≡ Menu

O contradicție în termeni – spirit critic cu sens unic

Desen & Copyright @ DION

Desen & Copyright @ DION

Cum era de așteptat, în paralel cu gimnastica de repoziționare, Profesorul Giruetă umblă cu photoshop-ul prin eroicul său trecut de “intelectual critic”.

Ieri, dintr-un penal (“Un Relu Fenechiu cu nume german”), dl Klaus Iohannis a devenit pentru Profesorul Giruetă omul care “a propus un alt mod de a vorbi, de a gândi, de a acționa în spațiul public. Unul al civilității, rațiunii și decenței. Este bine să ținem minte că în acest momente sumbre, Klaus Iohannis a apărat dreptul sacru al cetățenilor de a vota.”

După cum se vede, noi avem memorie bună – ținem minte nu doar spiritul critic de după primul tur. Ținem minte și spiritul critic de dinaintea primului tur. Și suntem deja scuturați de râs, gândindu-ne la minunile de care se va dovedi capabil un asemenea “spirit critic” după 16 decembrie.

Azi, Profesorul Giruetă rostește o adevărată Enciclică online despre spiritul critic și intelectualii critici.

Începe în trombă: E timpul să spunem lucrurilor pe nume.

Până acum nu a fost?

Dar, mă rog, mai bine mai târziu decât niciodată, nu?

Ne îngroapă sub enunțuri:

“Nu intelectualii critici au aclamat, cu iresponsabil zel, asaltul împotriva legii efectuat de Victor Ponta, Crin Antonescu și Dan Voiculescu în vara anului 2012.”/…/”Nu intelectualii critici au apărut voioși pe “Antene” susținând mișelile bazilor, gâzilor, ciutacilor și altor danegrecu.”/…/”Nu intelectualii critici Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieș, ca sa dau câteva nume, sunt cei care, de ani de zile, se distrează iresponsabil pe seama conceptului si practicilor statului de drept.” Etc.

Adevărul parțial e un fel de minciună în curs de dezvoltare.

Spiritul critic practicat de Profesorul Giruetă este unul cu sens unic, așa cum statul de drept pentru care te lasă să înțelegi că și-ar da viața este mai degrabă un stat de drept preferențial.

Da, îmi amintesc situații în care unii dintre intelectualii numiți de Profesorul Giruetă nu au ezitat să se delimiteze de poziții inadecvate, să critice afirmații și acțiuni inacceptabile ale proiectului politic Băsescu. Etc.

Dl Pleșu a mers până la un act de demisie. Dl Liiceanu n-a înghițit porcăria cu EBA europarlamentară. Dl Cărtărescu nu s-a sfiit să scrie, încă de acum câțiva ani, despre împotmolirea proiectului Băsescu. Etc.

Profesorul Giruetă nu a fost surprins niciodată în ultimul deceniu exercitându-și spiritul critic altfel decât în sens unic. Azi, ca de atâtea multe ori, se ascunde în spatele numelor altora.

“Slugărnicie” nu este un sinonim pentru “spirit critic”, așa cum “spirit critic” nu este o perifrază pentru “slugărnicie”.

Spirit critic cu sens unic de întrebuințare este o ridicolă contradicție în termeni.

Pentru unii, din a doua, devine singura lor natură.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

 

 

 

 

  • Stefan Kovacs

    Vă referiți la domnul acela, nu mai țin minte cum îl cheamă, care lăuda orice fel de porcărie a lui Băsescu ?

  • Da, la domnul cu pricina ma gandesc, din domnul cu pricina citez si de resursele domnului cu pricina ma minunez. Pacata de cartea pe care o stie!

  • cercel

    Ce carte stie, d-le DT? Spuneti-ne si noua, daca nu sintem prea indiscreti, titlul ei, autorul si editura la care a aparut.

  • reader

    “cartea pe care o stie”…

    Asta e o tema interesanta in sine.

