≡ Menu

Noaptea şi lumina zilei

Ciudaţi mai suntem. Ciudat gândim. Ciudată limbă avem. Frumoase renghiuri ne joacă.

Spunem că “Noaptea este un sfetnic bun”. Dar tot noi spunem despre cineva că este “Prost ca noaptea”. Deseori, chiar adăugăm un accent forte – “Mai prost ca noaptea”

Înainte de a li se spune “consilieri”, acestor eminenţe cenuşii li se zicea “sfetnici.” Unii dintre noi ar putea spune, cu o dreptate parţială, că pe timpul sfetnicilor, noaptea era ceva “de bine” iar azi, pe timpul consilierilor, noaptea este, din ce în ce mai des, ceva “de rău”.

Ar exista două căi de a îndrepta lucrurile.

Prima – înainte de a-şi alege consilieri, cei care au nevoie de ei ar trebui să folosească noaptea ca un sfetnic bun.

A doua – după ce au devenit consilieri, oamenii cu pricina să folosească şi ei noaptea de dinaintea zilei de lucru tot ca un sfetnic bun.

Altfel, nopţile consiliaţilor şi consilierilor vor purta mirosul greu, al lumânărilor de osânză, chiar dacă ard în sfeşnice de argint. Iar zilele Cetăţii vor fi, incontinuu, mângâiate de o boare pestilenţială.

De fapt, lumina zilei ar fi  preferabilă soluţiilor de mai sus. Mai ales când mirosul devine ucigător. Vorba celebrului fost Judecător la Curtea Supremă a  Statelor Unite, Louis D. Brandeis:  ”Sunshine is the best disinfectant”.

Cât priveşte noaptea, soluţia cea mai bună ar fi să o folosim la dormit. În felul acesta am avea mai multe şanse de a ne păstra mintea limpede pentru ziua ce urmează.

În sfârşit,  diferenţa între sfetnic şi sfeşnic o ştie până şi o lumânare.

  • victor L

    Da, ciudati mai sintem.
    “Cainele, cel mai bun prieten al omului” zicem impresionati de Grivei. Dar nu ezitam sa ne incruntam: “esti mai rau ca un caine”!

    Sintem mincinosi sau sintem formati din cuvinte.
    Pe care le crosetam dupa chipul si placerea noastra?

    Cei mai enervanti sint cainii care latra noaptea la luna.

  • Dorin Tudoran

    victore, esti suparat rau astazi. un week-end usor. dt

  • victor L

    Multumesc, dle Tudoran.

  • Tony

    Dragut articol-metafora. Un pic am prea subtil (pentru mine) si cu o concluzie nelinistitoare: noaptea ar trebui sa fie folosita (doar) pentru somn! Totusi dupa o seara petrecuta cu lumanari in sfesnic orice sfetnic ar trebui sa stie ca de obicei nu urmeaza o noapte de somn. Si oricum noaptea imediat urmatoare va fi de razboi. Sa fi fost vorba in articol despre consilierii de la ministerul apararii?

  • Dorin Tudoran

    Tony: tocmai ti-am raspuns la micro-eseul postat dincolo. Desi esti foarte bun, la chestia cu ministerul apararii nu-ti raspund fiindca e secret de stat, boierule!

  • popescu maria

    Citesc cu mare placere tot ce se scrie pe-aici…Continuati va rog….Sper sa nu se rataceasca prin zona exemplare intalnite pe alte forum-uri! Noapte buna!!!

  • Tony

    Fireste ca ne cunoastem, dar numai unul din noi stie de unde (si in ce masura).
    Fireste ca m-ar tenta niste completari/comentarii la “raspunsurile” date “dincolo” atat mie cat si “ritei” dar pe moment n-as putea-o face fara a avea senzatia unui exces. Si impresia mea este ca excesele precipita (aproape fizic) trecerea secundelor blocand astfel comunicarea si evenimentele asa ca voi astepta mai intai sa se stranga destule secunde pe interval. Nicio grija insa. De spus voi spune exact aceleasi lucruri pe care le-as spune acum. Sunt sigur insa ca vor fi receptate altfel. Mai bland, poate.

  • Dorin Tudoran

    Tony:

    Stiam eu ca tu esti, de fapt, Aghata Christie! “…numai unul din noi stie de unde (si in ce masura)” ne-am cunoscut?
    Adica eu stiu si tu nu stii, dar imi confrimi ca ne cunoastem?… Pai, atunci sa o semnam si sa o dam anonima. Zambeste, te rog!

