≡ Menu

O demisie sau despre tragedia instituțiilor publice

Photo-blog-71-150x150[1]Istoricul Andrei Muraru a demisionat din funcția de Președinte Executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Într-un interviu acordat postului B1 TV, dl Muraru a precizat următoarele:

“Am fost propus aici de niște oameni care nu mai fac parte astăzi din Guvern. Nu mi-a cerut nimeni, am considerat eu că este de cuviință să fiu loial față de acești oameni care m-au susținut. Până la urmă este vorba doar de o funcție vremelnică.”

Dacă funcția respectivă – asemeni multor altora – este vremelnică, cercetarea nu trebuie să fie astfel. Tipul de “vremelnicie” inoculat în viața instituțiilor publice de bătăliile politice este pe cale să se eternizeze.

Vreau să sper că foștii torționari nu vor dormi de acum încolo mai liniștiți decât în ultimul an și că inițiativele IICMER din perioada în care dl Andrei Muraru a condus acest institut nu vor fi abandonate.

Gestul dlui Muraru merită respectul nostru. Cauzele care conduc la asemenea gesturi nu-l merită.

Reiau mai jos fragmente dintr-un text – de tristă actualitate – în care, la 18 iunie 2012, mă refeream la soarta instituțiilor publice pornind chiar de la cazul IICMER.

08.31

 

“Puține lucruri vorbesc mai limpede despre starea societății decât o face condiția instituțiilor publice. Când războaiele de gherilă politică și coliziunile intereselor de  gașcă anexează destinul instituțiilor publice, devine evident că fibra statului de drept este de slabă calitate.

Abuzul cheamă abuz, manipularea cheamă manipulare, răzbunarea cheamă răzbunare și politizarea cheamă politizare.

Ochi pentru ochi? România este deja oarbă. Dinte pentru dinte? România este deja știrbă. Și mută, deși în România se vorbește în neștire. Sau tocmai din acest motiv.

Dialogul rațional nu poate să apară de la sine. Pe acest plan, nimic nu apare de la sine. Totul se construiește, se întreține și se apără.

Până când legile/hotărârile de guvern privind înființarea și funcționarea instituțiilor publice nu vor fi elaborate cu gândul la binele public și nu vor respectate, apărate în numele aceluiași bine public, va prevala, de fiecare dată, interesul personal, cel de partid, cel de gașcă și cel de haită. Restul este vânare de vânt; praf în ochi.

Iată un studiu de caz: Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).”/…”

“Problema fundamentală a IICMER o constituie Hotărârile de Guvern nr. 1372 (din 18 noiembrie 2009, publicată în  Monitorul Oficial nr. 802 din 25 noiembrie 2009)  și respectiv nr. 134 (din 23 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 122, din 23 februarie 2010) privind înființarea, organizarea și funcționraea acestui institut.

Orice instituție serioasă pornește de la veriga de baza – Consiliul de Administrație/Board of Directors. De cele mai multe ori, acest consiliu fondează instituția, o înregistrează, numește conducerea executivă și deseori, poartă responsabilități majore  și nu doar de tipul fiduciary duties. Există o bibliografie extensivă pe această temă și o simplă căutare pe Internet poate pune la dispoziția celor interesați informații, analize și studii de caz.

Faptul că IICCMER se află “în coordonarea primului-ministru” nu poate exclude existența unui Consiliu de Administrație. Cabinetul prim-ministrului nu se poate substitui Consiliului de administrație, ci numește Consiliul de Administrație. În cazul unei instituții publice de felul IICCMER, componența CA trebuie să reflecte spectrul opțiunilor politice publice.

Un Consiliu de Administrație își alege Președintele potrivit unui regulament (bylaws). Evident, în funcție de format și natură (companie privată sau companie publică), responsabilitățile membrilor unui Consiliu de Administrație sunt diferite, dar se observă că strictețea respectării regulilor este mai mare, cel puțin peste ocean, în cazul instituțiilor publice: administrarea banului public obligă.

Apoi, fiecare instituție își poate alcătui structurile de care are nevoie. Un Consiliu științific, de pildă, care să ajute o instituție ce se ocupă de cercetare să-și stabilească prioritățile și să-și îndeplinească agenda de lucru, să-i deschidă ușile în comunitatea științifică.

