≡ Menu

O contradicție în termeni: Reformismul

centaurul

Reformiștii constituie probabil categoria cea mai bizară care populează partidele politice românești. Discursul lor a fost singurul cât de cât încurajator, aducând, pentru o vreme, o rază de speranță în legătură cu viitoarea calitate a clasei politice. Dar eșecuri răsunătoare și repetate, spectacole jenante de oportunism cum ar fi cele oferite de Teatrul Român de Urlători – “TRU” etc. i-au aruncat în nesemnificativ.

Un caz pe care l-aș numi tragic, dacă politica nu ar fi o cómedie, este cel al dnei Monica Macovei. De câte ori a încercat să provoace fie și o mini-reformă în partid, a eșuat. După asemenea eșecuri, s-a născut o întrebare justificată: ”Dacă nu reușește în partidul dânsei, cu ce drept cere altor partide asemenea reforme morale?”

Decredibilizată intern de lipsa de apetit reformist a propriului partid, dna Macovei a devenit un bun exclusiv de export: constant apreciată și ascultată în afara țării, devine din ce în ce mai controversată în interiorul ei. Prin demersurile sale parlamentare, și nu doar prin ele, dna Macovei pare un europarlamentar independent. Tehnic, repezintă PD-L, fără de care nu ar fi putut ajunge la Bruxelles. Ideologic, este cvasi-băsistă.

A ales să rămână în  PD-L, partid a cărui moralitate șovăielnică nu are nimic în comun cu standardele Domniei sale. În PMP nu putea migra, fiindcă acolo standardele morale sunt stabilite de contagiasa doamnă Elena Udrea și de agramata națională, dna Elena Băsescu. Reformismul pe care-l poate impune în acest moment dna Macovei este doar unul prin detur – via Bruxelles. Un compromis cu nimic mai compromițător decât altele.

Nu există o singură cauză a situației în care se află azi reformiștii din toate partidele românești. Dar una fundamentală este poziționarea lor într-o contradicție de termeni. Rămânând la cazul celor din PMP, este limpede care sunt – la nivel declarativ – reformiștii, dar, la nivel practic, este din ce în ce mai neclar în raport cu cine și cu ce anume sunt reformiști, ce anume vor să reformeze.

La recentul Congres al PMP, dl Adrian Papahagi a ilustrat în chip desăvârșit contradicția în termeni la care mă refer. Pe de-o parte — asemeni celorlalți reformiști și nereformiști – a reiterat că PMP trebuie să continuie ce a început președintele Traian Băsescu, dar, pe de altă parte, a cerut colegilor de partid să fie curajoși, nu căcăcioși.

În ce ar consta curajul respectiv? Mister. Ce înseamnă a fi căcăcios, când ai șansa să fii curajos? Mister. Cine anume și prin ce metode dă mai multe șanse în partid căcăcioșilor decât curajoșilor? Mister. Cum se poate scăpa de balastul produs de căcăcioși, pentru a se face cât mai mult loc diamantului reformist? Mister.

Deci, după dl Papahagi și alți reformiști din PMP, construcția dlui Băsescu este splendidă, dar trebuie reformată. De ce? Cine în lumea asta se apucă să schimbe ce merge strună? Ce anume din perfecțiunea mecanismului băsescian și de ce anume trebuie reformat nu s-a putut înțelege nici măcar de la singurul reformator rămas în cursă împotriva nereformatei Elena Udrea – domnul Daniel Funeriu.

Între dl Papahagi, care a declarat “Mie mi se rupe” și dna Udrea, care a declarat “Mi-e nu mi se rupe”, partidul, căci despre el era vorba în rupere, a optat pentru fiabilitatea desăvârșită a componentelor geostrategice ale dnei Udrea.

Adăugată la discursul simplu, beton, al acesteia, care la orice întrebare despre strategia partidului răspunde “Să continuăm ce a început președintele Traian Băsescu!”, această fiabilitate a făcut ca versetul biblic al dlui Papahagi, “Vai de partidul care nu are un Băsescu!”, să pară un jurământ de credință mult mai ezitant. Mai ales că dl Papahagi comitea eroarea monumentală de a pune Leader-ul Maximus pe același plan cu pălmașii de partid – “Vai de partidul care n-are profesori și intelectuali!”

01.18

Aflăm de la dl Ștefan Vlaston că domnii Adrian Papahagi și Teodor Baconschi (altfel prieteni foarte apropiați) au fost incapabili să-și coordoneze mișcările, sfârșind prin a candida unul împotriva celuilalt și turmentând, în felul acesta, electoratul prezent la congres. Și, acolo unde, fără să vrea, doi reformiști se rad reciproc, câștigă duduia Status Quo.

Dacă dl Vlaston nu se înșeală, omul de rând are dreptul să pună o întrebare simplă: Domnilor, dacă nu vă puteți coordona mișcări simple, la nivel de mini-partid, cui să inspirați încrederea de a vă da, într-o zi, pe mână treburile unei țări întregi? S-ar putea ca dependența de Traian Băsescu să fie mai cumplită tocmai în cazul curajoșilor decât în cazul căcăcioșilor.

Cred că ce îi împiedică pe reformiști să facă un pas întreg este teama de a nu fi luați drept deviaționiști în raport cu azimutul tutelarbăsescianismul. În trecutul “de tristă amintire” o asemenea etichetă atrăgea după sine nu doar excluderea din partid. Totuși, azi nu mai dispare nimeni de pe stradă, nu mai e nimeni săltat din pat la miezul nopții, nu mai este nimeni ucis cu o lovitură de rangă în cap, după ce este declarat deviaționist. Și atunci?

