≡ Menu

“No grave upon the earth shall clip in it/a pair so famous.” (reluare)

Reiau mai jos (nu mă întrebați de ce) un text publicat în urmă cu un an.

32

Despre Cleopatra – ultimul faraon egiptean – Harold Bloom scrie că a fost “prima celebritate a lumii.”

Despre personalitatea Cleopatrei, Michael Grant scrie că este învăluită într-un soi de “ceață a ficțiunii și vituperării.” 

Despre Cleopatra și Marc Antoniu, Plutarh ne spune că, la ordinul lui Octavian, au fost îmbălsămați și înmormântați împreună.

Despre mormântul celor doi, Shakespeare scrie ”No grave upon the earth shall clip in it/a pair so famous.”

Despre Traian Băsescu, dușmanii spun că e ca și mort, politic vorbind, și că tot ce au de făcut simpatizații lui este să-i amenajeze mormântul.

Despre Traian Băsescu, prietenii și simpatizanții cred că abia după ce va părăsi Palatul Cotroceni va dovedi cât de puternic este.

Despre ce va urma după plecarea de la Cotroceni, președintele Traian Băsescu spune că se va implica foarte serios în viața politică.

E greu de ghicit dacă Partidul Mișcarea Populară va fi mormântul politic al celui mai puternic politician român post-decembrist, cum speră unii.

E greu de ghicit și dacă Partidul Mișcarea Populară va fi piedestalul pe care va fi înălțat bronzul încă viu Traian Băsescu, cum anunță alții.

Dacă, politic vorbind, Traian Băsescu va fi înmormântat singur sau alături de altcineva, doar Petrache Lupu știe, dar este incommunicado.

Eu, unul, cred că și cei gata să-l vadă pe Traian Băsescu imbălsămat cu dosarele FlotaMihăileanuNana și cei gata să-l treacă, încă din timpul vieții, în rândul zeilor se pripesc.

Cât despre Cleopatra, chiar dacă a fost prima celebritate a lumii, nici Harold Bloom, nici Sebastian Lăzăroiu nu știe dacă a fost și ultima.

Există faraonițe al căror destin este să “turning history into a palimpsest.”

Există și faraonițe pricepute la “turning history into a rosy note”. Diferența poate fi doar de un nas.

Plăcerea sadică a istoriei este să ne țină pe jeratic, dar în fiecare dintre noi doarme un fachir.

Să-l trezim, dacă suntem curioși să vedem ce va urma.

(10 februarie, 2014)

dt_signature2-e1270748737227[1]

  • (com)pilat din pont(a)

    dom’ tudorane,

    eu, ca fost basist critic, care multe i’am ertat musiului, pina la duamna, si dincolo de ea, tot scrutez orizontul rosu pentru a afla o pozitzie, o maslina, ceva, de la telectoalii publici pe care i’am aparat cu ghearele, tocite, si cu dintzii, lipsa, la d-voastra pe blog, ‘mpotriva atentatorilor, cita frunza, cita earba, in legatura cu evenimentele, atit de previzibile, din ultimele zile.

    de la domnul profesor tismaneanu, in special, pentru ca domnia sa e, in general, mai harnic.

    dar, fatalitate, pentru ca nu’l mai pot citi in integralitate, ii parcurg insetat titlurile, care, nu stiu de ce, imi aduc aminte de ilie dobre.

    am facut o mica selectzie, aleatoare, din articolele domnului profesor si le’am pus alaturi de titlurile cartzilor lui ilie dobre (cine nu stie cine e ilie dobre poate afla si singur cine este), poate’mi spune cineva ca gresesc;

    ilie dobre

    Dobrin, la clipa amintirilor
    Ilie Dumitrescu -- o stea în plină ascensiune
    Marius Lăcătuș -- săgeata carpatină
    Fane Iovan -- o stea ce sclipește lângă șinele Giuleștinei
    Florin Halagian -- un senior la curtea Regelui Fotbal
    O galerie nebună, nebună, nebună… Galeria Rapidului
    Jean Vlădoiu -- o stea printre stele
    Rodion Cămătaru -- tunarul din Bănie
    Gheorghe Tadici -- magicianul de pe semicercurile Meseșului
    Cristian Gațu -- un prinț la curtea Regelui Handbal
    Mariana Târcă sau pasărea măiastră de pe semicercurile carpatine
    Ștefan Nanu -- expresul de Olanda
    Sorin Cârțu, fotbalistul-briliant al Craiovei Maxima
    Valentin Samungi -- Handbalistul-zburător
    Cornel Țălnar -- leul neîmblânzit al gazonului
    Mircea Rădulescu -- antrenorul a patru echipe naționale
    Țețe Moraru -- Glorie. Reflexe. Amintiri
    Gigi Mulțescu, fotbalistul-nepereche
    I se spune “Mopsul” -- Florea Dumitrache
    Dorinel Munteanu -- metronomul de la mijlocul terenului
    Ioan Ovidiu Sabău și patima fotbalului
    Ion Ionescu între “templul” Giuleștiului și cel al justiției
    Pavel Badea -- “Samuraiul” de pe Jii
    Emil Săndoi -- o emblemă alb-albastră
    Generalul Cornel Oțelea -- performerul unic de pe arenele cu semicercuri
    Lajos Sătmăreanu -- “Steaua” de ieri
    Cornel Pavlovici sau fascinația golului
    Zoltan Crișan, irezistibila extremă
    Fotbal, culise, întâmplări
    Emeric Dembroschi -- eroul de la Guadalajara
    EURO 2004 sau infernul vedetelor
    Radu Matei cu “fluierul” între iluzii și adevăr
    Mondialul fotbalistic 2006, între sclipiri și deziluzii
    Ștefan Birtalan, “tunarul” de pe semicercuri
    “Prințul” din Trivale, la ultimul “dribling”
    Cu microfonul printre amintiri
    Benone Sinulescu și glasul său fermecat
    Interpretul Nelu Bălășoiu în “concertul” confesiunilor
    EURO 2008 sau “turnirul” conchistadorilor
    Paradisul însângerat (roman)
    Performerul de sub crestele Caraimanului

