≡ Menu

O prefață la o față curată – Vasile Gogea

cop-scara-1Lumea din jurul lui Vasile Gogea este atomizată de ambiţii asurzitoare, pretenţii debordând de ridicol, memorii despre un eroism propriu la fel de imaginar ca “marile conştiinţe” care ni-l vând azi, ex cathedra, fiindcă ieri s-au ocupat intens cu tăcutulEste o lume rămasă fără poli magnetici, din cauza atâtor neîntrerupte repoziţionări în raport cu direcţia din care bate vântul căftănirilor de tot felul.

Lumea lui Vasile Gogea este una monahală, sintetizată de o chilie ai cărei patru pereţi “fratele Vasile” i-a ridicat cu mâna sa: simţul valorilor, simţul proporţiilor, onestitatea şi prietenia. Deşi are toate motivele s-o facă, Vasile Gogea nu se lasă strivit de sila faţă de ziua de azi. Preferă să construiască punţi între ziua de ieri şi ziua de mâine. Nu duduie de speranţe, dar nu vrea să-i răpească speranţei orice şansă.

Vasile Gogea scrie aproape despre orice, dar nu o face oricum. Respectă profund alteritatea, dar nu-şi abandonează credinţele. Este un rob al libertăţii, dar nu doreşte să transforme pe nimeni în rob al libertăţii sale. Nu face muncă de misionar, nu se ocupă cu prozelitismul, căci ştie foarte bine că nimeni nu poate converti pe nimeni la libertate, dacă libertatea este pentru candidatul la convertire doar un motiv cultural, ba chiar un moft.

Vasile Gogea l-a citit pe Lautréamont şi nu a uitat că nici toată apa oceanului nu poate spăla o picătură de sânge intelectual nevinovat. Dar este dintre cei care ştiu, de asemenea, că până şi o singură picătură de sânge intelectual murdar poate infecta toată apa oceanului planetar. Vasile Gogea caută să afle unde şi de ce trebuie să se afle intelectualul şi cum poate acesta din urmă să se dovedească mai mult decât un abţibild.

Ucenic perpetuu în ale filozofiei, Vasile Gogea nu filozofează. Dispreţuieşte gargara publiciştilor filozofi şi filozofările publicistice terorizate doar de dorinţa unui ”rating” mereu în creştere. Se amuză – când este confruntat cu superficialitatea; se încruntă – când prostia şi reaua-credinţă ating cote alarmante; şi mânuieşte abil bisturiul – când infecţia nu mai poate fi combătută altfel

Nu ştiu dacă Vasile Gogea este – cum au scris despre el mulţi – un moralist, dar ştiu sigur că nu e moralizator. Citeşte cu egală dexteritate şi pasiune, atât cărţi, cât şi oameni. Una peste alta – faptele. Asta îl ajută să descifreze coerenţa sau incoerenţ a unui proiect uman, să-i semnaleze derapajele sau să salute generos succesele lui. Un dârz de cursă lungă, Vasile Gogea este şi un tandru inegalabil.

 Se delimitează limpede, dar fără zgomot, de poziţii pe care nu le poate accepta, fără a răni persoana din spatele erorii incriminate şi fără a retrage respectul investit cândva în oameni pe care, azi, îi înţelege din ce în ce mai greu sau chiar deloc. Cazul unui Vladimir Tismăneanu sau cel al unui Mircea Cărtărescu ilustrează foarte bine această paradigmă a onestităţii în care operează moralistul căruia nu-i place să moralizeze, dar se simte obligat să se delimiteze – I beg to differ with…

Portretele prietenilor sunt emoţionante, exactitatea diagnosticului este de invidiat. Iată un crochiu fără greş: „aflat într-o continuă stare de… relaxată tensiune”; ”Împreună cu Florin Iaru poţi fi disperat, dar nu depresiv!”. Altul: “Radu G. Ţeposu a avut carisma unui lider. Critic cu ’opera’ şi ’soră de caritate’ cu autorul, un leneş productiv dar neîndurător, ţăran şi aristocrat în acelaşi timp, degustător de largi contemplaţii dar degrabă mobilizat la acţiune…”

Cărţi, expoziţii, concerte, filme, spectacole de teatru, evenimente politice, cutremure sociale etc. sunt consemnate de Vasile Gogea cu fidelitate faţă de importanţa lor şi cu o subiectivitate asumată fără fasoane. Vieţile, opera sau moartea prietenilor stârnesc în acest om dârz reacţii de o tandreţe molipsitoare. Dacă, până ai citit ce scrie el, nu ştiai nimic despre un om, după ce ai citit ce scrie Vasile Gogea despre acel om înţelegi că merită să afli mai multe.

