≡ Menu

O nouă paradigmă?

Slăbiciunea  cea  mai  mare  a societăţii civile se află tocmai în dificultatea definirii acestui concept occidental. Definiţiile nu lipsesc. Dimpotrivă – prisosesc. Şi tocmai asta face greu de obţinut un consens. Ceea ce Aristotel numea „politike koinonia” avea să devină în latină „societas civilis”. În engleză termenii sînt fie „civil society”, fie „public sphere”, fie „third sector”. Pentru unii, societatea civilă înflorise bine pe la sfîrşitul Evului Mediu, pentru alţii se năştea odată cu Epoca luminilor.

Marx şi Hegel caracterizează societatea civilă drept „societate minus stat”, în timp ce Gramsci este cel ce poziţionează societatea civilă drept al treilea sector societal – „societatea civilă se află între structura economică şi stat, cu legile şi restricţiile lui.”

Tocqueville era intrigat de “arta asocierii” dovedită de o Americă atît de tînără, cu atît mai mult cu cît, observa el, în ajunul Revoluţiei Franceze “nu existaseră zece francezi care să se fi putut asocia pentru o cauză comună”.

Kant şi Fichte, Hume şi Ferguson, Paine, Hobes şi Locke, urmaţi de Jean Cohen, Andrew Arato şi Ralf Darendorf — spre a menţiona doar cîteva nume – toţi s-au luptat cu desenarea conceptului şi importanţa societăţii civile.

În ceea ce îl priveşte, Ernst Gellner nu poate fi mai explicit cînd spune “no civil society, no democracy“ – fără societate civilă nu există democraţie.

Există, ce-i drept, un numitor comun tuturor definiţiilor încercate – “precondiţia existenţei societăţii civile este un consens normativ al membrilor ei”. În vreme ce societatea civilă operează prin includere, pentru opusul societăţii civile – societatea administrată – există un alt modus operandi, excluderea.

Societăţile civile imature facilitează apariţia societăţilor închise. De aceea s-a spus că totalitarismul este triumful societăţii închise asupra societăţii civile. Contribuţiile teoretice ale lui Karl R. Popper şi eforturile practice ale elevului său George Soros rămîn fundamentale pentru evoluţia societăţii deschise.

Ilustrație & Copyright © 2010 - DION

Care este starea societăţii civile astăzi?

Unii consideră că ea se află sub un asediu feroce al societăţilor închise şi a guvernelor centralizate. Alţii cred că, dimpotrivă, societatea civilă este mai înfloritoare ca niciodată. Nu lipsesc voci care vorbesc despre un splin al societăţii civile, referindu-se la înclinaţia acesteia din urmă de a dezvolta o sterilă “cultură a protestului”.

De o bună bucată de vreme, analişti politici şi sociologi menţionează necesitatea ca societatea civilă să îşi recalibreze arsenalul atît de eficient în anii ‘80 şi ‘90 ai secolului trecut. Cel mai frecvent sînt aduse în discuţie două concepte care au subminat în mod eroic regimurile totalitare europene – “A trăi în adevăr” (Václav Havel) şi “Antipolitica” (Körgy Konrád).

Juan J. Linz şi Alfred Stepan avansează următoarea idee – “Societatea civilă etică reprezintă adevărul, în vreme ce, într-o democraţie consolidată, societatea politică reprezintă interese”. Mai mult, adaugă ei, “Antipolitica este periculoasă pentru politica democrată. În noile democraţii, efortul nu ar trebui să mai fie de a trăi în paralel cu puterea statului, ci de a cuceri şi direcţiona politica statului. În fapt, discursul şi cele mai multe dintre valorile  societăţii civile etice, care au fost atît de folositoare scopurilor opoziţiei, sînt disfuncţionale pentru o societate politică  într-o democraţie consolidată.“

Se recunoaştem – o dezbatere nu dintre cele mai confortabile! (Reluare – 2004)

  • Radu Humor

    Societatea civila mi se pare la fel de fragila si influentabila ca si opinia publica .
    Este suficient sa incapa pe niste maini invatate sa numere banii pentru ca sa-i indeparteze, excluda chiar, din acest imaginar forum cetatenesc , pe unii care nu accepta compromisuri de acest fel, contribuind astfel la aparitia acelei celebre “mare muta”, sau sa le schimbe perfid optiunile unora dintre cei mai slabi de inger si de pareri proprii bine definite .
    Pana la urma rolul pe care si-l atribuie societatea civila e mai mult buna impresie despre sine, pe care puterea se face ca-l intelege si-l accepta ca fiind obiectiv si necesar pentru bunul mers al intregii societati, dar rareori cu rol altfel decat decorativ.
    Un fel de :
    “Toata lumea fericita si cu lacrimi pe obraz…”

  • Goldmund

    Deocratia trebuie pazita,intarita si desavarsita(inbunatatita)
    Inca de la inceputul anilor’80 am aflat ca doar Sociateatea Civila o poate face.Asadar,chiar daca exista o societate cu o democratie stabila,in lipsa unei societati civile activa-care este expresia par excellence a clasei de mijloc-acea democratie se afla in pericol.(teza:acolo unde nu exista o clasa de mijloc,nu exista o democratie adevarata?)
    In Germania am auzit destul de des ca “democratia nu este ceva de la sine”-este nevoie de implicarea societatii civile in mecanismele de intarire si control ale democratiei.