Cu cât reformiștii vor întârzia mai mult să probeze că sunt, cu adevărat, capabili să declanșeze reforme, cu atât mai mult riscă să se scufunde în irelevanță. Și de acolo nu-i va mai scoate la lumină nici măcar locomotive politice de calibrul unui Traian Băsescu, fiindcă, evident, unor asemenea lideri nici nu le plac căcăcioșii, nici nu au motiv să stabilească, zilnic, granița între căcăcioși și curajoși. Cu cât este mai flexibilă o asemenea frontieră, cu atât mai bine pentru marii operatori politici.

Singurul reformism omologat în partidele politice românești este servilismul.

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • Domnule Tudoran. Eu stiam de un alt soi de TRU care ne spunea despre un presedinte pentru alte coordonate isterice (uups erau istorioce) dar probabil actor la Teatrul Roman de Urlatori

  • Valeriu Mangu

    Articolul “Mandatul Presedintelui Romaniei in exercitiu urmeaza sa se incheie la 10 februarie 2015 (= 20 decembrie 2014 + 52 zile)” (II), pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • @virgil

    In opinia mea, TRU este una din marele capodopere ale oportunismului: prins ca incasa bani de la “Cotidianul” unde scria pentru PD-L (pe alti bani), a fost dat cu suturi afara de colegii si prietenii sai de la “Cotidianul”. A intrat oficial in PD-L, a ajuns unde-l interesa — Europarlament — si de atunci, pentru acei 10,000-20,000 Euro pe luna plus diurna zilnica de 350 Euro/zi, a facut tot ce i s-a ordonat ba de unii, ba de altii. O mare editura bucuresteana il edita intr-o editie monumentala si ni-l prezenta drept un mare spirit al liberalismului. Ce-o fi avand de zis azi editorul cu pricina?… Inflatia de lichele nu s-a oprit in decembrie 1989 cum credeau unii…

  • OvidiuB

    Domnule Tudoran,

    din perspectiva celor care trebuie sa (mai intai, fundamenteze si apoi sa) ia o alegere, cred ca tema de reflectie este: pe cine sa placi mai mult: pe cei care pretind ca sunt reformisti, dar esueaza in reformele pe care le pretind sau pe cei care nici nu pretind si nici nu fac reforme, ramanand…egali cu sine? C(in)e e mai rau: ipocritul sau nesimtitul?

  • @OvidiuB

    Optiunea merge spre o categorie deocamdata inexistenta in Romania: reformisti care sa spuna CE nu merge in partidul lor, din cauza CUI nu merge, CUM pot fi rezolvate impasurile (mai ales cele morale) iar daca o o sansa sa ajunga in varf CHIAR sa faca ce tot spun ca ar fi capabili sa faca. A spune adevarul PE JUMATATE nu e un mare progres fata de a nu spune adevarul.

  • OvidiuB

    @DT

    A treia cale, pârdalnica -- n-ar mai apărea o data…

  • vespasián cufurel

    dom tudorane,

    am intzeles eu bine, cei care nu l’au ascultat pe d-l papa hadgi si au votat’o pe marea doamna halba_ca_zapata, au fost niste cacacioooosi???

    urita meserie!

  • alex rauta

    dle. Tudoran

    Nu sunteti primul care constata esecul “reformismului”. Ar fi insa cateva amendamente de adus: 1) Chiar Daniel Funeriu a subliniat ca nu are sens sa ai o aripa reformista intr-un partid infiintat de cateva luni. Nici nu stiai bine cum arata, dar erai angajat in reformarea sa … nu suna coerent, nu? E un abuz insasi folosirea conceptului de “reformist” in acest context. 2) Ideea de reforma nu s-a nascut ca o restructurare/primenire de partid. Chiar si daca ramanem la acest inteles ingust (si lasam deoparte reformarea justitiei, a sistemului de taxare, a sistemului bancar, a proprietatii si tot ce s-a intamplat de 25 de ani incoace care nu poate fi categorisit drept iremediabil esec) tot nu e drept sa spunem ca ideea a fost aruncata in nesemnificativ. Asa e, Monica Macovei a esuat atunci cand a propus prima oara un cod etic in PDL si, totusi, pe baza dezbaterii declansate atunci s-a nascut acea comisie de triere in ARD si oaresce presiune publica la adresa guvernului Ponta sa-si schimbe ministrii acuzati. In momentul asta Macovei isi joaca cartile (putine) pentru influentarea comportamentului viitor al aliantei PNL-PDL. Nu pare sa fi ramas fara speranta…

  • @alex rauta

    1.Dl Funeriu se inseala (sau minte), caci PMP nu este un partid infiintat de CATEVA LUNI. Este un partid inca de cand a fost inregistrat ca MISCARE de Ioana Basescu in 2011, la cererea tatalui. Are, asadar, 3 ani vechime adevarata. Desi lansat pe piata acum cateva luni, la cladirea acestui partid s-a lucrat in draci, de mult. Conceptul de “reformist” nu e folosit aici abuziv, fiindca acest PMP nu este un partid nou ci o halca din partidul vechi, PD-L, tot un vehicol politic al dlui Basescu. Si in el au venit din PD-L nu doar reformisti ci si nereformisti, cu totii adusi doar de elanul anti-=Blaga si pro-Basescu.
    2. Nu ideea a fost aruncata in nesemnificativ, ci reformistii esuati au intrat in nesemnificativ.
    3. Dna Macovei joaca, asa cum o face de multa vreme, cu putine carti dar cu o incapatanare demna de toata stima -- altii, in locul ei, ar fi abandonat de mult. Dar si efortul ei se afla intr-o contradictie -- ce viitor MORAL poate avea o alianta intre cei cu (inchipuita) lovitura de stat si victimele acelei lovituri de stat? Toate aceste aliante ( ce sa mai spunem de Ponta & Dan Diaconescu!) sunt facute nu din sansele unui proiect politic, ci din disperarea celor care nu mai au cum sa faca nicio alianta noua, toate “permutarile circulare” fiind de mult epuizate.
    4. Sperante trebuie sa nutrim, altfel…
    5. Ca dl Basescu ramane, de departe, cel mai important actor politic al ultimei decade nu e un mister si pentru asta — ca ne place dele ori nu — merita tot respectul noastru. Un mister ramane cum de la umba acestui stejar nu a reusit sa creasca pana acum nici macar un boschet politic…

  • Dorine, gînd la gînd cu bucurie. Exact așa scriu și eu în Adevărul. Firește, altfel. 🙂

  • OntelusDG

    Imn ziaristului
    Intelectual-politician,/ mândru de el e ziaristul,/ între o știre și-un can-can,/ porecla sa e hedonistul.// Întotdeauna are-un preț,/ se vinde cum se nimerește,/ adesea pare nătăfleț,/ dar nu știi sigur cui servește.

