≡ Menu

O călătorie – Bistrița și Năsăud (I)

octombrie 2015

octombrie 2015

Azi, 12 noiembrie. Calendarul Ortodox: †Sf. Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Macod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu.

Înainte de a fi ”frânt cu roată”, pe platforma de la Mocirla, la 12 noiembrie 1763, cu stămoșul meu Tănase (Atanasie) Todoran s-au mai întâmplat câteva lucruri:

”În tinereţe, Tănase Todoran a fost luat cu arcanul și dus la oaste  în ’kaiserlich und koniglich Wehrmacht’ (armata cesaro-crăiască) pe vremea împaratului Carol al VI-lea, tatal Mariei Tereza și a luptat cu vitejie prin toată Europa.”

”… și-a cerut mereu lăsarea la vatră, dar a fost refuzat constant, până când nu a mai rezistat și a plecat spre Bichigiu dintr-un regiment de dincolo de Viena. Fiind urmărit ca dezertor, s-a refugiat sub munţii Ţiblesului unde a trăit ascuns. A slujit un timp în oastea lui Pintea Viteazul, dar după prinderea și uciderea haiducului, bichigeanul trece în Moldova unde slujește domnului Moldovei Mihai Racoviţă care l-a și înnobilat cu rangul de răzeș:

Io, Mihai Racoviţă, din mila lui Dumnezeu Voievod al  Moldovei, slobozim din oastea noastră, după cea slujit-o l3 ani în rang de căpitan, pe dumnealui Tănase Todoran, în vârstă de  74 de ani și jumătate. Ridicăm la cinul de răzăș domnesc, pe dumnealui, Tănase Todoran, care ne-a dovedit supușenie, credinţă și vitejie și îi dăm în stăpânire pe vecie pentru dânsul și urmașii săi douăzeci de pogoane de ţarină, trei de vie și un crâng de pădure în ţinutul Neamţului… dat azi, la 2 octobăr anul 1717, iar de la facerea lumii an 7225 și subscris în Cetatea de scaun a Ieșilor”.

”Se crede că prin anul 1750 s-a întors la ai săi. Stăpânirea de la Viena nu l-a uitat și, în ciuda vârstei sale înaintate, l-a închis pentru câţiva ani, pentru dezertare, în Turnul Dogarilor din Bistriţa.”

Turnul Dogarilor, octombrie 2015

Turnul Dogarilor, octombrie 2015

“După ispășirea pedepsei s-a retras la Bichigiu, sperând într-o bătrâneţe liniștită. Nu a fost așa! Nu peste mult timp i-a murit feciorul. Neexistând un preot ortodox în sat, bătrânul Todoran s-a opus împărtășirii acestuia cu azimă catolică și l-a îngropat după ritul ortodox, străbun. Bătrânul oștean s-a opus episcopului unit Petru Pavel Aron de la Blaj și nu i-a dat cheile de la biserică, întrebându-l: ‘Fătul meu, de unde ești tu?’ ‘De la Blaj!’, a venit răspunsul. ‘Apoi dacă ești de la Blaj și împărăteasa ţi-a dat domeniu, du-te acolo și stai liniștit, nu ne tulbura pe noi în credinţa noastră’ ”.

octombrie 2015

octombrie 2015

“În anii 1761-1762, a negociat, împreună cu alţi fruntaşi din ţinutul Năsăudului, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. A mers la Viena, împreună cu alţi români, unde a încheiat pactul cu guvernul austriac. Au primit asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor beneficia de mai multe drepturi.

Sfântul Atanasie a cerut ca, prin înfiinţarea regimentului de graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa ortodoxă, căci de mulţi ani ortodocşii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei greco-catolice.”