    vladimir tismaneanu

    Miron Constantinescu sau neputința de a deveni eretic
    Lenin, Wagner si supraoamenii totalitari
    Barocul comunisto-fascist: Syriza, Putin, Dughin si adevaratele probleme ale Europei
    Anticomunism și antifascism: Vremea rușinii, Marius Oprea și idealurile lui Ion Gavrilă Ogoranu
    De ce contează Ágnes Heller? Auschwitz, filosofia politică și conştiinţa tragică
    Un ocean de amintiri amare: Nicolae Ceaușescu și tragicomedia comunismului dinastic
    Leninism balcanic, leninism iberic: Ceaușescu și Carrillo
    Evazionism histrionic: Metanoia lui Victor Ponta?
    Despre Aleksandr Soljeniţîn: Atunci când cuvântul devine dinamită
    Despre Dughin, dughinism si barocul stalino-fascist
    Pasiuni radicale, iluzii eșuate: Testamentul lui François Furet
    Deng Ilici Iliescu revine, Ponta se duce…
    Portret de presedinte: Despre Traian Basescu
    Doua voci, doua destine, doua optiuni: Mircea Cartarescu si Emil Constantinescu
    Bacalbaşa cu cravaşa: PSD, Partidul Şovinismului Demagogic
    Normalitatea Monicăi Macovei: Dansând tango cu Radu Moraru
    Dl Meleșcanu, doctoratele in Vest si adeverințele de la Aprozar
    50 de ani de la puciul de partid din octombrie 1964. Nikita Hrușciov și agonia bolșevismului
    Curriculum vitae: De la căutarea lui Marx la despărţirea de Marx. Episoade dintr-un itinerariu spiritual
    Prolegomene la o etică a onoarei: Albert Camus, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca
    De la Dzerjinski la Putin: Dictatură, paranoia, teroare
    Monica Macovei și resurecția speranței
    Robert C. Tucker, mentor, model, prieten
    Marxism apocaliptic: Lukács, Gramsci și soteriologia bolșevică
    Adam Ulam şi Noul Război Rece
    Hunveibinul Ponta viziteaza Republica Populara a Amneziei
    Stefan Andrei sau iluzia ceausismului cu chip uman
    Andrei Cornea și condiția tragică a libertății
    Jan Palach, Agnieszka Holland si imortalitatea adevarului
    Richard Pipes și radicalismul bolșevic
    Lucia Hossu Longin si extincţia inteligenţei morale
    Amețitorul viraj al lui Viktor Orban
    Iuri Andropov, ideolog si polițist
    Vibranta luciditate a lui Paul Zarifopol
    Nefasta mediocritate a aparatcikului de cursa lunga: Tovarasul Emil Bobu
    Leszek Kołakowski si nazuinta catre adevar
    O luciditate ranita: Hannah Arendt si problema Raului
    Robert Conquest și onoarea sovietologiei
    Gheorghe Apostol si avatarele stalinismului românesc
    Gheorghe Gheorghiu-Dej, micul Stalin de la București
    Ioan T. Morar si curajul asumarii trecutului
    Mario Vargas Llosa la Caracas
    Amintirea unei lumi ucise: Agnes Heller, Stefan Zweig, Wes Anderson
    Un cautator de lumi imposibile: Gabriel Garcia Marquez
    Fragila, casabila si plina de har: Despre Nina Cassian
    Alain Besançon, utopia încarnată şi actualitatea sovietologiei
    Zbigniew Brzezinski, un strateg vizionar
    Bogdan Călinescu despre răul lumii noastre
    David Satter si traditia onoarei
    Mircea Mihaies si demnitatea intelectualului critic
    Ion Gheorghe Maurer si pseudo-justitia comunista
    Mircea Cartarescu! Franz Kafka in Paranopolis
    Daniel Barbu, Shakespeare si SIDA
    John Gray si mitul progresului
    Mircea Crișan, Marina Voica si comunismul
    Aleksandr Iakovlev si curajul apostaziei
    Ralph Miliband, Isaac Deutscher, Ed Miliband si pasiunea socialista
    Rebelul Leszek Kolakowski sau gaudium de veritate
    Dogoritoarea actualitate a lui B. Fundoianu
    Crin Antonescu si tomberoanele spatiului public
    Virgil Nemoianu si statornicia valorilor
    Virtutea luciditatii: Iuri Glazov si soarta comunismului
    Don Relone F. si metastaza turpitudinii
    Larry Watts si mitologia national-stalinista