  • St.+James

    @ DT # 9 pct. 3

    Macar am aflat care-i culmea traseismului. Ala de partide !

  • alex rauta

    dle. Tudoran, intai imi cer scuze daca s-ar putea sa fi parut agresiv la adresa dvs. Recunosc, ma deranjeaza genul de constatare conforma careia reformismul (prin reprezentantii sai) a produs pana acum mai ales esecuri rasunatoare si dezamagiri. Putem sa ne intrebam si cum anume genul acesta de discurs contribuie la propria sa reconfirmare in viitor. Altfel, insa, trebuie sa recunosc ca aveti dreptate in ceea ce ati spus mai sus, doar ca dreptatea dvs. este abstracta, inutilizabila in experienta de zi cu zi.

    In plus, v-as mai spune ca as considera in continuare folosirea ideii de reformism in legatura cu PMP drept un abuz (al celor implicati, dvs. doar il perpetuati). Intrebarea cheie ar fi: care e proiectul lor de reforma? Ca pana acum am auzit doar ca respectivii universitari ar fi trebuit sa ocupe functii de conducere. Nu zic, in comparatie cu rezultatul alegerilor interne, ei ar fi reprezentat o noutate, dar nu o directie de reforma.

    Cat despre misterele stejarului politic Basescu, prefer sa cred ca ne putem descurca si fara sondarea lor. Apasa din ce in ce mai putin asupra prezentului.

  • InimaRea

    M-am luminat -- reformismul e rațiunea de a fi a politicului românesc. Toată neînțelegerea de pînă acum -- și din viitor, dacă se-ncăpățînează a rezista -- vine din semnificat: reformism nu este a schimba forma a ceva (aspectul, anatomia cu care se prezintă în lume). Nu, reformismul este a veni cu ceva nou peste forma veche, canonizată. Astfel, un partid e un partid: în orice formă ar fi pus, are toate alea la el (conducere, structuri în teritoriu, dorință de putere politică, discurs de amețit fraierul român). A înființa un nou partid se cheamă reformă dacă iese un nou partid -- ce-i așa complicat? Astfel, ”partidele istorice” sînt teoretic nereformabile, fiindca-s vechi. Printre, PSD, care nu s-a mai reformat de cînd e PSD. Dacă, mîine, PSD se cheamă altfel, e reformat.
    Mai simplu spus: anagrama e reformă. ANA poate fi reformat: ANA. Prin platforma-program, se stabilește că ANA se citește invers decît se citea pînă la reformă. (Sigur, anagrama poate exagera -- NAA, AAN, dar nu se face, se vede cu ochiu’liber).
    Cel mai bine, se vede asta la popularii noștri proeuropeni. Cum bine zicea Marin Preda (Cel mai iubit…) avem o parte lemn-oasă, și o parte fier-oasă. Adică, un mîner și unealta propriu-zisă. Ai schimbat partea fier-oasă, ai reformat unealta, în ansamblu. Partea nereformabilă este de un’se ține ea -- unealta.
    Dar se poate și mai radical (unde ”radical” e ceva ce se schimbă mai rar, nu ceva care nu mai poate fi reformat fiindcă a ajuns la esență). Astfel, se poate schimba chiar mînerul -- rămînînd partea fier-oasă. Atunci, reforma e doar la vîrful partidului.
    Fiindcă sper c-ați înțeles -- conducerea unui partid e mînerul de care se apucă el cînd e de pus la treabă. Doar n-o lua cineva secera de lama zimțată, voi ce părere aveți?
    Acum, că veni vorba de conducere, să urmărim puțin procesul: se face congres pentru alegerea unui nou mîner, la care candidează mai mult mînere. Ați înțeles, nu partea fier-oasă contează, ci a lemn-oasă. De regulă, mînerul de pînă la alegeri face jocurile, stabilind dacă va rămîne el Mînerul, ori va ceda locul unuia atent selecționat.
    Un mîner emergent -- să zicem -- poate accepta ori nu, reforma (căci și confirmarea în funcție a Mînerului de pînă la alegeri e tot reformă, în cazul că n-ați înțeles procesul reformator). Dacă n-o, își caută altă parte fier-oasă, să fie el Mînerul unei scule mai mici dar diferite de a care l-a refuzat.
    Apare o ciudățenie: un mîner dimensionat pentru o sculă mare (PDL, să zicem) se atașează (politic, nu sentimental) de o sculă mică-mică (potrivit principiului hegelian Ce-i mai mică și mai mică -- virgulă -- ca o aia de furnică?) Rezultă o unealtă nefuncțională: cogeamite mînerul -- și ceva, în prelungire, cu care zgîrîi dar nu tai, ca n-ai destulă parte fier-oasă.
    Dacă ați prins șpilul, știți deja că lemnul domină fierul.Că e o artă -- artizanat, dacă așa doriți -- să faci un mîner capabil, vizionar, de mare viitor. E de preferat o esență tare -- stejar, nu brad, să zicem. Stejar bătrîn e și mai preferabil (am intrat în logica discursului lemn-os, sper că observați. Uite-așa, din aproape în aproape, am ajuns la Limba-de-lemn).
    Asta-i taina! Să recunoști dintr-o ochire care limbă-i din lemn promițător politic, și care -- din fier numai bun de dat la topit și turnat în altă formă (reformat, adică).
    Politicianul demn de respect -- cum zice dl Tudoran -- care este Băsescu și-a ales limba de lemn de mare viitor -- Udrea. Care-și probează potențialul lemn-os (mîner-os) prin următorul discurs: Sîntem aici pentru a-i alege pe cei mai buni dintre noi.
    Pre limba-de lemn, asta-nsemnînd ”Să ne alegem pe mine”.
    De ce, s-ar putea-ntreba careva din afara subtilului proces lingvistic de reformare politică. Iată și discursul motivațional: Pentru a continua reforma inițiată de președintele Băsescu.
    În limba veche, Limba era crainicul stăpînirii (purtător de cuvînt, mai nou). Astfel că Udrea e Limba (dregătorie, să ne-nțelegem) a Băsescului. Ea dă glas -- toacă, zic eu că-i bine spus -- minții atotcuprinzătoare a Mînerului Absolut. Astfel că, dacă-l vezi agrăind pe Băsescu, o auzi pe Udrea tocînd.
    Chiar, n-ați observat pînă acum ce blond se exprimă președintele nostru demn de respect (cum zice dl Tudoran)? Ce țăcănit de tocuri-cui îi ritmează discursul?
    Despre rășpect și ce mama supărării mai poate-nsemna el, în zilele noastre, ia-amu, pe mică -- pe ceas!

