeci. Se poate lupta cu fenomenul neofascist și prin încurajarea fusion-ului muzical, a experimentalismului. Toleranța se învață, egoismul e genetic. Altminteri, parafrazându-l pe Cioran, decadența a început odată cu Adam și Eva.

  • DG Ontelus

    distopie// intelectuali din toate țările uniți-vă/ prin această parafrazare a lui marx a apărut inedita combinație dintre/ ‘brave new world’ ‘1984’ ‘matrix’/ realitate pe care o trăiește astăzi lumea/ și cum rămâne cu faptul că unii dintre cei ce gândesc cu mintea lor au fost democrați/ alții comuniști alții fasciști/ păi tocmai această opoziție încrâncenată pe care și-au făcut-o unii altora/ a pregătit terenul pentru acest neverosimil prezent/ fără să știe să vrea drăguții de intelectuali au pus temelia distopiei/ ce va hrăni generațiile actuale și viitoare măcar o perioadă/ căci este clar că nimeni nu mai poate prevedea nimic/ când sovietologi de renume habar n-aveau că obiectul lor de studiu/ va sucomba atât de curând practic sub ochii lor înmărmuriți/ păi cum tot intelectualul e de vină domnule s-a generalizat educația universitară/ atunci suntem toți intelectuali sau nu mai este nimeni intelectual/ ‘din această dilemă’ vorba lui nenea iancu/ l-am lăsat să peroreze în continuare/ deocamdată libertatea de exprimare este free dar mai știi ce-o mai fi/ pastila roșie sau pastila albastră

  • DG Ontelus

    spectacol// să știți că nu vă fac probleme/ am colțul meu sunt resemnat/ nu am iluzii nici dileme/ doar sesizez ce s-a-ntâmplat/ fatalitatea-i mult prea mare/ niciun concept n-o mai cuprinde/ totul depinde-acum de-o stare/ încet se stinge ușor se-aprinde/ irațională e omenirea/ gândirea plânge hormonii râd/ deja tocită pare simțirea/ îi e totuna frumos ori hâd/ nici nu a existat cultură/ istoria de sânge-ocean/ peste indiferență ură/ tronează un imens ecran

  • DG Ontelus

    Un text al Ralucăi Alexandrescu din ,,Revista 22ˮ compară mișcările extremiste, iliberale din democrațiile occidentale cu terorismul, argumentul invocat fiind frica, utilizată ca factor care legitimează derapajele. Tehnic are dreptate, Cristian Pârvulescu are un punct de vedere similar, dar viața e mai mult decât spun schemele politologice, sociologice, economice, pedagogice, etnologice, antropologice și alte genuri literare ce funcționează sub acoperirea așa-ziselor științe sociale și umaniste. Dincolo de păcatele lui omenești, H.-R. Patapievici are o carte, ,,Omul recentˮ, paradigmatică și profetică pentru ceea ce se-ntâmplă acum în Occident. Înaintea lui, Nietzsche și Cioran, între mulți alții, intuiseră deriva non-axiologică. Ce nu spun nici Nietzsche, nici Cioran, nici Patapievici este că nihilismul generat de supremația banilor includea în premize astfel de alunecări cumplite. Dar cum să te atingi de capitalism, ‘auri sacra fames’…

  • Dezideriu Dudas

    Via dom’Vasile aflu că Noica a afirmat că despre Hegel se va vorbi și peste 2000 de ani….Aș plusa și l-aș încadra în aceași categorie și pe Nietzsche, desi el s-ar afla în partea opusă forței construcției, în partea de-structurării…. Cioran nu cred că va depăși spatiul românesc la interferența cu cel francez, dar max. 1-200 de ani. La Patapievici însă va rămâne poneiul roz cu zvastică în infinitatea timpului….Horică l-a depășit chiar pe tizul sau Alexandrescu ! “Nula lui”, vorba lui Luca Pițu, poate depune mărturie. “Capital” mod de străpungere în timp a lui Horică , realizat din sudoarea “Muncii”….Ban cu Ban, iată, se-adună Capital….In România, imagologic, începand cu “Banul de Craiova”….În “Noua Românie”, trebuia cumva început de la Cluj….