    Altfel apare expertilor Rusia,care-spun ei-nu lasa sa se formeze voluntarismul(“statul si-ar pierde monopolul”!)ex.:in Rusia nu exista pompieri voluntari,care in Germania reprezinta majoritatea pompierilor!-si s-a vazut la recentele incendii de langa Moscova,deficientele Statului centralizat,care nu poate fi in masura sa organizeze totul…..
    Puteti face un test:
    cati romani au o parere buna despre Societatea Civila?(care este oglinda cetatenilor unei tari si interesului lor fata de actul politic!)Asadar,avem de-a face si cu conceptii si optici invechite.It’s a long way to Tipperary

  • bob 45

    Plecand de la definitia “sensului civic”, eu vad situatia neagra, neagra tuci, neagra ca smoala.
    Definitia are doua aspecte : cunoasterea si respectarea propriilor datori ; cunoasterea responsabilitatilor pe care cetateanul le are fata de stat si de comunitatea din care face parte. Din pacate, daca primul aspect (virtutea privata) se mai intalneste pe ici pe colo, al doilea a pierdut trenul…
    Si atunci, despre ce societate civila vorbim? In sanul carei comunitati ea se poate dezvolta si intari pana a ajunge la rolul de garant al stabilitatii si al maturitatii unei democratii nou-nascute? A aceleia care nu mai are respect pentru tot ce este colectiv, facandu-se ca nu vede si nu aude? A aceleia care a pierdut orice umbra de incredere si respect pentru stat si institutiile lui, crezand in mod stupid ca da o lectie neprezentandu-se la alegeri? A aceleia care nu se mai opune, decat in casa proprie la un gratar cu prietenii, minciunilor, manipularilor, coruptiei la tot pasul, imbogatirii nerusinate de peste noapte? Sau poate a aceleia care-si trimite copiii -baieti si fete- sa faca trotoarul prin strainatate pentru a trai bine din castigul lor, cel putin atata timp cat nu sfarsesc macelariti printr-un sant?
    Sa fim seriosi… Si sa ne mai si facem ca nu stim ca (in contrast cu barbar) definitia adjectivului “civil” este ajungerea la un inalt grad de civilizatie spirituala.

  • mihai rogobete

    Societatea civilă se opune derapajului sistemist, (etatist) al sistemului. Ca s-o luăm de la cap, trebuie să facem critica sistemului de valori – cel raţionalist – al binelui-adevărului şi frumosului, al cărui cult lipsit de discernământ ne hipnotizează. Sistemist, cele trei valori trebuie să fie, în parte, conform axiomaticii aristotelice, necontradictorii, autosuficiente şi necombinative, pentru a garanta coerenţa şi stabilitatea sistemului alcătuit. Dar, modelate sistemic, categoriile sociale analoage tri-partiţiei valorice, (clase, caste etc.), fiind alcătuite din indivizi vii a căror umanitate se datorează tocmai contradictorialităţii, neautosuficienţei şi combinativităţii sunt aşijderi. O societate dinamică, vie nu poate fi, fără a încremeni în proiect, sistemistă – negaţie definitorie societăţii civile. Dacă adevărul este rezultatul coincidenţei obţinută prin suprapunerea a două mărimi, absenţa acestei identităţi instalează un conflict nu numai logic ci şi interparadigmic între societatea civilă şi sistem. Frumosul sistemic – de ex., cel al armoniei proporţiilor tri-valorice – nesimetric, este ireductibil cu cel anatomic al formelor naturale, simetric; binele sistemic non-emoţional exclude dimensional, (odată ce, generic, sistemul nu poate fi decât tri-valoric, cvadridimensionalitatea fiind interzisă aprioric), cea mai importantă valoare umană, dragostea, (prietenia, solidaritatea emoţională). Implicit, spiritul de echipă civilizator, cultivabil numai prin societatea civilă. Antisistemismul prin care societatea civilă apără individul de agresiunea golemului mortificant sistemist este de fapt trans-sistemic prin propensiunea sa de redimensionare umanizatoare a societăţii.

  • Faptul ca Romania nu are o societate civila puternica sau si mai grav o clasa de mijloc nu-mi demonstreaza decat ca politica inceputa in anii ’50 continua.
    Un om cu constiinta civica sau aflat in clasa de mijloc poate usor sa se manifeste ca un om independent in fata oricarui politician sau miliardar.
    Se simte stapanul propriei vieti si chiar daca nu are puterea prezidentiala e mandru de libertatea sa, chiar daca nu are avion personal se simte bine si cu masina lui autohtona ce ii permite sa vada lumea.
    Dar cine are nevoie de acesti oameni liberi?
    In nici un caz politicienii, in nici un caz societatile comerciale.
    Parca in ambele cazuri, si social si economic era vorba de contractul dintre un om liber si stat, in al doilea caz cu angajatorul.
    Cand devii sclavul statului si al angajatorilor… de unde societate civila?
    In acelasi timp cand devii sclavul unei societati de consum, de unde societate civila?
    Poate Romania nu o are datorita lipsurilor materiale si cei care se multumesc cu pomana guvernamentala sau patronala ii dezaproba pe cei care indraznesc sa protesteze sau sa comenteze ceva.
    Acelasi lucru se intampla insa si in societatile bogate, cei care se multumesc cu bunurile materiale ii dezaproba pe cei care ii deranjeaza cu idei ecologiste, antiglobalizare sau similare.
    E mai usor sa te comporti ca un animal, sa stai ghiftuit in cotetul tau sau sa nu grohai cand ti-e foame ca poate iti iei bataie decat sa te comporti ca un om liber.

  • Goldmund

    errata:
    imbunatatita in loc de “inbunatatita”

Next post:

Previous post:

WP Admin