≡ Menu

Necugetata Șvițeră

De când cu Șvițera asta care dorește să dea o gaură neagră, neagră de tot, în inima pură, pieptul intact și plexul dinamic-conservator al câtorva gânditori autohtoni, ce nu aveam eu încredere în grecii care fac daruri, dar acum mă îndoiesc profund și de caracterul umanist al cercetărilor de tot felul făcute de șvițeri – de la cercetarea fundamentală la cercetarea penală, trecând prin și întorcîndu-ne la cercetarea parlamentară.

De fapt, elvețienii ăștia – fie ei născuți, fie naturalizați, fie depuși în conturi secrete – nu mi-au inspirat niciodată mare încredere. Când unul de-al lor, Friedrich Dürrenmatt, le-a spus-o verde-n față, s-a trezit cu piesele jucate peste tot în lume, minus în roata aia de cașcaval cu nordul la Schaffhausen,  sudul la Lugano, răsăritul la Davos, apusul la Geneva și gândul tot timpul la fondue.

Revenind la gândirea autohtonă, mă năucește destinul unei comisii parlamentare care ne-o spune și ea, verde-n față, că nu au existat niciodată Conturile Ceaușescu. Un comentariu și un anunț de servici.

Comentariul: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Anunțul de servici: o firmă de tăiat copaci anunță că angajezază tăietori cu experiență. Se prezintă și Coriolan Decuseară, fost Dan Flecărescu.

Directoarea de cadre îl întreabă ”Câți ani de experiență aveți?” ”40”, răspunde pe nerăsuflate candidatul. ”Și unde ați tăiat cel mai mult?” ”În Sahara”, răspunde autorul marșului muncitoresc ”Noi cu mușchii ca oțelul/Vom culege mușețelul.” ”Bine, dar în Sahara nu sunt copaci?!?” se stropșește la candidat bestia aia de cadristă. ”Nu mai sunt” răspunde sigur pe sine candidatul.

Și atunci, de ce pierde Parlamentul timp prețios cu cercetări de futilitate publică? Parcă eram înțeleși că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Dacă nu au existat Conturile Ceaușescu – așa cum emoționat a recunoscut și Răposatul în fața plutonului înarmat cu doze babane de rigor mortis – de unde era să le scoată comisia?

”S-avem pardon, coane Sergiule, da pe conu’ Anghelache l-ați consultat? Măcar așa, de-un lingou, două. Măcar, așa, în general, că în colonel nu mai e de mult”, se aude vocea reacțiunii.

“Ce lingăi nenorociți!” constată scârbit para-parlamentarul Pardon. Cum are și treabă de făcut, se uită grăbit la Rolexul cel nou și-și spune “Nici ăla vechi nu era rău.“ Nu, nu era, dar l-ați schimbat că bătea progresul la ușă.

Cât despre Șvițera, vorba lui Lenin: “Bine că n-am rămas acolo, că ajungeam să joc șah în fiecare zi cu troțkistul ăla de Tristan Tzara. Aș fi sfârșit prin a spune ’Da, da’ și când gândeam ’Nu, nu’. Ca să nu mai spun că, până la urmă, ar fi trebuit să-mi cumpăr  Moscova și m-ar fi costat o grămadă de bani, pe când așa, am luat-o aproape gratis, la pachet cu Sankt Petersburgul.“ (Apud. Abramovici, Berezovsky, Khodorkhovsky & Stănciulovsky, “Convorbiri cu Krupskaya dar și cu Krepkaya, Stolichnaya, ba și cu Martell“, ediție princeps și strașnic revizuită, Maison d’Éditions L’Hirondelle.)

(Timpul, Nr.10/2008)

  • Dezideriu Dudas

    Si CONTURILE LUI CEAUSESCU…tot la BANCA TIMPULUI…Care, stiam cu totii , are structuri foarte importante in ELVETIA….mai de centru si mai “independenta” decat in cazul tuturor celorlalte orientari….Centru, care, precum scriati in “Absolut de centru”, nu se dilata sau se contracta oricum….Banii finantatorilor germani ai lui Lenin in mod cert erau de la BANCA TIMPULUI…Lenin o fi vrut sa se revanseze prin acele doua Republici Sovietice aparute in Germania…, dar…., contul acela nu era autorizat la BANCA TIMPULUI….

  • Dorin Tudoran

    @ Dezideriu Duda

    Conturile au fost impartite de mult

Next post:

Previous post:

WP Admin