  • DG Ontelus

    prințesa diana// au trecut douăzeci de ani de la tragica moarte/ ceremonia funerară a marcat apogeul televiziunii/ care a urmărit-o ca un blestem în viața de după schimbarea de statut/ diana spencer devenind diana de wales/ destinul acestei persoane este exemplar pentru ceea ce înseamnă/ povara celebrității/ o fatalitate a cărei compoziție presupune vanitate orgoliu context calități iluzii/ în ‘digital age’ s-a democratizat și faima/ dar gestiunea acesteia este chiar mai dificilă decât în vremea tristei lady di/ căci și amintirea a ceea ce însemnat odată responsabilitatea/ a fost azi asumată de către alzheimer/ moartea unei prințese moartea răspunderii/ ‘amurgul datoriei’

  • DG Ontelus

    întâi septembrie// îmi amintesc că prima zi a lui septembrie este de fapt/ nu doar debutul toamnei ci și prima zi a unui nou an bisericesc și școlar/ nu prea mai contează de când trăim într-o halucinantă devălmășie existențială/ sunt douăzeci și trei de ani de când mă aflu în câmpul muncii fără să-mi iau câmpii/ deși viața în general și a mea în particular presupune și/ temporare terapeutice rătăciri în bălării stuf păpuriș/ și alte plante care armonizează cromatic câmpia/ pentru anul ce vine ca de obicei nu-mi propun nimic/ astfel încât orice s-ar întâmpla simultan să mă surprindă și să fie cel mai firesc lucru/ am observat că de când monologhez într-o discreție asurzitoare/ parcă lucrurile se desfășoară mai calm mai sănătos/ y compris refuzul meu obstinat de a mă maturiza/ de a mă da cu lumea în ceea ce are ea mai catalizator întru perdiție seducătoare/ tuturor vă urez o toamnă plăcută și liniștită

  • DG Ontelus

    ipoteză// entitățile jucaseră cea mai tare farsă/ s-a aflat că lumea oamenilor era proiecția imaginară combinată cu visuri ascensionale/ a nu știu căror creaturi mai degrabă monstruoase dacă-și putuseră închipui/ asemenea orori care-l făceau să tremure de groază și pe goya/ baschetbalist notoriu la cibona zagreb ori la jalghiris kaunas/ nu mai contează ei dar artiștii spun de multă vreme că tot ce vedem nu-i decât părere/ o derizorie percepție subiectivă a unui nimic altfel grozav în ideologii/ și cât se poate de consistent în danteștile bolgii/ ce gol dădu atunci hagi/ ce gol sublim în visterii lasă mă ‘banii n-aduc fericirea’/ astfel încât puneți-vă inteligența la contribuție și reflectați la forța ficțiunii/ mama rațiunii/ tatăl opțiunii/ sora viziunii/ frate-al minunii/ copilul acțiunii/ salut ce faci buni’/ băi avea un delir verbal băiatul ăsta

  • DG Ontelus

    prostie// poate că bășcălia cea mai mare care se face în lumea asta/ pe orice cale imaginabilă este aceea aplicată proștilor și prostiei/ sigur cei mai subtili atacă fenomenul denunțând consecințele și deplângând pe cei vizați/ grosierii atacă la baionetă personalizând și jignind în fel și chip/ ce nu realizează nici unii nici alții este că prostia reprezintă aerul umanității/ fatalitatea în desfășurare astfel încât a denunța un caz ori altul evident grav/ constituie fie naivitate fie mai degrabă diversiune/ în funcție de particularități prostia este diferit aspectată/ precum o mâncare după calitatea și varietatea ingredientelor sale/ abia când devii conștient de propria prostie orizont ontologic/ ai șanse minime ce-i drept dacă rămâi realist să te desprinzi de spectrul ei totalitar/ și având în vedere că mai toți ne credem deștepți/ lumea în care trăim nu poate fi decât capodopera acțiunii și prezenței noastre

