≡ Menu

O carte care vine la timp

Astăzi, 19 noiembrie, 2010, Monica Lovinescu ar fi împlinit 87 de ani. Vasile Gogea reușește să publice o carte (Voci în vacarm, editura Eikon) ale cărei pagini restituie o discuție din 1990 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Postfața este semnată de Liviu Antonesei.

Linkul acesta vă duce la locul potrivit, în momentul potrivit.

Un bun prilej de a cântări diferențele între anticomunism și “anticomunismul caviar.”

  • Vasile Gogea

    Dragă Dorin,
    în semn de mulţumire pentru alăturarea la evocarea, cu recunoştinţă, a celor doi, am să adaug aici un mic fragment din Monica Lovinescu:
    ” Şi, pentru a concretiza puţin lucrurile, ajunge să fii convins că la temeiul noii democraţii trebuie pusă, s-o spunem, Proclamaţia de la Timişoara şi să lupţi pentru ca această Proclamaţie să se afle la baza noii societăţi, pentru ca apocalipsul, chiar portativ, să se evaporeze! Nu spun să e uşor. Spun că e o cale posibilă. În sfîrşit, lucrurile depind de noi. Timp de patruzeci şi ceva de ani n-am putut face politică şi n-am fost în istorie. Nu e adevărat că s-a făcut politică în România, nimeni n-a făcut politică în afară de cîţiva rari dizidenţi. Cîteva gesturi extraordinare, dar izolate. N-am fost în istorie, eram într-un imobilism caricaturizat. Cred că era un fel de imobilism nici măcar tragic, era grotesc, de fapt toate formele lui erau ale grotescului. Iată că suntem în istorie, iată că depinde de noi. Iată că nu va fi uşor, iată că va fi greu. Iată că avem de luptat cu o mentalitate din care, din păcate, a rămas ceva: o propagandă pe care atunci cînd o vedeam de departe credeam că nu va da roade. A dat. Iată că purtăm în noi sechele, reflexele omului nou, chiar dacă nu însuşi omul nou. Iată că totul este foarte greu, iată că totul este posibil.”

  • mihai rogobete

    Prin niciun fel de anticomunism -- dacă ţinem să evităm iluminismul -- nu se poate diminua, înainte de toate, mentalul germinativ al totalitarismelor, atât comuniste cât şi fasciste, cel maniheic. Căci de diminuare e vorba, nu de suprimare, democraţia presupunând orchestrarea tuturor ideologiilor întru fertilizarea şi dinamizarea gândirii politice. Nu comunismul constituie o primejdie, ci majoritarismul acestuia, bolşevismul. Soluţia? Ridicarea standing-ului, smulgerea cât mai multora din precaritatea condiţiei de supravieţuire sub-socială, maniheic-tribală. Accentuarea polarizării face, ca, paradoxal, capitalismul anticomunist actual, să intensifice trendul comunist. Tot, paradoxal, numai o guvernare stângistă ne-ar scoate, prin redistribuirea bogăţiei, din impas -- adevăraţii anticomunişti dovedindu-s-ar tocmai comuniştii.

  • pathfinder

    Principalul obiectiv al anticomunistilor caviar, asta am inteles eu, e sa publice cit mai multe carti cu numele lor pe coperte si sa se afirme in lumea academica. Anticomunismul e doar o trambulina binevenita. Tismaneanu are deja relatiile necesare pentru ca o parte din aceste carti sa apara si in USA la niste edituri si, parca am citit undeva, ca s-a si angajat public sa ii ajute pe subordonatii sai sa “iasa in lume”. Cred ca e o afacere foarte tentanta pentru niste tineri aspiranti la statutul de scriitor tradus in sapte limbi si englezeste.

    Am o intrebare legata de drepturile de autor pentru cartile aparute sub egida institutului ala cu acronim imposibil, poate stie cineva raspunsul: in buzunarele cui merg?

    Intreb fiindca un inginer proiectant, un cercetator, un programator etc. semneaza la angajare un contract prin care, in schimbul salariului primit, cedeaza companiei la care lucreaza toate drepturile de proprietate intelectuala care vor rezulta in urma muncii sale de creatie.

