≡ Menu

O întâmplare cu senatorul Joe Biden la care senatorul Joe Biden n-a participat

Photo-blog-7-150x150[1]Ne pricepem la toate cele, cu egală, strălucită genialitate. Fie la politică, fie la sport; fie la muzică, fie la jiu-jitzu; fie la filozofie, fie la înot subacvatic etc. Nu ne trece o clipă prin cap că alții ar putea oferi opinii mai întemeiate, mai rezonabile decât ale noastre.

Rețelele de socializare au extirpat din noi până și ultimul grăunte de îndoială că poate nu suntem chiar noi buricul pământului. Ne-a năpădit democrația tragerii de brăcinar cu oricine și am acreditat printre “Drepturile Inalienabile ale Omului” splendoarea de a fi imbecil.

De câte ori mă gândesc la asemenea senzaționale “schimbări de paradigmă” pe care le trăim cu frenezie, îmi amintesc o întâmplare ori alta, trăită și administrată cu o necesară doză de umor — un fel de vaccin împotriva disperării.

Revoltat că i-am suspendat “dreptul” de a comenta pe blogul meu, cineva îmi transmite că sunt un “cretin fascist”; un “analfabet” care în loc de ”soție” scrie ”sosie” și că X nu poate fi soția lui Y, fiindcă amândoi sunt bărbați, adăugând:  “aici nu sîntem la ăia de la LGBT”.

IMG_1814

Pe la începutul acestui secol, entitatea pentru care lucram m-a însărcinat să organizez o conferință internațională la care au participat cam două sute de invitați. A fost un eveniment notabil chiar și într-un oraș ca Washingtonul – plin de asemenea evenimente.

În timpul banchetului de la sfârșit, un personaj despre care se spunea că era foarte influent m-a rugat să ieșim pe hol, fiindcă avea să-mi spună două lucruri care nu suportau nicio întârziere. În joc era vorba, îmi șoptea  X, de “prestigiul instituției noastre”.

Ajunși în hol, X a început prin a-și exprima satisfacția că a fost așezat la aceeași masă cu senatorul Joe Biden, masa # 7. Apoi mi-a spus, foarte alertat că – din păcate – senatorul Biden nu prea are chef de vorbă, și asta, probabil pentru că nu a fost așezat unde se cuvenea — la masa # 1.

În plus, adăuga X., senatorul era în mod sigur profund jignit că până și numele de pe “nametag” era greșit — “James” în loc de “Joe”. Și așa ceva — vorbea din ce în ce mai apăsat X — era inadmisibil. Soluția?

El și senatorul Biden să fie mutați — rapid și discret — la masa principală, în vreme ce un membru al staff-ului meu să tipărească rapid o “nametag” cu numele corect.

Încercând să diminuez ceva din tensiunea situației, i-am spus că “rapid” ar putea fi mutați, dar “discret” – nu, căci de la masa principală ar trebui extrași doi invitați. Cât privește tipărirea unei etichete cu numele corect, mai mult ar accentua deruta unora. X a continuat să insiste.

A trebuit să-i spun adevărul: “senatorul” Biden nu era senatorul Biden, ci fratele senatorului — James. E drept, cei doi frați seamănă destul de mult, totuși…

I-am sugerat lui X că motivul pentru care “senatorul” părea cam necomunicativ ar fi putut fi că X îl asaltase cu “My dear Senator”. Apoi, adăugam, printre documentele conferinței există și o listă a participanților, un  “Who’s Who”.

X a explodat, mi-a amintit cu cine stăteam de vorbă și că este inadmisibil să nu fiu receptiv la ce îmi spune. Dimpotrivă, eram foarte receptiv. I-am explicat că îi invitasem și pe Joe Biden, și pe James Biden, din rațiuni diferite, dar că, din păcate, cel dintâi îmi transmisese că nu se va afla în țară în acea zi.

L-am condus pe X înapoi la masă. Am declanșat un fir de discuție între el și fratele senatorului și am fost bucuros că, aruncând din când în când o privire la masa lor, observam că la discuție se alăturau, frecvent, și ceilalți șase comeseni. Cum ar veni, am răsuflat ușurat.

Joe and James Biden

Joe and James Biden

Peste câteva zile, Boss-ul suprem m-a invitat la lunch. Era foarte mulțumit că reuniunea noastră fusese remarcată de mass media. Peste o lună îl însoțeam într-o țară unde organizația avea un proiect important și despre care vroia să afle mai multe, “chiar la fața locului”.

În avion, mi-a reamintit că am întotdeauna sprijinul lui și carte blanche în privința multor decizii ce țin de echipa executivă, dar că mă roagă ca la întoarcere să-l sun pe X, să ne întâlnim, fiindcă și X mă prețuiește, dar crede că uneori sunt cam încăpățânat:

“You know… Just to clear the air between the two of you… After all, he’s not a bad guy…;… knows a lot of people;… can make things happen…

Bănuind la ce se referea, i-am povestit întâmplarea cu senatorul Joe Biden la care senatorul Joe Biden nu a participat. A izbucnit în râs și înainte de a comanda încă un rând de whiskey m-a întrebat neîncrezător: “Are you kidding me?”