  • Dezideriu Dudas

    Bre’ , maslina am retinut, da’ las-o draku’ de earba ca iar o sa zica emigrantu’ ca suntem boi iar “cautatorii de puscariabili” ca suntem d-aia ce tragem pe nas…Ultima parte e foarte importanta ca se poate folosi si cand se trece de la milosi la nemilosi sau invers, in functie de cine-i la putere, acum : ce bre’, noi suntem d-aia ? Am scris asa in general ca mi-e ca daca respectam adevarul de gen, ne sareau feministele in cap…Da’ nefestele-ar fi fos’ cu noi ( !!! ) si cre’ ca asta chiar ar fi fost ultima faza a dreptatii ‘ceea de pe lume…! Sa dam o sansa pacii !

  • Ce sa facem, domn’Pilate? Vorba prozatorului -- “Sefereau impreuna”. Vorba noastra -- suferim impreuna.
    Dintre toate titlurile dlui Tismaneanu ala cu “I.T.Morar si curajul asumarii trecutului” ma arunca in mai mult ca perplexul politologiei de crashma.
    Multi dintre pupini s-au retras din dinamica actualitate, pe care au dominat-o 10 ani, in aerodinamica filozofiei lui Miron Constantinescu.
    Am si eu o intrebare la matale: grupul de iubitori patimasi ai statului de drept, grup care-l acuzau pe candidatul Iohannis ca nu0i pasa de coruptie si prevedeau ca nu va face nimic impotriva ei, tac chitic azi, cand masinaria merge mai repede decat chiar pe timpul Basescu-Udrea, dar, vai!, merge si impotriva unora ca Elena Udrea.
    Nici macar pe Monica Macovei nu o aud: e bine, e legal ce se intampla in legatura cu prea-cuvio0asa Elena Udrea sau e o lovitura de stat impotriva fostului “stat de drept” basesco-udrist?

    Am depistat o eroare in lista titlurilor de la rubrica Ilie Dobre : “Mariana Târcă sau pasărea măiastră de pe semicercurile carpatine”
    Titlul corect este “Elena Udrea sau pasarea maiastra de pe semicercurile pupinilor”. Autor -- celalat citat de dvs., nu Ilie Dobre.

    Si o eroare in lista titlurilor atribuite celuilalt auctor: nu “Miron Constantinescu sau neputinta de a deveni eretic”, ci “Vladimir Ciosescu sau neputinta de a deveni Ilie Oaida, sau macar Constantin Dinulescu”.

  • Ce sa facem, domn’Pilate? Vorba prozatorului — “Suferea impreuna”. Vorba noastra — “Se fereau impreuna”. Asta fac -- se feresca la gramada.

    Dintre toate titlurile dlui Tismaneanu ala cu “I.T.Morar si curajul asumarii trecutului” ma arunca in mai mult ca perplexul politologiei de crashma.
    Multi dintre pupini s-au retras din dinamica actualitate, pe care au dominat-o 10 ani, in aerodinamica filozofiei lui Miron Constantinescu.
    Am si eu o intrebare la matale: grupul de iubitori patimasi ai statului de drept, grup care-l acuzau pe candidatul Iohannis ca nu0i pasa de coruptie si prevedeau ca nu va face nimic impotriva ei, tac chitic azi, cand masinaria merge mai repede decat chiar pe timpul Basescu-Udrea, dar, vai!, merge si impotriva unora ca Elena Udrea.
    Nici macar pe Monica Macovei nu o aud: e bine, e legal ce se intampla in legatura cu prea-cuvio0asa Elena Udrea sau e o lovitura de stat impotriva fostului “stat de drept” basesco-udrist?

    Am depistat o eroare in lista titlurilor de la rubrica Ilie Dobre : “Mariana Târcă sau pasărea măiastră de pe semicercurile carpatine”
    Titlul corect este “Elena Udrea sau pasarea maiastra de pe semicercurile pupinilor”. Autor — celalat citat de dvs., nu Ilie Dobre.