  • Shadow

    @Dle Tudoran
    capodopera oportunismului(tru) am sesizat-o extrem cand pe o scena inaintea unor alegeri acesta “urla din toti bojocii” magistrala sintagma “pita nu mita”. Hehe depinde de la ce “nivel” incolo deh.

    Pt mine nu este un mister ca la “umbra stejarului” basescian nu a aparut un “boschet politic” din imediata sa apropiere. Au aparut insa o gramada de “boscheti” si “boschetari” politici la “opozantii acestuia” asa cum au aparut la “famiglia” apropiata.
    ponta, crin, etc sunt doar doua exemple de “boscheti”/”boschetari” care nu fac decat sa adore “precedentele” create de “batranul stejar” mancat deja in adancime de serviciile asa zis apolitice. elena udrea nu este nici ea diferita, blaga nici el, si o intreaga “liota”.

  • @alex rauta

    1. Nu exista vreun motiv pentru a va prezenta scuze!? Discutam, nu?
    2. Probabil ca dreptatea mea este una… abstracta, dar falsele schimbari la fata ale unor partide si oameni arunca totul in… abstract.
    3. Mentionand ca dna Udrea are un singur raspuns la orice fel de intrebare in legatura cu platforma si priectul partidului (“Basescu!”) spuneam acelasi lucra ca si dvs: nu se vede de ce sunt ei “un altfel de partid”, nu se vede ce aduc “nou”, si, mai ales, in cazul “vechilor noi”, ca dna Udrea, Anton etc. nu se vede daca au acceptat ca au calcat in gropi, in trecut, si cum vor sa le ocoleasca in viitor.Tot ce se vede este o mare forinta de putere si o gargara asurzitoare.
    4. Nu sunt printre cei care cred ca daca ai niste intelectuali in partid trebuie sa le oferi locuri de conducere doar, asa, pentru ca sunt intelectuali. Dar daca un intelectual scoate 14% la europarlamentare si altii nu au fost in stare nici de 3% sa-i impingi in fata pe cei din urma e aberant. Exita intelectuali intrati in politica care pot indeplini un rol de conducere, altiii -- nu. Intelegerea unei carti si intelegerea unui mecanism de partid sunt doua seturi de pricepere diferite.
    5. Dna Udrea vrea acum analiza rezultatelor sub 6%. Cine si de ce nu a scos mai mult. M-apuca rasul: dansa a PIERDUT alegerile parlamentare in fata unui cvasinecunoscut in politica. A intrat in Parlament gratie pomanei electorale numita “redistribuire”. Iti trebuie un tupeu imens (si il are) sa-i tragi de urechi pe cei care “nu au performat la alegeri”…
    6. Nu stiu daca stejarul politic Basescu apasa “din ce in ce mai putin asupra prezentului”. Un politician cu forta sa nu “se stinge” cu una cu doua, mai ales can in preajma-i nu se vede mare lucru. Multi dintre cei care-l critica azi s-ar putea sa-l regrete, dupa ce vor vedea cu ce politicieni de varf, “noi” s-a procopsit Romania.

  • Dezideriu Dudas

    @ Pentru toti : SCOATETI O FOAIE DE HARTIE, LUCRARE DE CONTROL LA INVATAMANT … !

    INTREBARILE “D-LUI DIRIGINTE” ( doua ) :

    1. CINE A SCRIS IDEILE DE MAI JOS ?
    2. Sunt de Stanga , de Dreapta, sau pârdalnice, cum ne scrie OvidiuB la #6 ?
    ( eu recunosc ca am picat testul. Nu m-as gfi gandit 1000 de ani…, dupa 25 de ani de “evlavie si piosenie capitalista romaneasca” la asemenea grozavie”…)

