≡ Menu

O călătorie – Bistrița și Năsăud (II)

IMG_3884

Cum altfel, totul a început de la Vasile Gogea. Ideea a ajuns la Vasile George Dâncu, Directorul Editurii Școala Ardeleană – așa au apărut proiectul unei cărți, Luxul indiferenței, invitația primită la Festivalul Internațional de Carte Transilvania și vizita la Bichigiul tatălui meu.

IMG_0790

IMG_0782

Cu Vasile George Dâncu, Ion Mureșan și Vasile Gogea

Cu Vasile George Dâncu, Ion Mureșan și Vasile Gogea

“Bistrița-Năsăud este la 120 de km de Cluj. O aruncătura de băț.”, îmi scria Vasile George Dâncu. “Trebuie neapărăt să mergeți să vedeți unde sunt rădăcinile dvs. Găsim noi o zi în care să ajungeți acolo. Ar fi păcat, dacă tot sunteți la Cluj, să nu mergeți pe acolo.”

Așa e Vasile – ar fi fost mare păcat. Te-am ascultat și îți sunt recunoscător. Am renunțat la o săptămână de Barcelona pentru două zile de Bichigiu și Telciu. Nu cred că am făcut multe alegeri mai bune pentru sufletul meu. Cora n-a avut nicio ezitare: ”Forget about Barcelona! Mergem la Bistrița-Năsăud.”

Am plecat însoțiți de profesorul Flore Pop, enciclopedia volantă a locului. Nu e casă despre care Flore să nu știe a cui este, a cui a fost. Nu e loc despre care Flore să nu știe cine l-a călcat, cine l-a apărat, cine l-a trădat. Nu este obiect în Muzeul Grăniceresc din Năsăud despre care Flore Pop să nu știe de unde vine.

Ioan Pintea, preot Vasile Ciherean (vechi prieten al Todoranilor) și Flore Pop

Preotul Ioan Pintea, preot Vasile Ciherean (vechi prieten al Todoranilor) și Flore Pop

La biserica din Bichigiu am fost primiți (cu pâine, sare, palincă și o căldură ce nu poate fi regizată) de preotul Zinveliu Gavrilă Tudor, oameni de toate vârstele și o puzderie de copii îmbrăcați dumnezeiește.

IMG_3936

IMG_3888

IMG_3928

În primăria din Telciu am intrat cu mari emoții. Primarul Sever Mureșan și colegii săi din Consiliu aveau o surpriză pentru mine – Diploma de cetățean de Onoare. Am mulțumit, am primit-o spunându-le că mai degrabă i s-ar fi cuvenit tatălui meu, om care, până cu un an înaintea morții, venea în fiecare vară “la ai mei”, cum îi plăcea să spună.

IMG_3858

Am găsit și un loc extraordinar  unde am putea ridica o casă – când nu e ceață, poți zări Țibleșul. Când e ceață, Țibleșul știe cum să risipească ceața din tine. Masa a fost “ca în familie”.

IMG_3941IMG_3944

Când l-am vizitat la Protopopiat – împreuna cu soția mea și părintele-poet Ioan Pintea – protopopul Ioan Dâmbu m-a întrebat “Dumneavoastră sunteți cel care semna în România literară, prin anii ‘9o, o rubrică numită Pupat toți Piața Unive’sități?”. “Da, părinte, eu sunt acela.”. “Atunci, sunteți binevenit acasă. Hai să vă îmbrățișez. Mare dreptate ați avut.”

IMG_3815

Biblioteca Județeană George Coșbuc din Bistrița. Locul este extraordinar. E de necrezut ce face aici Ioan Pintea, nu doar preot și poet, dar și director de bibliotecă. Sunt prezentat de directorul bibliotecii și colegul Olimpiu Nușfelean. Urmează întrebările — unele nu sunt deloc ușoare. La sfârșit – autografele.

După ce îi semnez o carte, bagă mâna în buzunarul hainei și pune pe masă un teanc de fotografii. Mă roagă să mă uit la ele. Mă uit. Mi se taie respirațiea: tatăl meu apare în mai în toate. Iată-mă și pe mine într-o fotografie pe vremea când candidam la președinția grădiniței.

07

“Sunt vărul tău, Grigore”, îmi spune bărbatul din fața mea. “Fiul lui Ioan, fratele tatălui tău, unchiul George.”