    Si o eroare in lista titlurilor atribuite celuilalt auctor: nu “Miron Constantinescu sau neputinta de a deveni eretic”, ci “Vladimir Ciosescu sau neputinta de a deveni Ilie Oaida, sau macar Constantin Dinulescu”.

  • Fan Gog

    Si rugaciunea trebuie luata in calcul. De vreme ce a fost eficaca in parlamentul ce trebuia sa deie unde verde anchetarii nobelizabilului Vosgan Varujanian, caruia nu i-or pus catuse la gene. Nici la sprincene. Lacrimi de crocodil + rugaciuni/Fac in politichie minuni.
    PS. Cred ca rugaciunile Mesterului Manolescu au facut si minunea de la Botosani cu premierea vicepresedintelui Chifu, subordonatul sau pe linie USR. Nu este exclus ca domnia Sa sa se fi rugat, de la Paris, si pentru Varujanian, caci si pe mnealui il va fi avut sub el, tot vicepresedinte. Sa ia aminte// Traian Antoniu Base//Si sa se roage cuminte//Pina ce Cleopatra din Udroia ii iese// Din nou -- si zambitoare- inainte.

  • Dezideriu Dudas

    Intr-o strafulgerare, pastorul pios, probabil l-a visat pe dr. Ben Carson, un posibil nemilos candidat la presedintia SUA ( nici la doctori, nici la poieti, nici macar la doctori injineri…, ci chiar la politichie ), inainte de alegerile din decembrie, turul 1, “a bagat” ceva de genul : niste structuri nemiloase au creat intreg scenariul legaturii amoroase dintre “Cleopatra” si “Marc Antoniu” ( e oameni si ei, nu ? ) pentru a se vulnerabiliza “sistemul” si a se umbla cu “lopatica mica de infanterie” pentru curatenia sistemului. De toamna sau de primavara, vom vedea.

    Bre’ la bloggeri, am o singura Dilema ( nu ca Plesu, doua, si veche si noua ) : visul pastorului o fi fost a-hotic, neorganizat sau o fi fost de cela disciuplinat, “pe linie”….?

    Asa ca domnule Tudoran, nu va intrebam de ce. Dar va rugam sa nu ne intrebati nici dvs. Dvs. aveti o relationare doar de un an. Neculai Constantin Munteanu are o forta de 1.000 la 100 in raport cu dvs…Scria recent ca peste 2 saptamani ( sau 2 luni, nu mai retin bine ) se implinesc 10 ani de cand “Cleopatra” a afirmat ca va da raspunsul ref. la relatia ei cu “Marc Antoniu” peste 10 ani…Bine ca n-a zis vreo 20 ca Brucan, mai nemilos, desi parea a avea fata miloasa ( bascheti sigur avea…, l-am vazut eu la Banca Columna, un fel de Biserica Catolica printre cacafonii )…Ori cineva i-a scris textul “Cleopatrei”, ori cineva, cu memorie de elefant, a urmarit biata femeie nemilos…Intre 1, x, 2, as merge pe 1. Cum ii scriam si d-lui Tudoran, nu ma intrebati de ce. Tre’ sa avem aceleasi drepturi, nu ? Nu insistati sa va spun, ca o sa-i propun d-lui Tudoran sa fie democratic ( si stiti ca nu rezista la astfel de tentatii…) si sa nu mai intre pe propriul blog…Prea s-ar favoriza nedemocratic daca nu stabilim niste reguli clare…Uite unde s-a ajuns la USR…Nea’ Doru Stanculescu a fost si mai milos cu drepturile celorlalti. Nu mai poate intra pe propriul blog ca a uitat cum sa o faca…Da’ smecher, a bagat-o pe aia cu cozile imbarligate pe la spate a politicienilor din Romania, ca nici nu mai are nevoie de blog…Calatoria continua…

    PS La numarul asta de cuvinte, dom’Neamtu sigur s-a prins, dar pentru cei nepregatiti pentru noile meandre ale concretului, va mai dau o o mana de ajutor, da’ daca-i ‘cela pe-acolo si ma pacaliti si raman fara ea, o schimb repede intr-una serpiliana sau reptiliana, asa ca nu vom rezolva nimic. Acum e clar ca tre’ sa ne-ntelegem. Iata mana de ajutor, mai jos :
    ” MANA “:
    Eu m-am omorat de ras cand am auzit-o prima data, dar m-am gandit apoi, daca a venit dreptatea ‘ceea de pe lume si n-o sa mai murim degeaba la revolutii..? .Asa ca am mai amanat putin…sa am si martori, c-altfel nu se poate. Nu se moare la “revolutii” degeaba… DECI : Unu’ aviator, cred Vasilescu ( acum veti intelege de ce scriam recent ca vreau sa fiu un fel de ministru al avioanelor …? ) a scris recent ca faza cu Elena si Bica la Paris a fost doar acoperirea unui transport special…Nu scriu mai multe ca lopatica mea, si mica si de infanterie, desi treaba-i de la artilerie-n sus, nu poa’ sa faca fata la cascada de smoala fierbinte care va cadea din ceruri daca “torn” in continuare, desi informatia e publica ( dar e bine asa a-hotica cum este, ca daca se trece la organizare…)…Si normal ca trebuiau cerute explicatii ca altfel prea se incurcau lucrurile pe partea cealalta daca evenimentul nu era suficient de “strigator la cer”…Cerul ‘cela al tuturor, da’ Volodea s-a prins primu’ ca-i bine sa fii mai aproape…Ma refer la faptul ca a devenit galactic, sa n-avem alte vorbe, oricum mai bine decat Petre Roman, dat afara pana si din Parlament…Si de cine ? De una ANI…Hai bre’ ca nu mai are man(i)era fetele astea…