    Ar fi corect fata de romanii care platesc taxe, dar si fata de ceilalti autori care scriu/creeaza dupa orele de program, noaptea, pe proprie cheltuiala, ca si institutul ala cu acronim imposibil sa recupereze o parte din banii publici cheltuiti incasind drepturile de autor (cit de insignifiante vor fi ele) pentru “marfa” produsa in propriile-i laboratoare. Oricum, autorilor-salariati le ramin numele pe cartile tiparite. Si gloria aferenta daca au produs ceva exceptional. Iar daca nu, nu. 🙂

  • @) Dorin Tudoran

    Multumesc si eu pentru semnalare, Dorine. Tocmai am primit informatia ca astazi cartea a ajuns la Gaudeamus.

  • Dorin Tudoran

    @ Liviu Antonesei:

    Chiar daca a ajuns doar in ultima zi a targului (daca nu ma insel…), asta nu inseamna ca a ajuns la… spartul targului. Poate sa insemne ca va starni o curiozitate speciala. Asemenea documente nu trenbuie sa ramana in afara cartilor. Ma bucur pentru voi.

  • divanuriletomitane

    Nu credeam ca pe lîngă “fluieraturile in biserica” celor care ne-au pricopsit cu anticomunismul ( aceasi care ne-au oferit si comunismul, atat timp cat Engels, finantatorul, nu era vreun mujic….) ale d-lui Mihai Rogobete, fluieraturi pe care aveam impresia odata ca nu se mai gasesc decat in popor ( daca internetul este o extensie a acestuia, ramanem acolo…), voi gasi o idée atat de actuala a “monicului”. Am folosit cu multa caldura, ca din interior, “substantivul adjectival” pentru Virgil Ierunca, deoarece cartea sa despre Pitesti aparuta imediat dupa 1990, sunt convins, complet neadjectivala pentru gustul “anticomunistilor caviar”, m-a introdus in universul anticomunismului real, de fapt al antitotalitarismului, care, iata, are sens si in plina “era anticomunista” ( in acest context, se pare ca ideea cu “minidictatirile” are trend crescator in istorie…) …. :

    IDEEA lui Virgil Ierunca :
    “ Eu însămi cînd mergeam, de mic copil, la teatru, să văd pe Caragiale, îl adoram, dar mi se părea ceva care aparţinea trecutului. Iar ultimele mele complexe de democraţie balcanică le-am pierdut în momentul în care am ajuns la Paris, în 1947. Era acelaşi sistem, cu imperfecţiunile lui. Noi am avut această democraţie. Nu ne-am întors în democraţie, ne-am întors cu nostalgia democraţiei trecute şi cu speranţa democraţiei viitoare, al cărei temei trebuie să se pună, şi foarte solid. ».
    REMARCA mea, vizând « legatarii », dar incercand in primul rand sa ma adresez oamenilor liberi ( legatarii par a fi prea liberi, nemaifiind interesati de popor, spre bucuria « alor nostrii, ramasi singuri « pe aratura », desi sunt foarte suparati pe populatie…): DUPA 1990, REF. LA « SPERANTA DEMOCRATIEI VIITOARE », AVETI SENZATIA CA ACEASTA A EXISTAT CA TEMA ? EU CRED CA SINGURELE TEME AU FOST INTEGRARILE, ADERARILE….SI REGIMURILE TOTALITARE ERAU FOARTE DORNICE DE INTEGRARI, DE ADERARI….Chiar daca acestea vizau « doar » oameni….

    Multumiri d-le Vasile Gogea pentru modestia dvs., singura virtute necesara unei intreprinderi atat de importante pentru istoria ( valorilor), precum « arhivarea »…. Multumiri d-le Tudoran pentru generozitate ( sper sa apucam timpul ca generozitatea dvs. sa isi confirme adecvarea intr-un spatiu atat de amplu, in care sunteti in mare pericol sa va pierdeti prietenii ).