  • DG Ontelus

    medicul// depusese jurământul lui hipocrate/ conștient fiind că în deplină responsabilitate și respectare a eticii/ va veghea la aplicarea întocmai a tuturor protocoalelor și procedurilor/ pentru a salva ori ameliora sănătatea pacienților/ era exclus să condiționeze actul medical de avantaje materiale/ refuzând pe aceia care înainte sau după consultație se ploconeau în fața sa/ ispitindu-l într-o formă sau alta înțelegea că în meseria sa/ ar fi fost oarecum îndreptățit să primească diferite atenții ca modalitate de mulțumire/ față de prestația sa profesională dar era un pariu pe care-l făcuse cu sine însuși/ încă din facultate în sensul de a nu da curs unor asemenea situații/ era chirurg pediatru și era bucuros ori de câte ori putea să contribuie/ la starea de bine a copiilor și a părinților acestora

  • AdiR

    Daca Lenin juca sah cu Tristan Tzara, prin Elvetia, asta nu a ramas fara consecinte. Inclusiv pentru urmasii combatantilor americani care se reconciliau in poza de mai sus, desi doar din varful degetelor, si peste un gard mereu viu.Ca pretind amerindienii ca au invatat sa fie civilizati, de ex sa joace tot felul de scheme sahiste.
    Speculativ sahul nu este. Cum spunea marele sahist promovat public de un mare proprietar de groapa de gunoi, cu firma albastra cu tot.De aceea nu poate fi jucat de amatori, chiar mari maistri de porturi declasate. Si totusi Romania joaca sah pe mana unor diletanti care tot propun gambituri de stat roman, in speranta ca mai salveaza ceva rebuturi. Ceea ce nu pot sti acestia, tocmai prin statutul lor, este ca gambitul lor, dublu, fusese deja acceptat dintotdeauna, dar flagrant din 2015. Si asta pentru ca cei care l-au acceptat au fost cei au distribuit piesele, le-au dat numele si forma.
    De aceea Lenin ramane viu in America si-n Romania deopotriva. El stia sa joace sah cu oame, pe cand ii insela pe toti desteptii intrebandu-se mereu: Ce este de facut?
    Eu propun un nou gambit, de data asta declinat.Printr-o comi sie de ancheta a celor care sunt pe cale sa fie eliberati din sclavia securista de stat.

  • Dezideriu Dudas

    Dacă Lenin juca șah cu Tristan Tzara, prin Elveția, probabil Marx a jucat laptegros cu Carol I la « Piatra arsă », ulterior plaiurile Peleșului….Karl a fost învins in 1883, la Londra, exact în anul inaugurării Castelului, la Sinaia. Tristan însă, trist în românește, voios internațional, i-a dat « nebunul » Isoldei și de-atunci Lenin tot « își mută tura » pe linia lui « ce e de făcut », cum scriați…Din păcate, LA REGI, n-a mai ramas brav decât Paul, cu toata rezistența liiceanului in fața BAC-ului ( ABC-ul inițial al cunoașterii și înțelegerii) …., care nu vrea și pace la facultate. Mai degrabă s-ar intoarce la școală, care de generală ce e a început să editeze și manuale de sport. Vă dați seama că atunci când se va ajunge la specialităti ( tehnocrația la facultatea de trânte e necruțatoare ) și vine Dreapta la guvernare, va trebui cineva să facă manualul de șah, dar și pe ‘cela de laptegros ? N-ar fi normal să câștige editura Iaurtas ? La “Ferma animalelor » rămâne cum am stabilit ! Ar fi culmea să câstige vreo editură de ceaiuri ( deși cu nea’Viorică…), când rândul lor a trecut ( la “rândul nostru » mai vorbim cu nea’Valerică ….), că la alcool treaba-i clară. În anii ’30 s-au făcut de cacao și nu mai sunt pădurile de altădată….Zăpada unde să se mai așeze ?