Consiliul de Adminitrație, Echipa Executivă, un Consiliu Consultativ sau un  Consiliul Științific au funcții, prerogative și responsabilități diferite. Amestecarea acestora din urmă după modelulul tochiturii moldovenești nu este doar cauza unor indigestii instituționale. Este, sau ar trebui să fie considerată, inacceptabilă.”/…/

“Cultura politică a României nu este pregătită pentru situații de coabitare politică. Dovezile sunt prea numeroase spre a fi enumerate. Singura cale de a preîntâmpina impasuri majore este renunțarea la control politic și acordarea unui statut cu adevărat independent de funcționare instituțiilor publice.”

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • @) Dorin Tudoran

    Desi motivele demisiei dlui Andrei Muraru sint diferite, daca nu cumva inverse!, decit cele pe care le-am avut eu la demisia din CS al IICCMER, cred ca ambele, ca si cea a dlui Andrei Pippidi, semnifica acelasi lucru, modul in care sint structurate institutii publice de felul acesta -- ma refer insa si la CNSAS, CNA… Sinr introtul de acord cu ce spui tu, ba chiar ai spus-o acum aproape doi ani…

  • @Liviu Antonesei
    Evident, motivele sunt diferite, dar cauza esentiala cred ca este cea pe care am semnalat-o de acum doi ani.
    Cercetarea nu trebuie privita ca PSD-ista, PNL-ista, PDL-ista etc. Cercetarea/investigarea nu are “sex” politic.

  • @) DT

    Cum spuneam si mai sus, sint intrutotul de acord cu tine, ba chiar as mai scoate si alte institutii publice de sub controlul politic… Am numit vreo doua mai sus, dar cred ca acelasi lucru ar trebui sa se intimple si CA al TVR, agentiile de reglementare etc.

  • Mitica

    Solutia e simpla:
    1. “Echipa Executivă” este propusa de primul ministru. (10 de zile)
    2. “Echipa Executivă” este aprobata de parlament.(10 de zile)
    3. “Echipa Executivă” are o “durata” de 5 ani. In acest interval nu poate fi demisa , schimbata, etc nici de Papa de la Roma.
    Ei investigheaza crime si asa cum un judecator nu poate fi schimbat …
    4. Ori ce crima, abuz, … sesizata de comisiei catre un judecator sau instanta judecatoreasca trebuie investigata cu mijloacele specifice justitiei in
    maximum un an.
    5. Cine este in “Echipa” si isi da demisia inainte de termen, din alte motiva decit cele medicale, nu are dreptul sa se angajeze intr-o functie platita de la buget pentru urmatorii 5 ani de la data demisiei.

    Si daca o solutie simpla nu se aplica inseamna ca nu se doreste o nici o solutie!

  • @Mitica

    De Papa de la Roma nu poate fi schimbata, dar “vaticaniada” romaneasca functioneaza altfel…

  • neamtu tiganu

    tin minte ca proaspat venit in Ge am “prins” un post, dupa ce fusesem supercalificat-necalificat la taiat lemne vrun an, un post cit de cit, de desenator tehnic. Un proaspat coleg ma ia deoparte si-mi zice ca patronu si fi-sa si nefasta-sa si gineri-su sunt niste porci. La care i-am spus ca am trait multi ani sub ceausescu, nu cred ca poate fi mai rau.
    Desigur, a-ti da demisia dintr-un post poate fi o chestie de onoare, uneori insa ai familie, copii.. famelie grea.
    De altfel cred ca e usor de renuntat la un post la institutu fantoma, cred ca nu-i cine stie ce remunerat. Mai nasol e de domnu Iliesu, isi facea mari sperante de europarlamentar, da, acolo nu-i rau, 7-8000 iepuroi, nici o raspundere, nici o durere de cap.

    P.S In ceea ce ma priveste nu mi-am permis niciodata luxu sa-mi dau demisia, chiar si acum in prag de pensie mi s-a propus si chiar au incercat sa ma cumpere, de fapt sa ma vinda, da io nu si nu, ce sa fac, imi place munca!