    IDEILE:
    @ Cred in suprema valoare a a individului precum si in dreptul sau la viata, libertate si cautare a fericirii
    @ Cred ca fiecare drept implica o responsabilitate, fiecare ocazie – o obligatie, fiecare posesie – o datorie.
    @ Cred in demnitatea muncii, manuale sau intelectuale; cred ca lumea nu datoreaza omului numai o existenta ci datoreaza fiecarui om posibilitatea de a-si crea existenta.
    @ Cred ca a fi cumpatat este esential pentru o viata buna si ordonata dar si ca a face economii constituie prima exigenta de indeplinit pentru a obtine o structura financiara viabila si dinamica, atat la nivel guvernamental cat si in afacerile si viata personale.
    @ Cred ca adevarul si justitia sunt fundamentale pentru a avea o ordine sociala durabila
    @ Cred in caracterul sacru al fiecarei promisiuni ; cuvantul dat de un om ar trebui sa fie la fel de important ca si bonitatea sa financiara; caracterul – si nu bogatia sau puterea detinuta intr-o anumita pozitie – reprezinta valoarea suprema.
    @ Cred ca a realiza lucruri utile constituie datoria comuna a tuturor oamenilor si ca numai in focul purificator al sacrificiului personal se consuma reziduurile egoismului. Astfel incat sufletul omenesc sa se poata afirma in plenitudinea sa.
    @ Cred intr-un atotstiutor si a-toate-iubitor Dumnezeu – indiferent de numele Sau – si ca implinirea maxima, fericirea cea mai mare si utilitatea cea mai larga se pot obtine daca se trraieste conform vointei Sale.
    @ Cred ca iubirea reprezinta cel mai important lucru in aceasta lume ; ca ea este singura care poate invinge ura si ca dreptul poate si va triumfa asupra fortei.

    Ca si fondator al Asociatiei Consultatilor de Investitii pe Piata de Capital din Romania, avand astfel o relatie speciala cu “dirigintele”…, cred ca am aceasta indreptatire de a-i fi asistent in aceasta lucrare…De fapt, pozitionarea cea mai gresita a mea fata de piata de capital, a fost determinata de ayatollahii prea zglobii ai “fostului diriginte”…D-nul Vasile Gogea insa va zambi cand va vedea ca am afirmat ca doar am gresit si nu am fost in confuzie…Nu stiu insa daca macar d-nul V.Gogea va ghici autorul. Nu cred ca-l va ajuta nici “ironia” din teza-i de licenta in “filozofia fostului diriginte”…, desi, acea ironie cred ca a facut si face sa functioneze motorul societatilor libere, asociate “actualului diriginte”… El a invocat-o atunci, cred, tocmai din aceasta cauza.

  • Dezideriu Dudas

    COMPLETARE
    Am uitat sa transcriu un “crez” important :

    @ Cred ca legea a fost facuta pentru om si nu omul pentru lege; ca guvernul este in slujba oamenilor si nu conducatorul lor.

  • OntelusDG

    Imn afaceristului
    Politicianul pentru conturi,/ mândru de el, afaceristul/ e specialistul în aconturi,/ semnând contract, asumă riscul.// Se mișcă între fisc și piețe,/ pe rând, e fiară, diplomat,/ când din greșeli vrea să învețe,/ se vede brusc falimentat.

  • alex rauta

    Asa e dle. Tudoran, sunt doua feluri de impostura atunci cand se asociaza reformismul cu PMP. Acela care spune ca PMP ar fi in sine reformist, pentru ca Basescu (abstract), si acela care spune ca ar exista o aripa reformista in PMP, formata din niste universitari care nici macar Basescu nu prea spun cu toata gura. Eu ma refeream numai la a doua pentru ca prima prea a devenit gogonata in urma alegerilor interne.

    Si reprosul ca dreptatea dvs. s-ar manifesta doar la un nivel abstract cred ca l-as putea explica doar prin dorinta de a pastra ideea de reforma si reformism in afara derizoriului. Nu mi se pare productiv sa constatam derizoriul unui cuvant si sa nu facem efortul sa-i aparam sensul. Mai demult s-a intamplat acelasi lucru cu “deontologie” in presa si asta nu a dus la nimic bun.

    Altfel, va multumesc pentru raspunsuri. Ma onoreaza atentia dvs, chiar si cand ma luati subtil peste picior.

  • @ alex rauta

    Nu am avut intentia de a va lua peste picior. Daca asa au sunat raspunsurile mele, ve preint scruzele de rigoare si sper sa fie acceptate.
    Pe dl Basescu il vor regrata multi, chiar daca azi unora o asemenea predictie li se pare de-a dreptul imbecila…

  • Dezideriu Dudas

    RASPUNSUL LA AUTORUL “CREZULUI CAPITALISTULUI “ ( blog d-nul Dorin Tudoran : http://www.dorintudoran.com/o-contradictie-in-termeni-reformismul/comment-page-1/#comment-43451 )

    John D. Rockefeller Jr.
    ( SUA, New York, Manhattan, Rockefeller Center )

    SURSA :

    Prof. univ.dr. ing. Nicolae Dragulanescu
    Dir. Ex. Fundatia Premiul Roman pentru Calitate JM Juran
    Secretar general – Fundatia Romana Pentru Promovarea Calitatii

    In materialul : “ De la interesul personal si interesul de grup la interesul national – Rezistenta la schimbare“ , pentru Conferinta : “ Interesul national in context european”, organizata de “ Asociatia Strategia Dezvoltarii Romaniei – Regiunea Dobrogea” in data de 28 mai 2014 in Aula Mare a Universitatii Andrei Saguna din Constanta.

  • OntelusDG

    Imho, Tony Banks at his best, Genesis at his best, Progressive rock at his best:
    rel="nofollow">

  • @) DT, All

    Cred ca unii din reformistii/reformatii astia sint destul de bine prinsi de Doru Buscu…

    http://catavencii.ro/editorial/intelectualii-cei-prosti/

  • Bogdan C.

    @D. Dudas
    Excelenta, mult stimate,înalt preasfințite
    Cioran scria în Caiete ca de multe ori simte imboldul de a declama precum în fata unei mari mulțimi sau ca se simte mereu ca și cum ar declama în fata unei mari mulțimi. Asa și dvs. Numai ca asta nu salvează pe nimeni, nici măcar pe dvs.