    Liicean subțire

    P.S. 1 LA REGINE ar fi ceva treabă, dar numai după ce Norvegia va fi în UE, atât timp cât Realitatea TV a stricat toata constructia…, acum s-a vazut si de ce, gelozie profesională, egoism, ne-feminism, pentru realizator…., ne-antenism ( se preferă « cablul »… ) în rest.
    P.S. 2 Tot Andrei Codrescu « l-a demascat » pe Marx, că o plăcea mai tare pe chelneriță decat pe Engels acolo unde aceștia se întâlneau, atât timp cât mănăstirile și muzeele erau închise. Dacă avea și un tată proprietar de fabrică în Anglia, ceva de Ali-Men-Tar-e, poate-l convingea pe a lui Engels, probabil proprietar de fabrică de ceva Fiare….și nu mai aveam acum Brexitul, adică un fel de ALI-MEN-TA-RA, un chinez pios anterior, devenit FIARĂ…..

  • AdiR

    Orisicat, vorbim de niste pacifisti veritabili, cu de la noi putere si despre patronul nabadaios al patriei iubitoare de Odessa, celalalt Carol (al 3-lea a pornit-o si mai spectaculos).Carevasazica ar fi putut calatori si el cu azilantii nostri politici vorbitori de germana, in acelasi tren sau cu avionul reintronarii penultime.Ca veni vorba, totusi Romaniei i se cam trage, simbolic si nu prea, de la Skoda micii intelegeri. Chiar si azi prost inteleasa, si deci repetata zilele astea pe toate ecranele ocultate de prea marea inteligenta de stat.Aproape ca greseala intentionata de a considera Europa Libera un poligon de incercare a mintii unor receptori convinsi, sau ca eroarea de a vedea functionari de elita Valtavei pe deasupra inovatiilor imobiliare dezvoltate pe baza de falsuri intens elaborate departe de Africa, leagan al umanitatii socialiste bazate pe petrol si gaze.
    Dar asta nu mai are legatura inocenta cu fiarele cantand in corurile escrocheriei nemaintalnite in vreo lume sobornicesc constituita, si nici macar cu butadele vreunui prim-minstru care vedea rugina si in mansetele unor economisti trebaluind prin cutia milei stiintifice.

  • AdiR

    D-le DD, acum ca pana si presedintele a rupt tacerea de a facut-o zdrente, laolalta cu cei care delireaza predicand cuminte pe diverse posturi aproape tv., considerandu-se(si pe noi) sub atac, si neintelegand, si sperand, si ingrijorandu-se bine informat,pe mine ma preocupa sa nu cumva vreun sahist rus sa se apuce sa rastoarne Marea Neagra peste Romania, translatand-o din balamaua ei litorala. Unde va regasiti, rezident.N-ar fi prea bine. Intai, ca s-ar potrivi firesc, cu tot cu locul lipsa al peninsulei ei fotografiate pe ascuns si prinse intr-o clema perfecta.Apoi ca toti guvizii ramasi ar completa populatia de stiutori si bine-informati, pe modelul lui §stim noi§. In fine, ca litoralul nu s-ar misca decat pentru a intoarce, pe dos, foaia statului bine inscenat, dedicat scoaterii la inaintare a valorilor vii pentru ca cele moarte sa le conduca din umbra. Lucru absolut inocent, si promitator, chiar si pentru cei care au un parcurs irepetabil si ireprosabil, aproape irezistibil, retrospectiv.Deci nu noi, noi nu stim, n-am stiut.
    Deci aveti grija la unicul fost prieten al patriei, ca acum rastoarna toate calculele specialistilor in regia lui animafilm geostrategic. Acum tacerea este rupta, asa ca este inutil sa o mai invocam, trebuie sa o practic(am)