  • @ neamtu tiganu

    si ei ii place de dumneavoastra!

  • Ontelus DG

    Pentru că modernitatea românească are ceva din misterul blagian, a deplânge politizarea instituţiilor, forme concrete de funcţionare a statului, are un iz expresionist. A fost altfel cândva, în ultimii 200 de ani, de la Adrianopole încoace, de când începurăm şi noi, ,,drăgăliţă Doamne”, a ne socoti vlăstare legitime ale Occidentului? Scris-a degeaba Iorga ,,Bizanţ după Bizanţ”? ,,Perit-au dacii?” ,,Biruit-au gândul…”? ,,Bade Ioane, m-am gândit să-ţi fac…” ,,Podul de piatră s-a dărâmat…”,,Nu trântiţi uşa”.

  • NIck Tamer

    @Neamtu Tigranos
    ”Ci traieste, chinuieste/Si-ai s-auzi cum iarba creste”! THE GREEN GREEN GRASS OF YOUR GERMAN HOMELAND. Die gruenen Graeser deiner neuen Heimat. Desigur.

  • InimaRea

    Ei, nu cred ca dl Muraru si-a dat demisia din proprie inițiativa. Cind te pune cineva Moț undeva, iti pune si conditia ca, “la o adică -- la doua adici/ce atitea furnici.” De-aia le propun propusilor de pretutindeni ca-nainte de a pune botu’, sa ia aminte: Ce viran e in Nirvana/ Ce parfum pe bulevard/ ce femei de pus pe rana/ gindurilor care ard

  • Luke O’Pitsoo

    @DT
    Adrian Muraru mi-a facut o foarte buna impresie, anul trecut, la intilnirea organizata de IICCMER cu auctorele ”Kakistokratiei”, bucuresteni si alti curiosi
    ( printre dinsii aflindu-se Eliza Ungureanu, Michel Shafir, William Totok, Dinu Adam, Doru Buscu, Bedros Horasangian, Sorin Antohi ori L.L.Meletiev).

  • Mai rea decat aplicarea algoritmului politic in popularea la varf a unor institutii publice nu poate fi decat impunerea monocolora a sefilor. Nu am uitat cum isi impartisera intre ele, Cabinetul 1 si Cabinetul 2, privilegiul de-a sufoca institutiile cu oameni devotati partidului si conducatorilor iubiti.

    Mai perversa chiar decat numirea directa, emanata de la un singur centru de putere, asa ca macar transparenta, imi pare asa-zisa depolitizare, prin care se urmareste numirea pe functii de control a unor asa-zisi apolitici din asa-zisa societate civila. Era o solutie a carei impunere -- printr-un proiect de lege din fericire respins de parlament -- s-a incercat la un moment dat in privinta CA al TVR. Dupa ce ca PDG-ul si conducerea stirilor erau portocalii, (“gratie” algoritmului), se dorea si trimiterea in CA a unor reprezentanti de seama ai societatii civile, “apolitici aliniati propagandistic” -- aproape toti, atunci -, pe acelasi culoar, oranj. (Oximoronul li se poate imputa doar Domniilor Lor!)

    Sigur, algortimul politic e o oroare care, in cele mai multe cazuri, gripeaza institutiile a caror activitatea ar trebui s-o desteleneasca, dar nici in plasa asa-zisei depolitizari nu ar trebui sa cadem. Solutiile cred ca ar trebui importate din tarile care au inventat si “roata” asta inaintea noastra si i-au mai si probat functionalitatea. In unele situatii cel putin, pe afara, organizatiile si asociatiile profesionale au un cuvant greu de apus in selectarea sefilor unor institutii publice.

  • HHH

    Interesant este ca n-a tergiversat timp de trei saptamani sa-si dea demisia… cum s-a intimplat cu Oportunistul pentre Eternitate!

  • Gheorghe Campeanu

    @ H³

    Sinteti rautacios. Sunetul unei demisii care trebuie sa calatoreasca aproape 8 mii de km (dus) si tot atit (intors) are nevoie de mult mai mult timp sa-si atinga tinta decit o banala demisie loco. In plus, ce reprezinta (ca timp) trei saptamani in raport cu istoria (fie ea si foarte recenta)?