    “…receptate altfel. Mai bland poate.”? Sa inteleg ca din raspunsul meu la micro-eseul in care ma psiho-analizai si ma puneai in acelasi clop cu Traian Ungureanu si Ion Cristoiu a lipsit…. blandetea receptarii? Mai citeste raspunsul meu o data. Daca ramai la acelasi gand, poate incerci “blandetea” altor “proprietari de bloguri” pe care vrei sa-ti perfectuionezi mana in psiho-analize. Dar eu nu vreau (serios vorbesc!) sa te pierd,numai ca nici nu pot fi mai bland decat ti-am dovedit ca sunt.

    DT

  • Tony

    Problema este ca doar unul din noi pshianalizeaza bine si noi nu stim care. Si de aici distractia. Celuilalt insa ii plac la nebunie exercitiile de logica negativa si teoria catastrofelor.

    N-am vrut sa ma plang (si nici nu m-am plans) ca n-as fi fost tratat cu necesara blandete pe acest “blog de proprietar”. Am sugerat doar ca anumite lucruri dintre cele pe care le-as fi putut introduce intr-un nou “micro-eseu” inspirat de critica literara facuta primului (si eventual de cea ne-socanta acordata ritei) ar fi putut avea initial un impact (logic) mai degraba negativ. Psihologic vorbind. Senzatia mea de exces impreuna cu acest prezumat imapact negativ m-au determinat la o relaxare tempora si temporala a raspunsului, relaxare ce poate induce o ulterioara blandete in abordare care probabl ar fi lipsit momentan de pe fluxul prea continuu de comunicare. Na ca m-am incurcat. Sper totusi ca aceasta prima ipoteza testata (invers) si-a gasit confirmarea prin infirmare.

    Si daca tot am inceput hai sa le confirmal la fel si pe celelalte. Am testat desigur (cu un oarecare succes) blandetea multor altor proprietari de bloguri asa dupa cum s-ar putea deduce relativ usor, psihanalizand. Asadar in cazul in care manevrele de “imblanzire” nu-mi reusesc voi fi fortat sa apelez mai degraba la experienta si memorie decat la spiritul de anticipare. Desi presimt ca nu se va ajunge pana acolo. Da, blandetea dovedita pana acum este desigur suficienta. In plus nu ma astept la nici un fel de menajamente si am (ca fapt difers) o limita mare de toleranta chiar la tertipuri. Deci fara inhibitii constarngatoare. E o invitatie!

    Faptul de a ma risipi incontinuare/eventual (si) pe alte bloguri pentru a testa blandeti n-ar putea echivala in nici un fel cu o pierdere (de revenit cu detalii) asa dupa cum nici ramanerea in exclusivitate pe acest blog n-ar fi necesarmente vreun castig.

    Unul singur, dar era vorba despre celalalt.

    Pana la urma tot n-am evitat excesele. Gata! Noapte buna!

  • Un articol deosebit de frumos. Şi fără nicio greşeală.
    Păcat că eu nu ştiu despre ce vorbiţi.
    Ce au mai făcut consilierii cui?
    Sau e doar un joc de cuvinte?

    Profit de amabilitatea dumneavoastră ca să îmi cer scuze faţă de toţi cei pe care i-am rănit prin poziţia mea în povestea Romoşan, inclusiv de la dumneavoastră, dacă e cazul. Pe larg, în al cincilea comentariu de aici: http://hyperliteratura.reea.net/?p=2994#comments

  • Dorin Tudoran

    Nu m-ati ranit, dle Ianus. M-ati intristat, dar fara sa o doriti. Faptul ca nu intru, deocamdata, in detalii referitoare la cazul Romosan se explica simplu:

    a) Dosarul respectiv se afla in posesia institutiei acreditate sa ne spuna care este adevarul. Sa avem rabdare.

    b) Deocamdata ma intereseaza DOAR explicatia dlui Romosan privind afirmatia calomnioasa in legatura cu mine (+Mircea Dinescu).

    Pe urmă, vedem ce, cît și când merită spus, căci a dezgropa prea multă mizerie nu e vreo plăcere; a nu dezgropa nimic îi ajută pe cei ce au generat mizerie să spună că sunt curați ca lacrima…

    Cele bune,

    DT

  • (Mesaj secret, dar public, pentru Dorin Tudoran:

    Sfeşnicul a fugit cu feştila-ntre dinţi
    Mă ascund după deget
    să nu aflu ceva.)