  • Dezideriu Dudas

    Ref. la comentariul dvs. anterior, în prima parte, mă gândeam că nu e normal să fugim de “Stalin”, spre “Hitler”…., putem merge domol, ca-n vechiul banc, liniștiți, aliniați. Sau poate am înțeles greșit ?
    Ref. la Marea Neagra, “lac al lumii”, cum scriam recent, sunt adept al “statului de drept al lui Baudelaire” : “Om liber, tu vei iubi întotdeauna marea “.
    P.S. Dacă sunteți acel (VG) Adîr pe care l-am întâlnit în timpul post-realismului-umanist de dinaintea Forumului Tehnocrat din anul 1997, sintagma “unicul fost prieten al patriei” mă tulbură. Tocmai am abordat subiectul, antonimic, aici, in „oglinda re-capitalismului romanesc”, pe care o ține cu „consecvență” ( auto-ironia colectivă cu „Ferma animalelor” se impune…) d-nul Tudoran ….Mai antonimic nici nu cred că poate exista o disputa între două personalități ale României, una adulată de o tabără și vituperată de cealaltă și invers.

  • AdiR

    Stalin-Hitler de opera burlesca, da, spre care nu mergem, ca tehnocratii fara putere dar cu grade mari, ci ne multumim sa-i crestem din priviri. Sa-i cultivam, uneori si prin cuvinte alese, rare si teribil de eficiente de admiratie academica.Cat despre mare, important ar fi si ca ea sa iubeasca la fel de liber, ceea ce nu inseamna antonimic, ci patronimic.(adica nu inteleg chestia cu antonimicul, ca marea totusi vine, si nu va mai pleca, scaldand figurantii subtochtoni in marini deloc dusmanosi dansand la bara inoxidabila). Si nu, nu sunt, nici nu voi fi vreun turc stiintific activ. Ma multumesc sa-mi cresc propriile personaje urlatoare in urechea interna a oamenilor mari inscenatori.

  • AdiR

    La unii denazificarea nu s-a facut, la altii debolsevizarea s-a mimat, apoi s-a condamnat pur ideologic marxist.Fara consecinte altele decat cele electorale, aparent, in realitate patronand, constient sau din prostie pura, nenumarate efecte pe care vom incepe sa le traim in grup anomic, nu individual, ca pana acum.Si culmea, maestrii de ceremonii care au creat acest hibrid -pe care il vizeaza ostil azi, pe aici si pe la noii nostri prieteni pe care ii aparam cibernetic de ii lasam lati- sunt veseli democrati-liberali fara pata.
    Bolsevici care au angajat pe banda rulanta criptolegionari, cfm traditiei legiunii straine din Baneasa, asta de prin 96-97, noi legionari care si-au facut plinul la oameni de serviciu la altare cu ochi doar albastri, ca sa ii infiltreze peste tot, sa faca Romania ca soarele fix de pe cer.Electoralismele au fost niste epifenomene, in timp ce paramilitarii se (re)organizau, profitand de plantele lor decizionale, stiind ca nu vor fi judecati pentru inalta tradare. Niciunul, indiferent ce fac, o mica lovitura de stat ferita pentru linistea unor mari criminali discreti.
    Paramilitarul este la moda, acum trecut in civilie, chiar si-n sacristie, de aceea inca niste garzi civile nu ne strica.
    Deci nu noi traim in nimicul constant pe baza de procura de la niste infractori inca la comanda, si ei de la alte doua tate profesioniste, ci dusmanii ne vor raul, ca ei traiesc in prezent si pentru viitor.Noi suntem doar democrati, si toleranti, si specialisti, si mai ales oameni.
    Fir-ati ai fiarelor la picioare de dusmani!

  • AdiR

    Sigur este ca primele 4 paragrafe descriu o situatie universalizabila. Asta desi sunt tari care incep sa o ia invers, in sens invers, cu toate ca acum cativa anisori erau aliate fara costuri vizibile.Dar a venit un presedinte nou care, probabil fara sa stie, a incurcat cartile deja bine si discret marcate.Incluzandu-l aici si pe omologul sau exemplar.
    Romania este o tragedie cu intrare la mare, imi permit eu sa modific maxima Dlui Tudoran, si asta se vede din faptul ca nu mai exista oameni care macar sa inteleaga (daca nu sa faca ceva,) pericolul major prin care Romania a trecut razant. Si este inca pe aceeasi orbita, declaratiile unui colonel Dragomir o atesta clar. Si manipularile grotesti care le bruiaza, batand saua pe buna-credinta a unora care, de acum este clar, erau destinati unor lucruri mari.Bine tacute.
    Din pacate acum nici macar statui nu-i vor mai primi.Dar noi vom sta linistiti la locurile noastre, ca buna-credinta nu creste decat din manipularea cea proteguitoare de viata libera pe vecie. Amin!