La întoarcere, l-am căutat pe X. I-am spus că m-aș bucura dacă ar avea timp să ne întâlnim, fiindcă aș vrea să-i prezint un raport despre ce am găsit “la fața locului.” A acceptat cu plăcere. Întâlnirea a fost foarte plăcută.

La plecare, mi-a spus cu o voce foarte fermă: “As you know, I’m fully committed to the spread of democracy all over the world. If you need further assistance, please don’t hesitate to call me. I’d be glad to help…  “

În urmă cu doi ani, aveam să aflu că X a devenit o persoană și mai influentă. Unui fost coleg al meu, prieten de nădejde, care încerca să obțină o întâlnire cu Vicepreședintele Joe Biden îi spusese ”Call me next week; Joe and I are old buddies…”

De câteva ori pe an, primesc un semn de la fostul meu Boss suprem. Fie că e un telefon, fie că e o cartolină din Paris sau Mexico City, fie că e un mesaj pe e-mail, finalul este aproape invarabil: “Give Cora & Alex a big hug, and say hello to Senator Biden!”

P.S. În această lună plec într-o călătorie mai lungă, așa că voi fi mai degrabă absent, decât prezent pe blog si Facebook. Nu voi lăsa nici soției, nici sosiei procură să mă reprezinte.  Oricum, soția ar refuza, iar sosie încă nu mi-a fost repartizată.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Strașnic!
    E atît de tipic că nici nu merită comentat.
    Omul a reușit în viață, ce viață o mai fi și aia!

  • DG Ontelus

    Virgil Mazilescu: ,,oricît ţi-ai biciui degetele: inutil// oricît ţi-ai biciui degetele: inutil/ sau ţi le-ai înhăma: tot inutil/ şi dacă totuşi m-aş fi întors s-ar fi întîmplat întocmai aşa/ m-aş fi întors cu gînduri bune şi liniştit în acea noapte/ de şase decembrie spre un unsprezece aprilie/ ba chiar mi se pare că m-aş fi întors fredonînd/ o melodie veselă/ o întoarcere în blînda casă la casa eh casa/ sub prin peste pe casa mea/ la douăsprezece fără cinci/ cînd umbra marinarului calcă prin amintirile plopului/ şi intrînd în antreu ştiind dinainte ce mă aşteaptă/ m-aş fi lovit groaznic de un cuvînt uitat/ acolo lîngă cuier pe o bucată de piele galbenă/ şi aş fi căzut cu faţa la pămînt şi aş fi plîns făcut grămadă/ grămăjoară lîngă un cuier sculptat cu flori cu păsărele/ piele inegală în vînt şi frunză a plopului”

  • Dezideriu Dudas

    Chinezii au rezolvat-o de secole cu sosia…I-au zis Confucius. Cu soțiile nu știu cum au rezolvat-o, dealtfel nu prea cred că au făcut ceva, atat timp cât Francis Fukuyama, deși asiatic, ii “demască” drept ( nu mergea “ca”…) având o structură familială in societate și in afaceri…Va trebui insă să reiau “salutul catre domnu’Joe “…Poate reusesc să ies din sosul ‘ista…, ce cuprinde, strașnic, vorba lui dom’Florin, orice mâncare de pește…O fi vreo sosie de adevăr pe-aici…, chiar dacă nerepartizată.

  • Raoul

    Una peste inca una, X a avut un instinct politic rar. Stia X ca America va avea un presedinte oficial, si un presedinte vice, factotum-ul din cutia neagra a puterii. Caruia nu i-a placut razboiul Crimeei nici macar din 1875, mai ales ca mai recent nu a fost unul, ba chiar a fost ceva foarte pasnic, ca o plimbare agreabila, drept pentru care s-a gandit ca cine nu isi apara integritatea va sfarsi facand afaceri cu petrol si gaze. De aceea a aparut tema integritatii si in spatiul dac(ic).
    Interesant ar fi de stiut ce parere are X fata de faptul ca acum ambele functii prea-inalte ale tarii sale sunt atat de formale ca totul va trebui decis informal. Iarasi, ca la daco-romani.
    Aproape ca imi vine sa-i transmit salutari luiX, dar asta chiar nu imi permit. Nici fata de el, nici fata de Dl Tudoran, nici financiar, nici altfel.

  • Pingback: Dorin Tudoran – O întâmplare cu senatorul Joe Biden la care senatorul Joe Biden n-a participat | @ntonesei's blog()

  • neamtu tiganu

    0 fi vrun turc ca şi Erdogan i-a numit pe nemţi fascişti că nu l-au lăsat să vorbească

  • Vasile Gogea

    Have a nice trip and… give all the best to Senator Biden!