“Se știe că, după depunerea jurământului militar, tinerii români erau siliţi să treacă la uniaţie, la religia greco-catolică, să renunţe la credinţa ortodoxă strămoșească și, pe deasupra, nici liberi nu erau, pentru că plăteau impozite, în continuare, aşteptând zadarnic o „Patenta” imperială care să consacre statutul de oameni liberi pe care îl obţinuseră de la regele Matei Corvin. Nemulţumirea mocnită a soldaţilor aştepta doar un prilej nimerit ca să explodeze şi acest moment a venit odată cu tirada înflacarata a lui Tănase Todoran pe platoul de la Salva…”

“Militarizarea zonei Năsăudului a început în luna august 1762, când au fost trimişi ofiţeri de la Viena la Năsăud, să organizeze regimentul. La 10 mai 1763, considerându-se că munca de organizare s-a încheiat, generalul Bukow, cu o mare suită şi însoţit de episcopul unit Petru Pavel Aron (1754-1764), a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul. Aceste momente solemne au fost organizate la Salva, pe platoul numit «Mocirlă».”

“Generalul Bukow a fost trimis de împărăteasa Maria Tereza să urmărească şi să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism a ortodocşilor.”

“Când cele două batalioane de infanterie şi opt companii de cavalerie stăteau înşirate lângă comuna Salva, în faţă a ieşit călare bătrânul Tănase Todoran din Bichigiu, care slujise ca soldat încă de sub împăratul Carol al VI-lea şi le-a rostit grănicerilor următoarea cuvântare:

“De doi ani mai sîntem cătane adecă grănițeri și carte n-am căpătat de la înălțata împărătească, că sîntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătănești; copiii noștri vor merge pînă la marginile pămîntului să-și verse sîngele dar pentru ce? Ca să fim robi, să n-avem nici un drept, copiii noștri să fie tot proști, ori vor învăța ceva ori ba? Așa nu vom purta armele, ca și sfînta lege (=religia) să ne-o ciufulească (=batjocurească) tisturile (=ofițerii). Jos armele! Alungați afară păgânii din hotarele noastre! Auziți creștini români, – numai atunci vom sluji, cînd vom vedea carte de la înălțata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; pînă atunci, nu!, odată cu capul! Ce dă gubernia și cancelaria din Baciu (Viena) e nimica, îs minciuni goale de azi pînă pe mine!”

“La scurtă vreme după rebeliune, a venit la Salva o comisie aulică spre a face cercetări asupra celor petrecute pe platoul „Mocirlă” în mai 1763. Cercetările au durat 6 luni. Ancheta se îndrepta împotriva principalului autor al rebeliunii, Tănase Todoran din Bichigiu. Acesta n-a retractat nimic şi, cu un curaj mucenicesc, şi-a asumat răspunderea celor întâmplate. Şedinţa s-a pronunţat în ziua de 12 noiembrie 1763.”

Iată ce spune un document despre pedepse:

“ 1. Todoran al lui Dănilă din Bichigiu, de 104 ani, să fie frânt cu roata de sus în jos, iar corpul lui să fie legat de o roată, pentru că a împiedicat pe oameni de la unire și de la îmbrățușarea statului militar grănițeresc, precum și pentru că la cererea stăruitoare a fiului său în ceasul morții nu a lăsat să fie împărtășit acesta cu sfânta cuminecătură

2. Vasile Dumitru al Popii alias Vasoc din Macod să fie trecut din viață la moarte prin ștreang, pentru rebeliune.

3. Many Grigorie din Zagra, să fie spînzurat, tot prntu aceeași crimă.

octombrie 2015

octombrie 2015

4. Vasile Oichi din Telciu, să fie pedepsit la fel. Trupurile acestor criminali să fie lăsate neînmormîntate pe locul de pierzanie, ca exemple de groază pentru alții. 5.Ion Scuturici, 6. Dumitru Scuturici, 7. Miron Natul și 8. Dumitru Homoi din Telciu; 9. Apostol Moldovan și 10. Petru Bârzo din Rodna; Dâmbul Alexe și 12. Ion al Popii Petru din Zagra; Petru al Popii Nicolae din Bichigiu; 14. Zinvel Vasile din Poieni; 15. Ion Anghelini din Runc; Ieremie  Bucșa din Mocod; 17. Finigar Samoilă din Găureni; 18. Ion Hanț din Năsăud; și 19. Andrei Nicolai din Sângiorz – să fie asemeni spînzurați. Pentru cei 15 condamnați din urmă, după ce li s-a publicat sentința de moarte, aceasta a fost înlocuită cu altă pedeapsă, anume să treacă de 10 ori în sus și de 10 ori în jos printre loviturile de vergi a celor 300 soldați.”