După ce a publicat ”Tratatul despre înfrânt”, Vasile Gogea a căpătat, în ochi loviţi de strabismul parvenirii, silueta unui înfrânt. Ţinându-se la distanţă de orice podiumuri sociale şi politice, ocolind competiţiile stupide care desemnează campioni absoluţi la absolut toate categoriile, Vasile Gogea li se pare unor prea-împliniţi chiar un ratat. Spre deosebire de Vasile, asemenea diagnosticieni nu l-au citit pe Mircea Vulcănescu:

“Ratare care nu înseamnă deloc insucces social, neascensiune politică sau literară; ci o anumită prăbuşire lăuntrică în raport cu o anumită icoană pe care o porţi în suflet despre tine. Şi nu atât o prăbuşire a ta însuţi, cât o prăbuşire a icoanei care te susţine!”

Dacă îi iei la scuturat pe învingătorii sociali ai lui Vasile Gogea, înţelegi că nu a existat acolo, niciodată, o icoană de acest fel. Cronicar dintre cei mai oneşti şi pătrunzători ai vieţii româneşti de dinainte şi de după 1989, Vasile Gogea construieşte cu precizie graficul evoluţiei/involuţiei/stagnării: de la F.F.F (Foame, Frig, Frică) la L.C.S. (Linişte, Continuitate, Stabilitate). Ghilimele pune fiecare unde găseşte de cuviinţă.

Blogul lui Vasile Gogea are un motto/tagline

“Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” (Regele Mihai I de România).

Asta nu pentru că Vasile ar fi, neapărat, un regalist înverşunat, ci pentru că el caută încă un răspuns la o întrebare pe care şi-a pus-o, într-o zi de 10 mai, nu atât în legătură cu trecutul, cât mai ales cu viitorul unei ţări: “De ce, totuşi, când coroana e de oţel, memoria naţiunii e de ‘plumb’?”

Astăzi, când prietenul meu Vasile Gogea coboară La Scara Blogului câţiva kilobytes din ţesătura la care lucrează, de peste patru ani, în chilia sa din hiperspaţiu (Gogea’s Blog), sunt onorat să semnez această prefaţă. Deşi atât de succintă, ea este mărturia unei admiraţii foarte cuprinzătoare – pentru scriitor, cărturar, gânditor, jurnalist, luptător şi prieten de vremuri bune şi, mai ales, nebune.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Nae EUnescu

    Numai omul rateaza (fie dinsul si Boier Gogea), ratza, nu. si stiti de ce? Pentru ca are un ”tz” in nume, ceea ce ii ingaduie sa ratzeze ori de cate ori are chef.

  • Dezideriu Dudas

    Din “deductie”, problema pare a fi la “ icoana care ne sustine”….Din inductie, problema pare a putea fi si la prabusirea noastra.

    A te prabusi singur sau alaturi de sistemul tau de referinta pare a fi mai putin important. A nu putea insa sa faci legatura intre un sistem de referinta si aspiratiile cetatenilor este extrem de important si de grav. Poti sa ramai neinfrant o perioada in lipsa unui sistem de referinta dar intarzierea aparitiei acestuia va duce la formarea unei jungle domestice care, pe zi ce trece, va anihila orice sistem de referinta ce nu va respecta ierarhiile junglei, asa domestice cum e ea….

    Multumim d-le Gogea si d-le Tudoran ca nu ne lasati sa renuntam sa speram atat timp cat nu dezavuati si dvs. toate “prostiile” legate de valori si principii, singurele care pot fonda infrastructura bazala a sistemelor de referinta. Sau nu le ridiculizati prin inflatia hiperbolizarii lor in contexte de ipocrizie maxima, contexte fondatoare pentru NOUA PREOTIME SOCIALA pe care o urmam facand ceea ce predica ei dar nu si ceea ce fac ei.

  • Vasile Gogea

    Mulţumesc din toată inima, încă o dată, dragă Dorin!
    Sper să nu “ameţesc” pe… “scară”!

  • No Name / DP

    Felicitari si succes in continuare pe “scara” cu sens unic, ascendent! Astept “sa ne urcati” pe urmatoarele “trepte”…

  • Croncanicarul de pe streasina

    Voda (Ceausiliescu sau Basesnastasescu, nu conteza), da, iar Boier Gogea, ba.

  • Dezideriu Dudas

    Ameteala nu-i in sus, cum vad ca a intuit si d-na No Name / DP. Ameteala vine in jos, unde trebuie sa mai cobaram din cand in cand, sa tragem si pe altii dupa noi… Altfel, riscam sa devenim “cei mai tari din parcare” dar “parcarea sa fie goala” cum “se” spune “la destepti”….

