≡ Menu

O! GLIKI MOU EAR

Vă invit să ne întoarcem, pentru o săptămână, la un imn al creștinătății ortodoxe.

Nu atât despre religie este vorba în invitația mea, cât despre credința că, oricare ne-ar fi religia, câteva clipe de meditație ne adună din risipirea de peste an.

Gândul meu se întoarce spre dispăruții prieteni ai acestui blog.

Fiecare dintre ei se află în drum spre rădăcinile credinței  sau îndoielilor sale.

Fie-le calea ușoară, indiferent spre ce le este dat să se îndrepte. 

*

18. “Primăvara dulce, Fiul meu preadulce. Frumuseţea unde Ţi-a apus?”

48. “Robilor tăi, Maică, Dă-le ca să vadă ’Nvierea Fiului tău!”

(Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a Treia”)

*

 

(Aranjamente muzicale – Vangelis Papathanasiou.

Voce – 1. Glykeria și 2. Irene Papas)

 

 

 

  • Trisha

    Frumos!

  • mihaela g

    Frumos tare! Paste cu Bucurie!

  • Dezideriu Dudas

    Pot exista credinte gresite sau indoieli indreptatite…In acest sens, mai larg, nici credinta nici indoiala nu pot jalona drumul spre rai sau iad….Mai mult, spre iad, nu ar fi rau sa nu fie usoara calea, ca poate ne putem intoarce…

    In contextul postarii, fiind vorba de “disparuti”, care nu mai pot face nimic…., pe lumea asta, lucrurile pot parea prea eliptice…Nu si daca valorile si principiile care definesc indoielile fata de certitudini si fata de credinte isi vor gasi cadenta intru-un scop uman general valabil si acceptat. Deocamdata suntem in plin razboi intre “statul drepturilor omului” si “statul de drept”, intre circulatia capitalului , blocata de “ne”-regula din Est…, si circulatia persoanei, blocata de “regula” din Vest…, toti stalpi fondatori de credinte si, in acelasi timp acizi dezintegratori care alimenteaza indoieli. Raiul Vestului este Iadul Estului si invers ? Noi, cei de la granita, putem “circula”, o zi in Vest si una in Est, sa nu ne calce “masina salvarii” de la cele doua autobaze ?

    Poate ne-ajuta disparutii (si) de pe cealalta lume…Si ei ar trebui sa-si cunoasca “domiciliul” si sa-l ingrijeasca…Probabil cel mai elocvent exemplu este Constantin Noica care, cu al sau “Rugati-va pentru fratele Alexandru”, a jalonat o dezbatere nesfarsita in istoria postuma lui. La granita dintre “cele doua autobaze” se tot arunca sticle incediare dintr-o parte in alta ca nu cumva “fratele Alexandru” sa poata fi considerat “de-al nostru”…Probabil si Noica ar trebui “ sa se nasca din nou”, mai ales pentru “maladiile spiritului contemporan”…

    Am incheiat un “an sabatic” in comunicarea mea cu d-nul Tudoran. “Grupul Trocadero” nu a raspuns “provocarii socolice”…, ceea ce inseamna ca “sabatul” s-a incheiat. Lipsa de raspuns mi-a validat viziunea dihotomica “Trocadero” – “Socola”. Mi-a mai “validat” ceva : E o utopie asteptarea de “validari” de la prea-pragmaticele grupuri…din preacinstitele adunari. Nu ca utopia ar fi ceva rau. De multe ori e singura sansa de scapare….Ma gandesc ca Utopia are ceva din acea Confuzie nietzscheiana iar Imposibilul lui Napoleon din Greseala nietzscheiana. Mare sansa a avut Occidentul ca i-a avut pe Nietzsche si Napoleon…Va fi greu ca cineva din Est sa zica vreodata, “UTOPIA NU-I CUVANT ROMANESC “ (“romanesc”, de exemplu…, tinand cont de indreptatirea data de “Dracula”…). Deocamdata ceva asemanator a reusit doar cineva din tara in care “Dracula” e cel mai “gustat”, SUA. Numele lui : Walt Disney. Poate e timpul ca in Romania numele lui Disney si al sau,” daca visezi inseamna ca poti”, sa fie evaluat nu doar in “perspectiva cinematografica” Poate Mircea Danieliuc cu al sau “Glissando” si mai ales prin incercarea sa de a se implica in politica, asta a urmarit.