  • Ontelus DG

    Recapitulând și simplificând istoria românească, avem: Dacia este ultima provincie importantă anexată la Imperiul Roman; în intervalul cuprins între secolele III-XIV, nu există un stat centralizat, acest mileniu fiind acela în care se formează limba și poporul, cu aport semnificativ al unora dintre migratorii care au marcat medievalitatea și cu obști sătești devălmașe ca nuclee comunitare; Moldova și Țara Românească (Valahia) sunt printre ultimele state feudale apărute în Europa, în secolul al XIV-lea; orașele, germeni ai capitalismului și ai modernității sunt până astăzi târguri ceva mai mari, cu semnificative periferii-mahala; conștiința identitară, într-un context specific multietnic și multiconfesional este mai accentuată în provinciile istorice Transilvania, Banat, Basarabia, Bucovina; intrarea în zodia modernității occidentale este legată de interesul Angliei și Franței pentru comerțul cu grâne la gurile Dunării, pe fondul confruntării otomano-țariste; modernitatea românească dezvoltă, cu precădere prin intelectuali, un balans al complexelor de inferioritate, respectiv de superioritate față de Occident, pe fondul statutului istoric-geografic de periferie a lumii occidentale; disprețul față de (auto)educație este o constantă a majorității covârșitoare a populației, inclusiv a elitelor, superficiale ca și masele din care provin și de care se separă cu țâfnă și țopârlănie; Alzheimer-ul global actual este adecvat tipului statistic majoritar, România fiind în avangarda noii ordini internaționale.

  • Kot Kodak

    @Neamtu Tiganu
    Adrian Muraru, tinar universitar iesean, are leafa de subsistenta. Nu cred ca mai lua una si de la IICCMER. Venise aici cu niste proiecte. Demarase cite ceva. Avea ambitii profesionale, nu apetit de ciolanofag. Oricum, daca nu-si dadea demisia, il ejecta Pontagiul in doi timpi si trei miscari, inlocuindu-l cu vreun cumatru, nanas, verisor, sogor, fin… recomandat sever de monokoyosu-i tatane socral ori… chiar de catre Daciada din dotare.

  • Kot Kodak bis

    @Kot Kodak
    Andrei -- nu Adrian -- Muraru, fratello!

  • Constantin Florescu

    Cred ca Andrei Muraru a facut din ICCMER un institut foarte respectat, as spune chiar onorabil. A aratat ca tineretea e o virtute care trebuie probata, lucru pe care l-a dovedit cu asupra de masura. A luat o institutie necunoscuta si a transformat-o intr-un centru de investigare de calibru european. Cred ca acest tanar are un viitor frumos inainte. Actul demisiei, cum bine observati dle Tudoran, este unul onorabil. Sa nu uitam ca personalitati precum Marius Oprea sau Vladimir Tismaneanu nu au avut discernamant nici macar cat acest pusti. Au fost dati afara tocmai pentru ca nu au avut onoarea sa plece din functie cand toate conditiile politice aratau ca asa se va intampla.

  • Dinan

    @Constantin Florescu
    Intrutotul de acord: baiatul asta are onoare, deci caracter. HATS OFF!

  • Surfer

    Toate bune si frumoase, dar sa stam stramb si sa judecam drept: dl. Andrei Muraru este, cumva, finul domnului Relu Fenechiu? Are vreo legatura numirea sa in fruntea IICCMER si a fratelui domniei-sale, Alexandru Muraru, in fruntea Institutului National al Patrimoniului cu venirea USL in fruntea bucatelor? Ce anume ii recomanda pe cei doi frati pentru astfel de functii? “Vocea si talenutul” lor? Demisiile respective au cumva legatura cu intrarea dupa gratii a protectorului Fenechiu sau cu onoarea “nereperata” a respectivilor domni? In plus, aveti idee cam in ce maniera a condus dl. Andrei Muraru institutia? Poate ar trebui sa cititi scrisorile deschise publicate de colegii domniei-sale, exasperati de atitudinea de proprietar de plantatie a distinsului iesean! Le gasiti usor pe internet! Succes!!!

WP Admin