  • martin looser

    Ma scuzati daca-s redundant, am tot zis asta de cand ‘mnealor [gen preda, baconski…, parca nu si papahagi, el pare unpic translatat cu… mentalul] s-au autodeclarat astfel, mi se pare ca, efectiv, e un abuz ortografic, sau hai, o eroare [speculata] de tehnoredactare, …deci, va implor, cititi corect, e ReFomisti, …pentru numele lui Dumnezeu…

  • Dana(Mara)

    http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Epupat-piata-euro-maidanului%E2%80%9D-franco-germanii-felicita-si-abandoneaza-ucraina-in-favoarea-relatiei-cu-rusia/
    Pragmatici si cinici versus pragmatici si cinici. Iar Europa de est si sudica iese cam fraiera din toata povestea asta. Toate ar fi in sfera unei relative normalitati pentru ca in genaral in relatiile comerciale si in viata unii sint mai abili, dar deja cind se apeleaza la diversiuni si insncenari pentru a finaliza planuri economice, mercantile si acestor inscenari le cad victime oameni nevinovati intr-un numar impresionant ( vezi Siria iar scenariul se repeta in Ucraina) este totusi jenant pentru partea lumii care se considera civilizata. Si culmea ipocriziei este ca se invoca tocmai valorile democratiei care in fond sint incalcate -- dreptul fiecarui popor la autodeterminare, la conducerea destinului in functie de interesele si aspiratiile lui. De ce nevoia asta imperioasa de a tot ajuta mersul istoriei dar in directii nenaturale, care pina la urma intr-o forma sau alta vor izbucni poate cu mai mare forta. Cind este mai simplu ca lucrurile sa se regleze natural, prin negociere atit cit se poate de onesta.

  • shadow

    @Dle Tudoran
    aveti dreptate cand spuneti ca s-ar putea ca “lumea” sa-l regrete pe basescu. O mare parte a “lumii” il regreta azi pe ceausescu. Dar asa cum exista si “mai raul” eu din fire optimist cred ca poate sa existe si “mai binele”.

  • Dezideriu Dudas

    @ Bogdan C. # 25

    PACE VOUA !

    Noul IPS ( vechiul SPP – Scund Prea Pacatosul )

    ( Daca de la Dreapta, Reinhard Gehlen a ajuns la sfarsit pastor neo-protestant iar de la Stanga, Markus Wolf, era “IPS” pe la televiziunile internationaliste -- pe vechi, pe nou globaliste -…, parca nici “ai nostri” de la Dreapta, cand spun, unul ca Ion Iliescu niciodata n-a propus-o pe d-na Nina ca parlamentar, ar altul ca Ion Iliescu nu a fost controlat de PSD…, nu mai par chiar asa de “dusi”…., iata un context extins in care se poate intelege trecerea de la Prea-scundime la Prea-naltime…)

    P.S. 1 Dupa cum se stie pe-aici, la PS-uri sunt cel mai adevarat…AM DE DAT O BERE ! Intuiam eu de ce nu-mi place Cioran…Le voia el pe toate ( multimile…) si nu ne mai ramanea nimic si noua…Ce dreak’, pentru ce sa mai “mori” la “revolutii” ? Deci, nu e cu cine vrea sa ma salveze pe mine ( m-a salvat destul “Frontul Salvarii…” asa de tare, ca spre sfarsit, i-au “detasat” pe Vadim si Gigi sa-i salveze si pe europeni, doar ca acestia “s-au prins”, iar doar la Gigi, si mai grav, pana la urma “s-a prins” si el………) ci e ca la Radio Erevan…Nu poci ca sa ma abtin si va scriu din nou : Iar m-ati prins ! Desi nu fugeam si m-as fi dat oricum prins…
    E greu sa te abtii cand in societate limitele sunt duse la extrem ( incercase G.Liiceanu ceva cu aceste limite, dar Japonia fiului sau il emotioneaza cam tare cand vine vorba…sa nu uitati de JAPONIA, voi reveni !). Unii sunt Prea inalti ( Pct. 1 : T.Basescu despre A.Nastase – in puscarie ) iar altii Prea scunzi ( “prea mic”…, “incepuse sa fie”…). A doua afirmatie este Idem Pct. 1 – doar ca A.Nastase era inainte de puscarie. Tot in puscarie a scris Noica, “Rugati-va pentru fratele Alexandru”…”Dacoromanii” ‘ceia ai lui Corut n-ar fi fost nici prea nalti nici prea scunzi….Si-aveau destui “frati Alexandru”, “farisei” in limbaj biblic consonant, “de salvat”…

    P.S. 2 Papa nu pot fi ( cel pe Europa de Est, “s-a dat”…), dar macar “papes” poate totusi reusesc…Fara si un “papes”, de-al nostru, din popor…, vom confunda la nesfarsit ”papa” cu “papara” in Romania…Acum ca sunt IPS, poate nu mai e mult…

    P.S. 3 Vedeti ca se poate ? Era asa de greu ?