“Capetele celor martirizati au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost aşezate la răscruci de drumuri.”

George Barițiu: „Umbra  ta, Todorane, să-i înveţe pe toţi daco-romanii a cunoaște ce este constanţa şi perseverenţa şi ce înseamnă să aibă cineva caracter în orice poziţie socială s-ar afla”.

(Surse: aici; S. Dragomir, Istoria desrobirii religioase a românilor, Sibiu; Kramer 1, c.p. 28 Todoran alui Dănilă aus Bikis)

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

  • Mitica

    Wow!

  • Vasile Gogea

    La o astfel de moştenire, un destin pe măsură: exemplar!
    ADN-ul moral nu minte! Şi, mai ales, nu… doarme!

  • Vasile Gogea
  • neamtu tiganu

    test

  • neamtu tiganu

    dăm în stăpânire pe vecie pentru dânsul și urmașii săi douăzeci de pogoane de ţarină, trei de vie și un crâng de pădure în ţinutul Neamţului

    ************
    Pai nea Dorin, putem sa spuneam ca-i chiabur, trei pogoane de vie, hai noroc!

  • nikuelektriku

    dom’ tudorane,

    desi ateu practicant, am fost uimit de biografia senzatzionala (dar nu dan diaconescu senzatzionala) a strabunului d-voastra, chiar bucurindu-ma ca exista un sfint in calendarul ortodox al carui nume nu il purtatzi intimplator.

    scrisesem aseara pe feisbuc un comentar, pe care l-am sters din greseala, in care ma aratam oarecum mihnit ca lucrul asta trebuie sa il aflu dintr-o sursa pe care d-voastra o indicatzi si pe care, scanind-o rapid (pe ea, dar si pe altele la care am ajuns prin intermediul ei), am constatat-o ca fiind una care face de rusine revistele “romania mare” si “evropa”, luate impreuna, dar si pe vadimutz si ion coja, tot luatzi impreuna, ca degeaba au muncit atitzia ani, daca, prin comparatzie, pot parea doar niste bietzi amatori si niste culmi ale moderatziei.

    nu mai indraznesc sa va rog sa procedatzi in vreun anumit mod ca sa remediatzi situatzia, totusi, va multzumesc anticipat daca o vetzi face!

    servesc patria!

  • Ontelus DG

    Încep prin a
    mărturisi că abia luni, 9.11.2015, uitându-mă pe calendarul ortodox, am sesizat
    că astăzi, 12.11., sunt pomeniți cei patru sfinți martiri și mărturisitori
    transilvăneni. Am făcut apoi legătura cu o postare recentă a Domnului Vasile
    Gogea, care amintea trecutul de luptător pentru dreptate al unui strămoș al
    Domnului Dorin Tudoran, episod reiterat în trecut pe acest blog. Pornind de la
    această revelație, simt nevoia unor reflecții. Nu consider că meritele ori
    păcatele înaintașilor explică sau justifică viețile urmașilor. Pe de altă parte,
    atunci când cineva trăiește decenii de-a rândul știind că un strămoș al său a
    fost o persoană excepțională, recunoscută public pentru caracterul său integru,
    ba chiar canonizată, acest fapt nu are cum să nu influențeze, mai mult decât
    simbolic, existența acestuia. Evident, contextul istoric este decisiv, dar când
    te formezi și evoluezi sub asemenea auspicii extraordinare, biografia ta nu
    poate fi una banală. Opțiunea martirică pentru ortodoxia românească, într-un
    cadru al compromisurilor necesare pentru supraviețuire lasă fără grai pe orice
    cunoscător de bună-credință al istoriei autohtone. Spiritualitatea acelor
    oameni îmbunătățiți duhovnicește este copleșitoare, ne smerește, ne îndeamnă la
    rugăciune și meditație. Se consideră, iluzoriu, de către mulți profani că
    sfințenia este rodul unei predestinări, harul divin veghind asupra aceluia în
    chip miraculos și transfigurându-l față de condiția omenească precară. Este
    fals; este o permanentă conlucrare a harului cu voința nestrămutată a aceluia.
    Prilejuri de cădere sunt legiune, dar rezistența, tăria caracterului, voința
    jertfelnică sunt confirmate prin fiecare gest de împotrivire față de ceea ce
    este inacceptabil credinței, identității spirituale de la care te revendici. Se
    obișnuiește, în tradiția creștin-ortodoxă ca viii să se roage pentru sufletele
    răposaților, cu atât mai mult dacă aceștia au murit fără lumina lumânării,
    nespovediți, neîmpărtășiți. În acestă zi de doisprezece noiembrie, să-i rugăm
    pe cei patru sfinți martiri și mărturisitori ortodocși români din Transilvania
    să ne ocrotească și să ne lumineze! Amin!