  • Glissando e un film minunat!

  • Dana (Mara)

    impresionanta si lamentatia bizantina in interpretarea cintaretei libaneze Firouz.
    Incerc sa pun si un link mai “static” dar este mai greu de gasit pentru ca majoritatea sint cu imagini din filme.

  • Dana (Mara)

    Sa amintim cu nesfirsita tristete si tragedia crestinilor din Orientul Mijlociu pe care o traiesc in zilele noastre, masacrul infiorator de la Sadad in Siria unde au fost ucisi fara nici o vina 45 de crestini ortodocsi, prigoniti si terorizati cu sutele de catre gruparea islamista fanatica ISIL scapata de sub control care nu se stie pe cine reprezinta si cui serveste. In nici un caz comunitatii musulmanilor sunniti localnici care se dezic de ei si sint ei insisi victime ale ISIL.
    As pune interpretarea linistitoare in limba aramaica a Tatalui Nostru a sopranei Majda el Roumi, dar si cea cu Firouz a fost oprita de Disqus.

  • Multumim!

  • nea caisa

    Paste fericit, domnule Tudoran, ca si prietenilor blogului dumneavoastra!

  • Si dumneavoasta!

  • Marele Gatsby a implinit 90 de ani!

    Asa incepe:

    “In my younger
    and more vulnerable years my father gave me some advice that I’ve been turning
    over in my mind ever since.

    ‘Whenever you feel
    like criticizing any one,’ he told me, ‘just remember that all the people in
    this world haven’t had the advantages that you’ve had.>’ “

    Asa sfarseste:

    “After two years I
    remember the rest of that day, and that night and the next day, only as an
    endless drill of police and photographers and newspaper men in and out of
    Gatsby’s front door. A rope stretched across the main gate and a policeman by
    it kept out the curious, but little boys soon discovered that they could enter
    through my yard, and there were always a few of them clustered open-mouthed
    about the pool. Someone with a positive manner, perhaps a detective, used the
    expression “madman” as he bent over Wilson’s body that afternoon, and
    the adventitious authority of his voice set the key for the newspaper reports
    next morning.

    Most of those reports
    were a nightmare-grotesque, circumstantial, eager, and untrue. When Michaelis’s
    testimony at the inquest brought to light Wilson’s suspicions of his wife I
    thought the whole tale would shortly be served up in racy pasquinade-but
    Catherine, who might have said anything, didn’t say a word. She showed a
    surprising amount of character about it too-looked at the coroner with
    determined eyes under that corrected brow of hers, and swore that her sister
    had never seen Gatsby, that her sister was completely happy with her husband,
    that her sister had been into no mischief whatever. She convinced herself of
    it, and cried into her handkerchief, as if the very suggestion was more than
    she could endure. So Wilson was reduced to a man “deranged by grief”
    in order that the case might remain in its simplist form. And it rested there.”

    http://www.scribnermagazine.com/?cp_type=end&rmid=20150410_ScribnerMagazine&rrid=6805208

  • Bogdan Cojocaru

    nevrand sa ma dau de cunoscator, caci nu sunt: “…Gatsby’s unvoiced belief that the rock of the world was founded securely on a fairy’s wing” Mi-a placut mult cand am citit cartea (in romaneste) si l-am gasit si in engleza.

  • InimaRea

    Tuturor certocratilor, începând cu însuși amfitrionul Certocratiei, le urez Paste linistit, spre odihna inimii si-a minții. Daca se poate, si vreme-nsorita si calda, cum alta nu-i mai potrivită senzației de-mpacare cu toate ale vieții.

  • Coneliu Vasle Mezdrea

    un Christos a Inviat si un paste fericit alaturi de cei dragi

WP Admin