  • Dana (Mara)
  • InimaRea

    Demnitar este omul învestit cu o demnitate publică (ales democratic ori numit de către un ales demoratic ori numit).
    Demnitatea publică e o funcție de folos public, demnă de respectul public. Mai este soră vitregă sau copil din flori -- rămîne de analizat, de la caz, la caz -- al demnității pur și simplu: calitate a caracterului, al cărei ingredient sine qua non este respectul de sine.
    Musai de precizat: o calitate bună, căci există -- am văzut eu, negru pe alb -- și calități rele. Ba chiar această calitate bună se poate-nrăi prin exces de autorespect, dînd în egolatrie (caz extrem).
    La rîndu-i, respectul de sine se bazează pe buna impresie despre sine. Tot așa, o prea bună impresie despre sine etîcî.
    La o privire mai piezișă -- așa -- respectul de sine ar veni dintr-o iluzie. Căci ce-ar putea fi impresia despre sine, dacă nu o-nchipuire de genul ”Eu așa sînt”? Una care dă mereu piept cu impresia celorlalți -- și despre tine dar și despre ei înșiși.
    Între demnitar și omul demn e o diferență de funcționalitate -- să-i zic așa fiindcă e legiferată. Jignirea demnității publice se cheamă ultraj și e pedepsită de lege. A demnității personale se cheamă jignire (afront, insultă) și intră-n categoria prejudiciului moral, de pedepsit ori nu -- după caz, mai ales după anvergura celui jignit; dar și după persvererența cu care cel atins în propria-i demnitate se luptă pentru și-o reabilita cu acte legale.
    Am avea, carevasăzică, o demnitate obiectivă și una subiectivă. Interesant este că ambele tind a se-ntîlni, evoluînd în sens invers: cea obiectivă devine subiectivă prin pasiunea atașată persoanei publice, și-atunci se poate chiar întîmpla să dea-n adulație, ori -- dimpotivă -- în negare de plano. Răstimp, a subiectivă -- confirmată de un cerc mai larg de cunscători întru ale demnității personale -- tinde a se obiectiva pînă ce ajunge de netăgăduit: Domnul X este o persoană demnă (de tot respectul, eventual). ”Așa zice lumea”. Părerea lumii fiind, după cum bine știm, hotărîtoare în multe privințe, nu doar în aceasta. Dacă atinge gradul mainstream, gura lumii e lege. Sub acoperire, lucrează ca opinie publică, mentalitate, prejudecată, mit urban, mit național șamîdî. Dar păstrează -- în ciuda proteismului -- forța de netăgăduit a convingerii izvorîte din abisalul democratic al ființei umane: Dacă toată lumea spune așa, așa e.
    Cu-atît mai covîrșitoare forță, cu cît vine dialectic, atît dinspre pro, cît și dinspre contra. De pildă, o parte spune, aproape pios: Domnul X este foarte deștept. Iar altă parte scrîșnește: Da, domn’e, ce-i al lui, e-al lui -- e dat în p.. ‘mă-si!
    Ambele părți admirînd știința Domnului X de a ieși mereu deasupra -- orice-ar face, orice s-ar întîmpla.
    Parcă prin 1966 -- la un CM de fotbal -- echipa Angliei avea pe unul Stiles, un cotonogar nenorocit. Rolul său în teren era să rupă -- și l-a rupt pe Pele, bunăoară. Arbitrii -- în spiritul fair play, of course -- îl lăsau să rupă fiindcă filosofia britanică a fotbalului era ”faultul face parte din joc”. Cum am zice, azi: Minciuna face parte din politică.
    Trebuie să recunoaștem -- și colo, și dincolo -- că una fără alta nu se poate. Așa că au dreptate filosofii (fotablistici, politici, cum ar mai fi ei).
    Dl Băsescu este un cotonogar fără pereche și un mincinos strălucit (sună a oximoron da’ nu-i, mă jur!) Mainstream a decretat că este cel mai mare om politic al ultimului deceniu politic românesc. Ba există alt stream -- de mare viitor, cred -- care prezice că și-n deceniile următoare-și va păstra statura urieșească. Adică eu -- sexagenar cu vechime, deja -- n-am să mai apuc să văd un alt gigant politic tot atît de rupător și mincinos ca dl Băsescu. Mă pot ferici că-i sînt contemporan, c-am apucat zilele măreției sale politice.
    Azi, văzui că-i groasă cu fratele Domniei Sale -- Mircea, ăla cu comerțul cu armament și muniție de distrus, cu cumetria cu Bercea Mondial, cu șantaj cu j’de mii de euroi. Dl Băsescu s-a antepronunțat: Nimeni nu-și alege rudele! Karma, deh!
    Vă promit solemn că, dacă iese teafăr și din povestea asta, am să mă-nchin și eu la Sfîntul Președinte.
    Știu că ard etapele dar n-am încotro: nu mai apuc să-l respect însă, dacă-l ador, m-am scos -- este?

  • neamtu tiganu

    Haoleo, nea Dorine, ce-i bre cu matale? Pai zau, acuma, in zilele astea braziliene fierbinti mata o tii cu prostii din astea basescu, reformisti.
    Ai vazut cum a reformat FIFA fotbalu? A bagat tehnica-nalta in poarta, da degeaba, tot ai nostrii vor cistiga, ca s-au dus vremurile cind japonezu-si facea harachirii cind fluierea aiurea. Acum vad Mexic_Kamerun, parca ar fi aceiasi arbitrii de aseara, le-au furat nu numai California da si doua goluri mexicanilor. Extrem de picant e ca pe TV german cel care condamna proletar arbitraju e unu Urs Meyer, tineti minte Danemarca -- România (2-2), din 2003?
    Pa bune acum, cred ca Monica ar trebui sa se implice si-n fotbal, inclin sa cred ca puscariasii fotbalisti romani sunt mici copii pe linga astia mondiali.
    hai nea Dorine, baga ceva important pa chestia asta!

  • @neamtu tiganu

    Nu ma tin de prostii, ma tin de Rio de Janeiro si Sao P.

    Arbitrii au furat Croatia la sange: la 1-0 pentru croati, Neymar trebuia eliminat la pumhl aplicat in fata lui Modrici. Penaltiul acordat braziliei nu se acorda nici intr-un meci jucat de invalizi in scaune cu rotile. La golul anulat croatilor, atacantul croat nu l-a faultat pe Julio Cersar, caci nu a sarit in el, impingandul -- a sarit perfect vertical si a castiga mingea. Hotie organizata si asta spune cam la ce ne putem astepta. E drept, portarul croatilor a luat doua goluri parabile.

    Mexicul a castigat pe drept, dar si Camerounul n-a jucat rau. Eto a fost foarte bun, nu s-a simtit ca are peste 30 de ani. Arbitrajul -- de rusine. Una peste alta, Brazilia conduce in grupa desi jocul ei a fost cel mai slab, caci si Croatia, si Mexicul si Camerounul au jucat mai bine decat brazilienii. De teren ce sa mai spun -- daca ploaia torentiala din timpul meciului Mexic-Cameroun ar fi cazut peste un stadion din Europa, gazonul s-ar fi transformat in mocirla -- chiar si in Anglia. Gazonul de aici a rezistat formidabil. Greu de crezut!