    Nu
    cred ca se pot demonstra efecte neaparat pozitive ale lecturilor vaste
    asupra comportamentului (precizez ca nu fac vreo aluzie la / sau
    comparatie cu subiectul acestui articol).

    Un exemplu: putina lume
    stie ce cititor avid era Stalin. Un scriitor moscovit al carui nume
    nu-l mai retin, dar de mare succes la vremea respectiva, e trezit la 3
    dimineata de soneria telefonului. Nu vreau sa ma gindesc ce trebuie sa
    fi fost in sufletul omului cind, ridicind receptorul, a auzit vocea lui
    Stalin! Dar a fost de bine. Tocmai terminase de citit ultimul lui roman
    si fusese atit de entuziasmat incit a simtit nevoia sa il felicite
    imediat si sa ii recomande sa continue in acelasi fel pentru ca e pe
    drumul cel bun.

    Stalin fusese la inceputuri publicist si editor
    (Pravda). Se pare ca era “the ultimate proofreader” si nu-i scapa nici
    cea mai marunta greseala a autorilor, sau de tipar.

    Insa ce m-a
    lasat perplex in ce il priveste pe tinarul Stalin, fiu de cizmar din
    Georgia, e ceea ce s-a gasit intr-o scrisoare pe care i-a trimis-o unei
    prietene, in care ii spunea ca “Furtuna” e cea mai buna piesa de teatru a
    lui Shakespeare.

    Citi romani dintr-un milion au citit, o suta
    de ani mai tirziu, nu toate piesele lui Shakespeare ca sa poata face
    comparatii, dar macar una singura?!

    Intr-o dezbatere televizata pentru presedintia Romaniei ar fi bagat nea Stalin in buzunar 100% din voturile intelectualitatii critice si ale celei mai putin critice, inclusiv ale educatoarelor de gradinita si ale coafezelor din centrul Bucurestiului daca, dupa ce ar fi recitat, cintat si dansat la cererea moderatorilor, ar fi raspuns “Furtuna”, de Shakespeare, la testul suprem: “Care e ultima carte pe care ati citit-o?”

  • Ultor

    Intelectual critic este o formulare pleonastica. Daca observam ca intelectualul nostru n-a fost/nu este critic se poate spune ca nu este intelectual?

  • Dezideriu Dudas

    Nea Stalin ? Dom’ readere, esti de-al nostru. Nu uita periuta de dinti. Sireturi ai la bocanci ? Curea ? Sa fie usor de scos…

  • Dezideriu Dudas

    “Stalinism pentru eternitate” -- productie proprie si comercializare “capitalista”…

  • Eu nu m-aș lua după cele se se spun în campania electorală.
    Iar în materie de gesturi polemice ale subsemnatului m-aș ruga la Ăl de sus pentru multă prudență. Bneînțeles că nu vă spun o noutate, domnule Tudoran, dar pe acel teren poți fi ‘întors’ foarte ușor…

  • Bogdan Brebenel

    “Dl Liiceanu n-a înghițit porcăria cu EBA europarlamentară.”

    Adevărat, dar l-a încoronat pe TB drept “Președintele Intelectualilor”. A mers prea departe cu aprecierile.

  • Donkeypapuas

    Foarte rău că nu mai reţineţi numele! Cred că la Mihail Bulgakov v-aţi referit, aşa că o cam daţi în bară cu aluziile:

    “In his autobiography, Bulgakov claimed to have written to Stalin out of desperation and mental anguish, never intending to post the letter. He received a phone call directly from the Soviet leader, who asked the writer whether he really desired to leave the Soviet Union. Bulgakov replied that a Russian writer cannot live outside of his homeland. Stalin gave him permission to continue working at the Art Theater” (conform Wikipedia)

  • Stiu.
    Ce spui in campania electorala este un fel de hartie de turnesol.
    Dupa campanie poti retracta, nuanta, glumi etc., dar hartia de turnesol te-a fixat in … insectar. N-as spune definitiv, caci doar vorbim de politic, unde definit echivaleaz cu ce va intre 1 minut si o zi…

WP Admin