  • V-am scris pe adresa “de acasa”, fiindca nu inteleg care este sursa neonoranta.

  • nikuelektriku

    https://saccsiv.wordpress.com/

    ateu-ateu, dar botezat ortodox tot sint, asa ca imi cam crapa obrazu’ de rusine cind vad ce scriu astia (in alte posturi).

    imi ajunsesera de multa vreme pe la urechi ispravile lor de vitejie, dar cred ca e prima oara cind am poposit p’acolo mai mult de cinci minute, reusind sa-mi strice seara.

    nu cunosc limba araba, dar cred ca site-urile jihadiste nu sint cu mult mai rele!

  • Eu am tiparit mai multe texte despre istoria lui Atanasie Todoran si a celorlalti nefericiti din grupul lui. Le-am confruntat si am ales informatiile care sunt cat de cat asemanatoare in ton si “fapta”. Am indicat sursele in legatura cu citatele folosite, nu spre a populariza o sursa sau alta, ci pentru ca e obligatoriu sa indici fsursa din care ai citat.

  • Pingback: 12 noiembrie A.D. 1763: comemorări la Bichigiu (Năsăud) şi la… Washington (U.S.A.) | Gogea's Blog()

  • Vasile Gogea

    Citarea unei surse este o procedură academică elementarăcare, e drept că nu se prea mai uzitează în România de azi. Dar procedura, în sine, nu poate fi “acuzată” decît dacă informaţia citată e greşită, deci preluată necritic. Nu e cazul aici. Apoi, citarea în sine, nu e o judecată de valoare, cu atît mai puţin una morală, a sursei, în substanţa ei.
    Dom’ Niku, cu grijă cu… curentu’! Pericol de electrocutare!

  • Dezideriu Dudas

    Azi ma gandeam ca pana la 104 ani am avea ceva timp. In 34 de ani intra aproape doua “dupa 20 de ani” ( “mai scurte” …)….Unu’ ( “mai lung”…) a trecut deja….E drept, cam degeaba…Sa zicem insa ca suntem pe cale sa depasim primele 10 urgii :
    1. Înroșirea Nilului
    2. Broaștele
    3. Păduchii
    4. Muștele
    5. Moartea vitelor
    6. Bubele
    7. Ploaia de foc și piatră
    8. Lăcustele
    9. Întunericul de 3 zile
    10. Moartea întâilor născuți –
    Ramane insa sa-i vedem, la treaba, pe cei care au scapat….