    Dom’ Namtule, am vazut aici, la Washington, acum o saptamana, Spania -- El Salvador. Nu vad cum se va descurca Spania in Brazilia, caci abia de a facut fata El Salvadorului, o echipa in care vreo 7 baieti aratau ca niste imigranti ilegali in SUA, castigandu-si painea taind iarba, zugravind ori lustruind pantofi in gara centrala. In sfarsit, nici Argentina nu-mi pare ca arata prea bine. de nemtii matale nu ma ating, ca astia sunt in stare de orice -- fie sa castige campionatul, fie sa nu iasa din grupa. Stiu, jocurile de pregatire sunt una, competitia e altceva, dar prea aratau ca niste Steau baietii din echipa Spaniei. Mai vorbim, desi distanta ne omoara…

  • @neamtu tigunu

    dom’ neamtzule, tocmai itzi spusei ca spania pe care am vazut-o acum o saptamana la washington arata rau de tot. vazusi ca am avut dreptate? pe bune, punand la socoteala cele doua ocazii ratate de spania — david silva si torres — si olanda, scorul putea fi 10 -- 3, ceea ce ar fi oglindit mai fidel realitatea de pe teren. a venit timpul ca pique si casillas sa-si vada de neveste si copilasi. sergio ramos, ca de obicei — una rece, una calda, una foarte rece, alta foarte calda. azi -- mai rece ca moartea. diego costa, “tradatorul” brazilian, nu are nimic de-a face cu jocul in nationala spaniei; la club e alta treaba. singurul care a jucat — prima repriza si un pic din a doua — la valoarea sa a fost iniesta, dar n-aavut cu cine. arbitrajul: sarirura croatului cu julio ceasar in 6 metri -- s-a dat fault la portar. saritura lui van persie cu iker casillas in 6 metri -- nu s-a dat fault, desi van persie la jenat mai mult pe casillas decat o facuse croatul cu julio ceasar. van persie si rueben -- de vis.

  • Valeriu Mangu

    Articolul “Mandatul Presedintelui Romaniei in exercitiu urmeaza sa se incheie la 10 februarie 2015 (= 20 decembrie 2014 + 52 zile)” (I) – (VI), pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • OntelusDG

    Mâine, 15.06.2014, românii îl comemorează pe Mihai Eminescu:

    ,,Stelele-n cer
    Deasupra mărilor
    Ard depărtărilor
    Până ce pier.

    După un semn
    Clătind catargele,
    Tremură largele
    Vase de lemn;

    Niște cetăți
    Plutind pe marile
    Și mișcătoarele
    Pustietăți.

    Stol de cocori
    Apucă-ntinsele
    Și necuprinsele
    Drumuri de nori.

    Zboară ce pot
    Și-a lor întrecere,
    Vecinică trecere
    Asta e tot…

    Floare de crâng,
    Astfel viețile
    Și tinerețile
    Trec și se stâng.

    Orice noroc
    Și-ntinde-aripele,
    Gonit de clipele
    Stării pe loc.

    Până nu mor,
    Pleacă-te, îngere,
    La trista-mi plângere
    Plină de-amor.

    Nu e păcat
    Ca să se lepede
    Clipa cea repede
    Ce ni s-a dat?”
    (Mihai Eminescu, ,,Stelele-n cer”)

  • Gheorghe Campeanu

    @ #34

    Olanda ieri….. ca Olanda anilor 70’s si 80’s. Robben si Van Persie intr-o revansa/reabilitare senzationala pentru jocul hidos/inept de acum patru ani.

  • Valeriu Mangu

    Articolul “Vai de capul cetateanului roman cu un asa candidat pentru functia de Presedinte al Romaniei!”, pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  • nc

    Ideii reformării clasei politice românești din interior i se potrivește o vorbă pe care am citit-o de curînd pe undeva:

    „Dacă într-un butoi cu apă de canal pui o picătură de vin, obții apă de canal; dacă într-un butoi cu vin pui o picătură de apă de canal, obții tot apă de canal.”

  • Pentru NC

    Daca intru-n vas cu cu vin de impartasanie cade o musca, ce se intimpla: se sfinteste musca… sau se spurca vinul?

  • Definitia minimala a intelectualului

    Telectualul = un ins care intra in librarii si cand nu ploua. Economica, definitia: o elimina din start pe Eba.

  • Witold

    @All
    O zisa a lui Gombrowicz: ”Mai bine megaloman decit sociolog”.
    Una de-a noastra: Mai bine ciocoflender decit, ca Papa Pievici, ”intelectual”, tzucalofor si vinzator de casete video, adicatelea oier al mintii in slujba la boierii zilei de ieri

  • Alex

    Aservirea justifica lipsa de (apetit pentru) reforme. Lipsa de reformare a (starii) aservirii conduce la dedarea la reforme. Care dedare justifica servilismul (deservirii ) dar nu si reforma. De aceea aservirea nu mai trebuie justificata.Ci doar servita. De cei dati la reforma. Ce bine de reformati…

  • Dezideriu Dudas

    Vechea “Academia Catavencu” a creat vreo jdemii de reviste,
    televiziuni, guverne….Propun una noua, si pentru d-nul Alex. “Matematica sociala” incepe cu cifra 1…Si “vechea Academia Catavencu”, cand o apucase “creatia”, tot de la 1 plecase…Atunci insa mai erau si “altii”…

  • Alex

    Se prea poate, ceea ce nu inseamna ca nu au pornit de la zero, luindu-si ca blazon pe 1. Chestie de discretie (2 in 1, ca samponul cu balsam), dar si incitatie superioara la creativitate. Dar, repet, se prea poate, ceea ce este intotdeauna prea mult.Doar pentru mine.

WP Admin