IMG_4115

02

03

Firește, întreb de monumentul martirilor năsăudeni, fiindcă în piață nu se află decât postamentul. Aflu că unii dintre cei “de sus, de la centru” s-au răzgândit cu privire la locul unde trebuie amplasat monumentul, așa că plăcile de bronz așteaptă încă într-un garaj, până când jocurile politice se mai limpezesc acolo “sus, la centru”.

IMG_3811IMG_3809 (1)

Să nu știe cei “de sus, de la centru”, că piedicile pe care și le pun unii altora, “în teritoriu”, sunt aberante? Că la 1763, niște năsăudeni nu s-au jertfit în numele intereselor de culise ale nenăscutelor, pe atunci, PNL, PSD, PNȚCD, UNPR și ADLE nu mai știu cine, ci pentru drepturi lipsite de culoare politică, dar mustind de durere românească? Ai cui conducători sunteți, măi, oameni buni? Pe cine și ce reprezentați?

IMG_3875

Mulțumim de găzduire. Acum știm drumul, așa că vom reveni, pentru a ne cunoaște mai bine.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

 

  • Vasile Gogea

    Emoţionant, şi pentru mine…
    Dar, de-acum, sfîrşită e călătoria, început drumul…
    (Doar Ţibleşul ne desparte: dincolo de el, e… “ţara mea”, a Maramureşului Voievodal, “fratele” Năsăudului… )

  • Ardan

    Hmmm.. Nu stiam ca va trageti de pe aici..Asta e o mare surpriza (pt. mine) sa aflu toate acestea despre radacinile dvs…Daca as fi stiut din vreme ca treceti pe aici as fi venit si eu la Biblioteca…
    Mai aveti pamant prin sat ? Plantati o livada, reimplantati si fizic niste radacini in pamantul acela, domnule Tudoran..
    Primul meu gand ar fi sa fie o livada de nuci..Sunt rezistenti la boli si daunatori, nu au nevoie de stropiri si tratamente ca pomii fructiferi.Mai ales ca s-au inmultit ca niciodata bolile si daunatorii, mai ales la par si gutui..Cel putin prin satul meu si cele vecine a facut prapad printre peri un fel de boala fara leac, ii spune foc bacterian, la inceput arde frunzele si apoi coboara in trunchi si usuca pana la radacina..
    Adevarat, Bichigiu e la o altitudine ceva mai mare…Nucii (daca nuci vor fi) pe care-i veti planta cu radacinile in pamant ar trebui sa fie din soi local, obisnuit cu ingheturile tarzii..
    Zic sa puneti nuci si pentru ca nucul traieste mult, poate ajunge si pana la 150 de ani, daca nu-i altoit..Altoit traieste mai putin dar tot poate ajunge pana la vreo 70-80 de ani..
    Deci, de veti pune nuci, puneti-i nealtoiti, sa traiasca mai mult..
    De nu veti pune nuci, puneti altceva..Puneti pruni si meri..
    Nu conteaza atat de mult, ideea este sa puneti si fizic in pamant niste radacini care dupa aia sa dea roade copiilor si celor ce vin dupa…Si prin asta sa nu se instraineze copiii..
    De aia se pun livezile, pt copii si nepoti..Ca sa revina, fie si uneori daca nu mereu, acasa..
    P.S.
    Am mai comentat pe pagina dumneavoastra tot sub acest pseudonim despre care ati spus ca v-ar sugera nu stiu ce chestii prapastioase.
    Pseudonimul cu care am comentat aici vine de la numele unui sat din B-N, care se numeste chiar asa, Ardan..
    Un sat care are si acela radacini, asa cum au toate satele, de oriunde din tara noastra..

  • Radu Călin Cristea

    Bag seamă că ți-a ieșit de-o călătorie inițiatică. În tot ce povestești circulă un curent mitic: e locul veșnicei întoarceri. Mie mi-a plăcut cel mai mult prima poză, aceea cu tine fotografiat lîngă plăcuța cu ”bichigiciu”. Era și cazul să-ți declini identitatea ocultă -- bichigiu Tudoran! Alături de tinichigiu, geamgiu, lefegiu etc., avem, iată, identificat și primul bichigiu al României! Să ne trăiască!

  • Dezideriu Dudas

    Cu bichigii-n frunte, vom avea victorii multe ! Hei-hei-hei, calare pe ei !!!….

  • Da, Maramuresul…

  • Valentin Feyns

    Uluire. Admiratie. Respect pentru locuri sfinte si sfintite. Putina invidie. Privind pozele am in urechi accentul vocilor si in nari mirosul locurilor. In special seara.

WP Admin