  • Dezideriu Dudas

    După limita Camus ( după bine și rău, nu mai știm ce e bine și ce e rău…) intrarea e ieșire și invers….A crea consonanțe creșterii continue a disonanțelor care disipează interesul public si a crea disonanțe consonanțelor care impietresc evoluția, pare a fi o Mare de care omul liber e legat sufletește ( “Om liber tu vei iubi intotdeauna Marea” -- Ch. Baudelaire )

  • AdiR

    Coincidentia… De fapt nu este un eseu despre limita, ci o fortare a ei. Adica eroarea voita, credincioasa aproape,desi cavsi-politica, de a te investi in echivalenta functionala a locului, a toposului. In realitate intrarea aceasta exclude iesirea, pentru ca este unica intrare care nu este de serviciu (ca alta, pe unde ne intra Dunarea-n gratar; plus inca una). Deci nu vorbim aici de bine sau de rau, suntem in inframoralitatea profesionialismului. Dar si-n miopia vointei arbitrare.
    Asta inseamna practic ca reforma consonantista (traita ca disonanta cognitiva de imensa majoritate a oamenilor-viitori cetateni, si nu intamplator) s-a facut cu scopul iesirii la mare, in timp ce substratul ei metafizic o contrapuncta fara efort, si fara ca cineva sa o poata percepe, poetic sau filozofic. Dar nu suntem unici, si o sa aflam asta cat de curand, de la cei carora li s-a inchis manierat usa-n nasul de care sunt dusi frumos.

  • Dezideriu Dudas

    « acel vapor din intersectia constanteana. Cu elicea lui cu tot. »

    Asta, la nivel filozofic ( post-tinichigiu) și probabil din depărtare….Fenomenologic ( post-filozofic) și de-aproape s-a esențializat situația și doar elicea se află in « zona Dacia » (ansamblu statuar), locul intersectiei dintre b-dul Lăpușneanu (deși sculat, nu popește, desi el vrea, ei nu…) si “bătrânul Tomis » ( desi ei ar vrea, el cu bătrânetea…), iar pe ea este scris « Contractul cu marea » al lui Ch. Baudelaire : « Om liber, tu vei iubi întotdeauna marea ».
    PS Nu cred că este un eseu despre limită ci o realitate a limitei. Dacă era doar un eseu al lui Camus, istoria l-ar fi reținut ca și pe celelalte, ale altor scriitori…., la « și altele ».