  • Ilie Delascularie

    Geniala comparatia! Haha… Vladimir Tismaneanu, acest Ilie Dobre al blogosferei.
    Visez la un dialog pe scena Atheneului Roman intre Ilie Dobre (pe post de Andrei Plesu) si Vladimir Tismaneanu (pe post de Adam Michnik), cu o sala plina pina la refuz cu cei noua mesteri mari si acoperiti de la inliniedreapta si Peter Manu, zece, care-i si intrece.
    p.s.
    Hai, plus si Liiceanu, ca sa aiba Tismaneanu de cine sa faca misto.

  • Ilie

    Nu cunosc mai nimic despre acuzatiile aduse lui Vosganian, dar, din citind in viteza stirile, am inteles ca, in calitate de ministru, ar fi oferit energie la preturi preferentiale unui magnat. Daca asta e esenta problemei si daca treaba s-a facut la lumina zilei, as vrea sa spun ca am mai asistat la asa ceva cu vreo 10-15 ani in urma, pe alte meridiane, si nu intr-un stat din lumea a treia, ci chiar din prima: un prim-ministru a oferit unei mari companii americane o sumedenie de avantaje fiscale si energie la pret redus (avantaje la care nici macar un startup nu putea visa) doar ca sa nu isi mute fabrica (asa cum ameninta) in locuri mai primitoare. A fost ceva larma prin presa, opozitia a urcat pe baricade, insa primul ministru a iesit cu cifre, comparind consecintele financire globale intr-un caz si in celalalt si le-a inchis gura tuturor. Mai erau in discutie si vreo 800 de job-uri.

  • Ilie

    Mda, se tace din greu.

    Vorba lor, a intelectualilor critici dupa cum bate vintul si le dicteaza interesul: “Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă.”

    Citeam undeva ca sondajele de popularitate arata ca Iohannis e pe cai tot mai mari, insa dibaciul analist si-a linistit imediat cititorii: nu ramine asa, intervine totdeauna o eroziune a puterii.

    Problema cu Iohannis e ca la alegerile pentru primaria Sibiului, cistigate de 3 ori la rind, popularitatea nu numai ca nu i s-a erodat, dar a luat-o la deal, ajungind sa scoata procente comparabile cu ale lui Saddam Hussein.

    Nu-i vad bine pe intelectualii critici… Sa fiu in locul lor as invata o meserie.

  • Vangogu Radulescu

    Nu era mai simplu sa accepte ridicarea imunitatii parlamentare si sa se apere, asemeni oricarui alt cetatean, in fata completului de judecata? Elena din Udroia nu a plins in fata colegilor ei. Orisicatusi…

  • Don Pedrito Rumanito

    Fara manere fetelea astea, de parca Don Petrica Gitscurt ar fi fost un simplu Irinel Columbeanu neabonat inca la serviciile xexuale ale Crudutei Tembelizuale.

  • InimaRea

    Mie-mi place că Monica tace.

  • Dezideriu Dudas

    Bre’ , ai grija ca-i pericol pe ramura asta…Mata’ esti mensch sau schmuck ?

    Lungul gat spre casa

  • Dezideriu Dudas

    Eu-s mai nemilos ca dom’InimaRea pe ramura asta…Stiu ca tace ca n-are ce draku’ zice ( Monica ). Si va rog sa nu-mi puneti la indoiala autoritatea “la Monica”, ca iar dau drumu’ la cascada….Hai bre’, macar voi aveti manera…, stiti ca “s-a” stabilit ca “Monica-i a mea”…, pe-aici…Daca dau drumu’ la cascada, o sa fie peste tot, nu doar pe blogu’ ‘ista ! Si nu suntem organizati… ! Nu vreti si pace !