    A nu crea acel sistem de referinta, cum scriam mai jos, este si mai grav. Cei care urca, urca degeaba ( nu si cei care urca “sub acoperire” ….) iar cei care coboara ( cei mai multi, mai exact, “sunt coborati” ), coboara degeaba….Asa ca morala “sub acoperire” se aduna la varf iar cea reala ramane la baza, dar fara vreo sansa de a urca pe vreo scara. D-nul Gogea, prin acea ironie antedecembrista, cand toata protipendada vremii era plina de “seriozitate” si disciplina, si seriozitatea si tragicul pe care le inspira acum, cand aceasi protipendada a devenit vesela si sprintara, este un caz singular ( “ parcarea “ este insa prea mare ) . Probabil este si singura pozitionare logica a ‘sprintarilor” in drum spre Monte Carlo si Monaco, cand trebuie sa devina temporar si seriosi…. pentru a putea relua jocurile de table ( din pacate, nu alea ale lui Moise ) intre ‘ceia de la extreme : piosii si evlaviosii si ceilalti, libertarienii moralei si eticii ….DE CE ? Sa se invarta morisca in continuare, morisca ce poate genera vantu-ri atat de puternice capot darama pe oricine de pe orice scara….D-nul Gogea pare ca s-a prins si ca atare a devenit una cu scara…Si-a dat seama si ca a urca sau a cobori pe scara sociala oficiala e efemer acum in tari ca Romania, atat timp cat actioneaza “inversorul GM”…Ca mai exista insa notiuni ca valori si principii care pot genera vreodata orice scara sociala pentru Romania intrinsec, dar si pentru Romania in lume ( aici intervine si d-nul Tudoran ), trebuie sa-i / sa le, multumim. Oricand poate sa ne imprumute scara lui de unde putem pleca. Nici nu cred ca va dori sa si-o recupereze !

  • Vasile Gogea

    …”nebănuitele trepte”…

  • Gheorghe Campeanu

    Frumoasa prefata, si-i vine ca o manusa dl-ui. Gogea !

  • Aristotel Filipauteanu

    Locatarului de la blog, prefatatului dorin-tudoranic, ii spun vecinii, cu respect in glasu-le cristalin, D-l Blogogea -- pentru modul cum isi gospodareste, pentru felul cum isi maramureseste (nu doar multiplele fatete ale operei ori prezentei sale societale, ci si) postatza de web din autodotare, loc de intilnire al atitor forumisti cu glagorie, deontologie si multa stiinta de carte, unii dintre dinsii trezindu-se chiar premiati de proprietar pentru interventiile la obiect ori numai de calitate. Si nu e putin lucru, doamnelor, domnisoarelor + domnilor alegatori potentiali de presedinti/presedintese.

  • Vasile Gogea

    Am ezitat să fac această precizare, dar fie, cu riscul de a “cădea de pe scară”! Omul, da, poate să rateze ceva, dar important e să nu se rateze pe sine: atunci se sminteşte, îl pîndeşte căderea şi îl cuprinde însingurarea nemîntuirii.

  • Liviu Antonesei

    Felicitari autorului si nu mai putine prefatatorului, care l-a citit atit de bine pe Vasile…

  • Kookoo Zell

    Sa speram ca si postfata boris-vianoloagei echinoxiste Letitia Ilea face fata, si inca onorabil, rivalitatii amicale cu prefatatorul transatlantic, acest inrait al exegezelor -- critice, foarte critice deseori, dar -- neresentimentare.

  • carlo sinio

    Bun discurs hodologic, pe alocuri met(ah)odologic, d-le DD, despre Ispseitatea Sa Vasile Gogea al Ardealului, despre Alteritatea Sa prin urmare, care, vorba ceea, ”perseverat in esse” si, totodata, ”wird wer er ist”, nevoindu-se dara catre el insusi, domol, inca din frageda pruncie.

  • Parasutistul dezmeticit

    Daca ar cadea in el insusi , nu ar fi chiar asa de rau. Nici ratare. Nu spunea Fericitul Augustin (nu Z.N.Pop, celalalt, episcopul Hiponei): IN INTERIORI HOMINE HABITAT VERITAS? si: INTUS ERAS, DOMINE, ET EGO FORIS…

  • Sandu Lenel Lavastin

    Nici cu postfata Letitiei Bonaparte-Ilea nu ne e rusine. POURVOU QUE CA DOURE!