  • AdiR

    Fenomenologia este insasi dorinta de a fi a filozofiei, fara vointa sa normala de putere. Care ealtfel este rationalizare,verbiaj, morala, etica, si nu de putine ori teorie estetica in genere.Nu intamplator se inrudeste dusmanos cu scepticismul, celalat mare dusman al sofistilor perfecti, exemplari, de tip Socrate, Platon (curios, nu si Aristotel, stiintificul, cel mai eficient agent al puterii nevazute). Ambele au nevoie de distanta, si de paranteze, plus ca nu pot fi predate.Deci fenomenologia nu este fenomenala, as zice, cum ar crede marinarii, cei mai neliberi oameni din lume, dupa inteligentii monopolisti de stat (desi uneori se confunda, daca ne gandim la Batranul de la Bucuresti si Marea, sau diversi marinari lucratori in divizia externa a dezinformarii terestrilor abrutizati de prea multa ratiune aplicata legilor).
    Dar, altfel, da, marea este ceea ce iubim si asta ne face liberi.(poate un pic si invers, in zorii constiintei)
    Si venind la Camus, este un existentialism pentru elite.Trairea absurdului ca antidot paradoxal la nihilism si politica, asta este o cale imposibila, desi practicabila de unii adusi pe ea.(si nu de sacru, care este in afara, ianinte sau dupa, exact ca limita, adevarul de neocolit la care probabil faceti referire si care doar ea actualizeaza o viata autentica- apropo, nelibertatea este incompatibila cu moartea, mult mai mult decat cu viata). Sa fii moral in plin absurd, in ciuda si contra moralei curente, si chiar traditionale- mai exista oare vreuna, ca cele seculare sunt auto-contradictorii, si cred particulare?-, asta este o sfidare fara vina care nu se iarta, si nu doar ca servitutea voluntara si demna nu o poate intelege.Camus a inteles prea mult traind, de aici o atmosefra grea, de abis al intelepciunii nefrecventabil.Un Dostoievski in plin mars.Absurd umanist, ceva imposibil, dar eficient, mai ales pentru cei care vor sa mearga pe str. Sperantei si a Fericirii.
    Noroc anume ca statul nostru merge pe calea sa proprie, a patra, apropo de marini, sau lucratori-zilieri care traiesc condamnati la moartea perpetua a spiritului lor (presupus ) doar pentru a merge patronii lor viageri, pictori de vieti trecute si caricaturisti de presedinti, pe str. Grotescului Macabru-Privighetor, in timp ce cauta feroce str. Burlescului pe care sunt de acord, din prostie sincera, ca se afla.Dar, cum spuneam, pentru neliberi nu exista moarte. De aceea nu se leapada de ea nici cand sunt scosi in rezerva.

  • AdiR

    Limita e dintotdeauna depasita. Chiar si cand este vorba de mare, neiubita de marineri. Care sunt mereu revolutionari model, cum spunea Leon Sestov despre marinerii cu ochii albastri, care stau pe mal si scriu din greu la acte numite doctorate, toate cu circuit inchis, de guru desantat, ochitor haotic de stele degenerate. Pana la prima furtuna cinstita.
    De aceea nu ne ramane decat sa ii rezolvam cu o blocada, pe mare, ca sa nu mai miste pe uscat decat cu decontul echivalent milioane watti la purtator.

  • DG Ontelus

    gând pios// frumusețea cerului de octombrie/ un galben nefiresc învăluie totul/ o stare veche și totuși nouă/ aceiași oameni în fond chiar dacă/ fețele sunt mereu altele și altele/ bucurie și tristețe în același timp/ slavă Ție Doamne Dumnezeule/ Cel care ne aperi de tot răul

  • AdiR

    Ulianov camaradul ne-a invatat continuu, si de la distanta, sa nu ne uitam la morala, dar sa intelegem pe propria piele ca etica este vitala.
    Etica si echitatea socialista subordona legalitatea. Acum statul de drept predat oficial ne invata ca integritatea (atributul rezervat demnitarilor, cauza si efect ingemanate subtil, aproape incomprehensibil pentru logicieni) are dreptul legal sa-i ceara buna-credintei(rezerva de moralitate, si asa incredibila, a lui papagallo communis, cetateanul) sa rezolve diverse lucruri prost facute public, si asta in locul ei.
    De ex buna-credinta trebuie sa denunte organelor monopoliste ale violentei prezumat legitime orice transgresare a legilor si Constitutiei.Adica integritatii, dar aici doar juridice, deci supranumite independente si unele inamovibile.Ca primul motor, cu explozie intarziata.
    Eu sunt de acord sa prezumam nevinovatia integritatii, dar nu inteleg de ce sa nu o punem la test, eliminatoriu, ca pe buna-credinta reziduala a papagalilor fara pene.
    Si propun ca degradarea demnitatii numite integritate, la un Prim,spre buna-credinta, sa fie testata nu doar temporal, ci si legal. Si anume Primul sa abroge prin OUG un cuib de ilegalitate patenta, bazata pe fals (intelectual, in acte publice,tratat de intelegere a realitatii democratiei-liberale) si dezvoltata inevitabil prin coruptie. Sa zicem ASSN, academia securtatii tuturor plagiatorilor cu maniere de parlamentari-domni.
    La alti Primi, echivalenti ministru secretar-de stat ori ministru gol, sa denunte oficial, puterii publice monopoliste din ce in ce mai ilegal macar suspiciunile evident rationale -clasificate abuziv- de incalcare a unor duzini de legi( Constituia o lasam asa). De catre integri testati vreo 25 de ani de coruptie instituionalizata, morala, politica, financiara, legala.
    Iar Primul suprem poate semna niste decrete de curatenie pur morala a unor oficine, verzituri leninist-PTAP-ste, motivand cu lipsa de profesionalism si invatare continua a noului cod etic care mediaza flagrant delict intre Constitutia Romaniei si Statul de Drept declamat pana la saturatie.
    In fine, nu o vom fi facand dezinteresat; soarta alegata a Primilor depinde direct de trecerea acestor teste legale de integritate si moralitate, non-socialiste si non-imperialiste.