    PS Expresia ” la Monica ” ( uzitata des in ultimul timp de mine, ex. la banditi, la nemilosi…etc. ) este de sorginte injinereasca. Noi, la orchestra, avem un dirijor dictator. Nici macar nu ne mai alinta cu bre’, bai’, etc…ci ne da ordine direct, da organizat, pe ramuri de activitate . Exemple :
    1. La piane…
    2 La suflatori, da’ de aia nespecializati…
    3. La viori ( aistia-s cei mai simtitori )
    ( observati ca nu nu scriu “la coarde” ca stric draku’ tot momentu’ )
    Bre, da se cam terminara cele banale si stati putin sa vedeti cum continua…
    4. La tube ( deja’ jumate de orchestra fuge…, ca a lipsit la lectia cu tube/dube, desi o parte din ei fructifica momentul sa iasa la o tigara, maslina -atentie la Cluj, ceva…)

    Bre, da acum urmeaza nebunia. Ia vedeti :

    5. La suflatorii specializati. Ei aici e prapad !
    -- Flautele dau navala
    iar
    -- Piculinele asteapta si ele ca poate mai ramane ceva..

    Bre, la injineri : Cum sa nu tradeze Jeoana nobilele idealuri ale injineriei ? Hai bre’ ca nici noi nu suntem organizati !

  • Dezideriu Dudas

    Rectific. Nu ” la Monica “, la ea e bine ( aici are gust dom’InimaRea ), da’ draku’ cela…
    Cine le poate cunoaste caile…Nu le stim noi pe-ale Domnului…D-aia trec deseara pe la dom’Gaszi…Cu Varujan am terminat. Si in 2000 credeam ca era invers, desi intuiam eu ceva inca de-atunci ! 15 ani au trecut ca-cascada… Urlatoarea !

    MARSUL GALACTIC -- concert pentru toba si tuba, cantat la tulnic cu nai in coada ( “n-ai” de cela, de niciunile… )

  • neagu udroiu

    dom tudorane,

    si eu am gasit o eroare in toate listele alea: nici unul dintre cei doi mari si prolifici autori n’au catadixit sa’i dedice o carte, sau macar un articol, marelui sandu neagu, mort in mizerie, tocmai din cauza asta (sandu n’ar fi avut de unde sa avanseze niste pesin, ca sa se scrie, sau sa nu se scrie, dupa caz, despre el).

    in schimb, presimt ca doamna precis c’are sa scrie o carte despre taria scaunelor moi ale barbatzilor din viatza mneaei, ca tot se poarta, pentru reducerea pedepsii, daca e sa ma eau dupa ultimele ecouri venite dinspre tubulatura, acolo unde marea duamna s’a declarat oripilata de conditziile carcerale, refuzind, asa am intzeles, chiar mincarea, in prima seara, ca sa nu aiva si dinsa un scaun, tare-moale, nu importa.

  • Dezideriu Dudas

    Lasati ca am preluat eu pasa istorica de la Chitaru -- SC Bacau si apoi de la Nicolae Proca ( a decedat ulterior )…Frateste : unul “pe nou”, altul “pe vechi”. Aveti rabdare ! Poate nea’Ilie si nea’Vladimir e prea sensibili…De multe ori, in dictatura neilor, daca e sub 50, se merge mai repede cu Gramatica ‘ceea …. Care ? Era unu’ prin div. C, seria 13-a, tare periculos pentru adversari…., da’ n-a jucat pe partea celor care n-au auzit de el decat la televizor….Ce, n-au mai existat fotbalisti cu nume feminine ? Da’ Anca de la Cluj ? Bre’, Cluju’ ‘ista ma zapaceste de cap…

  • In legatura cu WC-ul din celula, ma gandesc ca, daca fosta dna ministru (si colegii ei) cheltuia mai putin cu telegondolele so bazinele olimpice de inot in sate lipsite de apa curenta si instalatii sanitare, poate cu banii respectivi puteau fi reparate WC-urile din puscarii. Dar asta r, cand esti la putere faci legi si prapadesti bani, cu gandul ca vei ramane totdeuna la putere. Mai pe sleau spus (scuzati-mi “naturalismul”) dar fiecare se cacă, așa cum își pregătește WC-ul. Totuși, înțeleg că în pușcării condițiile sunt de lux pe lângă cele din spitalele de copii, așa că doamna trebuie să se consoleze…

  • Tace strategic, fiindca nu-i convina sa recunoasca ca Iohannis chiar nu se opune arestarilor, cum avertiza dans (si altii) ca se va intampla.

  • Virgil

    Imi place comparatia , isna daca tot vorbim de comentatori cred ca ma degraba este sa-l comparam pe cel de comparat cu Domozina . Tin minte eram pe stadion la un meci al U Craiova (deh sunt oltean 🙂 ) iar la Radio Domozina zicea : “si acum Balaci dribleaza totul pe partea stanga avanseaza in care samd” in timp ce Ilie Balaci real pe teren isi innoda siretele la pantofi. Ce tie si cu comentatorii astia 🙂

  • InimaRea

    Văz ca treba sa precizez: Pe mine, ma apuca pandaliile cind agraieste Monica.

  • TheEngineerOfTheHumanSouls

    Give piss a chance, Sir, please!