  • Dezideriu Dudas

    Dom’Vasile, avem si ghinion…La senatorul nost’Bideu trăgeam apa si era treaba rezolvată ! Fraieri occidentalii ‘iștia, dacă ne-ar copia ei pe noi și nu invers, și-ar rezolva toate problemele de curățire a societatii ! N-au “talent” ! E drept, “sub preșul lor” miroase mai mult la noi….Ei au o “apă de colonie”….

  • Thanks. The Senator will be thrilled to have news from you. Ai grija de fetele tale si numai bine, Vasile draga.

  • DG Ontelus

    r20// măcar să nu fim mândri bucuroși relaxați că ne putem permite azi lucruri/ ca să nu mai vorbim despre cronicizarea schizoidiei în care este nevoit/ de altfel ipoteza apocatastazei propuse de el îmi amintește de cea mai copleșitoare/ baudelaire – florile răului/ melanjul special dintre poezie și trăire ne luminează pe toți/ este fascinant și trist deopotrivă că instituția literaturii avea/ aruncă un văl de ironie și deșertăciune/ skorpio shantel nena pluto și jane ei bine deși/ dar când adopți sistematic metoda aruncării în derizoriu/ cine nu se conformează o încasează

  • DG Ontelus

    best of// lasă-mă cu sclifoselile alea auzi eros și thanatos nu mai termini odată cu/ Modern History From Patrology to Pathology/ frumusețea unui crepuscul din filmul cu Julie Delpy

  • Raoul

    Am crezut întotdeauna că este periculos să semeni cu altcineva, fie acesta chiar propria sa (ta) persoană. Riști să te confunzi singur cu tot felul de fenomene care caută oportunități. Restul confuziilor sunt regizate, sau țin de proze vizionare fără să fie anticipative.
    Dar oamenii mai seamănă în unele privințe, care nu au de-a face cu fizicul.Și aici nu pot exista îndoieli, pentru că practica le validează importanța.
    Este valabil și pentru state. Toate federații, necesarmente, cu o singură excepție care este aliată cu toate și le subminează cu mare prietenie. De ex, că este un fel de zi a Europei, azi, nu 10 mai, sau 23 aprilie, sau altceva, se poate spune că toată lumea confundă Europa cu o federație. Ea nefiind decât un artefact al unor mari puteri, un experiment care să promoveze pacea. Fără armată, doar cu forța argumentelor și a economismului tipic liberal.
    Astazi se poate spune că solidaritatea a rămas cum au stabilit marii strategi de odinioară, cu ceva șuturi contemporane, bine pregătite vreo 2 decenii. Asta înseamnă destrucția finală a liberalismului politic, și abia apoi social. Fără arme, nimic nu subzistă. Cu arme, totul se reduce la negocieri superbe.
    Ucraina este unul din testele duse prin proxy, test strategic al celorlalte teste, de tip economic. Dl. Biden, un fel de Dl Cheney care crede în forța pacificatoare a economiei oligopoliste, capitalist-statale, nu s-a lăsat impresionat de alegațiile Kievului. Ca și (sau nici) de problema vitală a singurului stat american din Orientul Mijlociu și din lume, deși nu are o steluță pe steag. Restul sunt afaceri, răspândirea democrației în lume, economie de piață, drepturi de a fi sosii nu doar afine, ci și emulatoare. Cibernetic.
    Dacă marile federații sunt lovite fatal de vecinitățile nebăgate în seamă, planetele orbitând haotic vor păstra adevrăul singurei puteri care îi încurcă pe toți. Deoarece nu poate face altfel, dar nici nu poate fi investigată vreodată. România este umbra ei pe mâna ei cea stângă, cu tot cu securiștii ei care fac orice minte să stea doar în loc. În special pe cele aliate, una pe față și două pe dos.

  • Raoul

    Răspunsul obiectiv ( nu cel dorit ori imaginat) la întrebarea privind identitatea subiectului care va face războiul dar va delega mereu pe alții să mențină pacea temporară, acest răspuns va însemna și sfârșitul Europei prea mercantile să mai vadă înțelepciunea vechii concepții startegice indo-europene a cercurilor alternative de aliați, care se rotesc până amețesc. Sau mor unii de foame, or de sete harismatică.

  • DG Ontelus

    rătăcire// se poate numi admit/ vâlvătaia a pornit de la scris/ ca prezență a persoanei absente/ dar nu s-ar fi declanșat dacă undeva/ între cutele sufletului/ acea persoană nu ar fi însemnat ceva/ nu m-ar fi atins cu ceva/ încă de atunci și legând totul/ de o evoluție a sa excepțională/ coroborată nimicniciei mele/ explozia nu avea cum să nu se producă/ un fapt notabil că tot se vorbea/ despre sosii văzusem cu vreo doi-trei ani în urmă/ filmele cu julie delpy și ethan hawke/ la care am plâns legați de asta și acea botticelliană/ și primăvăratecă frumusețe care m-a fascinat/ de-acum trei decenii când am văzut-o prima oară/ și aveți imaginea mai clară/ în fine oricui i se poate întâmpla/ și alte cuvinte sunt de prisos

WP Admin