    P.S. : Citind din Noica referiri la « cultura europeana », m-a frapat un lucru, care ma desparte pentru prima data de el. Eu cred ca e imposibil ca o civilizatie sa fie nemuritoare . Noica incearca sa se contrapuna lui Toynbee, Spengler, Nietzsche , dar nu « voia de la Primaria civilizationistilor » ma determina pe mine. EXPLICATIA MEA : dupa cum mai scriam odata intr-un context important, « daca esti cel mai puternic pe piata, trebuie sa ai curajul de a te ataca singur ». Pana aici, Noica are dreptate, deoarce avand argument rational, urmandu-l, te poti salva.. De la areale mari insa, precum tari, regiuni, civilizatii, pana la structuri mai concrete, cele care determina realitatea in fapt, distantele sunt prea mari…Schizofrenia din partea ultima a civilizatiilor induce o frica atat de mare decidentilor ca nu mai pot « manca caviar » ( ce devine din ce in ce mai sofisticat si mai gustos ), incat a se ataca singuri ( nu personal, ci ca grup, ca tara chiar, ca sisteme ce tind sa devina totalitare ) este o pura utopie. De unde trecerea de la rational la irational. Precum Neagu Djuvara insa ( in articolul din RL ), si eu cred ca exemplul Chinei nu e relevant in contextul « declinului occidentului ». China doar fructifica schizofrenia occidentului ( ce pierde acesta, piete, produse, tehnologii, forta de expansiune, ocupa imediat, natural, China, care pur si simplu nu a ajuns in faza in care economia s-a supracartelizat, adica a devenit necompetitiva -- DE CE SA RISTE CAPITALISTUL PENTRU 1 LEU, CAND FINANTISTUL NU RISCA NIMIC SI CASTIGA 100 ? –…. exceptional interviul din « CRITICATAC » a lui Benoit Mandelbrot, in care marele matematician ii ridiculizeaza pe matematicienii care s-au « spurcat » in finante)….Precum spunea « Monicul » insa, nici China, cel putin pana acum inca, nu sta bine la « DEMOCRATIA CA TEMA ». Sa fie Brazilia urmatoarea putere ( cum scrie N.Djuvara ) ? Seamana cu o teorie a mea pe cale de infiripare. Si eu cred ca vor face istorie in viitor tarile care « nu au avut voie » pana acum….Pentru ca cei care « dau voie », nu pot sa-si controleze « voia »….

  • Dorin Tudoran

    @divanuriletomotane:

    Il iubesc foarte mult pe Nagu Djuvara (si-mi amintesc cu emotie doua intalniri cu Domnia sa: una la Paris, pe la sfarsitul anilor ’80, alta la Chisinau -- pe la jumatatea anilor ’90, cand a fost si invitatul meu), dar nu cred ca Brazilia poate sa fie urmatoarea mare putere. Stiu cu mult mai multe despre Brazilia, decat despre China, dar…
    Balanta nu cred ca este intre “cei ce n-au avut voie pana acum” si “cei ce au voie acum”… Castiga cei ce nu cer si nu mai au nevoie (integral si de la un punct) de voie de la cei care incep sa piarda…

  • mihai rogobete

    Pentru a nu rămâne captivi mentalizării duale, relativizarea cere să se discute şi despre comuniştii de caviar, sau, cum oximoronic a fost numită, burghezia comunistă, autoarea “loviturii” pe care doar ea o poate/putea socoti revoluţie. Contrapuse, gândul şi fapta fac schizofrenică existenţa, maniheistă realitatea. În acest ambalaj otrăvit ne-a fost livrat capitalismul al cărui conţinut suntem încă incapabili să-l întrezărim. Burghezia comunistă a materializat reprezentarea care i-a fost vârâtă în minte de teoria marxistă asupra capitalismului: capitalismul comunist. Şi cu anticomuniştii de rigoare.
    Nu am citit cartea dlui. Gogea Mitu. Socotind cartea un sistem, iar sistemismul pe ducă ( http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=2742&editie=118 ) mai ales prin aportul tezismului militantist, mă voi pronunţa de va fi cazul.

  • @) Dorin Tudoran

    Nu, nu e deloc la spartul tirgului. Cartea a ajuns ieri, deci simbata, tirgul mai tine si miine. E bine.

  • mihai rogobete

    Mii de scuze, dle. Vasile Gogea; acum văd cum v-am scris numele.

  • mihai rogobete

    Din recenta apariţie a lui Luca Piţu, Documentele antume ale grupului de la iaşi, Ed. Opera Magna, p.8:
    “Are loc, înainte de 1989, o manifestaţie, neautorizată (însă pusă la cale de Partidul Comunist Francez… sau Italian… sau Portughez – nu conteşte). Scutierii şi tunurile de apă intervin în forţă. Câţiva guralivi sunt săltaţi, încătuşaţi, duşi la secţie. Unul dintre ei, disperat, strigă: Eroare! Eroare! Eroare dublată de greşeală! Mi-s eu anticomunist din tată-n fiu! , numai că unul din poliţieni îi dă răspunsul, binemeritat, scump nouă: Nu ne interesează, nene, ce fel de comunist sînteţi. “

WP Admin