  • Dezideriu Dudas

    Si eu tre’ sa precizez. La “ea e bine”…., ca tace ! Nu s-ar fi creat realitati paralele, daca atunci cand putea chiar facea ceva…Asa, in opozitie, l-a “dat pe goarna”…, MCV-uri…, a fost prima pe ramura…Pe undeva poate-i bine asa. Chiar trebuie s-o luam de jos, de jos de tot…Din punctul asta de vedere, am ajuns la acea “masa critica”…E drept, la fapte, nu la faptasi…Conform Teoriei Sanctiunilor Premiale, viitorii faptasi premiali pot fi si fosti haidamaci…Ceea ce cred ca e in sensul “Rugii pentru fratele Alexandru “, nu ca acum, transformata in doar ordinul pentru sefii lui ( nr. haidamacilor va ramane constant, ba va si prolifera atat timp cat sunt tari la concurenta sociala….E drept, pana la un punct, cand vor incepe sa “se omoare” intre ei )…Prea multe ordine* si prea multi sefi ca sa poata vreodata cineva a le respecta in Romania…Si pentru ca totusi sunt condamnati sa traiasca, cei care ar trebui sa respecte ordinele, pleaca in Occident…

    * “Ordine” in sens mai larg, inclusiv de a plati taxe si impozite disproportionat de mari, in a contracta imprumuturi pentru a cheltui nesabuit, de a sustine cica un capitalism, care nu poate avea decat capitalisti hoti si corupti. C-asa sunt ei… Noi toti ceilalti suntem ingeri, ei, cei care ar trebui sa faca bani si sa aduca valoare societatii, sunt draci.

  • DerSchmickigeMenschVonSezuan

    A zis omul ”Gitscurt”, nu ”Urechidabalate” (ceea ce ar fi fost politicamente incorect, macar ca si bunul riga Ferdinand I Reintregitorul avea din acestea -- cum povesteste Nea Alecu Paleontologu in ”Sfidarea memoriei”, dialogurile sale mirabile cu actualul Tanase TeVeRescu-Scatiu).
    PS. It’s a long way to Tipperary, indeed.

  • Schmuck Menschescu

    Corectare: ”Der Schmuckiige Mensch von Sezuan”, ca un omagiu lui Bertold Brecht si omuui sau bun din Seciuan.

  • wc (nem) tudom

    dom tudorane,

    desi speram ca duamna are sa fie tare doar cit scaunul domnului fost presedinte e tare, iata ca respectiva este mai exuberanta ca niciodata, mediile care pareau ca ii sint favorabile contra cost inainte de incarcerare lepadind si ultimele urme de jena, auzind io az ca un stimabil telectoal, traind si el in miezul unui evz aprins, a publicat un articol care intreaba -- oare retoric? -- daca duamna duduca nu este cumva viitorul presedinte (nu stiu ce scrie respectivul domn in articol, ca daca nu’l citesc eu pe d-l profesor tismaneanu, n’o sa m’apuc acuma sa’l citesc pe d-l ghitziu), ceea ce cre ca nici magistru jac na indraznit, inca.

    dar, vazind consecventza de nezdruncinat si privirile pierdute ale unor ziarijdi, precum domnii orcan si m.marian, de’o pilda, rostind pe de rost poeziile doamnii, condimentate de proze scurte satirice prin care vor sa concureze mantaua lui gogol cu baltonu’ lu iohannis, ma ‘ntreb si eu, de unde, domnule, precum personajul caragelian “de unde atita lux?” luxuriant, ca toate astea costa, nu gluma (nici nu indraznesc sa ma intreb cit ar putea costa d-l profesor, ca nici sus pomenitul domn ghitziu n’o fi chiar gratis).

    ca orice amarastean, pina nu am citit pe pagina de face boc a unui simpatic tinar economist, cu tentative esuate de a deveni “om politic”, despre gabriel biris vorbesc, nu puteam sa vizualizez mental cat reprezinta, din punct de vedere al volumului, sumele alea vehiculate in anchetele din ultimul timp.

    cum pot niste oameni care, teoretic, se afla sub anchete, sa manipuleze astfel de sume?

    “Unde pot fi ascunsi banii astia?

     In conturi afara? Posibil, dar chestia asta devine din ce in ce mai periculoasa, conturile sunt din ce in ce mai transparente pentru autoritati.

     In cash? Posibil si asta, dar trebuie sa tinem cont ca 1 milliard de dolari in bancnote de 100 ocupa cam 20 m3 -- ceea ce evident ar pune ceva problem de depozitare…”

    cite debarale de bloc pline ochi cu evroi au putut avea duduca (ca miliardu’ lui adrian nastase din marile chinii s’a varsat intre timp) si consortzul d-sale (nu  ala, fost, din acte), incit sa’si poatza tzine fideii aproape?

  • Dezideriu Dudas

    MULTUMESC PENTRU SEARA DE TEATRU !

