≡ Menu

“Ni par féminisme, ni par amitié, mais par admiration”…

Trei minute extraordinare cu Jean d’Ormesson despre Marguerite Yourcenar

și un poem al acesteia din urmă

recitat de cel care a luptat pentru acceptarea autoarei

“Memoriilor lui Adrian”

în Academia Franceză.

Sau — când admirația și iubirea nu sunt

nici de Dreapta, nici de Stânga; nici ecologiste, nici feministe…

  • Vasile Gogea

    Exemplar!

  • DG Ontelus

    în care se oferă o explicație stranie în legătură cu fenomenul uman// de la un moment al vieții încolo/ uneori foarte devreme/ dacă plasticitatea minții ne este mai degrabă deficitară/ alteori târziu aproape de moarte/ în caz că părinții s-au rugat pentru noi/ așadar dintr-o bună zi nu mai înțelegem/ din lume și din ceea ce ni se întâmplă decât exclusiv ce vrem noi/ ignorând voit orice ar putea contrazice ipoteza noastră/ indiferent de cât de plauzibilă ori fantezistă este/ confruntată fiind cu datele realului/ rezultă că liberul arbitru nu doar că funcționează năprasnic/ ci de cele mai multe ori este chiar instrumentul metafizic prin care ne pierdem/ iar când totuși nu este așa ci părem victime ale sorții crude/ în fapt libertatea noastră a luat o pauză/ fiindcă și liberul arbitru simte nevoia firească de a fi liber/ de a se elibera din chingile construcției complexe care îl face posibil

  • radu calin cristea

    „Frumusețea lumii a căpătat chipul vostru…” Ce minunăție!
    Mulțumesc, Dorin. M-ai înseninat.

  • DG Ontelus

    cleopatra lecca poenaru// închipuiam alai regesc/ cu eros și thanatos/ că-i bărbătesc că-i femeiesc/ a lumii viață-i haos/ și nu doresc acum nimic/ iluzii sunt prea multe/ că-s detașat că mă implic/ tot stau să mă asculte/ doar tehnica a înflorit/ poți urmări pe-oricine/ iar de te-aștepți să fii numit/ pe cap ai mărăcine

  • Valentin Feyns

    Citirea poemului se termina cu o intrebare “C’est pas bien?”. C’est tres bien, Monsieur d’Ormesson. Merci Monsieur d’Ormesson. Merci, Dorin.

  • Dezideriu Dudas

    TCF – 16
    Ca să ajungem la, Timpul « când admirația și iubirea nu sunt nici de Dreapta, nici de Stânga; nici ecologiste, nici feministe… » ( un alt fel de definire a FRUMUSEȚII LUMII, ce apare mai jos, în PS) , ar trebui să terminăm cu Timpul « goanei” după dispreț și ură…..
    Din “Memoriile” unui “alt Adrian”…
    « ….Adevărat grup de presiune culturală. Și ura irațională s-a dezlănțuit cînd, invitat la o ședință a grupului GDS în care fusesem cooptat, fără să fi făcut de altfel vreo cerere (am primit chiar și o adresă „oficială“), G. Liiceanu m-a dat pur și simplu afară (14 noiembrie 1995). I-am replicat dur. „Am fost invitat“ și am declarat că nu plec. Și că nu mă intimidează nimeni, mai ales după 14 ani de gulag. Moment penibil. Pînă la urmă, cel care a părăsit ședința a fost… G. Liiceanu, terminată în coadă de pește. » -- Sursa: Adrian Marino, Viața unui om singur, Polirom, Iași, 2010, pp. 338-340 – Preluare blog « Revelatiile Cerului »
    P.S. E drept, (H)Adrianul d-lui Tudoran, evident, “nu putea fi dat afară » de niciun “gonaci de lichele » ( face bine la siluetă, „goana”, chiar in deplină « reflexivitate » …)…., doar că favoritul lui nu “a mai vrut » să scrie el de Hadrian ci « s-a lăsat scris » de « el »…. În continuare redau un fragment care poate sugera FRUMUSEȚEA LUMII, urmarită, « academicește » ( când vom trece de la, « DNA să vină să vă ia », la « A-CA-DE-MIA ….., să vină să vă ia » ? ) : « …definea în trei cuvinte idealul spartan, modul de viaţă perfect la care Lacedemona a visat, fără să-l atingă vreodată: Puterea, Dreptatea, Muzele. Forţa era la bază, rigoare fără de care nu există FRUMUSEȚE, fermitate fără de care nu există dreptate. Dreptatea constituia echilibrul părţilor, ansamblul proporţiilor armonioase neclintit de nici un exces. Forţa şi Dreptatea nu erau altceva decât un instrument bine acordat aflat în mâinile Muzelor. Orice mizerii, orice brutalităţi trebuiau interzise ca tot atâtea insulte aduse FRUMOSULUI trup al omenirii. Orice nedreptate era o notă falsă, de evitat în armonia sferelor » -- din ” Memoriile lui Hadrian Marguerite Yourcenar. Traducere din franceză şi note de Mihai Gramatopol. © Humanitas Fiction 2015, sursa Adevarul.Ro

  • Cinicul de serviciu

    Radicalismul domnului GL nu ma msi surprinde. In fapt AM nu era altfel. Două săbii nu încap în aceiași teacă. Citind memoriile lui Adrian M rămâi cu impresia (?falsa) ca si-a asumat sfintenia intr-o societate in care toti muritorii erau vanduti diavolului. Nu exista o singura persoana de care sa spuna ceva bun. Am numit aceasta carte “Un scuipat de peste mormant”. Nimic despre compromisele personale.
    Mai trist este cand intransingentii de azi fac compromisuri intr-o societate mai libera.

  • Nicolae Prelipceanu

    Splendid poem! Splendidă declarație a lui Jean d’Orm.

  • Dezideriu Dudas

    Da, mai grav. AM nu putea atunci da afara pe nimeni de niciunde…, desi nici eu n-am apreciat sintagma lui, “mascarici verbal”, asociata lui Luca Pitu….Pe langa atatia “cucernici predicativi” insa, poate ca nici “Luca” nu a fost prea deranjat ( daca da, acum, cand ma va citi, sigur nu…. / Cand o sa-l intalnesc, o sa-l intreb, da’ nu-i graba…)…Dealtfel, nici mie nu mi-ar displace sa fiu numit “mascarici ontologic”…La atata “piosenie”….Oricum, ar afla si “ontologia” ‘ceea ca nu-i de capul ei….

  • DG Ontelus

    electricianul apreciază că e în măsură să-i consilieze pe consumatorii casnici deși licența de liberă practică i-a expirat demult// când trăiesc mai intens decât de obicei/ toți avem momente de letargie/ care se pot prelungi săptămâni și luni/ așadar când simt că încetinește timpul iar psihicul participă captivat/ la o iluzie a cărei verosimilitate devine incredibil de adevărată/ privesc cerul albastru/ și iau astfel porția necesară de trezire la realitate/ e drept că fiecare asemenea experiență conduce la/ un albastru tot mai categoric definitiv/ dar reculul obținut după contemplarea sa e terapeutic/ sfat dezinteresat când simțiți că nu mai puteți/ vă rog să priviți cerul albastru

WP Admin