    Dorin Tudoran, nu lăsa ura şi deşertăciunile să te macine.

    (Mi-am permis sa va tutuiesc in acest mesaj, pentru ca el e pozitionat evident dincolo de orice conventie sociala, e un mesaj… de la un copil al Domnului la altul. Si i se adreseaza in primul rind poetului Dorin Tudoran.)

    E la adresa: http://hyperliteratura.reea.net/?p=2994#comments

  • Dorin Tudoran

    Marius: despre ce ura vorbesti?

    Faptul ca intreb un om de ce m-a calomniat si el continua sa faca pe surdul este, din parte-mi, un semn de ura?

    In 24 de ani, de cand am fost impins sa parasesc Romania, de cate ori am deschis (eu) discutia despre dl Petru Romosan si viata lui care este o discutie intre el si… el insusi, ca sa nu spun intre el si Dumnezea, caci e bine se evitam a introduce in lucruri de mizerie numele lui Dumnezeu.

    M-as fi bucurat ca sensibilitatea unui artist ca tine sa fi detectat reluctanta mea de a lovi in Petru Romosan. Dragul meu Marius, daca ardeam de nerabdare sa loves in Petru Romosan, puteam sa o fac de multa, de foarte multa vreme.

    Se intampla ca azi imi taraste numele intr-un noroi care este doar al sau, o mocirla cu care nu am nimic de-a face.

    I-am cerut prea mult sa ia de pe mine nororiul cu care m-a improscat?

    Sa-i intorc si celalalt obraz? N-ar avea nici un rost, m-a improscat pe amndoi obrajii.

    Week end placut,

    Dorin

  • Ramstein

    @Victor L, astazi sunt -- vezi replica pe care mi-a dat-o colegul tau @Tony in topicul anterior (un foarte interesant nano-eseu) -- in “varianta maligna”: remarca ta de aici m-a dus imediat cu gandul la binecunoscuta poezie “Cainele soldatului presedintelui”

  • In ce ma priveste, n-am gasit nici picatura in dorinta lui Dorin Tudoran ca impricinatul sa raspunda la intrebarile precise care i s-au pus si i s-au pus tocmai pentru ca a lansat o fumigena. Nu cred ca e semn de ura sa nu doresti sa-ti fie amestecat numele intr-un noroi cu care nu ai nimic de-a face, doar pentru ca un ins, cautind a scapa cu fuga in toate directiile, nu si-a gasit o maniera mai inteligenta de aparare, justificare etc.

  • Luat de chestiunea colaterala ridicata de dl. Ianus, n-am mai apucat sa observ ca textul postat e o frumoasa parabola, nu asa de complicata pe cit li s-a parut unora dintre antecititorii mei. Da, are punct de plecare intr-un joc de cuvinte, dar nu asteptam asa ceva de la un scriitor?!

  • In prima postare “picatura de ura”, desigur!

  • victor L

    @Ramstein,
    marturisesc ca n-am auzit de tine ca poet si nu ti-am citit capodopera ‘Cainele care musca presedintele”.
    O caut doar pentru a vedea cum si de unde il musca.

  • E ca un poem textul acesta despre sfetnicii de noapte si de zi.
    Ma gandesc doar ca pentru un presedinte-jucator ar trebui gasit sfetnicul non-stop, fara atipeala, de veghe si cu sugestii atat in relatia cu Licuriciul, cat si in bostanarie. Si presedintele sa-l asculte.

  • Asta e curata utopie, draga Vasile! Sa-si asculte sfetnicii, sfetnicul! Pai, de ce au plecat cam toti incepind cu dl. Plesu?

  • @Liviu Antonesei
    Pai de la o parabola la o utopie nu e decat un… mic efort de imaginatie 🙂
    stiu cum a plecat Plesu, dl Mircea Dinescu, care e o “natura care nu poate fi stapanita si anticipata” (apud Plesu), a oferit si detalii la harmalaia sa televizata cu Tanase Stelian.

  • A, ai vazut asta?! Deci, stii totul, nu mai am ce secrete sa-ti dezvalui, despre alti sfetnici, de la Renate la d-na Saftoiu!

  • … sau o torta ! 🙂
    Putin pe off -- apropo de atmosfera invocata :
    http://iavaleriana.wordpress.com/2008/01/13/vip/

WP Admin