  • AdiR

    Pentru a evita anacronismele, acronimele sunt orientative. Pot fi si Coalitii, substitutive, desi initial complementare.Pentru ce?To ce trebuie.
    Dar anacronismul poate fi si acela al falsei obligatii legale. Noi, cetatenii, sa fim obligati si moral si legal sa substituim autoritatile, personalizate sau nu, si sa actionam legal in locul lor. Obligatii mereu, pentru vulg,iar drepturile Primilor, nescrise,rezervate viager.
    Noi nu avem informatiile lor, ilegale si legale, dar noi trebuie sa facem curatenie rintre noi, si printre ei, uneori, ghidat cum se cade.
    Coruptia functiei publice, extinsa la satelitii privati, este patenta in statul roman. Principala problema, sursa si radacina, arhe conducator ‘poltic’.
    Coruptia recrutarii resurselor umane, evaluarii si terminarii lor functionale.Noi nu stim decat partial, autoritatile stiu tot, de la birourile lor, dar si din practica lor.Ilegala, acceptata, de nevoie, cvasi-universal.
    Coruperea recrutarii profesionale, obiectivate, standardizate, dupa modelul la fel de stiintific al recrutarii prietenesti,cekiste.Recrutarea prin cooptare, justificata legal prin falsificarea concursurilor, ori prin cooptari ulterioare, in zone vitale, ori sensibile, ori banoase, dupa evaluari prietenoase a capacacitatii de a lucra contra legii si interesului public, bine lui.Terminarea functiei sfarseste ciclul personal (uneori continuat de familie, sau cumetri,), prin trimiterea oportuna la pensie sau, rar, pentru deranjanti, la facultate.
    Principiul coruptiei de mai sus nu cunoaste integritatea, si nu o va recunoaste decat prin recomandari. Care nu sunt trafic de influenta decat la unii, selectiv, frumos, elegant.
    Bravo Primilor, ce frumos vorbesc dragiii de ei, ca niste statu viitoare…!

  • AdiR

    Tragedia golirii statului de continut, prin politica resurselor umane, dusa de sotii sotiilor care au dat avize psihologice, a celor doua ramuri ale Famigliei patrioate pana peste poate, toti cu studii complete la fara frecventa, seral, invatamant la mare distanta, prin corespondenta codata etic, iar altii la extensiile universitar-academice, facultati fara de gratii, universitati cu plata pe viata, tragedia deci grotesca a statului de drept cazon, para-militar, ea isi scrie cu lacrimi de sange epilogul consimtit (auto).
    Lovilutia din oct 2017, dupa cea din oct 2015, a invins. Patria a priori distrusa ne va fi in veci recunoascatoare pentru ca ii vom fi scris epitaful, cu cerneala simpatica.
    Vae Secu, vasilblajenesc si gradinaresc-ocult!De acum te vom iubi, fara rest.

Next post:

Previous post:

WP Admin