    Andrei Şerban potenţează sugestiile textului brechtian şi instrumentează situaţiile imaginate de dramaturg pentru a lansa un teribil avertisment asupra autodistrugerii lumii contemporane, asupra esenţei suicidare a civilizaţiei occidentale, asupra nocivului „road to nowhere“ în care ne-am încadrat. Pe lângă forţele metafizice, impersonale care distrug, destructurează lumea, intervin şi acţiunile mai mult sau mai puţin conştiente ale omului, cu alte cuvinte ne-o facem şi cu mâna noastră ….(Doinel Tronaru)

    Andrei Șerban se folosește eficient de personajele lui Brecht, dar şi de actorii excepţionali şi multitalentaţi, pentru a crea un dialog biografic între trecutul său, perioada de „exil” și România de astăzi. Title-cards-urile care fac nenumărate referințe la promisiunile ceaușiste de abundență și autosuficiență comparate cu declinul economic curent sau la evacuările forțate recente împotriva cărora se militează intens… toate sunt competent încadrate într-o poveste despre un orășel din China, numit Seciuan. Seciuan-ul lui Șerban este în același timp și București, cu bune, rele, dar mai ales cu foarte rele, în care schimbarea poate veni numai prin implicarea civică a fiecărui cetățean. (Dana Nicolae)

    Acest spectacol nu dă verdicte moralizatoare, nu atacă fenomenul politic mizer al societății, este o comedie amară despre viciile mentalității bolnave ce macină societatea noastră. Ca un maestru vrăjitor, alături de o echipă cu har, Andrei Șerban pune în fața publicului “jurnalul” realității într-un spectacol memorabil. Inovația convenției sale teatrale alătură spectatorii drept judecători ai fenomenului social ilustrat de actori pe scenă. Marele Public are șansa de a se bucura că teatrul îi este alături, partener de viață. La cele două reprezentațiile vizionate, spectatorii au răspuns la final provocărilor spectacolului și au aplaudat în ritm sacadat mai multe minute în șir, cum rar se întâmplă cu alte producții teatrale. (Ileana Lucaciu)

    Spectacolul de la Bulandra este o luptă respectuoasă a lui Andrei Șerban cu Bertolt Brecht. De aceea, îl recomand cu căldură chiar și celor cărora nu le place Brecht, nici ca om, nici ca autor. Confruntarea dintre un mare regizor și un mare text dramatic nu trebuie niciodată rată. Întîi, pentru că se întîmplă rar. Apoi, pentru că e un model de plasare în dezacord. În fine, pentru că te pune pe gînduri. Și, vorba lui Andrei Șerban, poate că… (Sever Voinescu)

    Seciuan e Bucureṣti, cu lumea lui de zei decăzuṭi ṣi ridicoli, de afaceriṣti veroṣi, cu cefe late si râs gros, de milogi ṣi ṣmecheri, de ṣarlatani sentimentali, de precupeṭe bârfitoare ṣi de femei siliconate, în care se pierde ṣi câte un suflet bun….. (Sanda Vişan)

    Cu toţii rătăcim prin viaţă. Cu toţii vrem fericire şi cu toţii vrem bani. Cei mai mulţi aleg calea uşoară: renunţare, trădare, furt, mită, ipocrizie, până când răutatea ajunge să fie un gest gratuit. Văzând decăderea marelui “om” pentru înălţarea marelui “eu”, zeii au coborât pe pământ să caute cel puţin un om bun. Ei bine, l-au găsit în sufletul unui trup de prostituată, Shen Te (Ana Ularu / Alexandra Fasolă), care oferă camera în care locuieşte celor trei zei (Rodica Mandache, Manuela Ciucur, Mirela Gorea) pentru o noapte de odihnă. La plecare zeii o răsplătesc cu un dublu dar: un sfat de bine şi nişte bani. Shen Te devine o dublă persoană: un om bun şi un om mai puţin bun. Scopul dat ei: să facă bine, dar să nu uite de ea însăşi.- FII TU – OMUL CEL BUN DIN SECIUAN -- Vlad Galer

    “Nu aplaudaţi în picioare! Îl deranjaţi pe vecinul din spate” scria pe ultima pancartă purtată de distribuţie la final. Aplaud în picioare această iniţiativă. Se pare că publicul nu e chiar aşa de greu de educat. Ba chiar uşor de convins; rudimentar, ca pe vremea lui Brecht, cu mesaje scrise cu vopsea pe bucăţi de lemn, dar foarte eficient. Există speranţă.

  • Dezideriu Dudas

    Am inteles. Da’ ordonat !

  • De aceea si tac, adanc, respectiviiiii -- pen’ ca il faut ca trebuie…

  • Dana (Mara)

    In “lumina” noilor dezvaluiri (cu administratorul mosiei Nana Tudor Breazu) zici ca sintem mai degraba in plin Fitzgerald -- Marele Gatsby varianta dimboviteana.

  • Lungul gat spre casa! Un titlu memorabil.

  • Ziaristul Mircea Marian! Asta chiar e tare…

WP Admin