    P.S.1 Nu stiam ca sunteti (si) “baritiuonist” : “ Umbra ta, Todorane, să-i înveţe pe toţi daco-romanii a cunoaște ce este constanţa …”

    P.S. 2 Viziunea de mai sus mi-a fost determinata si de faptul ca maine ar trebui sa particip la o intalnire condusa de d-nul Toader Paleologu pe tema relatiilor noastre bilaterale cu Franta. Ma gandeam ca “faraonii Occidentului” au reusit in tentativa lor de a “ucide” orice intai nascut, “mensch”, din politica, prin matricea ierarhiilor scolilor politice care te invata totul si nimic pana la urma, daca ne referim la interesul public ( nu doar la cel national al statelor dezvoltate – vezi criza refugiatilor )…Se inmultisera prea mult datorita democratiei, anti-ierarhica….

  • Pingback: Invitat: Dorin Tudoran, O călătorie – Bistrița și Năsăud (1 și 2) | @ntonesei's blog()

  • Liviu Antonesei

    Frumos, tusant, frate. Si mai pus si pe ginduri la un fel de arbore genealogic intocmit de tata, care cobora pina sper 1700, pe care va trebui sa-l caut. Am postat textul acesta splendid, si pe urmatorul, pe blogul meu si pe pagina de FB. Cred ca ele trebuie sa aiba potop de cititori…

  • Domnule Tudoran,

    Cred că s-a strecurat o mică inadvertență în cronologie. Dacă Tănase Todoran avea 74 de ani în 1717, conform înscrisului de slobozire din armată, asta înseamnă că, în 1750, când s-a întors la ai săi și a fost închis, avea 107 ani, iar la tragerea pe roată -- 120, nu 104 cum spune cronica.

    Impresionantă biografie.

  • Dana (Mara)

    File din istoria adevarata care din pacate nu se invata la scoala.

  • Pingback: Dorin Tudoran – un „grănicer” (exilat) „al libertăţii” s-a întors acasă! | Gogea's Blog()

  • Ca orice produs in care sunt amestecate date istorice, cat de cat certe, si lugende, si in cazul de fata rezultatele pun pe ganduri. Am facut aceeasi observatie, pe cand ma aflam la nasaud, si profesorul Flore Pop mi-a spus ca exista multe surse din care ar rezulta ca batranul a trait 120-122 de ani. Eu, unul, nu cred intr-o asemenea longevitate. mai degraba cred ca in 1717, varsta lui era mult sub 74 de ani, desi, pe atunci, armata se facea “pana la adanci batrane…” De trait 104 ani nu se indoieste azi nimeni ca “mosul” atat a trait.

  • Multumesc foarte mult, draga Liviu!

  • Vasile Gogea

    Şi eu l-am mai prins în viaţă pe “moşul” meu, de 104 ani! Probabil că în alte “ţări” viaţa era mai scurtă!

  • Iata o informatie primita azi de la prof. dr Flore Pop. Cum vor fi stat lucrurile, doar Dumneazeu stie, cu siguranta: “Eu dau crezare surselor austriece, care il “creditau” pe Tanase Todoran cu 120 de ani in momentul condamnarii si executiei, ei aveau date certe despre el fiindca a fost soldat austriac mai multi ani, nu se puteau insela. Si in filmul documentar de joi seara unii au insistat pe varsta de 104 ani, dar povestea asta nu se sustine, 120 e varsta corecta, retinuta de austrieci in chiar sentinta de condamnare.”

  • Vă mulțumesc. Înțeleg că vremurile erau altele, dar să condamni la moarte un om de 120 de ani mi se pare o barbarie inimaginabilă.

  • Dana (Mara)

    Barbara si aplicarea pedepsei prin fringere pe roata de sus in jos. Metode aplicate in numele impunerii unei religii de cei ce se credeau “civilizatori”. Metode babare dictate de obscurantismul religios egalate si depasite iata si in zilele noastre de dementii de la statul islamic (daesh) care cu actele lor criminale si lase indurereaza o lume intreaga. In numele a ce? La Paris s-a cintat in memoria victimelor memorabila melodie Imagine.
    Dumnezeu sa-i odihneasca.

  • Mihai

    Nu doamna, nu obscurantismul religios. Ci dorinta de dominare, POLITICA.

  • Mihai

    Impresionant, multumesc!

WP Admin