  • Dana (Mara)

    Indraznesc si eu cu mari emotii sa spun ca am un mare respect pentru domnul Gogea iar blogul dinsului a fost pentru mine de multe ori o revelatie -- raspunsul simplu, necosmetizat la multe probleme pe care mi le puneam si nu gasisem un raspuns multumitor, sau din cauza lipsei experientei de viata si cunostinte ma aflam pe piste gresite.
    Poate nu este aceasta intentia titlului, dar “la scara blogului” poate fi si un joc de cuvinte cu o trimitere la “scara blocului” din “Scene din viata lui Anselmus” acea axa -- scarile blocului nostru prapadit, care pina le urcam pina la cucurigu ni se limpezeau toate gindurile. In fond oriunde ne aflam imprastiati prin lume cred ca multi dintre noi avem inca foarte pregnanta aceasta senzatie. Odata cu era internetului, tendinta de explorare pare sa fie spre exterior, sa marim scala pe care navigam virtual sa zicem ca pe google maps de la mic spre o imagine cit mai cuprinzatoare. Asa mi se pare si detasarea domnului Gogea, dinsul vede lucrurile in complexitatea lor cumva de la inaltime si din toate unghiurile, caleidoscopic, dar si o imagine panoramica. Si asta dupa ce s-a analizat, scrutat intens in interior ajutat de pregatirea filosofica si o minte deosebita. Se spune cita luciditate, atita drama, dar ce m-a impresionat la dinsul este generozitatea, blindetea, stilul concis, laconic si plin de ironie subtila.
    Toate cele bune dinsului si familiei.

  • Whoo Searle

    Asa e, stimata doamna, confirm. Desi nu are un ALEPH in pivnita, ca personajul povestirii lui Borges cu acelasi titlu, VG vede lucrurile in complexitatea lor, de la inaltime, caleidoscopic, panoramic, din toate unghiurile ( din toate unghiurile, da, dar: succesiv, nu simultan, le vede intr-o, cum ne-a invatat fenomenologia husserliana, operatie de viziune/Wesenschau -- si mai ales descriere -- nesfirsita).

  • Dezideriu Dudas

    Citind ce scrie V.Tismaneanu intr-un comentariu aparut pe forumul ultimului Apel liicean al lui Gabriel Liiceanu ( vad ca refuza sa mearga la “facultate”….), am ajuns la “doctorul Vladimir “ ( Lenin ) si la formula sa, “zi de zi, ceas de ceas”…L-am facut “doctor” pe Lenin, putatnd fi evaluat ca maximum posibil, pe axa gradinita, scoala, liceu, facultate…., in ale revolutiei.

    Cum mai scriam odata pe-aici, cred ca marea confuzie a politicii tine de faptul ca pare a se focaliza doar pe revolutie, nu si pe evolutie….Formal, statele mari ar avea Dreapta politica pentru asta, dar ele se ocupa mai mult de “revolutiile” din statele mici ( sa le produca sau sa le impiedice ) in tmp ce statele mici par a fi “specialiste” in a-si evolua neputintele….

    Deci, pentru resuscitarea Dreptei, cum mai scriam, avem nevoie de un Marx de Dreapta si, acum continui, multumindu-i Vladimir Tismaneanu…., avem nevoie si de un Lenin de Dreapta….

    Dintr-un material recent ( un fel de PO-A-NTA MIORITIC-A …) legat de contextul de mai sus, redau mai jos un citat la care tin, ce poate reprezenta viziunea principala a unei strapungeri extrem de utile :
    “ De la….formula “zi de zi, ceas de ceas”, o formula care a ocupat infinitesimal temporal agendele publice polittice de Stanga, va trebui sa ajungem la o formula de tipul “sute si mii de km. spre Occident si sute si mii de km spre Orient”, care va trebui sa ocupe infinitesimal spatial agendele publice politice de Dreapta. “

    De ce am scris comentariul ? Pentru ca HODOLOGIA dvs. m-a ajutat mult….Intersectand viziunea cu axiologia sociala a scarii sugerata de destinul d-lui VG, poate ca hodologia, CALEA in fapt in acest context, ar trebui sa aiba asociata si o matrice a potentialitatilor umane necesare pentru a o strabate. Un fel de Piramida a lui Maslow translatata la nivel de societate, focalizata insa nu pe ceea ce nu se poate ci pe ceea ce se poate.

  • Dragă Vasile,

    Dacă n-ai amețit pînă acum, greu de crezut că vei ameți de acum încolo…

  • Vasile Gogea

    Interesanta apropierea de “Anselmus”! Nu ma gindisem la ea. Cuvintul “scara” trebuie inteles in dublu sens, ca obiect material si ca ordin de marime abstract. In acest al doilea sens, evident e vorba de “scara” subiectivitatii autorului.

  • Manuel Tango

    Apropo: Presedintele francez actual, Francois Hollande, il plingea in cadru intim (spune fosta lui concubina Valerie Trierweiler intr-o carticea de scandal) pe Laurent Fabiu, fost prim-ministru si ministru de externe socialist, ca si-a ratat viata de vreme ce nu a ajuns niciodata prezident al tarii sale. Poate ca nu gresea, daca aflam ca LF si-ar fi propus candva acest obiectiv. Daca nu, e spusa respectiva,, zicerea hollandeza, o gluma de prost gust in patria lui Voltaire.

WP Admin